873 matches
-
face în casa Grimm include magia muzicii, iar personajul care o întâmpină prezintă mimodrama condiției magice a basmului. Ceea ce o mai face pe Hanna specială este o anumită inocență, această uimire, expresie a mirificului univers al copilăriei care se amestecă derutant cu violența și eficiența letală a mașinii de ucis. Copilul și adultul se află în acealași înveliș, dar participă la lumi diferite, la emoții diferite. Caracterul schizoid al Hannei este inevitabil pentru că cele două lumi sunt ireconciliabile. Monstruozitatea se află
Hanna cu inima de gheață by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5388_a_6713]
-
creează formula „teatrului sărac”, eliminând, la rândul său tot ceea ce nu îi apare drept indispensabil teatrului: costumele, decorurile, muzica, luminile, până și replicile, păstrând doar relația actor - spectator ca singura definitorie cu adevărat pentru arta teatrală. Am vorbit despre drumul derutant de „du-te-vino” dintre cele două valențe critice ale lui Barthes și despre spectaculozitatea acestei relații: „falia” sau „intermitența” barthes-iene sunt, într-adevăr, acelea care „seduc”. Nu psihanaliza, nu mistica, luate individual, ci „falia” dintre ele provoacă fascinația, interesul, „plăcerea”. Anularea
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
contactului estetic cu acestea, un contact neapărat emoțional, printr-un circuit ontologic între subiect și obiect, ori natural speculativ, reverberînd jocul neconstrîns al intelectului critic. Unui gen de excese i s-a opus un altul, concretului artistic sau pseudoartistic, similar derutant în enorma-i expansivitate, i s-a contrapus un discurs abstractizant, uscat, cu resorturi abuziv extrapolate din alte sectoare ale cunoașterii. Generalizînd, să subliniem că nu există o metodă de-a selecta și urma o metodă, că inteligența omenească e
Amurgul metodelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7993_a_9318]
-
Oana Soare In volumul al III-lea există două proze derutante, o altă consecință a schizoidiei auctoriale, sub semnul căreia evoluează întreg romanul. Ele sunt Vântul de martie și Fuga. Dacă orientăm vârful compasului spre Vântul de martie, tendențiozitatea romanului e frapantă; dacă îl așezăm pe Fuga, Cronica de familie este
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
și oaspetele său basarabean Vlad, devenit Vovcik pe drumul spre Chișinău, cînd comportamentul de escroc vagabond și traficant de mașini e înlocuit de o agresivitate de racket și o pregătire de spion rus, programat să ia urma americanului cu identitate derutantă și mize neclare. Ar mai fi de amintit comunicarea „schizo” a tandemului Anton-Martin (versiune a parabolei orbului carel duce în spate pe șchiop) cu interlopii din Iași sau cu moldovenii din satul Todirești- Vaslui. Dar și ciocnirile de limbaj și
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
a Americii... otrăvite de... respirația asiatică a Oceanului Pacific... Magnitudinea singurătății. De văzut... Ședere la New-York până la șase ianuarie 1979 de Bobotează când pe o iarnă cu nămeți mari vom decola spre Anglia peste Atlantic. Aterizând la Londra, senzație puternică și derutantă că am ajuns la... Timișoara. Diferența uriașă, ca dimensiuni, între Lumea nouă și Europa, îmi dă iluzia aceasta ciudată... Londra, un fel de Timișoară, așadar, obsedat de proporțiile Continentului abia părăsit. Gripă. Febră mare. Noroc cu părintele Gafton, vărul poetului
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
de stat, a cărui operă și ale cărui realizări sunt testate direct în vâltoarea și scurgerea tumultuoaasă a istoriei, singura care poate identifica geniul într-o profesie inexorabil supusă oportunismului, uneori cinismului și, prin acestea, tristeții: politica”. Poate fi relativ derutant cum triumful și evidenta reușită, aclamată corespunzător și transformată în legendă, sunt asociabile cu tristețea, dar, dacă parcurgem etapele unei vieți tumultuoase, macerată de obsesia controlului absolut, atunci vom constata că împlinirea leadershipului echivalează cu autodevorarea. Râvna logică e departe
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
sau mai ales dacă) se aplică unui adjectiv cu semantism pozitiv: grozav de bun, teribil de interesant. În cazul adjectivului groaznic, tocirea sensului nu este completă și definitivă: trăsăturile negative persistă, ceea ce face din groaznic de frumos o îmbinare destul de derutantă și contradictorie. Folosirea adverbului rău ilustrează și o altă caracteristică a românei populare: marca intensității se poate plasa nu doar înaintea unui adjectiv sau adverb (foarte bun, tare bine), ci și în urma acestora: structurile învechite de tipul bun foarte continuă
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
