22,741 matches
-
-ne de la Pontificium Collegium Germanicum spre Pincio, cel mai mare parc din Roma. Ne părea un lucru grandios descoperirea, deși dificilă, a unui fundament filozofic clar și rațional pentru teologie: o bază naturală cu principii metafizice evidente și cu deducții derivate din rigoarea metodică. Pe această bază naturală de rațiune și filozofie trebuia de acum să construim, cu aceeași radicalitate, suprastructura credinței și teologiei. Astfel am fi avut pregătirea necesară pentru a înfrunta viața, a relaționa între noi, dar și cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Convins de științele naturale moderne, sunt conștient că întreaga natură este supusă legilor evoluției: "supraviețuirea celui mai puternic"se dovedește valabilă de la molecule până la prădători. Teoriile fundamentale ale lui Darwin au fost confirmate de microbiologie, nu darwinismul social, care nu derivă deloc de la Darwin și caută să justifice capitalismul de pradă ce ne amenință viețile. "A devora și a fi devorați", îmi reamintește fraza ironică pe care o folosea deseori unul dintre profesorii mei la Roma referindu-se la viața socială
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
reprezentați în cuvinte și imagini. Considerată din acest punct de vedere, "umanitatea" ca "artă" sau "muzică" este un concept ce necesită o definiție precisă pentru a fi actualizată. Prin "umanitate" nu se înțelege o anumită "concepție despre om". "Concepțiile omului" derivă întotdeauna dintr-o determinată perspectivă: creștină, ebraică, musulmană, socialistă sau liberală, biologică sau economică... Sunt adesea în conflict între ele. "Umanitate" semnifică acel patrimoniu comun fundamental de valori și de standard etic împărtășit de toți oamenii, independent de concepțiile lor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în special la viața mea. Vom lăsa în urmă colinele și ne vom începr ascensiunea. Întrebarea despre sensul individului Nici viața mea nu s-a scurs lin și fără conflicte. Nici un parcurs existențial nu este lipsit de crize. Termenul "criză" derivă de la verbul grec krinein, adică "a separa, a distinge", și desemnează momentul culminant al unei dezvoltări dificile. Cum este cazul și altor cuvinte cheie care pentru mine sunt foarte importante (încredere, curaj civil), și cuvântul "criză" a fost mult timp
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dizolvarea religiei ca rezultat al științei atee (Freud). Mai curând umanismul ateu, socialismul și credința în știință au fost cele suspectate de proiecție. Dar discuțiile asupra religiei continuă. Argumentele împotriva religiei În comparație cu marii atei "clasici", noii atei, a căror poziție derivă din științele naturale, dau impresia unor epigoni. Nu reușesc să găsească noi argumente serioase ale științei împotriva existenței lui Dumnezeu. Observ în schimb o polemică globală împotriva religiei în general și a creștinismului în special. Nici una din aceste discuții nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
unele dintre aceste persoane nu sunt precum nevăzătorii care vorbesc despre culori? Mistica este un concept extrem de enigmatic pe care și teologii îl folosesc în mod arbitrar. În primul rând trebuie să îl definim: termenul, în sensul originar al cuvântului, derivă din gr. myein = a închide (gura). Misterele sunt secrete, doctrine și culte despre care nu se vorbește cu cei neinițiati. Mistica este astfel acea religiozitate care nu vorbește despre propriile secrete în prezența urechilor profane, pentru a căuta mântuirea în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Clement și Origene (secolul III), la Sfântul Augustin (secolele IV-V) și în special în filozoful mistic care scria sub pseudonimul discipolului lui Pavel, Dionisie Areopagitul (secolele V-VI). El a creat conceptul de "teologie mistică" (mystica theologia), de la care derivă actualul termen "mistică". În India întâlnim contrariul: religiozitatea mistică a Upanishadelor se îmbină mult mai târziu cu cultele ce sunt mai degrabă orientate personal, asemenea celor ale lui Vishnu, Baghavan, Krishna, Rama. Totuși, în religiile indiene, mistica rămâne în centru
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
noastră se poate numi satisfăcută de o astfel de explicație? Ce altă alternativă ar putea fi? Unica alternativă ce mi se prezintă și care nu îmi poate fi dată de rațiunea pură întrucât transcende orizontul experienței spațio-temporal este că: totul derivă din acel fundament al fundamentelor pe care noi îl numim Dumnezeu, un Dumnezeu creator. Un fundament pe care, chiar dacă nu-l pot demonstra, am oricum motive serioase pentru a-l afirma, cu acea încredere, pentru mine foarte rațională, dovedită, iluminată
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
