1,919 matches
-
concentrat în expresie, dar generos cu paradele autoreflexive, gândit și construit în secțiuni bine dozate pentru a satisface spectatorul. Spectatorul - mereu voyeurist, mereu sedus de intimitatea celuilalt. Yasmina Reza reușește să dea substanță și expresie (colorată, inspirată) unor lucruri intime, derizorii, caraghioase, triste și vesele care compun, împreună, acea singuratate domestică pe care o trăiesc multe cupluri astăzi. Nu propune soluții, după cum nu pune nici diagnostice în felul siropossententios în care o fac, bunăoară, Pascal Bruckner sau Marc Levy. Lumea personajelor
Monoloagele nefericirii by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2944_a_4269]
-
scrisori familiilor lor. Eroismul de care ei au dat dovadă să fie fără legătură cu felul îngrijit în care se exprimau? Excelența lecturii și a scrisului a dispărut o dată cu interesul școlii pentru cultivarea gustului și a plăcerii pentru îndeletniciri devenite derizorii în lumea de azi. Unde ne sunt patrioții de altădată? Întrebare valabilă și pentru noi.
Școala trebuie să fie umanistă, nu umanitară () [Corola-journal/Journalistic/2910_a_4235]
-
Covrig Roxana Radu Stroe s-a declarat solidar cu fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, pentru a continua proiectul USL. "Am aruncat în derizoriu un program guvernamental asumat în USL, așa într-o clipă. Este vorba de PNL. Eu mă solidarizez cu ieșirea domnului Tăriceanu de astăzi. Convingerea mea este că trebuia făcut acest lucru pentru toți aleșii locali al PNL trebuie să știe
Radu Stroe, solidar cu Tăriceanu: PNL, către un haos by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32013_a_33338]
-
care se îngrijorează de degradarea muzicii, pretinzînd că drumul pe care au apucat-o artiștii va duce la extincția artei sunetelor. Un drum fatidic ce va culmina în bagatelizarea pînă la terfelire a noțiunii de „compoziție“ și în căderea în derizoriu a ideii de „execuție muzicală“. Pentru Celibidache, a spune despre un cîntăreț că vine pe scenă pentru a „interpreta“ o bucată este o aberație. Muzicienii nu sînt interpreți, ci mijlocitori, căci interpretarea presupune un limbaj de nuanțele căruia faci uz
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
pentru care ipocrizia se confundă ușor cu politețea - it’s all in the game - tânarul personaj-narator este oricând dispus a o ierta, a o apăra și a o mântui, mai ales atunci când constată, în cele din urmă, caracterul futil și derizoriu al fugii sale de acasă. Această perspectivă desprinsă parcă dintr-un filtru origenian al „lecturii” universului, sprijinită pe generozitatea viziunii pencilensiene și îmbogățită mai târziu cu lecturi din Dostoievski, va face carieră în câteva dintre textele - unele postume - reprezentative pentru
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
Steinhardt - „aventură, pariu, incertitudine” și nicidecum - tot cu o expresie din Jurnal..., acolo referitoare la unul dintre presupusele vicii ale rromilor - „maidanofilie”. Că aceste scenarii sunt mereu amânate, că scriitura se întoarce ulterior asupra propriei textualități într-un registru al derizoriului și al autoreferențialității și că nu se întâmplă, literalmente, nimic - toate acestea trimit, bineînțeles, înspre recuzita postmodernă. Chiar și așa, fascinația străzii persistă: „Aș vrea să fiu deodată în mai multe străzi”, afirmă Blumberg, confesiunea lui trădând un fel de
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
apa în vin și, participând cu ucenicii săi la masă, învită la comesenie frățească. S-ar putea spune că imaginarul „faunei” burgheze care populează romanul Călătoria unui fiu risipitor se sprijină pe o viziune cinematografică „minimalistă”, respectiv pe interesul pentru derizoriu, bine susținut de enunțuri scurte, concise, de enumerații sau de detalii care adesea pot părea futile și la care autorul renunță uneori doar pentru a îngădui personajului narator să deschidă anumite paranteze eseistice sau să facă o descriere. Acest „minimalism
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
lui ZIZI , v. imaginea) ?! De cealaltă parte, atât cât ne lasă să ghicim unica epistolă trimisă de Zizi (în orice caz, singura care ne-a parvenit), același joc (schimbând ce e de schimbat): a se vedea, spre edificare, vecinătatea sublim / derizoriu din secvența „Roma sfântă al cărui pământ e călcat de piciorul tău. Cerul albastru și azuriu, delicioasele macaroane văzute și mâncate de tine”. Prima misivă (pe care, preluând caracterizarea călinesciană a memorialului grecesc scris de Al. Rosetti, aș defini-o
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
cu literatura mimetică, literatura artificială e același lucru cu literatura care mizează pe artificiu, livrescul pașoptiștilor se confundă cu un presupus „textualism” al lor ș.a.m.d. Păcat că astfel de confuzii, deopotrivă de construcție și de expresie, aruncă în derizoriu o temă incitantă, asupra căreia studiile literare românești se vor mai opri, sunt convins.
