691 matches
-
cărțile de istorie! Mințile lucide vedeau că războiul era pierdut și se gândeau să salveze Germania. România, Ungaria ca să nu mai vorbim de Italia, ce altceva făceau atunci? Toți Încercau să negocieze și aliații Îi trimiteau la ruși... Inexplicabil animal derutat, lasă, uită! Ești doar o școlăriță neatentă și Într-o dimineață de aprilie istoria a trecut pe lângă tine, ducând Într-o mașină decapotabilă un animal bolnav de urale și sânge, lasă, uită! Uită că ai Întâlnit pe Hauptstrasse mașina blindată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de siguranță, se apleacă, greoi, după sticla de té freddo de la picioare, ia câteva Înghițituri, Își pune centura la loc, Își rotește gâtul Înțepenit și tace. Un timp tace și Christa: iar a căzut În butoiul cu amintiri sau este derutată că el nu a contraatacat. Când reîncepe să vorbească, vocea i s-a micșorat. — ...Până și corespondența tot În grija mea cădea! Eram singura care continua să Îi scrie tatei, deși de zece luni nu mai venise de la el nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aici banii mei sunt mai buni decât sunt ai tăi!”. Și, Într-adevăr, de câte ori deschidea portofelul, am văzut că era plin. Vocea lui: Înfundată, joasă, Încercând să convingă, alături de mișcările ochilor Încrezători, ale mâinilor cu palmele generos desfăcute, o asistență derutată, care bănuie că alte motive, ascunse, stau la baza disputei dintre „bătrâni”. — Cu banii lui, Victor mi-a cumpărat geamantanul, atunci, la plecare. Mi-am amintit acest lucru prea târziu, În orele când am așteptat În aeroport degeaba. Dar oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care se rostogolește peste straturile viu colorate. Tot mai mic, tot mai departe. —Un iepure, Traian! Nu, acolo, la dreapta, am spus! Lângă statuia cerbului! La dreapta, nu la stânga... Ochii lui, cu verdele-albăstriu diluat de sticla groasă a ochelarilor, rătăcesc, derutați, În imensitatea ordonată a parcului. —La dreapta?... Unde la dreapta? A, da! Uite-l! —... Când văd iepurași, totdeauna mă gândesc la o figurină de ciocolată, nu la o vietate. Probabil pentru că Îmi plăcea atât de mult când vedeam iepurașii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
am privit Îndelung pe fereastră la mușcatele care abia se mai conturau sub vălul de Întuneric și apoi m-am culcat. În jurul orei 21.00, sună prietenul meu. „Bună seara, maica Valentina!” Cum te simți? La Început, am fost puțin derutată, ca mai apoi să Înțeleg semnificația termenului „maică”. „Fugi de-aici și nici nu mai pomeni!” Să știi că mi-a trecut prin gând, mai demult, dar n-aș rezista În acest lăcaș decât spânzurată! Metaforic vorbind, de metafore și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
preotului că faptele oamenilor erau indiscutabil dictate de moralitate sau nici măcar de moralitate, ci de dorința de a evita scandalul. —Mademoiselle Mangeot va hotărî singură asta. Se opriră la marginea satului. —Mademoiselle Mangeot este o persoană care poate fi ușor derutată. E o ființă simplă, nu cunoaște viața, spuse preotul cu un aer sigur și arogant. N-aș spune asta. A trăit mult timp la Paris. Nu e chiar o țărăncuță proastă. — Nu cunoști viața mai bine dacă trăiești într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
acum, a spus Misty arătând spre ea, spre Vincent și spre Mike. îA întins mâna înspre John Joe, apoi a șovăit și a lăsat-o să cadă.) Cu toții au izbucnit în râs. Chiar și Neil, printre fornăieli. Eu eram complet derutată. Pe bune, a spus Mike, cândva o să privești înapoi la ziua asta și o să fii fericit. Așa mi-a spus și mie cineva în ziua când soția mea m-a făcut de căcat în fața tuturor. Mi s-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
