641 matches
-
i s-a pisat craniul cu o secure. A fost sub demnitatea prețuitei societăți inițiatice și oculte pan-europene să-i amestece creierii în țărână celui mai de vază membru al său, doar pentru că, așa cum chiar ea a spus, în derâdere, mai tîrziu: "rămăsese prea în urmă cu cotizațiile". - Și atunci ce zice Patricia?... Doamna Patricia. Nu pomenea că domnul Robin și-a dat obștescul sfârșit într-un duel? - Patricia zice și ea... Dar n-ar îndruma-o cineva, probabil că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui Varlaam și al Stelei nici o mișcare. - Măi, ăsta micu'! Măi, puștiulache... Ia ia tu în deșert Numele lui Dumnezeu! - Poftim? - Ia în batjocură Numele Preasfânt. - Să-l iau la mișto? - Ai dreptate. Cum să știi să-L iei în derîdere?! Nici nu ți-am explicat. Și îi explică faptul că, în Biblie, Dumnezeu își dăduse sieși un Nume, care ar însemna "El este Cel Veșnic" ori " El face să devină". Din Numele Preasfânt se mai păstraseră numai literele YHWH sau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fixeze cearceaful. — Și dacă nu pot să fac copii? Atunci ce se-ntâmplă? Mă împachetezi la loc și mă trimiți înapoi într-o cutie pe care-o să scrii „defectă“? Bărbatul a dat ochii peste cap. Nu lua lucrurile în derâdere. Problema asta se poate rezolva cu fertilizare in vitro și așa mai departe. —Metodele astea nu au întotdeauna succes, l-a întrerupt ea. —Ei, o să ne ocupăm de asta atunci când o să ajungem acolo. Deocamdată noi nici măcar nu putem să cădem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
primejdie, În aceeași secundă a fost lângă Va și văzând despre ce era vorba, a Început să-l liniștească, vorbindu-i calm și hotărât, acel mod de a vorbi al tatălui său În care avea totală Încredere, și luă În derâdere Întâmplarea, cu vârful unui vreasc Îndepărtă fără brutalitate cei doi pui de șarpe, verzi, ce se Încălzeau, stând Încolăciți pe același mușchi de pădure, total inofensivi. Victor, căutând să abată, totuși, atenția copilului de la Întâmplarea nu tocmai pe placul acestuia
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
stătea lângă Rumi, ca maestru și ca discipol. Cine l-ar mai cunoaște, după șapte sute de ani, ca odraslă a băcanului ridicat la stele? Omar nu reușea să îl ia în serios, dar nici nu putea să îl piardă în derâdere. Bunul lui prieten misterios nu se împiedica însă în amănunte: îl oprea să înfulece koufteh și orez, dar îl lua în cârciumă să vadă obrajii chefliilor mâncăcioși pe care Islamul îi înțărcase de vin pentru câteva zile. La „Ulduz“ veneau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
câmpul de luptă Împotriva colonilor americani sunt Însă firave. Schimbă regiment după regiment, cade prizonier și se Întoarce spăsit În Anglia. Se pare că el Îi servește drept model doctorului Schuckburg pentru a compune veselul cântec. Când Îi ia În derâdere pe neciopliții de americani, Îi plătește o poliță și nevolnicului Horneck. Nu devii Macaroni pur și simplu, punându-ți o pană la pălărie. Pentru a intra În lumea bună, e nevoie de un Întreg stil. Pe care eroul nostru Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se disting liniile liberalismului și conservatorismului, ale modernismului și tradiționalismului”2. Cel care cartografiază cu atâta limpezime Întortocheatele drumuri ale Începuturilor vremii moderne la noi este G. Călinescu. Dacă la Început occidentalizații români (care Își spun „tineri”) sunt numiți În derâdere când „nemți”, când „franțuzi”, când „capete stropșite”, spre 1848 ei sunt porecliți „bonjuriști”. Antibonjurismul Încrâncenat naște „tombaterele”, apărătorii vechiului regim, Încremeniții În trecut. Deși descins dintr-o familie boierească, M. Kogălniceanu e, ca și Rosetti, democrat prin structură, dar deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
când Își publica opusculul cu pricina. Pe atunci Îl interesau prea puțin poveștile și zarvele literare. Ah, desigur! Avea cu totul alte probleme decât buna rânduire a gândurilor și grija de a fi citit. De altfel, azi el ia În derâdere grijile de-atunci. Asta-i viața! Căci nu-i chiar viața În toată această prefacere, care o ia mereu de la capăt, Între o Îngrijorare și o bătaie de joc? Cel care a scris Despre dandysm și despre George Brummell n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Înțelegem că eleganții Îi disprețuiesc pe cei care muncesc: nici vorbă de așa ceva, admirabila formulă de respect social cu care li se adresează fiind: „Sunt niște oameni stimabili.” Este o mare lipsă de Îndemânare din partea unui elegant să ia În derâdere clasa care muncește, e ca și cum ar tulbura niște albine, ca și cum ar deranja un artist care lucrează: ar fi de prost gust. Saloanele sunt prin urmare rezervate celor pe care distincția nu Îi amețește, tot așa cum fregatele sunt pentru cei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
