853 matches
-
se reduce la orele de birou? Doar de la opt la patru minus pauza de prânz? Doar În zilele de lucru? Îți vorbesc cu seriozitate. Lasă-le În pace pentru o clipă pe Șula și pe Nina și coniacul vostru. Sunt deprimat doar pentru că nu vă văd pe voi suficient de deprimați, luând În considerare ceea ce se petrece. Citești ziarul de dimineață? Aș vrea să iei ceea ce ți-am spus ca pe o sugestie pentru ordinea de zi. Cu titlul de apărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la tine: am oprit pe drum să-ți fac ceva cumpărături, ca să nu mori de foame. Se poate spune că eu și Uri te-am adoptat ca fiu. Doar că pe Uri jocul ăsta Îl amuză, iar pe mine mă deprimă. Tot timpul. Tot timpul simt că ți se Întâmplă o nenorocire, las totul și fug direct la tine. Un fel de senzație de frică profundă, de parcă mă chemai de departe: Vino repede, Nina. N-am nici o explicație pentru asta. Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai inhibată femeie pe care am cunoscut-o vreodată, dar în mai puțin de două săptămâni de când ți-ai lăsat bărbatul, ți-ai găsit deja un al doilea. Cum faci? Nu, nu-mi răspunde, n-ar face decât să mă deprime să aflu că tot ce ar fi trebuit să fac e să-nvăț origami și să port haine oribile. Ia spune-mi, cum a fost? Am înghițit în sec încercând să-mi găsesc cuvintele. Păi, știi tu, a fost... bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Henry. Creația e Întotdeauna un efort epuizant, dar reviziile sunt o adevărată plăcere. Ce bine-ar fi să putem revizui fără să trebuiască mai Întâi să scriem! — Da, e un lucru pe care-l poți face chiar și când ești deprimat, spuse Constance zâmbind. Asta e partea bună. — Să Înțeleg că ești deprimată? o Întrebă Henry Îngrijorat. — Am fost, Îi răspunse ea. Îi mărturisi că avea perioade Întregi de depresie profundă. Tocmai În speranța de a scăpa de boală experimenta viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și să se uite la ceasul așezat pe noptieră, unde Îl lăsa Întotdeauna când mergea la culcare, dar adevărul era că nu voia să știe cât era ora. Dacă era numai trei sau patru și un sfert, avea să fie deprimat la gândul numeroaselor ore care mai rămâneau până când Smith să Îi bată la ușă și să Îi aducă apa caldă. Se simțea perfect treaz. Urma o veghe Îndelungată, asta era de-acum evident. Și avea să dureze până În clipa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la Întoarcere. Unchiul Henry trebuie să fi primit cu sutele - cu miile În viața lui, cele mai multe de la oameni celebri. Ar fi foarte valoroase. — Le-a ars, Îi răspunde Theodora. Le-a dat foc În grădină, la Lamb House. — De ce? — Era deprimat. La sfârșitul lui 1909, chiar Înainte să vii tu să Îl vezi. — A, da, spune Harry, amintindu-și. Tatăl lui, care Încă mai trăia, fusese atât de alarmat de tonul deznădăjduit al scrisorilor pe care le primea de la Henry, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Înaltă presiune 1.03 Necroză osoasă aseptică 1.04 Toxicitatea oxigenului 1.05 Sindrom de stres termic 1.06 Infecție Pseudomonas diseminată 1.07 Infarct cerebral Alegeți: — Nu alege, Îl preveni Beth. Lectura detaliilor nu va face decât să te deprime. Mulțumește-te cu atât: ne aflăm Într-un mediu foarte periculos. Barnes nu s-a deranjat să ne ofere toate amănuntele mai dramatice. Știi de ce una din regulile Marinei Militare spune că oamenii nu trebuie ținuți În adânc mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sigură dacă râdeam cu-adevărat. Poate că nu voiam decât să le demonstrez bărbaților din bar că eram perfect fericită, perfect adaptată și că nu mă simțeam mai puțin om fără un bărbat lângă mine. Dumnezeule, chiar începusem să mă deprim. Mă simțeam de parc-aș fi avut deasupra capului o firmă din aia, din neoane, pe care scria cu roz și mov „Părăsită recent“ și cu portocaliu și roșu „Nu-s bună de nimic fără un bărbat“. Toată încrederea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
avea îndoieli. Doar cu greu a fost convinsă că mai important nu este ce ți se întâmplă efectiv, ci ideile, stările cu care privești faptele astea. Spiritul vremii. Ceda întotodeauna în fața acestei sintagme magice. Însă, pe el, nimic nu-l deprima mai mult decât cum se zbătea ea nu atât să înțeleagă teorii sau idei filosofice, cât să le propună altora. Avea chiar o preferință pentru ideile lui Platon, pe care nu știu de unde le pescuise, nu erau obținute direct de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