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
dea mâna, cu condiția ca această mână să nu fie transpirată, este vizionată din culise unde are loc instructajul vigilent al securiștilor, debitând formulele găunoase și sacrosancte ale propagandei, ceea ce face, fapt previzibil, ca totul să alunece în grotesc și derizoriu. Ca și în Legenda activistului în inspecție, îndelung pregătitul eveniment nu va mai avea loc, lăsând doar un orizont de posibilitate încărcat de reverie tovarășei alese pentru onoarea supremă. O serie de flash back-uri paseiste filmate într-un alb-negru spălăcit
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
sunt mai mult decât lasă să se întrevadă. Ele debutează banal, ca într-un scenariu-pretext, pentru a fi detonate, neașteptat, de evenimente sau întâlniri providențiale. Deodată cu modificările de ansamblu, discursul captează multiple jocuri stilistice și strategii intertextuale, aruncând în derizoriu falsa intenționalitate. Înscenarea, carevasăzică, privilegiază sensurile noi ale realităților, iar fisurile redimensionează imaginarul, tot mai burtos. Granițele se topesc cu repeziciune; până și naratorii devin, fără excepție, prizonierii propriilor transfigurări. Florin Toma lasă deoparte umorul (din roman) și alege de
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
viață; aceasta cred că este, de altfel, una din țintele prozatoarei în cele trei cărți amintite: a sugera uscăciunea, a reduce într-o proză "de atmosferă" toată gama omenescului la datele cotidianului (refulare, nemulțumire, revoltă mocnită, resemnare în promiscuitate și derizoriu). Nu lipsesc, desigur, accentele freudiene, protagonistele căutînd cu o voluptate mereu stinsă "vîrtejul violent de sentimente". Umilința reprezintă reperul sigur, cel mai important, al "micilor existențe" din Îngeri maculați; lui i se supune, ca la o fatală comandă, tot ceea ce
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
o provocare la adresa "lumii noastre socialiste", Dana și Virgil din narațiunea În numele fericirii ilustrează ceea ce aș numi psihoza pîndei și delațiunii, care a lucrat adînc în ființa noastră, servindu-ne zilnic, cu tot tacîmul, porțiile de umilință, punînd sub zodia derizoriului cuvintele, ideile, sentimentele. În sfîrșit, într-o proză precum Cîinele hingherului, povestea degradării pînă la treapta cea mai de jos - îmbrățișarea cîinelui - a oamenilor din categorii sociale altădată strict delimitate; "aristocrații: și "proletarul" suferă aceeași umilință a alungării din casă
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
India strămoșilor este un tip caricatural, un tînăr ardelean, fiu de țăran devenit ucenic și ajuns, printr-o serie de peripeții rocambolești, să fie cizmarul personal al dictatorului-cizmar, cu o existență marginală, morbidă, dublată de ambiția nu neapărat absurdă, cît derizorie de a deveni... membru de partid. Este evident că tînărul autor a dorit să pună "totul" în această carte de debut, și experiențe personale, și reminiscențe biografice și culturale, și o structură savant complicată, în care să se poată găsi
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
sau, dimpotrivă, prin manevrele "reacțiunii" care "stă la pîndă ascuțindu-și ghiarele ". Încercînd să anuleze astfel necunoscutul prin familiarele sloganuri ale presei liberale, pensionarul se erijează, dar nu pentru multă vreme, în magician atotputernic dar arsenalul său exorcizant este, firește, derizoriu. Chiar dacă, în finalul comediei, ca în orice bună farsă, armonia revine, dovedindu-se că panica a fost provocată de o "încurcătură", acuitatea trăirii comice a momentelor de groază care a alimentat cele mai dense momente ale acțiunii persistă și după
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
de limbaj mahalagesc și de moravuri suburbane, teama paroxistică nu-și pierde decizia mișcărilor și, străbătînd straturile ridicolului iese violent la suprafață. Chiar dacă în ceea ce privește populația caragialiană, de cele mai multe ori, aprehensiunile interioare nu izbutesc să atingă zona tragicului și sfîrșesc în derizoriu, persistența lor își păstrează frecvent evidența. Deturnate în eșec, consumate doar pe jumătate, spaimele interioare nu găsesc mereu la eroii întîmplărilor din comedii și "momente" înalta moralitate a sentimentelor întregi. O anume înclinație către exagerarea relelor posibile îi îndeamnă către
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
traduc "voința, obligatoria dorință de a-și face din limbaj un instrument". Nu de puține ori, jurnalul lui Musil are aspectul unor colaje ce transcriu derizoriul cotidianului, devenind astfel un instrument gnoseologic, e drept, un instrument imperfect, la rândul lui derizoriu, lipsit de prestigiu. Se observă, de asemenea, tonalitatea neutră din punct de vedere afectiv a scriiturii, o voință a imparțialității și a totalei obiectivări a eului așezat dinaintea oglinzii expresive: "Dar, cel mai adesea, jurnalul nu trădează nici o stare sufletească
