1,136 matches
-
shift" și derivarea propozițiilor VOS și VSO în română și în limbile romanice Pe baza unei bibliografii impresionante, care include și studiul asupra românei al Gabrielei Alboiu (1999), Gallego (2012) analizează derivarea propozițiilor VOS și VSO în limbile romanice. În ce privește derivarea sintactică a propozițiilor VOS, Gallego examinează propunerile anterioare - derivare printr-un proces de object shift (Ordóñez) (22), respectiv derivare prin topicalizarea VP (Belletti, Zubizarreta) (23) - și arată că ambele procese sunt, de fapt, disponibile în limbile romanice, însă nu simultan
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și în limbile romanice Pe baza unei bibliografii impresionante, care include și studiul asupra românei al Gabrielei Alboiu (1999), Gallego (2012) analizează derivarea propozițiilor VOS și VSO în limbile romanice. În ce privește derivarea sintactică a propozițiilor VOS, Gallego examinează propunerile anterioare - derivare printr-un proces de object shift (Ordóñez) (22), respectiv derivare prin topicalizarea VP (Belletti, Zubizarreta) (23) - și arată că ambele procese sunt, de fapt, disponibile în limbile romanice, însă nu simultan în aceeași limbă. Derivarea prin object shift (22) presupune
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
include și studiul asupra românei al Gabrielei Alboiu (1999), Gallego (2012) analizează derivarea propozițiilor VOS și VSO în limbile romanice. În ce privește derivarea sintactică a propozițiilor VOS, Gallego examinează propunerile anterioare - derivare printr-un proces de object shift (Ordóñez) (22), respectiv derivare prin topicalizarea VP (Belletti, Zubizarreta) (23) - și arată că ambele procese sunt, de fapt, disponibile în limbile romanice, însă nu simultan în aceeași limbă. Derivarea prin object shift (22) presupune ca obiectul să fie extras din grupul verbal și deplasat
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
VOS, Gallego examinează propunerile anterioare - derivare printr-un proces de object shift (Ordóñez) (22), respectiv derivare prin topicalizarea VP (Belletti, Zubizarreta) (23) - și arată că ambele procese sunt, de fapt, disponibile în limbile romanice, însă nu simultan în aceeași limbă. Derivarea prin object shift (22) presupune ca obiectul să fie extras din grupul verbal și deplasat într-o poziție din periferia propozițională internă (periferia vP), la stânga subiectului in situ (Spec, vP), respectiv la dreapta verbului deplasat în domeniul flexionar (IP); derivarea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Derivarea prin object shift (22) presupune ca obiectul să fie extras din grupul verbal și deplasat într-o poziție din periferia propozițională internă (periferia vP), la stânga subiectului in situ (Spec, vP), respectiv la dreapta verbului deplasat în domeniul flexionar (IP); derivarea prin topicalizarea VP (23) presupune ca obiectul să se deplaseze odată cu verbul la stânga subiectului in situ (Spec, vP). Cele două strategii derivaționale se corelează cu o serie de alte fenomene sintactice (anaforă sintactică, deplasare la periferia CP, disponibilitatea structurilor VSO
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și română, topica VOS este derivată prin object shift (22), pe când în catalană și italiană, topica VOS rezultă din topicalizarea VP (22). Reprezentările de mai jos ilustrează cele două propuneri, păstrând structurile din Gallego (deplasare centru-la-centru (v. (8) supra) în derivarea deplasării verbului și specificatori multipli 16). (22) T' object shift ei V+v+T vP ei O vP ei S v' ei tv VP ei tV tO (23) vP ei topicalizarea VP VP vP ei ei V O S v0
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
vP ei O vP ei S v' ei tv VP ei tV tO (23) vP ei topicalizarea VP VP vP ei ei V O S v0 ei v tVP Mai mult, Gallego formulează Generalizarea VOS - VSO, care leagă disponibilitatea de derivare a propozițiilor VSO de disponibilitatea operațiunii (22) (object shift)17: (24) VOS-VSO Generalization "If a Romance language generates VOS through object shift, then it licenses VSO." (Gallego 2012: 442) Întrucât româna nu este discutată în detaliu în lucrarea lui Gallego
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
deplasat astfel în componentul presupozițional îl califică drept topic; deplasarea este deci de tip A-bar, poziția de extracție a obiectului fiind o proiecție de topic (TOPP) din periferia internă propozițională vP delimitată de Belletti (2004). Relevanța procedeuluiobject shift disponibilitatea derivării structurilor VOS prin object shift indică libertatea cu care obiectul direct se poate extrage din VP • lipsa efectelor de intervenție în atribuirea cazului nominativ subiectului postverbal în configurația VOS indică faptul că atribuirea acuzativului precedă procesul de object shift; considerând
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