stoc generos: rezervaserăm toate proviziile lui Wayne, prietenosul nostru vecin, care mai făcea și pe dealerul. Iar în chicinetă depozitaserăm o cantitate eroică de băuturi. Cu toate astea, în apartamentul nostru nu părea să se dea nici o petrecere. Eram complet derutată. Stăteam în sufrageria goală, care căpătase de-acum și ecou, era sâmbătă seara, iar eu mă întrebam unde greșisem. — Când o să fie plină de oameni, o să fie grozav, m-a asigurat Brigit, după care și-a mușcat pumnul și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se resemnaseră. Acceptaseră că sunt un cunoscut de al ei de mai înainte și ne-am împrietenit imediat fiindcă o aveam pe Creața ca punct comun. Ne purtam acum ca și cei din anul doi și colegii noștri ne priveau derutați. Auzi Creațo? De când m-a făcut mama. Tu ai iubit vreodată? Îhî... Și ai întâlnit băiatul perfect? Nee... Dar cum ar trebui să arate? În primul rând să fie înalt, să fie puternic ca să mă facă să mă simt în
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
așteptat de la o relație, mai mult decât aveam deja? Am Început să-mi revin din starea aceea ciudată abia după ce am plecat de la cafenea și l-am văzut pe Victor dispărând după colț după ce mă condusese până acasă. Eram foarte derutată și puțin furioasă pentru cât de ușor influențabilă mă dovedisem a fi. Dar mi se părea prostesc ce voisem să fac, exact cum spusese Eliza. Și ce dacă Victor nu era iubirea vieții mele? Până la urmă puțini oameni Întâlnesc așa ceva
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
două minute. ― Eliza, bună! am răspuns În sfârșit. ― Bună, spuse ea atât de Încet Încât de abia am auzit-o. Știu că n-ar fi trebuit să sun. Probabil nu mai vrei să vorbești cu mine. Am tăcut o vreme, derutată. ― Sigur că vreau să vorbesc cu tine. Ce sa Întâmplat? ― Voiam să văd cum te mai simți... ― Sunt bine, mersi. De ce ești așa ciudată? am Întrebat râzând. ― Sunt surprinsă, spuse ea ezitantă. Sâmbătă seară am fost sigură că mă urăști
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
-l aduc Înapoi...m-am bâlbâit eu. ― Nu, spuse el, părând surprins. Poți să-l iei dacă vrei. L-am apucat nesigură, Îndoindu-l cu blândețe și l-am pus În geantă. ― De ce? Întrebă el. M-am uitat la el derutată. Chiar, oare de ce? ― Îmi place, am spus. Eu... Am ridicat neajutorată din umeri. ― Nu contează, mormăi Damian și veni spre mine. Mă strânse În brațe, mai tare decât de obicei. ― Te iubesc, Îmi șopti. ― Te urăsc, spuse Bianca Înghiontindu-mă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
tânărului, pe tot parcursul lui, cugetul, iar asta într-un timp atât de scurt! Dintr odată, îi venise și acest teribil gând: „Poate, dacă aș face-o, aș ajunge prea departe...”, ceea ce-l determină să se oprească direct în mijlocul trotuarului, derutat. „Ah, nicidecum, prostii!, exclamă el, aproape sonor, peste foarte puține clipe, alungânduși repede gândul de mai înainte. Vreau s-o fac, trebuie să se întâmple și deloc nu mă sfiesc. Fiind viața mea, totul îmi este permis. În plus, se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de ceasul morții ei. Totul, în locul acela, era de groază; nimic asemănător nu cred că s-ar putea găsi, spre a se pune în balanță și a se compara. În tot timpul acesta, văzând ceea ce văzuse, Șerban ajunse cu totul derutat. Cu toate că știa o mulțime de lucruri potrivite și necesare de făcut în astfel de situații, acum absolut toate i se învălmășeau cu repeziciune în minte, fără să se deslușească deloc; totul, în jurul lui, părea desprins parcă dintr-un vis urât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