atestat. Nu afirmă oare Luther că întreaga creștinătate nu e altceva decât comunitatea credincioșilor și că nu trebuie redusă la o ierarhie a Bisericii? Nu dă el asigurări că Sfânta Scriptură este singurul fundament al Credinței? Nu ia el în derâdere celibatul preoților? Nu ne învață el că nici un om nu poate scăpa de predestinarea pe care i-a dat-o Dumnezeu? Profetul n-a spus altceva musulmanilor. În pofida acestor concordanțe, mi-era cu neputință să urmez, în această privință, înclinațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unii dintre cei mai fervenți susținători ai Israelului: „Îi cunoaștem pe arabi“, spuneau ei referindu-se la rădăcinile lor marocane, tunisiene sau irakiene. „Știm cum sunt cu adevărat.“ Duri și permanent prudenți cu vecinii palestinieni, majoritatea i-au luat în derâdere mult timp pe oamenii de stânga, care luau parte la astfel de manifestări. Totuși, iată-i acum aici. Camerele de luat vederi - ale Televiziunii Israeliene, ale posturilor BBC, CNN și ale tuturor celorlalte rețele internaționale importante - își plimbau obiectivele peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
intenția lui iminentă de a ceda patrimoniul Israelului. Un minut mai târziu, mașinii i se alătură o dubiță, de data asta cu un fel de pop european ușor. Părea să fie o tabără de pace, care îl lua probabil în derâdere pe Yariv pentru că se retrăsese de la negocieri. Privi dincolo de semafoare, sus pe deal. Consulatul e chiar acolo, își zise, locul unde a început totul. Își aminti cum stătea, în grădină, după ce tocmai coborâse din avion, punându-și întrebări despre frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
deșertăciunea” creștină ca și de „absurdul” raționalist. Un derizoriu al lipsei unui sens ultim și consistent al vieții, trăită însă mai degrabă cu înțelepciune ludică decît depresiv sau nihilist. Un derizoriu ce nu are astfel nimic de-a face cu derîderea, care este o atitudine față de realitatea umană, și nu condiția însăși a acesteia - iar Caragiale nu „se rîde” niciodată de oameni ! într-o lume al cărei temei este derizoriul, Mitică este astfel actorul vital care se ridică prin joc deasupra
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Caragiale nu recunoaște o sumedenie de Mitici ratați, ipocriți, veleitari, frustrați și așa mai departe... Din această perspectivă și în consens cu cele menționate mai sus, trădarea lui Caragiale vine, probabil, din confuzia cu iz de perversiune dintre derizoriu și derîdere : noi luăm în derîdere ceea ce Caragiale prezintă ca derizoriu - și, mai mult, ca atitudine stenică în fața condiției derizorii a existenței ! Caragialismul este astfel în noi, nu în Caragiale... în noi, dar nu în toți și nu totdeauna. Ca ilustrare conjuncturală
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sumedenie de Mitici ratați, ipocriți, veleitari, frustrați și așa mai departe... Din această perspectivă și în consens cu cele menționate mai sus, trădarea lui Caragiale vine, probabil, din confuzia cu iz de perversiune dintre derizoriu și derîdere : noi luăm în derîdere ceea ce Caragiale prezintă ca derizoriu - și, mai mult, ca atitudine stenică în fața condiției derizorii a existenței ! Caragialismul este astfel în noi, nu în Caragiale... în noi, dar nu în toți și nu totdeauna. Ca ilustrare conjuncturală, filmul recent al lui
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
află de la autorități că sperma proletară este doar bonne pour l’Orient - și deci nevandabilă. Rîzi cu poftă, dar te cuprinde și o tristețe iremediabilă în fața condiției derizorii a omului post-socialist, pe care scenariul nu-l ia nici o clipă în derîdere. Caragiale va rămîne pentru totdeauna „contemporanul nostru”, nu știu însă dacă noi ne vom învrednici să fim contemporanii săi... Stai să-ți explic... — Cum a mers ? îl întreb eu pe S., un tînăr antropolog francez care a venit la muzeu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a devenit autor al absurdului doar la Paris, sub întruchiparea de Eugène Ionesco. Derizoriul este bon viveur și bon joueur : sîntem la porțile morții, unde nimic nu este luat în serios... Aceasta nu înseamnă însă că derizoriul ar fi doar derîdere, frivolitate și superficialitate. El are propria sa consistență și înțelepciune