679 matches
-
a luat gaz și a aprins mânăstirea în 4 colțuri! Primul foc l-a pus în cerdacul stăreției, apoi în trapeză, în saivan, ultimul în biserică! Bolândul a vrut să ardă ca un martir. Ioane, Ioane, am zis eu că derbedeul îi suspect de cuminte, atât de cuminte că mi-a îndoit inima. Ți-am spus eu, Ioane, să-l cercetezi îndeaproape! Pui de cățea, te-am hrănit 4 ani, spurcăciune, iar tu-mi dai foc la casă! Așa-mi trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
au luat-o la sănătoasă, au plecat pe drumul forestier către Prundu. Să tot fie vreo 20 de minute de când au plecat. Apă, dați-mi apă! Apă vreau! Nu mai am aer, mă sufoc, mor, moooor, Ioane! Mama voastră de derbedei, mi-ați luat bănuții, cutia cu odoare, pistolul. Unde-i pistolul? Curvele, au fugit curvele cu banii mei! Vă împușc pe toți, dați-mi pistolul! De ce mi-ați luat pistolul? Apăăăăă! Aaaaaaaaaa... Maiorul Marcu s-a prăbușit precum o piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
capăt, termin, apoi îl dau pe mâna lui Șerbănescu sau, pur și simplu, primul tren, bilet și Dumnezeu cu mila. Gata, îmi ajunge, nu îmi mai murdăresc mâinile după cum îmi dictează baronul. La dracu și cu mânăstirea aia, cuib de derbedei, mai bine ardeau cu toții! Ceva interese erau la partid pentru acel colțișor de rai. Cătălina știe multe, multe am cules și eu despre ea. Ar fi cazul să umblu la sertar, trebuie să-mi iasă ceva verzișori din golănia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ne permitem anumite luxuri... — Și ce numești tu luxuri? — Lucrurile pe care le vezi la teatru și le citești în romane... — Dar bine, omule, puține crime dintre cele numite pasionale, din gelozie, nu au loc în clasa voastră...! — Eh! Din cauză că... derbedeii ăia se duc la teatru și citesc romane, altminteri... — Altminteri, ce? — Tuturora ne place, domnișorule, să jucăm câte un rol, și nimeni nu e cine e, ci e cel pe care-l fac ceilalți să fie. — Ești filozof... — Așa-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acest fabulos globe-trotter, specialist foarte contemporan, din puiul de țăran care, iată, îi culege un trandafir mov în Olanda prietenei sale din Balcani când ea e tristă, și i-l trimite prin e-mail. Mircea, noi vrem și putem să fim derbedei în scriitura asta. Dar suntem și profesori. Și dorința noastră este să îi încurajăm pe alți pui de ceva să nu se creadă loseri a priori, așa cum și noi am fi fost tentați cândva. Nu uita de vremea când pretindeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
atins în liceu, când m-am ținut cu ghearele și cu dinții de câte drăcii s-a putut. Și zău că je ne regrette rien, cum zice femeia aceea, Piaf, care mie îmi place enorm. Îl recunosc în tine pe derbedeul din mine. Vezi, altă asimetrie de gen. Nu avem feminin pentru derbedeu. Cred că pentru fete se folosește „destrăbălată”, dar are alt sens. Eu nu eram destrăbălată, ci derbedea. M-a mișcat mult povestea copilului cu aripi de înger. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de câte drăcii s-a putut. Și zău că je ne regrette rien, cum zice femeia aceea, Piaf, care mie îmi place enorm. Îl recunosc în tine pe derbedeul din mine. Vezi, altă asimetrie de gen. Nu avem feminin pentru derbedeu. Cred că pentru fete se folosește „destrăbălată”, dar are alt sens. Eu nu eram destrăbălată, ci derbedea. M-a mișcat mult povestea copilului cu aripi de înger. Este o experiență pe care eu n-am avut-o. Copiii mei erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care îți beau banii de gropar? Cum să înțelegem că din noi s-au ales instituții și CV-uri? De unde ne-a venit puterea asta? Nu cumva ne-a ajutat mult faptul că știam să iubim? Că știam să fim derbedei în orice sistem de referință obedient? Acum nu pot să răspund la toate acestea. M-am întors în România. Presa jubilează că ne-au acceptat candidatura la Uniunea Europeană. Noi știm că asta n-o să ne ia nimica de pe cap pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sursele lui constante de amuzament era soacră-sa, care-i reproșa mereu că, dacă ea nu ar fi făcut vilă și nu i-ar fi dat fata, el „și-ar fi mâncat zilele într-un cămin de nefamiliști, ca toți derbedeii și proștii ăia cu facultate”. Tipa asta avea vreo 65 de ani, era pensionară, dar se purta ca o fetișcană; avea părul vopsit în roșu, umbla cu fuste crăpate, păstrase orgoliul unei foste funcționare de la Consiliul Județean și încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