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
poetului?) însingurat, sortit să nu-și afle perechea ("Numai o poetă poate fi soția unui poet, pentru că ea are aceeași melodie ca și el"), blestemat să nu se apropie de nimeni, pentru că și cunoașterea nu e decât o formă a derizoriului, o simplă reacție psihică, dar nici aceea originală, ci bine încorsetată de infame determinații". Reculul în propria interioritate are, în cazul jurnalului lui Kafka, aspectul unei cunoașteri oarecum abstractizante; aici, faptul biografic, gestul cotidian, atitudinea empirică ori reacția frustă sunt
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
propriului sine alienat, Kafka transcrie întâmplările și actele la care participă din perspectiva unei foarte precise scale morale; obsesia literaturii este, aici, evidentă. Scrisul e esențializare a trăirii, concentrate în intimitatea cuvântului a unor aspecte disparate, ce țin de genul derizoriului, lucru observat cu decizie de Mircea Mihăieș: Frapează la lectura Jurnalului, ținut timp de treisprezece ani, absența detaliilor de viață propriu-zise. Jurnalul nu e decât sublimarea, pe mari porțiuni, a faptului cotidian, o coborâre în subsol a tot ceea ce ține
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
lipsit de naturalele drepturi de afirmare, care ni se recomandă retrospectiv, sub pana d-lui Constantin Mateescu, înfățișează o sumă de note oarecum camilpetresciene. Un examen cazon îl resimte drept o ,tristă aventură", ,un fel de piesă în patru acte, derizorie, jucată repede, agonic, cu plutonul de execuție în spate, gata să tragă, aventură plină de emoții, de teamă, de nesiguranță (orice ratare, orice pas greșit ducînd spre catastrofă, spre un final ireparabil)". în alte ocazii ni se destăinuie a fi
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
deciziile. Numai că de la o vreme, destul de îndelungată - exceptând ranchiunele care îl traversau (și nu erau puține!) nu mai lua nimic în serios. Arta devenea un pretext de amuzament, un prilej de circ și de farse ieftine, un obiect al derizoriului, spre satisfacția mediocrilor și submediocrilor care dispuneau de masmedia, având îndeosebi acces la televiziune. Frunzetti nu devenea grav decât atunci când se răzbuna, când ,plătea polițe", când își satisfăcea setea de a umili, având din nefericire destule ocazii să dea frâu
Însemnări pe marginea volumului lui Mihai Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950)" (II) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11100_a_12425]
-
epoca. Astfel, ei au scris doar câteva articole extremist iar opțiunea ideologică ar fi fost un simplu derapaj din tinerețe. Dincolo de faptul că a incerca o discuție în jurul cantității de articole sau studii cu vocație extremistă reprezintă o alunecare în derizoriu, cum de acești impresari contemporani nu se întreabă de ce, după război, tinerii intelectuali de atunci nu au regretat public opțiunea legionara. Susținerea atinge uneori limitele extreme. Astfel, Andrei Pleșu 7 sugerează că, din moment ce numele de Louis Aragon, scriitor francez, membru
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
a OUG 31/2002, în sensul interzicerii explicite a organizațiilor și simbolurilor legionare, a intensificat activismul acestor organizații. Beneficiind direct sau indirect de sprijinul unor intelectuali simbolici au reușit să își atragă sprijinul media 8. Efectul a fost aducerea în derizoriu a memoriei Holocaustului, descrisă cel mai adesea ca fiind strict o chestiune evreiească. Noi va lăsăm să vă plângeți morții lăsați-ne și voi să ne plângem morții noștri" este una dintre lozinciile prin care astfel de demersuri urmăresc să
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
du-mă la Ierusalim oriunde-aș merge/ cîntînd sau nu.// Doamne, du-mă la Ierusalim chiar dacă/ n-am să mai ies nicicînd din Cîmpul Moșilor 1/ trăgînd de-o armonică roșie printre dealuri roșii" (Ierusalim). Prin bonomă extensie, acest Ierusalim derizoriu se alătură imaginii unui univers înrudit, cel arghezian-barbian-dimovian: ,Toți prietenii mei de pahar din Honolulu în Carpați/ sînt ierusalemitani adevărați./ Vinul pe care-l bem, pînă și apa/ e vin de Ierusalim și apă de Ierusalim./ Păhăruțul din care bem
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
de cel consacrat lui Ion Frunzetti, personaj asupra căruia voi reveni pe larg la momentul potrivit. Tot ce ni se prezintă ca informație despre perioada legionară este binevenit și în bună parte inedit. Dar sub raportul analizei valorice episodul e derizoriu, el nu lasă în urma lui nici un câștig pe care istoria artei propriu-zis legionare să-l fi putut înregistra și transmite posterității. Discrepanța dintre realitate și evocarea ei literară nu se impune cititorului, tocmai datorită fenomenului invocat în paragraful precedent. Cazul
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]