1,111 matches
-
de disciplina în clasă. În ultima săptămână de dinaintea vacanței, credeam că am reușit deja să mă hotărăsc. Dar în dimineața de luni a acelei săptămâni, am asistat la o scenă, una atât de neașteptată și de dezamăgitoare, că m-a derutat total. Stăteam la mine în clasă în a doua oră, pe care se întâmpla s-o am liberă în acea zi, când am văzut-o pe Sheba pe geam, pe terenul de joacă dintre pavilionul de științe, spre Old Hall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
părea că de mine râd cu toții. Mi se pusese un nod în gât și-am luat-o la fugă fără o țintă anume pe străduțele acelea înguste, mărginite de ziduri înalte, alcătuind din când în când curți interioare care te derutau, lăsându-ți impresia că ai intrat pe domenii private și că te-ai rătăcit. M-am trezit la un moment dat că alerg pe un ponton. Picioarele-mi săreau de parcă urmau să se desfacă de la locul lor, gata, gata să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
timpul să mergem fiecare pe propriul drum. A trecut ceva timp până să-mi spună ceva. Cumva refuza să creadă că eu și acea fată am putea avea ceva în comun dar sărutările prelungi inventate special pentru privirile ei o derutau și nu mai știa cum să reacționeze. E dușmanca mea, Gonzalesss... și s-ul acela șuierat prelung ca un vânt în pustie prevestea golul ce avea să se aștearnă definitiv între noi. Te rog eu frumos, renunță la ea și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
lui Petruș. Din toată șarada asta, măcar am învățat să sărut. Erjika era o profesoară desăvârșită și putea să se prefacă atât de bine, că n-am știut niciodată dacă o făcea din reflex sau se implica uneori sufletește. Mă derutau mângâierile ei de pe urmă, când Creața trecea de noi și reveneam la normal. Abia de avea putere să-și dezlipească mâinile de pe fața mea. Mă treceau fiori necunoscuți pe șira spinării și pielea mi se făcea ca de găină. Ea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
foarte impresionat de o casetă despre revoluția română. Spunea mereu: Doamne! De unde am plecat! În ce hal de diletanță eram! Doar Iliescu știa să se comporte ca un om cu capul pe umeri. Eu am momente când mă simt încă derutată într-o țară în care doar cei care au lucrat cu serviciile de informații par „cu capul pe umeri”. Nediletanți. Sigur că suntem diletanți, noi ăștia care credem în transparență și informații publice. Suntem și acum la fel de diletanți. Am constat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
odinioară, tu nu știi, și de asta mă cauți și acum pe toate căile lumii, uneori mai aproape de adevăr, mă cauți și în tine, acolo sălășluiesc, numai că nu poți să-mi simți prezența ca altădată, și de asta ești derutat, te crezi uitat. Te înțeleg. Mi-e de atâtea ori milă de tine pentru singurătatea în care te afli”. Ne îmbrățișarăm pentru a doua oară, dar buzele ei calde le simții ca adierea unui vânt ușor de miazăzi. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
departe înainte de a cunoaște întinderea răului. Am acostat așadar la malul dispre răsărit, într-un loc pustiu, hotărâți să stăm acolo cât va fi nevoie, luându-ne hrana din mărfurile transportate și schimbând locul în fiecare noapte pentru a-i deruta pe eventualii jefuitori. De cinci-șase ori pe zi ne duceam după vești, vâslind până în preajma celor care urcau pe Nil, spre a le cere informații. Epidemia bântuia în capitală. În fiecare zi, erau înșiruite cincizeci, șaizeci, o sută de decese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vedea că fusese mutat, iar seringa îi căzuse din braț și se rupsese. Eu am vrut să-l las acolo, dar Belinda era hotărâtă să-l tragă sub instalație și să-i dea drumul peste el, credea că o să-i deruteze pe toți destul timp pentru ca ea să iasă basma curată. Dacă s-ar fi aflat imediat că erau implicate droguri, ar fi ieșit un dezastru... —Suki! Taci! s-a întors Belinda furioasă la sora ei. —... a fost atât de înspăimântător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Nu credeam, în urmă cu peste treizeci de ani, când am început să mă familiarizez cu Biblioteca, în vraja ei. Eram precum un copil neastâmpărat care zburdă într-un ținut cu minunății, cu