început, ce începuseră cu puțin înainte, despre trecerea dincolo de irevocabila linie, în decrepit. Atunci fiica doamnei Marga Pop i-a spus lui Andrei Vlădescu că va încerca să-și interneze mama într-o clinică. „Nu vreau un spital obișnuit, ar deprima-o. Vreau un loc unde să fie bine îngrijită, să nu audă gemete, să nu vadă zilnic bolnavi sfârșiți. Un loc curat și luminos. Plătesc oricât. M-am gândit la clinica doctoriței Aslan, unde vin babete și babalâci din toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din cap, mai derutat ca oricând. Voi avea un copil. — Felicitări. — Nu sunt însărcinată, dar aș putea avea acum un copil, în timp ce încerc să mă hotărăsc ce voi face în continuare. Adevărul este că nu mai suport meseria asta. Mă deprimă prea mult. De ce v-ați mai făcut medic, am întrebat, dacă boala vă deprimă? — Boala este unul din lucrurile împotriva cărora ne luptăm. — Și celelalte ce sunt? Căzu pe gânduri. — Interferențe ar fi cel mai potrivit cuvânt, probabil. Alungă furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar aș putea avea acum un copil, în timp ce încerc să mă hotărăsc ce voi face în continuare. Adevărul este că nu mai suport meseria asta. Mă deprimă prea mult. De ce v-ați mai făcut medic, am întrebat, dacă boala vă deprimă? — Boala este unul din lucrurile împotriva cărora ne luptăm. — Și celelalte ce sunt? Căzu pe gânduri. — Interferențe ar fi cel mai potrivit cuvânt, probabil. Alungă furioasă această linie de argumentație. Regret, dar nu vreau să transform treaba asta într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
prea fierbinte, dar mi‑a picat fantastic de bine În ziua aceea friguroasă și umedă. Cerul Întunecat al după‑amiazei târzii părea să Învăluie orașul ca un con enorm de Înghețată. În mod normal, o asemenea zi m‑ar fi deprimat. În fond, era una dintre cele mai deprimante zile din cea mai deprimantă lună (februarieă, genul de zi În care chiar și cei optimiști preferă să se strecoare sub plapumă, iar pesimiștii nu au nici o șansă să reziste fără un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ani, dar, și ai dreptate, pare c-au trecut veacuri. Unele lucruri erau mai simple atunci. Lucrurile erau aranjate Într-un fel, nu-i așa? Altcineva decidea pentru tine, spunea că așa era mai bine, și asta făceai. Uneori mă deprima. Așteptam cu nerăbdare pacea, lucrurile pe care le voi putea face atunci. Nu-mi dau seama cum Îmi imaginam că vor fi aceste lucruri. Nu știu la ce mă gîndeam cînd Îmi spuneam că vor fi altfel. Te aștepți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ușii, de parcă ar mai avea ceva de spus, apoi se Întoarse În sala de așteptare. Curînd se auzi cum aranjează revistele pe masă și Îndreaptă pernele canapelei. Toată lumea are cîte un secret, la urma urmelor, se gîndi Helen. Ideea o deprimă, o deprimă Îngrozitor. O făcu să se gîndească la Julia. Puse hîrtiile jos și se așeză la birou, cu capul În mîini și ochii Închiși. Măcar de-ar fi Julia aici, chiar În clipa asta! I se făcu dor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar mai avea ceva de spus, apoi se Întoarse În sala de așteptare. Curînd se auzi cum aranjează revistele pe masă și Îndreaptă pernele canapelei. Toată lumea are cîte un secret, la urma urmelor, se gîndi Helen. Ideea o deprimă, o deprimă Îngrozitor. O făcu să se gîndească la Julia. Puse hîrtiile jos și se așeză la birou, cu capul În mîini și ochii Închiși. Măcar de-ar fi Julia aici, chiar În clipa asta! I se făcu dor de vocea Juliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de păr ca acesta. Uneori se gîndea la cantitatea impresionată de păr Încurcat care, probabil, sfîrșea În măturile femeilor de serviciu, după ce terminau de mătura toată clădirea. Acum, gîndul acesta, care se alătura mirosurilor și aerului Încărcat din Încăpere, o deprimă. Își dădu seama cît de sătulă era să trăiască laolaltă cu femeile! CÎtă greață Îi făcea apropierea atîtor fete! A