1,076 matches
-
mai simplu și mai clar. În al doilea rând, modelul e capabil să specifice, independent de alte părți ale unei teorii, exact acele componente care apar ca fiind relevante, semnificative într-un anumit context. În al treilea rând, modelul permite derivarea din supozițiile făcute a consecințelor teoretice: ce rezultă din supozițiile făcute, cât de puternice sunt acestea, ce consecințe nu decurg din asumarea unor supoziții. În sfârșit, un model permite derivarea unor consecințe empirice, lucru esențial pentru evaluarea unui model teoretic
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
într-un anumit context. În al treilea rând, modelul permite derivarea din supozițiile făcute a consecințelor teoretice: ce rezultă din supozițiile făcute, cât de puternice sunt acestea, ce consecințe nu decurg din asumarea unor supoziții. În sfârșit, un model permite derivarea unor consecințe empirice, lucru esențial pentru evaluarea unui model teoretic: ce predicții face, ce explicații dă pentru procesele, fenomenele din lumea reală" (Adrian Miroiu, Fundamentele politicii. Preferințe și alegeri colective, vol. I, Editura Polirom, Iași, 2006, pp. 31-32). 411 Cf.
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
operațional obiectivele pedagogice, inclusiv a celor practice. Acestea vor fi comunicate celor care sunt instruiți căci, este dovedit, pe de o parte, că aceasta orientează Învățarea iar, pe de alta - și nu de neglijat - o motivează. Operaționalizarea semnifică transpunerea, respectiv derivarea scopurilor procesului didactic În obiective specifice și a acestora În obiective concrete, prin precizarea unor componente cognitive și/sau psihomotorii direct observabile și măsurabile. Operaționalizarea presupune: a) Din punct de vedere teoretic transpunerea unui obiectiv În termeni de acțiune, acte
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
legi, concepții despre lume și viață. > Judecățile critice constituie, de cele mai multe ori, -actori de sterilizare a ideilor noi care nu se impun prin suport rațional. Metode pentru stimularea creativității Metodele analogice au la bază tipul de raționament analogic, în care derivarea unui enunț din altul, inter-erența se -ace pornind de la asemănările parțiale între două sau mai multe -enomene. Deci, neglijându-se di-erențele, se caută analogii, evidențiindu-se acele atribute trans-erabile care pot conduce la inovații sau chiar la noi creații, invenții
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cocuta BUNDUC, Liviu RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92838]
-
prin numărare, aplauze insistente sau bătaia din picior care solicită percepția umană uneori până la limita iritării” sau la: „devierea intenționată de la monotonia normelor...la atingerea libertății nonmecanice, non-metronomice de dincolo de aparatul de măsură”. Ritmul este înțeles, în general, în sensul: „derivării lui din termenul grecesc rhythmos care trimite la rheo, rhein cu sensul de a curge/a se vărsa”. El are: „două extreme: mișcare și moderație”, este considerat un fel de fluență organizatoare, un fenomen aflat în relație cu debitul, vărsarea
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
categoriei gramaticale (cum ar fi substantivarea, prin articulare, a adjectivelor și, în multe limbi, a infinitivului), ci printr-o detașare a acestor forme din structura paradigmatică specifică. Acest fenomen nu se înscrie nici în cadrele obișnuite de creație lexicală precum derivarea, fiindcă manifestarea lui nu este sistematică, de puține ori antrenînd mai mult de un caz sau realizîndu-se după un model. Un astfel de model se poate presupune în situația substantivelor auz și văz, de exemplu, care provin din formele vechi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mai întîi într-o grupă extinsă cu o accentuată conservare a elementului originar germanic, pe de o parte, și limba engleză, foarte receptivă la împrumuturile latino-romanice, pe de altă parte. Engleza are și o mai redusă manifestare a creației prin derivare, fiind aproape lipsită de posibilitatea de a realiza diminutive, așa cum se constată, în cadrul grupului limbilor romanice, în cazul francezei, în ambele idiomuri, puținele diminutive care se realizează fiind de cele mai multe ori construcții perifrastice cu ajutorul adjectivului "mic". Aspecte ale determinării și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aceasta, determinanții antepuși devin apropiați prin statut prefixoidelor și chiar pot deveni prefixoide 72. Se poate conchide de aici că, pe terenul limbilor sintetice, precum greaca, latina și limbile germanice se pot naște treptat din procedeele de compunere mijloace de derivare noi. Limbile romanice, neavînd în specific compunerea, au moștenit sau împrumută afixele și numai în puține cazuri le creează, de obicei prin combinarea altora. Toate limbile germanice realizează compuse avînd drept cuvînt-bază elementul germanic moștenit cu semnificația "om" (și "bărbat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