ademeniri, cu bucurii și uimiri ascunse, speriat, derutat de neputința alegerii. Mulți ani am hălăduit în Bibliotecă trufaș, cu o semeție a ignorantului. Sfidam tainicele ei legi, credeam că ignoranța mea este mai puternică decât misterul ascuns, că voi putea zburda la nesfârșit, în necuprinsul ei. Că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de o presimțire, de nu opream și se afla, nu credeți că nu opream, că nu era cazu’, dar nu se poa’ ca tovul..., mi-am zis, să trec și să nu vă văd ce faceți și, vedeți, m-am derutat, io, de la neoanili astea care nu se vede prea bine... Mă amețise vorbăraia lui. L-am lăsat să turuie, curios cum de aproape am scăpat și pot să plec nebătut. Am dat să cobor. A zvâcnit și, până să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
noapte. Julián mă găsea Întotdeauna. Eu Îi simțeam prezența tăcută, fără să-l văd, mereu de veghe. Uneori te pomenea și, cînd Îl auzeam vorbind despre tine, mi se părea că deslușesc În glasul lui o tandrețe ciudată care Îl deruta și pe care credeam că și-o pierduse cu mulți ani În urmă. Am aflat că se Întorsese la vila familiei Aldaya și că acum locuia acolo, pe jumătate spectru, pe jumătate cerșetor, străbătînd ruina propriei sale vieți și veghind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mine pentru diferite motive - eu, fată curajoasă și cu sprâncenele ridicate prima dată și iar lăsate În jos i-am vorbit pe un ton destul de clar ca să-mi Înțeleagă opinia și să nu zică cumva mai Încolo că l-am derutat, i-am trântit ușa la plecare, de el, care voia parcă să mai zică ceva după mine În ușă, era pe cale să-și piardă ticul de la nas. Ar fi trebuit, de fapt, să-i spun că eu Încă nici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fac ăștia, se va Întreba el, dacă nici nu pun cuptoarele În funcțiune și mănâncă În fiecare zi cozonac? Și se mai și plâng În gura mare că darurile sunt „mici“, mâncarea „puțină“ etc. Nu-i nimic dacă cititorul e derutat. Asta ajută la Înțelegerea mesajului. În ograda gospodarului la care e cantonat Bobocică ne putem imagina și un alt paradis decât cel al vorbelor lui: dimineața, după ce am luat cafeaua, ni s-a mai dat și câte o cană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
preferate ale lui Avery, ca eu să instruiesc cum trebuie bucătăreasa. A ținut să sublinieze, ca o regulă generală, că nu-i place nici o mâncare care trebuie consumată cu bețe, textual. —Bețe? —Bețigașe de orez. Mi-a spus că-l derutează. —E minunat. Pare o mare figură. —Mda. Mama stătea pur și simplu acolo și dădea din cap. A reușit s-o liniștească pe mama lui Avery, arătându-i cât de ușor ne va fi să găsim ajutoare În casă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
legătură cu cel care dispăruse cu șaisprezece ani În urmă. Revenirea lui dincoace de Zid era ca o furtună Îndepărtată, care nu se manifesta Încă prin nici un tunet, dar care trimitea sclipirile tăcute ale unei energii devastatoare. Toate acestea Îl derutau. Nimic din ce trăise În acești șaisprezece ani nu mai rămânea În locul unde se aflase. Totul se aduna, parcă, În jurul lui. Sosea Alexandru. Se apropia, de undeva, Ștefănel. Omul pe care Îl apăra era sub cea mai mare amenințare. Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că nu puteau fi decât Apărătorii. Apoi urmară a doua și a treia. La două sute de pași În fața lor, iarba luă foc. Lipsiți de conducători, spahiii luptau doar ca să Împiedice Înaintarea Cuceritorilor. Dar linia de foc aprinsă de Apărători Îi derută cu totul. Otomanii din fața acelei linii căzură repede sub forța atacului condus de Marele Maestru. Cei aflați În spatele focului Începură retragerea spre flancul stâng, care părea stabil. Dar În câteva clipe, flancul stâng fu izbit de oștenii Scutului și Spadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