al V, cu excepția faptului că trăsătura uT este încă activă (i.e. procesul de atribuire a cazului n-a avut loc). Această trăsătură se va șterge și atribuirea nominativului va avea loc în aceeași manieră ca atribuirea acuzativului, odată cu inserarea în derivare a centrului TS din domeniul flexiune, care machează temporalitatea principală a enunțului. 2) Atunci când complementul lui V este un obiect propozițional, procesul de satisfacere a trăsăturilor centrului TO se desfășoară într-un mod asemănător, dar nu identic. În joc intră
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
extracție sistematică a complementului centrului V în română, fenomen care asigură deplasarea VP în condițiile descrise mai sus (§2.1 supra) 2.6 Concluzii. Rezumat Plecând de la observațiile din §1 referitoare la avantajele unei analize bazate pe deplasare XP în derivarea verbului românesc (fenomenele de inversiune, adjuncția adverbelor clitice la verbul lexical), ne-am propus să examinăm măsura în care datele limbii române se pot reanaliza din această perspectivă. Astfel, în §2.1, prin examinarea unor date din română și din
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
trăsătura interpretabilă [iMood] [] ca [iMood] [Indicativ] / [iMood] [Subjonctiv] etc., însă doar în română procesul de ACORD se asociază cu deplasarea verbului sintetic la proiecția MOOD, ca efect al instanțierii paradigmatice sărace a acestei categorii în română 3.1.2.4 Derivarea formelor sintetice românești În derivarea formelor sintetice românești, trebuie să ținem cont de două aspecte. (i) Verbul se deplasează ca grup (XP-movement), grupul deplasat fiind VP; procesul de deplasare a VP este precedat de extracția obligatorie a argumentului intern al
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Indicativ] / [iMood] [Subjonctiv] etc., însă doar în română procesul de ACORD se asociază cu deplasarea verbului sintetic la proiecția MOOD, ca efect al instanțierii paradigmatice sărace a acestei categorii în română 3.1.2.4 Derivarea formelor sintetice românești În derivarea formelor sintetice românești, trebuie să ținem cont de două aspecte. (i) Verbul se deplasează ca grup (XP-movement), grupul deplasat fiind VP; procesul de deplasare a VP este precedat de extracția obligatorie a argumentului intern al centrului V0 în [Spec,TOP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
is not accessible to operations at ZP; only H and its edge are accessible to such operations." (Chomsky 2001: 14) Există mai multe soluții pentru a identifica proiecția în al cărei specificator se deplasează VP în domeniul lexical, pas al derivării care precedă deplasarea în domeniul flexionar. Un prim candidat este proiecția vP însăși, deplasarea VP făcându-se într-un specificator multiplu (extern) al acestei proiecții (în specificatorul intern generându-se subiectul). Principalul contraargument pentru această soluție este folosirea specificatorilor multipli
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
din Collins (2005); Baltin (2012); Harley (2013); Merchant (2013); Roberts (2013) între alții 41: proiectarea unui Grup al Diatezei (notat cu VOICEP), care selectează vP (VOICEP >vP). Cercetările ulterioare au stabilit că acest grup, propus inițial de Collins (2005) în derivarea propozițiilor pasive, se proiectează în general în ierarhia propozițională, iar autori precum Baltin (2012) și Roberts (2013) insistă asupra faptului că VOICEP reprezintă limita domeniului flexionar, deci limita fazei propoziționale interne, ipoteză care aparent vine în dezacord cu teoria fazelor
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
deci ipoteza că vP reprezintă faza lexicală inferioară 43 nu este cu nimic subminată. Să analizăm exemplul (79), o propoziție tranzitivă în care se proiectează atât argumentul intern, cât și argumentul extern: (79) Ion citește romane polițiste. Primii pași ai derivării unei propoziții tranzitive sunt descriși în §2.5 supra: argumentul intern (grupul romane polițiste), generat în poziție de complement al centrului V0 este extras din VP și deplasat în [Spec, T0P] pentru a satisface trăsătura EPP a acestui centru; VP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
VOICE' ACORD 4 .... ACORD citește [uAsp] [Imp][1] [uT] [Pres] [2] [uMood] [Ind] [3] În §3.1.2.2, am arătat că în română (ca în franceză) verbul se deplasează la cea mai înaltă proiecție, MOODP. Așa cum este concepută "mecanica" derivărilor sintactice în modelul bazat pe ACORD, relația dintre deplasarea sintactică și ACORD este indirectă: ACORDUL precedă deplasarea, fiind deci o condiție pentru deplasare, însă nu forțează deplasarea. În cazul românei (și al francezei) (spre deosebire de italiană, portugheza europeană și spaniolă), verbul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
se generează deci în centrul ASP0continuative. (81) Ion mai citește vreo două pagini și apoi pleacă. Atunci când verbul tranzitează proiecția ASPPcontinuative din câmpul ASPECT, are loc procesul de încorporare prin adjuncția la stânga verbului a centrului adverbial mai. Aceste etape ale derivării sunt surprinse în reprezentările din (82). (82) a. ASPPcontinuative qp ASP'continuative qp ASP0continuative .... VOICEP qp VP VOICE' 4 ... mai citește b. ASPcontinuativeP (VP la [Spec, ASPPcontinuative]) qp VP ASPcontinuative' 4 qp citește ASP0continuative .... VOICEP qp tVP VOICE' ... mai c