poveștile una cu alta în măcar o săptămână de libertate într-unul din satele transilvane, cele cu care încep și se termină istoriile e-mailate, nu s-au putut împlini fiindcă am devenit tot mai instituționalizați, poate chiar mai domesticiți. Undeva, derbedeii din noi încep să se odihnească în pace. Ne mai întâlnim uneori pe colina ta din Cluj să împărțim puțină frumusețe așezată la țeserea între natură și cultură, „pentru două vorbe și-o cană cu vin” (se trece la notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mè las ajutat de el, sè rezolve el totul, întotdeauna a fècut asta, a rezolvat totul! Ori de câte ori fiul lui mai fècea câte o nèzbâtie, cănd elevul Matei din clasa a șasea a fost prins în wc-ul școlii fumând cu alti derbedei, când, mai târziu la liceu, acelasi elev, excepțional la informaticè, a intrat că un naiv într-o combinație periculoasè de hackeri și poliția, colegi de-ai tatei, scuzându-se, au venit acasè la percheziție, cănd militarul în termen Matei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
talger uriaș de lumină, care va aduce poate puțină liniște În sufletul lui Antoniu. Banul a dispărut cu aceeași viteză În buzunar, zornăind plăcut, inconfundabil. Un timp nimeni nu mai urcă și nu mai coboară scările. Apoi, o șleahtă de derbedei gălăgioși, se apropie, murdărind cu Înjurăturile și răcnetele lor urechile rarilor trecători. Când dau cu ochii de Antoniu răcnetele devin apocaliptice și ,,distracția,, se termină cu o ploaie de cuvinte murdare pe care i le aruncă hohotind de râs. Dispar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
murdărind cu Înjurăturile și răcnetele lor urechile rarilor trecători. Când dau cu ochii de Antoniu răcnetele devin apocaliptice și ,,distracția,, se termină cu o ploaie de cuvinte murdare pe care i le aruncă hohotind de râs. Dispar În hăul metroului, derbedei descreierați ai unei Europe unite. O liniște grea, apăsătoare, cuprinde deodată orașul. Soarele pare printre norii alburii, o pată uriașă, difuză, pe o piele bolnavă. Pentru câteva clipe Antoniu e dezorientat și confuz , și creierul lui nu mai dă ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
au putut, dar nu eram făcut probabil decât pentru rău. Nu ți-am spus niciodată, dar am omorât fără milă un om nevinovat care Îmi vroia numai binele. La 16 ani eram fără căpătâi, furam și mă băteam cu toți derbedeii și, probabil că el a vrut să-mi arate calea cea dreaptă. A crezut că poate repara răul din mine. Unicul fiu Îi murise de meningită și credea că eu pot Înlocui golul lăsat În inima lui. Era În 1946
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plăcea interiorul, rafturile erau albe și pe ele borcanele cu miere, de diferite forme și mărimi, mi se păreau venite dintr-o lume de basm. Șterpeleam În fiecare zi câte o bancnotă, apoi mă Întâlneam cu fel și fel de derbedei și cheltuiam banii pe țigări și băutură. Dormeam În spatele magazinului Într-o cămăruță curată pentru care nu plăteam chirie. După câteva săptămâni, când a făcut controlul mărfii și a calculat banii obținuți din vânzarea ei, și-a dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și minuțios redate. Respirația grea, este singurul lucru care arată că el, Kawabata trăiește Încă, mai are un fir de viață care-l leagă de lumea reală. Antoniu se preface că nu vede cum viața se scurge din trupul acestui derbedeu bătrân cu care a Împărțit cinci ani de cerșit, cinci ani de frig și de foame, cinci ani de povești adevărate și născocite, cinci ani de prietenie la urma-urmei. Aproape că-l invidiază. Aproape că-i vine să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am de măturat jumătate de piață. Știi că e duminică? -Îhî, Îngî... -Dar ce-ți pasă ție, idiotule? -Ăăă, Îngî... -Te pomenești că te-ai supărat. Hai, iartă-mă! Sunt Îngrozitor de tristă. Mi-a fugit fata de-acasă cu un derbedeu. Știi ce Înseamnă asta? Prăpăd. Urgie. O s-o nenorocească, nu l-ar răbda pământul... A intrat iadul În casa mea spune, culegând de pe jos, din praful gălbui o țigară. Își așează oftând trupul mătăhălos pe o treaptă a farmaciei. Sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