pudrei! A parfumurilor! A urmelor de ruj de pe buza ceștilor și a vîrfurilor de creion! A subsuorilor și picioarelor rase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Duncan și-l Împinse. — În rînd cu tine, Pearce. Și tu, Leddy. Haide, nemernicilor. Îi scoase din camera pentru vizite, Înapoi spre intersecția de coridoare care ducea la ateliere și-i dădu În primirea domnului Chase. Domnul Chase se uită deprimat la ceas. Era cinci fără douăzeci. Cei de la Atelierul de Coșuri se puteau duce singuri acolo; unul dintre ei era Redband. Ei bine, era furios că trebuia să-i Însoțească pe toți pînă la Atelierele de Sacuri Postale Unu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
des că Olga a renunțat. Vara trecută am pus tifon - arătau superb, ca Într-un cort. Acum e prea frig pentru tifon. L-am Înlocuit cu scînduri date cu talc. Noaptea arată bine, pentru că draperiile sînt trase, dar ziua mă deprimă. Mă face să mă simt ca o curvă sau ceva de genul ăsta. În timp ce vorbea Înșuruba tirbușonul În sticlă; cu un mic efort scoase dopul. O privi pe Helen cînd turnă vinul În pahare și zîmbi: — N-ai de gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mea de pat. Are dreptate. Toate pozele alea la care-ți lasă gura apă, expuse pentru plăcerea mea vizuală, Îți permit să te instalezi În viețile respective fără să te chinui să le trăiești efectiv. Cu cât mă simt mai deprimată În propria casă, cu atât mai devoratoare devine pasiunea mea pentru alte case. Gândul la Rich Îmi aduce aminte de cearta din cauza sosului pesto și mi se strânge inima. Bunătatea și normalitatea lui sunt de-ajuns pentru a stârni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bancă, lângă ea: —Julie, ai înnebunit de-a binelea. De ce te-ai apucat din nou să furi? Evident, pentru că îmi doream noua Hermès Birkin, știi, aia din piele de struț, roz-pal, cu bordură albă. Gândul că nu o am mă deprima, răspunse ea cu falsă inocență. — Și, mă rog, de ce nu ai cumpărat-o, pur și simplu? Doar îți poți permite. Nu poți să „cumperi, pur și simplu“ o Birkin! Are o listă de așteptare de trei ani. Asta dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
început să se poarte din nou ciudat. Întotdeauna spunea cât de mult urăște aniversările, deoarece, atunci când era mic, mama lui nu-și amintea niciodată de ziua lui. (Partea bună e că asta reprezenta o binecuvântare pentru meseria lui, fiindcă îl deprima. Toate secretarele superbe de la agenția care-l impresaria pe Zach îi spuneau ce important e să fie cât mai deprimat dacă vrea să obțină fotografii bune.) I-am zis că-i fac cinste cu un prânz la Harry’s Bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Dar, în general, orice îmi spunea ea sau altcineva mă făcea să mă simt și mai rău. Ca atunci când mi-a zis: „Oricum, nu era de nasul lui o fată atât de minunată și frumoasă ca tine“. Asta m-a deprimat până peste poate. Este exact genul de frază de consolare pe care o spun eu fetelor deloc minunate sau frumoase, atunci când prietenii lor le dau papucii. Nu am ieșit din camera de oaspeți a lui Julie trei zile încheiate. Zach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
la prețul de 332 000$, deoarece auzise că Roman Polanski i-a dăruit frumoasei și tinerei sale soții franțuzoaice un inel asemănător. Nu l-a purtat niciodată pentru că e asigurat doar dacă e ținut în seif. Hotelul Ritz m-a deprimat mai mult decât unele dintre cele mai neinspirate toalete ale Laurei Bush. Duré nici nu mă băga în seamă. Cameristele îmi aruncau priviri compătimitoare chiar și atunci când le dădeam bacșiș câte o bancnotă de 50 de euro împrumutată din portofelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
tenul. —Iâââh! făcu el. Un coș. Ai fost recent în Europa? — Da, i-am răspuns, gândindu-mă că omul ăsta poate-i chiar un geniu. —Acnee declanșată de zborul cu avionul. Nimeni nu scapă de asta. E ultimul răcnet. Ești deprimat, ești stresat, zbori în jurul lumii ca o muscă fără cap, nu faci față schimbării de fus orar, hormonii tropăie și - bang! - iată acneea de zbor. Știi că toate supermodelele vin direct la mine când coboară din cursa Air France de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]