snövit. Se poate observa de aici că, deși are tipul analitic cel mai dezvoltat la nivel gramatical dintre limbile indo-europene, engleza a păstrat în sistemul de formare a cuvintelor însușiri sintetice, care se reflectă și în existența unor mijloace de derivare foarte productive, între care se remarcă sufixele -ness, -er, -ful, -ly, -less. Acesta din urmă, -less, este un sufix al privațiunii, realizînd antonime ale cuvintelor-bază, și are corespondente în toate limbile germanice: germ. -los, neer. -loos, dan., norv. -løs, sued
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
au fost transmise chiar și limbilor germanice moderne. Astfel, de exemplu, italiana a împrumutat din longobardă cuvîntul balco (< long. balko), păstrat, de obicei în textele poetice, cu semnificațiile "balcon" și "cer". Pe terenul limbii italiene, s-a realizat însă prin derivare augmentativul balcone, care a făcut carieră europeană. Direct din italiană l-au preluat limbi precum franceza (balcon), spaniola (balcon), portugheza (balcăo), engleza (balcony), neogreaca (balkóni, μπαλκόνι). În alte cazuri, acest cuvînt a ajuns prin intermediul francezei: neer. balkon, germ. Balkon, iar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
consimțită; ea este ghidată, orientată către o finalitate precisă: respectarea dogmei creștine. Animalul joacă, din această perspectivă, un rol de primă importanță. Cu o precizare de la sine înțeleasă: animalul transformat în simbol. Cum are loc această transformare, această metamorfoză, această derivare dintr-un regn natural în unul livresc? Care este imaginea animalului, recompusă din toate aceste interpretări? Cum funcționa cunoașterea, care erau instrumentele sale, metodele folosite pentru investigarea realității? Ce înseamnă, mai pe scurt, pentru un medieval, a cunoaște un animal
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
științelor sociale tocmai ca să scape de grafice și formule. Sper să demonstrez în aceste cursuri că formatizarea abstractă reprezintă doar un mod simplificat de a exprima noțiuni elementare de bun-simț. Aceasta ajută doar la clarificarea viziunii și permite în continuare derivarea de propuneri într-un mod consistent cu principiile raționamentului logic. Foarte curând veți deprinde această manieră de exprimare și o veți găsi convenabilă și utilă. Unii ar putea fi îngrijorați gândindu-se că aceste cursuri se bazează pe o înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
relevanță imediată pentru unele subiecte importante de cercetare social-politică. Este adesea posibil să se specifice caracterul jucătorilor dintr-un joc și matricele de rezultate cu care se confruntă aceștia. Astfel, teoria jocurilor permite o analiză detaliată a jocului probabil, precum și derivarea de ipoteze specifice care să poată fi testate prin observări directe. Totuși, chiar și atunci când o analiză completă este imposibilă, este utilă simpla recunoaștere a structurii generale a jocului care se desfășoară într-o anumită situație, căci aceasta ne poate
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
poate descurca la fel de bine, sau chiar mai bine, într-o coaliție cu CDE. În mod similar, la început B nu va fi interesat de D, căci coaliția ABC îi va apărea mai aproape de amplasarea preferată. Modelul mai permite însă o derivare. O poziție de-a lungul spațiului liniar de politici va da anumitor actori o putere mai mare de negociere decât altora. Aici, actorul C se află într-o poziție favorabilă care-i permite să-și impună rezultatul preferat. Amplasarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
de a ne ocupa de sursele acestor erori și de a le minimaliza ori de câte ori este posibil. Cea de-a doua componentă a părții sintetice este design-ul testului, care constituie tema următoarelor trei cursuri. Testarea științifică este un proces de derivare a unor adevăruri generale din fapte particulare. Aceasta încearcă să identifice tiparele specifice datelor colectate, făcând diferența între variația aleatorie și cea sistematică și făcând inferențe din datele respective cu privire la relațiile mai ample care există în lume. Pe această bază
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
plauzibilă neiluzorie; - ipoteza cauzală bivariată, concepută în funcție de direcție, pantă, intersecție și termen de eroare; - ipoteza cauzală multivariată, importanța variabilelor de control și legăturile unei traiectorii cauzale specificate; - modelul deductiv complet ca reprezentare abstractă a realității sociale și utilizarea sa în derivarea de ipoteze testabile; - teoria jocurilor de două persoane, incluzând recompensa cu sumă zero și recompensele cu sume non-zero în forma extinsă și strategică și rolul echilibrului în analiză; - teoria jocurilor de n persoane și teoria negocierii, mai ales în măsura în care acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
