857 matches
-
în acest paralelism. Asemănările de atitudine și de forme de realizare nu rezultă din înrâuriri; acestea sunt corespondențe de stil, niște fenomene mult mai adânci decât să poată fi explicate prin reciproce înrâuriri"18. De altfel, expresia "paralelism istoric" este derutantă chiar și în raport cu viziunea lui Blaga, deoarece el consideră că toate configurațiile majore ale unei culturi sunt expresii ale uneia și aceleiași "matrice stilistice". În viziunea lui Dilthey filozofia prelucrează sub o formă conceptuală tocmai datele oferite de "sistemele culturale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Geisteswissenschaften 62 este sugestiv prin el însuși, trimițând la ideea de "clarificare".) Fenomenele primesc o explicație tocmai prin legile constatate. Și anume, "o explicație cauzală", așa cum o definește von Wright, diferențiind-o de "explicația teleologică" atunci când compară în termeni cam derutanți ("galileană" și "aristotelică") cele două mari tradiții metodologice manifestate în istoria ideilor 63. Ținând seama însă de faptul că, potrivit lui von Wright, "orice explicație cauzală, prin legi, este principial simetrică cu predicția"64, trebuie să nuanțăm observația noastră anterioară și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
progresul punctului de vedere cauzal-mecanicist, în eforturile omului de a explica și prevedea fenomenele, iar tradiția aristotelică se îmbină cu eforturile lui de a înțelege faptele în mod teleologic sau finalist" (ibid., p. 26). Când vorbim despre o terminologie oarecum derutantă, avem în vedere mai ales faptul că von Wright consideră că tradiția galileană își "are obîrșia" chiar în Platon (ibid.). 64 M. Flonta, Notă introductivă la ibid., p. 6. 65 A. Comte, op. cit., p. 277. 66 Apud E. Spranger, Der
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
într-o interpretare de acest tip decât în măsura în care conceptele respective se află în relație directă cu geneza, expresia și comprehensiunea unei Weltanschauung ce se dorește a fi o Weltanschauungslehre. Facem toate aceste precizări pentru că altminteri, titlul acestui capitol poate fi derutant: pe de o parte, el pare să indice o deviere de la tema abordată, iar pe de altă parte, sugerează că supunem atenției numai cele două concepte pe care le evocă. În fond, acestea reprezintă doar un punct de plecare în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
într-un întreg compus din educație, economie, drept, funcții politice, religie, artă, filozofie, știință"102 un întreg a cărui coeziune este asigurată de un Zeitgeist dominant. Contextualizând părțile în această manieră, ajungem la "semnificația" faptelor (Bedeutung), ne ridicăm deasupra diversității derutante a fenomenelor cercetate și obținem acea "explicație teleologică" specifică științelor spiritului în interpretarea lui von Wright (înțelegem acțiunile identificându-le intențiile vezi I, 2C și I, 3F, mai cu seamă nota 155). Gadamer sesizează absolut judicios noutatea punctului de vedere
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
puțin marcat de inflexibilitatea și intransigența civică a gânditorului Gabriel Liiceanu. Structurată în cinci mari capitole, cartea reușește să se subsumeze temei luate în dezbatere, transmițând cititorului un sentiment de armonie și unitate preexistente în concepția și scriitura autorului, în ciuda derutantelor unghiuri de abordare și a impostației filosofice, plecând de la maestrul său preferat Martin Heidegger. Gabriel Liiceanu are darul de a umaniza concepte filozofice aproape ininteligibile, și de a opera cu ele pe înțelesul cititorului cât de cât instruit: autorul este
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Pucă. Nu, nu-s personaje din cărțile de copii, nici din desene animate. Dimpotrivă! Viața lor era tot ce poate fi mai ne-educativ pe lume. Deși Pîcă avea o prestanță nativă, un păr alb, lins, curat, demonstra o sobrietate derutantă, care te trimitea la efigiile sacerdoților din Sadoveanu și nu la bețivanii monahi ai prozelor lui Damian Stănoiu! Ei bine, în esență, castul Pîcă era un machitor de primă clasă, care de la un număr de sticle încolo (nu folosea paharul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cât mai largă*. SOMNUL RAȚIUNII Ceea ce s-a emis pe micul ecran, tardiv și segmentat, în legătură cu dramaticele evenimente de la Târgu Mureș, pare de necrezut. Iar ceea ce se aude, prin atâtea canale, confuz, imprecis, aporetic, e încă mai neverosimil și mai derutant. Cum s-a putut ajunge acolo? De ce autoritățile n-au informat la timp opinia publică și n-au dispus măsuri care să ducă la evitarea violenței? O strategie obtuză, întemeiată pe monopolul informațiilor și pe ideea nefastă că elaborarea oricărei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
