569 matches
-
intervalul ["a", "b"] cu valori în mulțimea numerelor reale R. Formula de convergență a rădăcinii poate fi ușor dedusă. Să presupunem că avem o aproximare curentă "x". Atunci putem obține formula pentru o mai bună aproximare, "x" . Știm din definiția derivatei unui punct dat că este panta unei tangente în acel punct. Fie Să notăm rădăcina cu formula 7. Conform formulei lui Taylor, dacă funcția "f"("x") are a doua derivată continuă, atunci poate fi reprezentată în punctul formula 7 cu formula: unde
Metoda tangentei () [Corola-website/Science/329756_a_331085]
-
obține formula pentru o mai bună aproximare, "x" . Știm din definiția derivatei unui punct dat că este panta unei tangente în acel punct. Fie Să notăm rădăcina cu formula 7. Conform formulei lui Taylor, dacă funcția "f"("x") are a doua derivată continuă, atunci poate fi reprezentată în punctul formula 7 cu formula: unde ξ este cuprins între "x" și formula 7 Rezultă că Împărțind cu formula 12, obținem: Ținând cont de formula rezultă că: deci Dacă funcția "f" este de clasă formula 17 pe intervalul
Metoda tangentei () [Corola-website/Science/329756_a_331085]
-
funcției. Deci "f(l)=0", de unde rezultă că limita șirului este chiar rădăcina unică a funcției "f(x)=0" pe intervalul de definiție. Dacă se dorește calculul rădăcinii pătrate din 612, acest lucru este echivalent cu găsirea soluției ecuației având derivata Cu o estimare inițială de 10, secvența dată de metoda lui Newton este Cifrele corecte sunt cele subliniate. Cu doar câteva iterații se poate obține o soluție corectă la mai multe zecimale. Considerăm problema găsirii numărul pozitiv" x" astfel încât cos
Metoda tangentei () [Corola-website/Science/329756_a_331085]
-
Integrarea prin părți este o metodă utilizată în analiza matematică pentru determinarea primitivei produsului a două funcții, când se cunoaște primitiva uneia. Dacă funcțiile formula 1 sunt derivabile și au derivate continue pe formula 2 atunci are loc egalitatea: unde simbolul formula 4 reprezintă mulțimea primitivelor funcției formula 5 iar formula 6 reprezintă mulțimea primitivelor funcției formula 7 "Demonstrație". Funcția formula 8 are derivată continuă pe formula 2 și Fie acum formula 11 și diferența formula 12 Prin derivare se
Integrare prin părți () [Corola-website/Science/330644_a_331973]
-
funcții, când se cunoaște primitiva uneia. Dacă funcțiile formula 1 sunt derivabile și au derivate continue pe formula 2 atunci are loc egalitatea: unde simbolul formula 4 reprezintă mulțimea primitivelor funcției formula 5 iar formula 6 reprezintă mulțimea primitivelor funcției formula 7 "Demonstrație". Funcția formula 8 are derivată continuă pe formula 2 și Fie acum formula 11 și diferența formula 12 Prin derivare se obține egalitatea: care arată că formula 14 Astfel am obținut că funcția formula 15 și formula 14 Altfel spus, formula 17 Analog se arată că oricare ar fi formula 18 funcția formula 19
Integrare prin părți () [Corola-website/Science/330644_a_331973]
-
acum formula 11 și diferența formula 12 Prin derivare se obține egalitatea: care arată că formula 14 Astfel am obținut că funcția formula 15 și formula 14 Altfel spus, formula 17 Analog se arată că oricare ar fi formula 18 funcția formula 19 "Consecință". Dacă funcțiile formula 20 au derivate continue pe formula 21 atunci are loc egalitatea: Să se calculeze formula 23 Mai întâi alegem funcțiile "f" și "g": Calculăm derivata lui "f": formula 26 Integrăm pe "g": formula 27 Deci formula 28 Multe formule de recurență se stablesc prin integrare prin părți repetată
Integrare prin părți () [Corola-website/Science/330644_a_331973]
-