copaci. Era prima noapte a banchetului de la castel. „Oare să plec așa, cum mi s-a ordonat?“ se întrebă Mitsuhide. „Sau ar fi mai bine să trec pe la castel pentru a-mi prezenta omagiile, înainte de a pleca?“ Mitsuhide fusese întotdeauna derutat în situațiile de acest gen. În acel moment, capul său, de obicei, limpede era atât de obosit, încât trebuia să gândească din răsputeri pentru a nu face o greșeală. Făcând atâta caz din această întrebare, oricât de îndelung analiza problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de câte două-trei ori, dar răspunsurile rămăseseră neclare. — De ce sunteți toți așa de buimaci? întrebă Katsuie, dojenindu-i pe cei din jur. Liniștiți-vă! Părăsirea posturilor de luptă și răspândirea de zvonuri și de bârfe nu fac decât să-i deruteze și mai mult pe oamenii noștri. Oricine comite asemenea fapte va fi aspru pedepsit, continuă el, adăugând mustrări după mustrări. Un număr de subordonați se repeziră afară, încă o dată, anunțându-i ordinele stricte. Însă chiar și după aceea, Katsuie fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
noapte să iau note măcar de șase, nota cinci o excludeam, era sub demnitatea mea... Prima notă am luat-o la limba română, după ce profesorul ne-a rugat să povestim ceva, un film, un roman, o întâmplare. Asta m-a derutat... Eu știam să execut ce mi se cerea, nu să fac și ceea ce-mi doresc. Nu-mi puteam aduna gândurile... Stam prostită în fața foii albe și minutele treceau ca păsările speriate pe lângă mine.Într-un târziu m am horărât
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de cinste. Ați fost creative și înălțătoare. Ele și-au ridicat semețe capetele și au pornit cu pas săltat spre locul indicat, privind mândre spre cele împrăștiate. -Cele albastre,vă rog, așezați-vă pe raftul din mijloc! Uneori m-ați derutat. Nu mai știam ce culoare are cerul. Ele s-au prins de mîini, sprijinindu-se și au pornit mohorâte, plecându-și capetele cu întristare. -Gândurile negre, ascundeți-vă după cele violet! Ați fost lacome! Ați ros o parte din inima
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
spun cât de mult țin la tine. ― Nu asta e problema, am spus scuturând nemulțumită din cap. ― Să Înțeleg că există o altă problemă atunci? Îmi luă mâinile Într-ale lui și mă privi fix În ochi. Asta m-a derutat puțin și nu i-am mai putut răspunde. A schimbat subiectul imediat: ― Alisia, eu te iubesc! Nu ai idee cât mă bucur să fiu aici cu tine, astăzi. Nu ai idee! Sunase, spre surprinderea mea, convingător. Dar nu voiam să
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
a părut că Maria nu auzise nimic din ceea ce tocmai spusesem. Se uita aiurea pe fereastră, total absentă. ― Maria! Am văzut-o tresărind la auzul vocii mele. ― Ești bine? ― Mă gândeam doar la cât de norocoase suntem. M-am Încruntat, derutată de folosirea pluralului. ― Nu știu dacă sunt chiar atât de fericită cu Victor, am spus după o vreme, Înțelegând la ce se referise. Am simțit că mă Înec Înainte de a termina propoziția. Nu mai spusesem asta niciodată cu voce tare
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
În vedere felul În care arăta. Zâmbea cald, Într-un mod care mă liniștea mai mult decât credeam că e posibil. Aș fi putut Încerca să-i zâmbesc și eu, dar suspectam deja că arătam ca un monstru. Am fost derutată când am văzut că nu era singur. În spatele lui, mama Înainta cu pași mărunți, privindu-mă Într-un mod care mă băga În sperieți. ― Bună, Alisia, zise doctorul apropiinduse de mine. Cum te simți? A durat o infinitate până să
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
neatinsă. Nu mai aveam chef de nimic. ― Chiar Îți doreai asta, nu? Întrebă ea. ― Foarte mult! Dar presupun că nu mai contează acum. Maria oftă. ― David, ne faci și nouă nota? David se uită la Înghețatele noastre și apoi dădu derutat din cap. ― Ce? am reacționat Într-un târziu. Nu plecăm! ― Nu vrei să plecăm? ― Nu. Doar pentru că ziua asta e un dezastru nu Înseamnă că voi sta Închisă În casă. ― Mereu voiai să fii singură când erai supărată. ― Nu și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
în nici un caz ale mele... Eu doar pe mine mă am, să asmut nebunii, să mă lege, să mă ardă, să-mi ardă casa, câinii, pisicile, ce am mai drag. O confuzie, închipuie-ți! Doar o confuzie! Numele i-a derutat, li se parea suspect, strain. M-au luat drept altcineva, brutele. De fapt, nu sunt chiar singură. Uite, am grijă de Tavi, mi l-au lăsat în grijă pe Tavi, generoșii. Mă simt legată de Tavi, ce să fac... De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]