minorități sau mișcarea generală europeană". Regăsim aici un îndemn oportun și pentru clipa de față, căci el obligă la o lectură atentă a faptelor, una care să fie luminată, după expresia istoricului însuși, de o "filosofie" a devenirii. Dincolo de aparențe derutante, el descoperea în pașoptismul nostru realizarea unui principiu de "dreptate și frăție" ce venea din adâncul istoriei. Citind Mersul revoluției în istoria românilor, înțelegem mai bine că autorul dădea o replică celor înclinați să-și adjudece, elitar sau conspirativ, meritele
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care a și conceput o dramă a momentului respectiv, la A. Herzen și N. Cernîșevski, la o întreagă pleiadă de scriitori militanți care n-au încetat să se întrebe asupra vinovăției sociale și a remediilor posibile. Tabloul e complex și derutant. Ecaterina II întoarce spatele "luminilor", Pavel opune tendințelor iacobine un absolutism anacronic, Alexandru I visează, în plină epocă romantică, la hegemonia continentului. Spiritul aulic e încă departe de a se putea întâlni efectiv cu nevoile societății, tensiunile sporesc, odată cu subversitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în istoria acestei idei. La întrebarea deja pusă, dacă Europa e un spațiu geografic, un mit, un centru spiritual, o piață comună, nu trebuie să se răspundă disjunctiv, ci cumulând toate aceste ipostaze, poate și altele, într-o imagine complexă, derutantă, schimbătoare, al cărei studiu nu se poate socoti nicicând încheiat. A extinde mereu acest studiu e în același timp o exigență cognitivă și pragmatică. Cronica, XXV, 32 (10 august 1990), p. 1, 2 ISTORIE ȘI ANAMNESIS Dacă istorismul are și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în zilele noastre noțiuni curente în vocabularul psihologic și că toată lumea le utilizează în sensul dat lor de Freud, trebuie să insistăm asupra cauzelor și a consecințelor care nu pot să nu exercite asupra gîndirii ca orice confuzie o influență derutantă și cu atît mai nefastă, cu cît este vorba aici despre problema esențială a vieții umane. Greșeala capitală constă în aceea că Freud, neglijînd -sau mai curînd ignorînd instanța sublimantă, supraconștientul, o înlocuiește cu "supraeul", care este după părerea lui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lor privind revoluțiile științifice a avut un anumit ecou printre economiști, implicațiile ei practice sunt destul de neclare, iar scepticismul și iraționalismul său destul de neliniștitoare. În general, filosofii contemporani ai științei se ocupă mai puțin de reflecția teoretică, devenită sterilă și derutantă, și acordă o atenție mai mare practicii științifice. Ca să dai sfaturi filosofice trebuie să cunoști mai întîi știința economică și pe reprezentanții săi științifici reali. Metodologia programelor de cercetare a lui Lakatos consideră că filosofia științei trebuie să studieze regulile
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
lăsate de Ursula. Adept al "pluralismului estetic" în detrimentul romanului conștient de sine practicat de postmoderniștii duri, Lodge se dovedește a fi și în acest roman un abil artizan al combinațiilor heterotextuale, reușind să păstreze dreapta cumpănă între rețeaua de citate, derutante și relatarea realistă, tradițională. Astfel cartea lui Lodge funcționează fără cusur, agreabil, neostentativ, acreditând tema gravă a ratării sau a șansei propriei vieți. Dușman al idilei și melodramei ieftine, Lodge excelează în tratamentul caustic și chiar caricatural al portretelor și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cărți străine publicate în Franța și, respectiv, în Italia. Versiunea românească, tipărită la Editura Univers (2002, 315 p.) este semnată de Cătălina Vasile; traducătoarea performează prin maleabilitatea și fluența limbii române, echivalând complexitatea registrelor stilistice și semantice ale originalului spaniol, derutant, hiperanalitic și totodată realist, bun conducător de echivoc în voința fățișă de autenticitate a dicțiunii. Un străvechi motiv în fond, cel al cuplului și al triunghiului adulterin, personalizat de Marías într-o întâlnire de dragoste ratată prin moartea misterioasă a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ar fi putut fi cu greu înțelese de către un cititor neprevenit al scrierii. Iată doar un singur exemplu. În paragraful 6.421, se spune, într-o paranteză: „Etica și estetica sunt unul și același lucru.