elementară se pronunță în atari propoziții care se adresează unui auditoriu presupus mai puțin deprins cu cele "ale vieții", mai puțin "hîrșit în relele ei", viață nu doar nemiloasă ci și, de atîtea și de atîtea ori, perfidă, ascunzîndu-se sub derutante aparențe. Cîte un consiliu sună la prima vedere stupefiant. Cu toate că "omenește" n-ar fi rău să fii promovat, "este la fel de bine să te mai și bușească soarta, pe care, la drept vorbind, ți-o cam croiești și singur".Cum așa
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
care și-l inventează copleșitor pe o măsură făcută să-ți anuleze orice reacție, pentru că în lăuntrul său o sensibilitate poetică, greu de apărat altfel, lucrează tenace pentru a acoperi un discurs, pe care și l-a propus complex și derutant, în același timp, pentru cine e dispus să accepte ipostaza propusă de el. Ca și în cazul celorlalți doi, spațiul propus de Muzeul de Artă din Timișoara, pentru lucrările sale, intimizează prea mult mesajul artistului. Este evident că luciul de
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
stilistică. Nu e necesară o competență deosebită de istoric literar pentru a face expertiza acestui text și a stabili clar că nu aparține în nici un caz lui George Topârceanu. În final, avem dezlegarea enigmei privitoare la autor, deși explicația e derutantă într-un adaos de subsol, cu litere mici: "de G. Topârceanu, culeasă și revizuită de Runzu. Autor: Runzu, 21 februarie 2005". Am transcris exact informațiile secundare din josul paginii, inclusiv scrierea cuvântului "autor" cu bold și sublinierea numelui Runzu. Avem
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
nicăieri, niciodată". Definirile prin negație ("Șunt eu, omul fără de însușiri pe curînd/ pe ecrane...") sînt singurele potrivite pentru cel care, din festinul unei orbitoare potențialități adăpate cu dulci iluzii, a căpătat doar fărîmiturile unui prezent dezamăgitor și restrictiv; un prezent derutant pînă la a implora, precum un poem mai vechi: Da un titlu la viața asta". Deambularea plictisita a unui "navigator solitar fără de ieșire la mare", în stare să mai zăbovească doar la vămile unei acutizate autoexaminări, sufocat de amintiri golite
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
și anume România, cu mențiunea "Revistă ebdomadară", editată la Iași în 1858-1859, și Din Moldova ( Lumina), editată tot la Iași în 1862-1863. Prima revistă a fost tipărită în alfabetul de tranziție, pentru cititorul mai puțin inițiat putând fi astăzi, deseori, derutant, literele chirilice îmbinându-se, în același cuvânt, cu literele latine. De aceea, transliterarea textului original, în alfabetul latin, cu respectarea riguroasă a rândurilor, până la exactitatea despărțirilor în silabe de la capetele de rând, a implicat o maximă pregătire lingvistică, de care
Revistele lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7056_a_8381]
-
Muguraș Constantinescu Terminată în iunie 2013 și apărută în februarie 2014, la Editura Seuil, ca și toate celelalte volume ale autorului, cartea intitulată derutant Epilogue a lui Gérard Genette se vrea a fi continuarea și sfîrșitul seriei autobiografice „zgîlțîită și dezordonată”, cum o socotește autorul, numită Barbadrac. Triada cu acest nume jucăuș, născocit pentru a desemna o poșetă-sacoșă foarte încăpătoare, organizată sub forma unui
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
între președinte și premier. Fapt posibil și, la suprafață, demonstrabil în termenii consacrați de fosta coaliție, dar nu și în cei ai actualei puteri. Aici e de observat că sub aparența neînțelegerilor imediate, președintele Iliescu și premierul Năstase fac un derutant schimb de roluri în care cînd unul, cînd celălalt își asumă scoaterea castanelor din foc. După declarația d-lui Iliescu de la Foșcani, premierul s-a distanțat de ea, lăsîndu-l, chipurile, în ofsaid pe dl Iliescu. În cazul Priboi, cel care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16107_a_17432]
-
fără nici o îndoială, ar subscrie și oarecarele Laurian Stănchescu (pe care autorul Lyricii magna îl amendează catedratic în primul capitol al eseului). De altfel, Daniel Cristea-Enache nu-i un atlet al stilului. Stângăcii sunt la tot pasul: „Modificările operate, adesea derutante, țin de morfologia naturii și a cuvintelor reciproc condiționate, de transformarea poemului într-un teren al tuturor experimentelor propulsive.” (p. 32). Mai încolo: „Insist asupra acestei secvențe lirice și încerc s-o disec la modul demonstrativ șsubl. meaț, fiindcă ea
Un nou chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5677_a_7002]
-
să fie introdus pas cu pas în universul protagonistul ei. Nu avem așadar de-a face cu o construcție coerentă, ci cu o colecție de fapte care, pentru un cititor nefamiliarizat cu viața lui Noica, au mai curînd un efect derutant. Ceea ce înseamnă că șirul notelor, proceselor verbale și denunțurilor se supun unei înșiruiri rigide și, de la un moment dat încolo, previzibile. Noica era un personaj suspect a cărui atitudine nu trebuia să iasă din tiparului scenariului hărăzit. Tocmai de aceea