către un deznodământ nefast. Nu degeaba, cu oarecare respect, Îl numesc ,,Profesorul,,.și, nu s-au atins niciodată bătrânul Kawabata. De vreo două-trei ori s-a Întâmplat totuși, ca, turmentați de alcool și puși pe harță cu orice chip, câțiva derbedei din ghetou să-i calce teritoriul, dar abilitatea lui diplomatică, a funcționat fără greș, reușind să-și redobândească liniștea. A doua zi de Paști este o zi foarte tristă pentru Antoniu. Kawabata abia poate să bea puțin ceai și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a fost că nu a putut nici măcar să ațipească. Când a ajuns Însfârșit, pe maidanul transformat sub cerul liber În anticariat, era de-acum sleit oboseală, și dornic să Încheie tranzacția cât mai repede. Ca și În gara sordidă, câțiva derbedei puseeră ochii pe el, instinctul de apărare a funcționat Însă ca un ceas și mâinile nu s-au descleștat de pe pictură. Era nevoit să o vândă, trebuia să plătească operația de stomac a soției lui, grav bolnavă. Portretul de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
numărul poliției, dar nu apucă să-l ducă până la capăt: la ultimul zero, cade secerat de un stop cardiac. Douăzeci și patru -Măi vagabondule , vocea polițistului cade ca un trăznet, răscolindu-i simțurile. Puah, ce dracu faci, În Întunericul ăsta? Stinge lumânarea derbedeule că ai să dai foc la tot cartierul !,,. Polițistul, Își ține șapca În mână, de parcă i-ar fi teamă să nu i-o zboare vântul. Lanterna pe care i-o vâră În ochi, Îl orbește pe Antoniu care Închide În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
L-am Îngrijit cât am putut. Medicul nu era deloc beat, i-a făcut autopsia și a scris diagnosticul. Mâine va fi Înmormântat. ,,Ce nume-i ăsta? Kawaba...Polițistul sughiță. -Kawabata. Un nume ca toate numele. -E nume de femeie derbedeule, Îți bați joc de mine? -E nume de familie, japonez. Și el era de origine japoneză, din părinți veniți din peninsula Niponă, În căutare de leuștean, de gulii, și de ghetouri. La ei nu mai sunt ghetouri de cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de cruzime, aș spune chiar cu mânie. De ce te-ai sinucis mamă, când aveam atâta nevoie de tine? De ce a trebuit să mori tată, numai pentru că ai violat cu sălbăticie Încrederea mea În tine și m-ai Înșelat ca ultimul derbedeu? Am devenit și eu un derbedeu, un vagabond din mulțimea de vagabonzi care cutreieră lumea, o părticică dintr-un mecanism uns cu toate alifiile, un ratat, un păcătos, un ,,fluireră-vânt, un fu-te lume,, ,cerșetor cinic și ticălos pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mânie. De ce te-ai sinucis mamă, când aveam atâta nevoie de tine? De ce a trebuit să mori tată, numai pentru că ai violat cu sălbăticie Încrederea mea În tine și m-ai Înșelat ca ultimul derbedeu? Am devenit și eu un derbedeu, un vagabond din mulțimea de vagabonzi care cutreieră lumea, o părticică dintr-un mecanism uns cu toate alifiile, un ratat, un păcătos, un ,,fluireră-vânt, un fu-te lume,, ,cerșetor cinic și ticălos pe care-l pândește doamna cu coasa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
față. Capitolul opt Ben a avut o săptămână groaznică. Serios, nu i-am dori nimănui să aibă slujba lui Ben. În primul și-n primul rând, a trebuit să-i ia un interviu unei femei care din nefericire avea un derbedeu băiat în vârstă de treisprezece ani dependent de droguri, și a încercat să scoată de la ea povestea felului în care l-a crescut. Biata gospodină prostuță a început prin a-i răspunde simplu la întrebări, numai prin da sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
reușit să îngaime câteva cuvinte despre cum el n-a ridicat niciodată mâna asupra unui vițel. Dar Neil s-a încăpățânat să nu recunoască nimic. —Ești dezgustător, am izbucnit eu într-un final, incapabilă să mă mai abțin. Ești un derbedeu! Spre surprinderea mea, afirmația asta n-a fost urmată de corul de voci aprobatoare la care mă așteptasem. Ceilalți n-au făcut decât să întoarcă spre mine aceleași priviri pline de compasiune cu care îl trataseră și pe Neil. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]