și formula 14 Altfel spus, formula 17 Analog se arată că oricare ar fi formula 18 funcția formula 19 "Consecință". Dacă funcțiile formula 20 au derivate continue pe formula 21 atunci are loc egalitatea: Să se calculeze formula 23 Mai întâi alegem funcțiile "f" și "g": Calculăm derivata lui "f": formula 26 Integrăm pe "g": formula 27 Deci formula 28 Multe formule de recurență se stablesc prin integrare prin părți repetată. De exemplu, fie: Integrând prin părți rezultă: De aici avem: Această formulă împreună cu egalitățile formula 32 și formula 33 conduc la evaluarea
Integrare prin părți () [Corola-website/Science/330644_a_331973]
-
publice. Libertatea presei depinde de multiple elemente atât că o construcție socială și profesională care este apărată de o legislație corespunzătoare, cât și ca o populatie care trebuie să dispună de mijloace de acces la informație. Libertatea presei este o derivată a dreptului fundamental la informare, prevăzut în Rezoluția 59 (I) a Adunării Generale a Națiunilor Unite, adoptate în sesiunea din 1946, care menționează că libertatea de informare este un drept fundamental al omului și baza tuturor drepturilor pe care le
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
instituționalizat 117 școli care au oferit educație Creștină a peste 120.000 de copii, multi dintre ei fiind orfani. De multe ori numele lui este gresti scris că “Mueller”, cu particularitate în SUA. “Mueller” este de fapt o versiune anglicizata derivată din "Müller". însă nu și-a schimbat niciodată numele și întotdeauna a avut grijă să noteze cele două puncte deasupra literei “u.” Însă când nepotul său, Edward Groves, îl întreba care este diferența dintre “u” cu două puncte și “u
George Müller () [Corola-website/Science/328628_a_329957]
-
tip Laplace. În 1954 a efectuat cercetări asupra invarianților matriceali absoluți pentru sistemele de tip Laplace, s-a ocupat de funcțiile neanalitice de mai multe variabile complexe și de derivatele areolare ale lui Pompeiu. De asemenea, a definit noțiunea de derivată areolară parțială. În 1957 a participat la Congresul Matematicienilor de la Dresda. Lucrările sale privind extensiunea derivatei areolare au fost citate în "Histoire générale des sciences", în "La science contemporaine" și în "Le XX-e siècle".
Ion P. Elianu () [Corola-website/Science/331428_a_332757]
-
s-a ocupat de funcțiile neanalitice de mai multe variabile complexe și de derivatele areolare ale lui Pompeiu. De asemenea, a definit noțiunea de derivată areolară parțială. În 1957 a participat la Congresul Matematicienilor de la Dresda. Lucrările sale privind extensiunea derivatei areolare au fost citate în "Histoire générale des sciences", în "La science contemporaine" și în "Le XX-e siècle".
Ion P. Elianu () [Corola-website/Science/331428_a_332757]
-
sunna" ca bază a modalității de urmare a căii pentru sufiți, iar descriindu-i semnificația afirmă că „urmarea practicilor profetului este cea mai importantă bază a căii sufite” (Nursi, "Mektubat", 2001, "Seventh Allusion"). În ceea ce privește cunoașterea, acesta face distincția între cea derivată din inimă ("kalbî") sau din alte stadii spirituale și cea survenită prin rațiune ("halî"), observând că, pentru unii dintre sufiți, exista un potențial conflict între cele două. Pentru Nursi, principalele surse ale gnosisului pe care Dumnezeu le prezintă umanității, dovezi
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
În fizică, accelerația arată cât de rapid se modifică în timp viteza unui mobil. Reprezintă măsura variației, atât ca mărime cât și ca direcție, a vectorului viteză. Este o mărime fizică vectorială definită ca fiind derivata acestui vector în raport cu timpul: Componentele pe cele trei axe de coordonate carteziene sunt: adică accelerația este derivata de ordinul întâi a vitezei sau derivata de ordinul al doilea a vectorului de poziție în raport cu timpul. În timp ce viteza este întotdeauna tangentă la
Accelerație () [Corola-website/Science/334437_a_335766]