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
flexionar; de altfel, dacă verbul nu ar tranzita toate proiecțiile din domeniul flexionar, efectele induse de negație în deplasarea la C nu s-ar explica în mod satisfăcător 45 (v. și §3.3 infra). Reprezentarea (84) surprinde ultima etapă a derivării formelor sintetice românești: (84) MOODP qp VP MOOD' 4 qp citește MOOD0 TP [uAsp] [Imp][1] [iMood][Ind][3] qp [uT] [Pres] [2] tVP T' [uMood] [Ind] [3] qp T0 ASPP [iT][Pres][2] qp tVP ASP' 2 ASP0.... [iAsp
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
câmpurile sintactice de mod, timp și aspect; pentru moment, trăsături aspectuale ca perfectiv / imperfectiv, temporale ca prezent / non-prezent și de mod ca indicativ / subjonctiv/imperativ, bine delimitate ca opoziții în gramatica structurală, apar a fi extrem de relevante 3.1.3 Derivarea structurilor analitice 3.1.3.1 Nivelul deplasării verbului în structurile analitice Structurile analitice prezintă aceleași trăsături ca formele sintetice din punctul de vedere al deplasării verbului; în structuri fără inversiune, nonmarcate, auxiliarul și verbul lexical precedă adverbele din câmpul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și nu cu trăsături de timp. Spre deosebire de română, în franceză verbul lexical rămâne în domeniul vP (88), dat fiind că auxiliarul satisface în mod direct atât trăsăturile de timp, cât și trăsăturile de mod (cf. (87)). 3.1.3.3 Derivarea formelor analitice românești Spre exemplificare, să derivăm o formă de condițional precum cea din exemplul (91). (91) Aș (mai) citi un roman polițist azi / mâine / săptămâna viitoare. A se observa, în primul rând, că denumirea de "condițional prezent" este oarecum
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
că denumirea de "condițional prezent" este oarecum înșelătoare: forma în discuție este compatibilă atât cu o interpretare de prezent, cât și cu o interpretare orientată spre viitor, după cum arată adverbele de timp. În fapt, propozițiile irrealis sunt nonactuale / nonfactuale. În ce privește derivarea propriu-zisă, ca și în cazul formelor sintetice (§3.1.2.4 supra), ne vom concentra asupra proceselor care se desfășoară în domeniul flexionar. Verbul lexical (infinitiv) este plasat în specificatorul VOICEP; din această poziție este vizibil pentru ACORD cu proiecțiile
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Imp][1] [uMood] [Cond] [3] O poziție intermediară de deplasare este [Spec, ASPP], unde are loc încorporarea centrului adverbial mai prin adjuncție la stânga. Faptul că adverbul clitic se deplasează odată cu verbul în inversiunea condițională (93) reprezintă un diagnostic pentru încorporare (derivarea încorporării este aceeași ca în (82) supra). (93) a. mai lua-l-ar naiba! b. limba de lemn a acestui rinocer bolsevic !... mai duce-te-ai unde și-o-nțărcat dracu' ,,copchii(http://www.curaj.net/?p=27301) Din discuția de până
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
o formă de negație propozițională, după cum arată efectele de concordanță negativă (119). De asemenea, trebuie subliniat că negarea gerunziului este un proces sintactic, nu lexical (i.e. formele negative nu sunt INSERATE ca atare din Lexicon, ci se formează în cursul derivării sintactice), după cum arată "flexibilitatea" structurii gerunziului negativ, care acceptă încorporarea de centre adverbiale (120)65. (118) a. nevăzându-l b. văzându-l (119) a. nevenind / *venind nimeni b. pe nimeninevăzând / *văzând (120) a. necitind b. nemaicitind c. nepreacitind d. nepreamaicitind
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
prin inserare a unui complementizator nonfinit în C, asociat cu lipsa deplasării la C și procliză pronominală (infinitivul verbal precedat de a). Această ipoteză surprinde diferența dintre morfologia "continuă" a gerunziului și morfologia "discontinuă" a infinitivului, sugerată în nota 33. Derivarea gerunziului pozitiv (124a) este redată în reprezentarea de mai jos; în lumina discuțiilor din acest paragraf, vom considera că domeniul flexionar al gerunziului nu conține o proiecție de mod (MOODP) și vom eticheta grupul din domeniul flexionar proiectat în structura
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
specificatorul proiecției de negație nefiind blocat și fiind obligatoriu tranzitat de VP în deplasarea acestuia către C (125ii). Fiind un centru, deci având aceleași trăsături ca semiadverbele / adverbele clitice, ne- se încorporează în structura verbului întocmai ca mai aspectual (v. derivările din (82) supra): prin adjuncție la stânga (125iii). Dacă verbul la gerunziu conține deja încorporat un centru adverbial aspectual (e.g. mai), marca de negație ne- se va încorpora la stânga acestuia prin adjuncție, obținându-se astfel gerunzii cu o structură internă din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]