implicită, are greutatea unei vieți cu toate ale sale, dar nici prea prea și nici foarte-foarte. El evită excesele, extremele, Eros și Thanatos se anulează reciproc în calitatea lor de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să fie scăpați de sub povara acestui jug greu, din aceste lanțuri ce strâng și gâtuie năprasnic, cu zalele lor ce intră adânc în mădulare și rănesc grozav, îți vor intona cu toții la unison că îi iei de-a dreptul în derâdere, fiindcă ei sunt mai slobozi decât păsările cerului (sau ceva asemănător), iar posibila lor salvare este doar o simplă ficțiune, ce este bună, poate, doar pentru a o folosi în vreo istorioară bizară a vreunui scriitor minor și netalentat, însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
firești, dar de neatins. Nu asta-i doare pe ei acum, și parcă nu-i doare niciunde, că România a încetat de mult să mai fie un stat social. De fapt, chiar paragraful cu pricina pare să fie scris în derâdere. Dacă s-ar fi oprit la sintagma „valori supreme", totul ar mai fi fost corect, poate ar fi dat speranțe pentru viitor, dar când urmează imediat „în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român" gata, a făcut-o fiartă fiindcă, se
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nu e de mirare, fiindcă ei doresc să-și justifice lupta, pentru a-și putea glorifica la maximum victoria. De aceea există obiceiul, ca învingătorii să își demonizeze victimele, sau dacă ei consideră că nici atât nu merită, le iau în derâdere. Ca de exemplu americanii în Irak. Puține, extrem de puține, sunt în istorie locurile, sau cazurile, în care gloria se răsfrânge și asupra învinșilor. Un exemplu îl constituie monumentul ridicat în memoria spartanilor lui Leonidas, care a fost construit de greci
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
l-au autorizat pe președintele S.U.A. să le reprezinte. 28 aprilie 1939. Într-un discurs rostit În Reichstag, Hitler răspunde mesajului președintelui S.U.A., F.D. Roosevelt, din 14 aprilie 1939, enumerându-i răspunsurile negative primite din partea statelor chestionate și respingând În derâdere propunerile conținute În mesajul președintelui. Din cele 27 de guverne gestionate, singur guvernul român a adresat un „răspuns mușcător“, arătând că guvernul german era mai În măsură să știe dacă vreo amenințare plana asupra României din partea Reichului. (Petre Bărbulescu, Ionel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sau în aceeași ordine de idei își prezintă doamna Ciortea nemulțumirile conjugale seară de seară, la masa din bucătărie, împroșcându-și tovarășul de viață ba cu noroi răscolit din străfundurile limbajului omenesc, ba cu nume de zei. Nu lua în derâdere zeii nemuritori, îi mai spune câteodată, solemn, Pascal, ridicând un braț de senator roman. Cel mai ades însă nu spune nimic, așteaptă să treacă, morfolește din pâine și tace, știe din experiență că până la urmă ca orice altceva pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cimotia lui... Ba știu. Să nu fii obraznic și impertinent, că se găsește ac și de cojocul tău! Mai bine să-mi spui de ce iei în de... iei peste picior noua orânduire. Eu nu prea am timp să iau în derâdere orânduirea . Îmi văd de treburile mele. Atunci de ce ai vorbit în contra primarului înainte de alegeri? „Auzi dumneata! Târâie ogheală aista era primar înainte de alegeri!” Care primar? Cel vechi sau cel care nu era încă primar? 120 N-o fă pe prostu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din ce în ce mai pronunțate. Se subția ca trecut prin urechile acului, în timp ce sînii mei forțau capsele bluzelor de la Adolescentul. Erau strîmți și pantalonii de catifea, refuzați la export, cu blazer matlasat. Sărisem de la 41 la 45, cum mă tot lua Iordan în derîdere, după ce mă îndopa ca pe-o gîscă. Repulsia, întîi discretă față de mesele nesfîrșite, mi-o manifestam deschis: Nu vreau nici tuslama, nici fondue, nici cocque au vin, Iordan. Vinul e amar, nu simți?" În drum spre bucătărie sper să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
hoți ai poporului, care se gândesc doar la propriile buzunare. De ce trebuie atâtea partide, dacă niciunul dintre ele nu este în stare să facă ceva pentru binele țării? Suntem un popor disperat. Un popor, pe care îl iau toți în derâdere. Care-i cauza? Am fost mulți ani sub conducerea unor regimuri care ne-au sucit mințile, ca să nu mai știm cine suntem. După care, au venit alții și fac o altă sucire de minți. Noi, poporul simplu, care nu avem
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]