-
unui mobil. Reprezintă măsura variației, atât ca mărime cât și ca direcție, a vectorului viteză. Este o mărime fizică vectorială definită ca fiind derivata acestui vector în raport cu timpul: Componentele pe cele trei axe de coordonate carteziene sunt: adică accelerația este derivata de ordinul întâi a vitezei sau derivata de ordinul al doilea a vectorului de poziție în raport cu timpul. În timp ce viteza este întotdeauna tangentă la traiectorie și are sensul mișcării, accelerația în mișcarea curbiline este orientată spre „interiorul” traiectoriei, adică spre partea
Accelerație () [Corola-website/Science/334437_a_335766]
-
mărime cât și ca direcție, a vectorului viteză. Este o mărime fizică vectorială definită ca fiind derivata acestui vector în raport cu timpul: Componentele pe cele trei axe de coordonate carteziene sunt: adică accelerația este derivata de ordinul întâi a vitezei sau derivata de ordinul al doilea a vectorului de poziție în raport cu timpul. În timp ce viteza este întotdeauna tangentă la traiectorie și are sensul mișcării, accelerația în mișcarea curbiline este orientată spre „interiorul” traiectoriei, adică spre partea concavă a acesteia, partea spre care se
Accelerație () [Corola-website/Science/334437_a_335766]
-
Fie formula 112 și formula 113 Se arată că formula 114 Există relațiile: Prin urmare formula 120 Rezultă: Se vor defini cu ajutorul seriilor formale unele funcții elementare care sunt utilizate frecvent. Pentru a demonstra unele proprietăți ale acestor funcții, se va utiliza noțiunea de derivată a unei serii formale. formula 36 Se numește derivata seriei formale într-o variabilă cu coeficienți în inelul comutativ formula 57 seria formală: Derivata unei serii formale formula 53 se mai notează formula 128 sau formula 129 Se remarcă faptul că dacă formula 53 este o
Serie formală () [Corola-website/Science/334764_a_336093]
-
Există relațiile: Prin urmare formula 120 Rezultă: Se vor defini cu ajutorul seriilor formale unele funcții elementare care sunt utilizate frecvent. Pentru a demonstra unele proprietăți ale acestor funcții, se va utiliza noțiunea de derivată a unei serii formale. formula 36 Se numește derivata seriei formale într-o variabilă cu coeficienți în inelul comutativ formula 57 seria formală: Derivata unei serii formale formula 53 se mai notează formula 128 sau formula 129 Se remarcă faptul că dacă formula 53 este o serie formală într-o variabilă cu coeficienți reali
Serie formală () [Corola-website/Science/334764_a_336093]
-
elementare care sunt utilizate frecvent. Pentru a demonstra unele proprietăți ale acestor funcții, se va utiliza noțiunea de derivată a unei serii formale. formula 36 Se numește derivata seriei formale într-o variabilă cu coeficienți în inelul comutativ formula 57 seria formală: Derivata unei serii formale formula 53 se mai notează formula 128 sau formula 129 Se remarcă faptul că dacă formula 53 este o serie formală într-o variabilă cu coeficienți reali, atunci formula 128 este derivata obișnuită a funcției formula 132 formula 133 formula 36 Se numește funcția "sinus
Serie formală () [Corola-website/Science/334764_a_336093]
-
o variabilă cu coeficienți în inelul comutativ formula 57 seria formală: Derivata unei serii formale formula 53 se mai notează formula 128 sau formula 129 Se remarcă faptul că dacă formula 53 este o serie formală într-o variabilă cu coeficienți reali, atunci formula 128 este derivata obișnuită a funcției formula 132 formula 133 formula 36 Se numește funcția "sinus formal" următoarea serie formală într-o variabilă cu coeficienți reali: Se numește funcția "cosinus formal" următoarea serie formală într-o variabilă cu coeficienți reali: formula 137 Pentru funcțiile trigonometrice formale există
Serie formală () [Corola-website/Science/334764_a_336093]