“ O afirmație, la prima vedere, derutantă. Relația dintre estetic și etic, ne atrage atenția Engelmann, a stat la baza criticii făcute de Kraus limbajului poetic. „Kraus a fost (după Weininger) primul care a avertizat în mod serios, într-o epocă a valorizării unilateral estetice a artei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lipsite de obiect, în opoziție cu enunțurile care pot fi raportate la fapte. Acestea din urmă sunt enunțuri verificabile. Referindu-se la ultima propoziție a Tractatus-ului „despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă“, Nuerath o aprecia drept derutantă deoarece sugerează că există ceva despre care ar trebui să se tacă. Or, despre tot ceea ce există în mod real se poate vorbi și ar trebui să se vorbească. Este o observație care semnalează o neînțelegere elementară. Perceperea scrierii de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Iași pentru traduceri (1997); Premiul Salonului de Carte Cluj pentru Aeneis (1998); Premiul Fundației "Cella Delavrancea" pentru Opera omnia (1998). În ciuda varietății formulelor stilistice abordate de-a lungul a patru decenii, poezia lui Nicolae Ionel este de o rară și derutantă unitate. Practic, indiferent dacă alege ca manifestare metrica populară sau cea ermetică, dicțiunea epurată de rigori formale sau, dimpotrivă, concentrată în forme fixe tip haiku ori sonet, întinsa și substanțiala sa creație lirică se hrănește dintr-un filon unic. Ea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din primele două volume, Utopia posesiunii și Fără întoarcere, desenul acestei aspre crispări începe să capete un contur lipsit de echivoc, deși abia odată cu Tentativa de spovedanie instanța poetică este pe deplin pregătită să își exploreze conștiința minusului existențial. Fragilă, derutant de simplă, confesiunea acestei totale neadecvări la univers anunță, într-un text precum Nesfârșită-i surparea, esența și manifestările dramei: "în afara mea// încotro să pășesc?//numai pe potecile mele/ zdrențuite, însângerate,/ numai în/ pasul nesigur, șovăielnic,/ numai în gestul nehotărât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
creionată din-colo de strălucirea superficială a gloriei sociale și politice, este aceea de barbar. "Partenerii sufletești", martorii recunoașterii și acceptării lui ca individ în Veneția, sînt, pe rînd, Desdemona (prin dragostea ei sinceră) și Iago (prin prietenia sa falsă, dar derutantă emoțional pentru naivul Othello). Generalul se agață de aceste două personaje, devenite "punțile" sale de trecere din cultura "sălbăticiei" în cultura "civilității". Totuși, ca orice erou de tragedie, Othello e, de fapt, prizonier în aria de interacțiune a celor două
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de propriul subiect, deși fără experiență scriitoricească, se apucă el însuși de lucru, și, în cîțiva ani, publică romanul Trilby, o istorie romanțată de fatum malus și fortuna labilis, ce are,, paradoxal, un succes teribil la public (fapt mai curînd derutant pentru Du Maurier). Pentru James intrat adînc în depresia sterilității creatoare evenimentul este un șoc din care nu-și va reveni niciodată (pasajele de "invidie profesională" față de George sînt studiate cu finețe de către Lodge). Într-o discuție cu editorul McIlvaine
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o studentă de-a sa, Amy Catherine Robbins (cunoscută drept Jane), pe care o mani pulează "ideologic" să-i accepte viziunea flexibilă asupra amorului liber. În consecință, cu știința celei de-a doua soții (și, uneori, chiar cu complicitatea ei derutantă!), scriitorul va avea zeci de relații extraconjugale (cu femei tinere și vîrstnice!), aducîndu-și la exasperare contemporanii. Între altele, o seduce pe Amber Reeves, fiica prietenilor fabieni, William și Maud, absolventă strălucită a Univesității Cambridge. În urma legăturii, Amber va naște o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
precum portret, autoportret, desen, a desena, a reprezenta: Ipostaze... "Portretul unic al artistului se constituie din ipostazele obsedante ale poetului profet (s. a.) și paria (s. a.)" (p. 42); Această iluzie autobiografică ce poartă titlul de Amintiri (...) poate constitui (...) o sursă oarecum derutantă pentru o fațetă de portret interior al omului Heliade" (p. 51); Biblicele însă reprezintă chintesența concepției și cel mai important moment al metamorfozei autoportretului compus metaforic" (p. 70); Oricât de mare i-ar fi fost meritul, de un exclusivism exagerat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
naturală, adică inerentă naturii umane? Este, precum o stea pe cer, o realitate universală permanentă? Polanyi recunoaște că i-a fost foarte dificil să distingă "realitatea economică" în cazul primelor societăți umane: În această privință, comunitățile primitive oferă un exemplu derutant pentru spiritul modern. În majoritatea cazurilor, observatorului îi este aproape imposibil să discearnă elementele procesului economic și să le pună în relație. Emoțiile individului nu-i transmit nici o experiență pe care ar putea-o identifica drept "economică". Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
îndreptate tot spre marile cotidiene (Le Monde, Le Figaro, Libération...) și spre televiziune (o men țiune a unui titlu într-o emisiune la ora 1 noaptea e considerată o mare victorie), ca și cum tot acestea ar deține adevăratele chei ale succesului. Derutantă incursiune în culisele unei reușite literare, la finele căreia te întrebi dacă mecanismele ce pun sub lupă așa-zise coduri și formule savante destinate asigurării unei căi regale în literatură nu se reduc, pînă la urmă, la acea magie pură
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]