poate fi îndreptată ideea luptei biblice finale împotriva "împărăției răului", căruia se dă numele de Armageddon. Totuși, la fel cum relatările biblice ale creației ca lucrare a Domnului au fost inspirate din contextul epocii, și cele ale lucrării sale finale derivă din apocaliptica timpului, din acea tendință dominantă semnată de așteptarea sfârșitului iminent, prezent în ebraism, dar și în creștinism în momentul trecerii între cele două epoci. De fapt, viziunile spectrale ale Apocalipsei constituie amenințarea insistentă a omenirii și a individului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în întâmpinare cu o credință încrezătoare întrucât este creatorul, susținătorul și perfecționatorul lumii și istoriei. Asemenea evreilor, noi, creștinii, în timpul serviciului liturgic folosim multe elemente (Psalmi), realizăm multe lucruri fundamentale (rugăciuni, lecturi) și avem momente cu un conținut religios ce derivă din iudaism. Asemenea evreilor, noi creștinii acceptăm Sfintele Scripturi, Biblia ebraică, Tanàkh, parte a Vechiului Testament, care constituie documentul credinței comune, dar și al numeroaselor valori și structuri ale gândirii comune. Asemenea evreilor, noi creștinii respectăm etica dreptății, sincerității și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
special pe sclavi și rebeli. Dar Isus era un revoluționar politic? Este evident că predicile și faptele lui Isus provocau conflicte. Nu mă întărește și consolează doar pe mine faptul de a ști că până și el, de la care noi derivăm ca și creștini, se confruntase cu un establishment religios-politic contemporan lui, tocmai din cauza mesajului și a comportamentului său. Foarte radicală era critica sa față de religiozitatea tradițională și de modul guvernării din partea clasei conducătoare. Foarte suspecte, vindecările carismatice ale bolnavilor. Foarte
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ca musulman, aș putea să o afirm cu putere. M-aș putea identifica destul de ușor cu interpretarea iudeo-cristiană a lui Cristos, cea pe care foarte probabil a cunoscut-o și Mahomed. Să presupunem că creștinătatea de origine ebraică, de la care derivă creștinismul, ar fi fost reprezentată la Conciliul din Nicea din secolul IV, când fusese stabilită profesiunea de credință: cu siguranță nici iudeo-creștinii nu ar fi acceptat unele formule elenistice, cum prin urmare avea să facă și Mahomed. Nici un iudeo-creștin nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
aceasta poate să fie de acord și un musulman. O dată cu versetul ascuțit din Coran: Sunt cu siguranță necredincioși cei ce afirmă: "Allah este Mesia, fiul Mariei"" (Coran, sura 5, 17), profetul Mahomed s-a transformat într-un "amenințător" pentru creștinătatea derivată din elenism, în care vechea interpretare iudeo-creștină a lui Dumnezeu, în lumina noilor interpretări elenistice, nu avea mai deloc posibilitatea de supraviețuire. Nici un iudeo-creștin nu ar fi avut desigur ceva împotriva ideii ca Isus să fi fost fiul lui Dumnezeu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fi avut desigur ceva împotriva ideii ca Isus să fi fost fiul lui Dumnezeu în sensul de reprezentant: "Domnul a spus Domnului meu, așază-te la dreapta mea" (Ps., 110, 1; Fap., 2, 33-35). Din interpretarea creștină a acestui psalm derivă una dintre afirmațiile cristologice cele mai importante: Isus este reprezentantul lui Dumnezeu și, dacă se interpretează corect tradiția lui Israel, poate fi numit chiar fiu: "Fiul meu ești tu, eu astăzi te-am născut" (Ps., 2, 7; Fap., 13, 33
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
întregii suferințe și a răului acestei lumi, se află în fața unei enigme, prezentă în istoria omenirii încă din timpurile cele mai vechi: sub formă de întrebare cu glas puternic sau șoptită, de plângere amară sau obosită, sau chiar de cerere derivată din cinism sau indignare. De ce Dumnezeu nu a evitat suferința? Filozoful grec Epicur, aproximativ în anul 300 î.C., pleca de la această întrebare în critica pe care o făcea religiei. În timpul Iluminismului, filozoful raționalist Pierre Bayle a dat formularea clasică
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
obține încadrarea în cerc; să ai în același timp deplină ocupație, creștere economică, stabilitatea prețurilor și echilibrul afacerilor externe. Oferta și cererea, comerțul extern și intern par a fi supuse legilor economice de fier. Așa-zisul "darwinism social" (ce nu derivă de la Darwin) ne învață că fiecare încearcă să exploateze competiția concurențială în avantajul propriu. Însă mesajul creștin ne invită să reflectăm asupra faptului că doar prin intermediul legilor nu se poate ajunge la nimic: că în mediul conflictelor de interese inevitabile
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
considerându-i semizei, tot mai puțini sunt doctorii cărora le este frică de ordinea profesiunii lor ca în fața Sfintei Inchiziții, chiar și în spitale se evită, unde este posibil, folosirea limbajului sacru al medicinei cu pacienții, limbaj plin de termeni derivați din greacă și latină. Însă în fața economisirii forțate din sistemul de sănătate nu se supun voluntar nici industria farmaceutică, nici doctorii și farmaciștii, și nici spitalele sau politicienii. Lucrul cel mai important rămâne faptul că o persoana bolnavă, sau în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