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
confirma o normalitate de fond. Copiii lăsau mingea de fotbal și fugeau să vadă desene animate cu "Mihaela", "Steaua" cîștiga Cupa campionilor (deși era, evident, o echipă "politizată", bucuria a fost cît se poate de normală) și cîte altele. Foarte derutantă este amestecarea textelor proletcultiste cu o reală cultură populară. "Toate pînzele sus" este cu totul altceva decît poemele cu mineri ale lui Deșliu. Autorii știu treaba asta, dar uniformizează printr-un discurs omogen "materii" extrem de diferite. Pentru prima oară după
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
Ion Rotaru a ajuns la volumul 5, care nu este și ultimul. Autorul scrie zelos și nu se mai poate opri. Pierderea de sub control a dimensiunilor lucrării s-a produs odată cu abordarea perioadei postbelice. Motivul - explică Ion Rotaru într-o derutantă introducere - îl constituie cantitatea covârșitoare a cărților de literatură (poezie, mai ales poezie, proză, dramaturgie, memorialistică, eseistică sau/și critică) apărute în acest răstimp șperioada de după război, n.n.ț și continuând să apară, sub ochii noștri, chiar acum, vertiginos, imposibil
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
Elegantă, clară și atrăgătoare, de la corpurile de literă la punerea în pagină, ilustrație și formate - macheta are în vedere facilitarea cititului (cred că înțelegeți de ce insist asupra acestui fel de "modernizare" fără încărcarea inutilă a paginii cu rastere și inovații derutante care fac textele greu lizibile și, ce mai, enervează. Părerea mea.) Haina nouă în care ni se prezintă "Le Magazine littéraire" seamănă cu o creație Chanel, clasică și modernă în același timp, mizînd pe calitatea materialului, rafinamentul croielii și accesorii
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
toată țara pe care le trimiteau în România", în tota 50 de utilaje, în valoarea totală de 5 milioane de euro, informează Mediafax. Deși valorează uneori cât un Ferrari, aceste utilaje au fost furate cu o metodă de o simplitate derutantă, ca niște simple scutere, comentează Le Figaro. După șapte luni de investigații, jandarmii din cadrul Secției de Cercetări (SR) din Versaille (Yvelines) au destructurat această grupare infracțională organizată care a furat cele 50 de tractoare abia ieșite de pe poarta uzinei din
Patru români au fost arestați în Franța pentru furt de tractoare by Cernamoriț Ana () [Corola-journal/Journalistic/57836_a_59161]
-
cîțiva ani la Tîrgul de carte Bookarest am văzut o coadă imensă (nu exagerez) de oameni care așteptau un autograf de la acest autor. Întîmplarea m-a intimidat - în condițiile în care literatura a devenit un fenomen mai mult underground este derutant un astfel de interes subit. Sînt mai multe explicații: autorul este o persoană publică, apare la televizor, scrie în cotidiane etc. Forța mediatică a adus însă deservicii receptării specializate. Cărțile sale din ultimul timp sînt mai mult prilej pentru noi
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
a dezrădăcinat. Să scrii că ești stoic sau hedonist avea o mie de înțelesuri sau nici unul, nu se preta însă la o lectură pragmatică. În mileniul trei, în care autorul nu dorește să se situeze, spune el cu o sinceritate derutantă, "stoicismul" sau "hedonismul" pun deja mari piedici de înțelegere. Octavian Paler crede că personalitatea umană are trei dimensiuni: viața publică, viața privată și viața secretă. Primele două nu l-au interesat (spune autorul), doar a treia a fost ținta principală
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
a produs prin acest mélange intertextual postmodernismul literar. Polemicile lui politice s-au tras direct din tradiția iluministă a artistului filozof, dând viitorului o tradiție strălucit practicată de scriitorii din România, de la pașoptiști la Eminescu, Arghezi și... Mircea Mihăieș. E derutant când zici că „în materie de cultură criteriul dominant trebuie să fie cel estetic.” Contradicția mi se pare evidentă, pentru că eu înțeleg prin „cultură” întreaga activitate publică a intelectualului. Cred că practica ta demonstrează această noțiune; în nici un caz nu
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
interesantă a jurnalului fictiv al lui Ovidiu. Decăderea Romei (o societate înrăită de presiunile dictaturii, cu echilibrul amenințat de devalorizarea zeilor prea vicioși, prea umani) cerea o replică pe măsură. Vintilă Horia îl plasează pe Ovidiu nu numai la interferența derutantă a unor lumi materiale foarte diferite (dacii, grecii, sarmații și romanii), dar și la intersecția unor curente spirituale ireconciliabile (politeismul latin și grec, cultul dacic al lui Zamolxe, anunțarea Mântuitorului dinspre Ierusalim). În acest fel, Vintilă Horia pune pe conștiința
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]