pot da un plus de forță celor spuse până acum. Asta deoarece aici nu mai avem de-a face cu axiome ca în cazul geometriei, ci doar cu formule numerice, deci, în cazul ei, nu se mai poate pune problema derivării pur logice sau analitice a teoremelor din axiome. Pentru ca o judecată să poată juca rolul de axiomă, trebuie să fie și sintetică și generală, dar în cazul aritmeticii nu avem nimic care să satisfacă aceste două condiții. Dacă luăm o
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
lui Euclid. El a realizat prima mare dezvoltare în matematică prin descoperirea metodei axiomatice și aplicarea ei la geometrie. Această metodă poate fi considerată una dintre cele mai mari realizări a matematicii antice. Foarte pe scurt, metoda axiomatică constă în derivarea de adevăruri despre un anumit domeniu de studiu, cu ajutorul logicii, dintr-o mulțime relativ mică de axiome. În cadrul geometriei sale, Euclid distinge între axiome adevăruri considerate ca nemijlocit certe (de exemplu: "întregul este mai mare decât partea" sau "mărimile care
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
două rezultate pe care l-ea produs reexaminarea fundamentelor geometriei euclidiene. Cel de-al doilea astfel de rezultat constă în găsirea unor fundamente axiomatice riguroase pentru geometria euclidiană și pleacă de la observarea faptului că postulatele lui Euclid sunt insuficiente pentru derivarea pur logică a unora dintre teoremele geometriei sale. Putem lua drept exemplu demonstrația oricărei teoreme în care se presupune că între două linii sau între două figuri care se întâlnesc avem un punct 32. Sistemul lui Euclid lasă deschisă posibilitatea
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
clar că un loc central îl ocupă doctrina sa a construcției în intuiția pură: la teoremele geometrice se ajunge "printr-un lanț de raționamente, călăuzit permanent de intuiție" (CRP, p. 525) și nu pe o cale pur analitică (logică) prin derivarea lor din axiome. Dar matematica modernă se mândrește tocmai cu eliminarea oricărei imixtiuni a intuiției din demonstrația teoremelor. În acest context, "orice apel, explicit sau implicit, la o impresie de evidență, sau la caracteristicile figurilor geometrice, sau la experiențele noastre
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
unui număr, lucrurile se schimbă, acesta nefiind posibil decât într-un singur mod. 1.2.1.6. Logica poliadică Am vorbit în secțiunea 1.2.1.2. de mai sus despre faptul că postulatele lui Euclid erau insuficiente pentru o derivare pur logică a unora dintre teoremele geometriei sale și am spus că, pentru a se evita această problemă, în formularea dată de Hilbert geometriei euclidiene, au fost introduse axiome ale continuității și axiome ale ordinii. Ce am omis să spunem
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
care este folosita o analogie formalistă este acela în care sunt formulate ecuații prin analogie cu forma matematică a altor ecuații, chiar dacă avem o motivație fizică mică sau nu avem nici o motivație fizică pentru această analogie(un exemplu ar fi derivarea de către Einstein a ecuațiilor de câmp ale relativității generale) (Steiner 1989: 466-467; 1998: 94). Pentru a obține concluzia de tip Wigner, nu mai trebuie să adăugăm la toate acestea decât ideea că clasa conceptelor matematice este definită, în primul rând
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
este unul în care teoremele sunt în întregime predictibile, vom spune că un astfel de sistem este interesant dacă teoremele sale sunt opace deductiv. Prin opacitate deductivă se are în vedere aici incapacitatea noastră de a vedea, în cazul unei derivări logice a unei propoziții din alta sau altele, cum sunt legate conceptele din premise cu cele din concluzie. Acum, dacă avem în vedere rolul predictiv al matematicii în știință, putem spune că "dacă matematica pură, de una singură, ne surprinde
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
treia propoziție din fragment ca spunând doar că demonstrațiile matematicienilor implică în mod necesar pași logici și că printre aceștia nu trebuie să apară greșeli de logică. De asemenea, în legătură cu ultima propoziție, spune că lasă cel puțin deschisă posibilitatea ca derivarea unei judecăți sintetice din alta să fie ea însăși sintetică. O altă observație a lui Friedman privește termenul "principiile" (in engleză "fundamental propositions") în legătură cu care atenționează că este destul de îndoielnic ca prin el Kant să fi avut în vedere axiome
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
fi cartografiate în mod sistematic prin intermediul unei structuri prismatice."326 b) Un al doilea pas îl constituie abandonarea noțiunii tradiționale de compoziționalitate, căreia Geeraerts îi preferă termenul izomorfism: "deoarece termenul de compoziționalitate evocă puternic, datorită conotației sale procesuale, ideea de derivare de-jos-în-sus, ar putea fi mai folositor un termen diferit pentru interpretarea neutră, non-direcțională. Eu propun să folosim termenul de izomorfism aici, unde ceea ce e, în ultimă instanță, în joc este corespondența de unu-la-unu între structura formală a expresiei și structura
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]