masă a bisericilor, fuziunea forțată a parohiilor în "unități parohiale" și tot mai puține botezuri, mai puțini participanți la activitățile liturgice, mai puține căsătorii, exodul din Biserică al femeilor emancipate, dezinteresul tinerilor... Mă întreb dacă urgența crescândă și diminuarea intrărilor derivate din "taxa ecleziastică" percepută de Biserica Germană vor conduce la reforme. Nu sper într-o Biserică unificată, nu țintesc fuziunea aspectului confesional, regional sau național al Bisericilor creștine. Nu așa trebuie să fie. Sper într-o unitate ecumenică a Bisericilor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de două ori, sau, mai curând, care acționează pretutindeni, într-o singură societate în care barbaria care o pervertește treptat în întregime face, tocmai, imposibilă menținerea în ea a unei Universități conforme conceptului său. Ce este Universitatea? Potrivit sensului care derivă atât din etimologia sa, cât și din originea sa istorică, Universitatea universitas desemnează un câmp ideal constituit și definit de legile care îl guvernează. Pentru că aceste legi sunt ca atare universale și, astfel, acționează pretutindeni, cel puțin în interiorul domeniului care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
echilibra investițiile private și pot pur și simplu genera un deficit sau un surplus de venituri proprii, cheltuind mai mult decît au încasat prin impozite pentru a depăși un blocaj, colectînd mai mult decît cheltuiesc pentru a frîna o explozie". Derivat din Marea Depresiune din '29-'33, programul keynesian a fost aplicat cu relativ succes după al Doilea Război Mondial, în majoritatea țărilor dezvoltate, constituind la vremea aceea alternativa viabilă la abordarea de tip clasic. Această adaptare rapidă a sistemului keynesian
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cantitatea de consum se schimbă. Relația dintre calitate și cantitate este numită colaționare și este baza pentru o reglementare optimă din partea guvernului și pentru stabilirea tarifelor pentru acest tip de bunuri. Prin urmare, diferențele dintre bunurile private și cele publice derivă din caracteristicile lor. Un echilibru se stabilește pentru un bun public atunci cînd capacitatea totală de a plăti pentru output-ul public este egală cu prețul la care producătorul este dispus să furnizeze acel nivel de output. Teoria neoclasică sugerează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cine va dori să-și releve preferințele asupra subiectului? Altfel spus, cine va dori să plătească impozitele necesare? Este adevărat faptul că impozitele nu sunt ridicate pentru cutare sau cutare serviciu, ci pentru toate. Acest principiu al non-afectării resurselor bugetare derivă de fapt din logica pasagerului clandestin. Acesta ar putea fi rezumat printr-o non-relevare a dispozițiilor de plată, dublată de o relevare a serviciilor cerute. Cum acestea sunt de natură parțial sau total divizibilă, cererea potențială este puternică și pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
eficient să fie aplicat, fără de care disfuncționalitățile se pot multiplica: denaturarea obiectivelor, diversiunea resurselor, prelungirea termenelor etc. Dar un control eficient nu trebuie să fie unul rigid. De aceea se încearcă azi să se aplice administrațiilor și serviciilor publice metode derivate dintr-o analiză inițial destinată realizării unui compromis în relațiile dintre proprietari și conducătorii de întreprinderi. 4.4.3. Teoria agentului La sfîrșitul secolului al XVIII-lea, Adam Smith critica apariția societăților pe acțiuni, indicînd faptul că separarea dintre proprietari
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a face apel la un concurent iese adesea din discuție. Regăsim deci concluziile economiei birocrației și existența birocratului aflat în poziție de forță și autorizînd alegeri suboptimale pentru colectivitate. Dar aici, o perspectivă mai curînd juridică decît economică face să derive ineficiența potențială a naturii contractului. De unde ideea de a reînnoi serviciile publice prin modificarea contractelor ce leagă deciden-tul politic de sistemul administrativ. Întrebarea e cum să fie obligat acesta din urmă să preia riscuri benefice pentru calitatea serviciului public? 4
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
timp cît vom rămîne sub pragul de saturație al rețelei, crește numărul de utilizatori interesați. Astfel, cu cît există mai mulți abonați la telefonie cu atît vor fi mai mulți interesați să se aboneze; efectele externe legate de ofertă, ce derivă direct din existența infrastructurii cea mai răspîndită posibil, sub constrîngerea unei armonizări a normelor. Trebuie, de exemplu, ca liniile ferate să aibă același ecartament pentru a exista o rețea, sau ca instalațiile electrice să aibă aceleași caracteristici. Dacă cineva se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]