misteriosul cu Enro în legătură cu distrugătorul. Gosseyn îl privea calm pe Enro. Venise momentul să-i mai aplice un șoc. - Discipolul nu știe nimic? întrebă. Enro era pe punctul de a vorbi. Fălcile îi pocniră și-l privi pe Gosseyn complet derutat. După un timp spuse: - Așadar, îl cunoști pe Discipol. Ei bine, ajunge. E timpul ca detectorul să ne lămurească un pic despre ce este în capul dumitale. Manevră un contact. Se făcu tăcere în jurul mesei. Chiar și Crang, care ronțăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
calului era împodobit cu ornamente. — Numele meu este Iki Hanshichiro, se prezentă tânărul, și sunt pajul Seniorului Hidekatsu. Am venit pentru a-i oferi Seniorului Kastuie serviciile mele de călăuză. Hanshichiro trecu la trap drept pe lângă iscoade, care erau complet derutate. Scoțând un strigăt confuz, comandantul lor o luă la goană după el, aproape căzând din șa de-atâta grabă. Katsuie și membrii statului său major îl priviră pe tânăr bănuitori. Se așteptaseră la o bătălie, iar emoția și anticiparea luptei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
al schimbărilor, replică Shibata Katsuie. Nu regret decât că mi-am pierdut reputația. Dar fii liniștit, Inuchiyo. Totul e predestinat. Un asemenea răspuns din partea lui însemna o despărțire completă de Katsuie cel de pe vremuri. Dar nu părea nici chinuit, nici derutat. Când sosi sake-ul, Katsuie luă cu plăcere o ceașcă și, presupunând că avea să fie cea de rămas bun, le turnă și celorlalți doi câte una. Se servi cu poftă din mâncarea simplă pe care o ceruse Inuchiyo. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ce avea să spună mai departe Shonyu. — Dacă lăsăm deoparte Muntele Komaki și Castelul Kiyosu și înaintăm cu oamenii pe un singur drum spre castelul principal al clanului Tokugawa de la Okazaki, nu încape nici o îndoială că Ieyasu va fi complet derutat. Singurul lucru care trebuie să ne preocupe este cum să prevenim ca armata noastră să fie văzută de inamic, de pe Muntele Komaki. Nimeni nu se grăbi să vorbească. Era un plan neobișnuit. Dacă se comitea o singură greșeală, putea duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Eram pe cale să obțin o realizare de excepție, mai cu seamă din partea băieților. Bad Money urma să fie nefiresc de bun. De cât timp n-ai mai văzut un film în care toți actorii să fie atât de fructuoși și derutați, atât de turbați și neputincioși. Așa arată realismul. Respectul meu pentru Martin Amis nu mai cunoștea margini. Firește că erau și probleme, așa cum e de așteptat în Orașul Problemelor. Azi-dimineață, de exemplu, când am ajuns acasă la Lorne, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sfert de oră - au însoțit proiecția cu fluierături și cu strigăte de nemulțumire, pentru ca, pe măsura scurgerii timpului, mai toți să plece. Cei rămași, interesați ori poate doar ceva mai răbdători, au fost, până la urmă, dacă nu complet dezamăgiți, oricum, derutați... La scurtă vreme însă, lucrurile s-au schimbat. Un studiou central de televiziune a inclus filmul într-unul din programele sale sub un titlu nou - Drumul pierzaniei -, făcându-i, mai înainte, o prezentare ce cuprindea amănunte privind realizarea peliculei, moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
urme ale civilizației postdecembriste. Dar se pare că nu este cazul. Și așa ziarele scriu că arheologii au foarte mult de lucru, fiindcă sub drumul roman de la Sarmisegetuza a fost descoperită în stare perfectă o parcare subterană. Totuși sunt foarte derutați din cauză că în parcarea cu pricina lumina era aprinsă și nu găsesc de unde au tras curentul. Se gândesc serios la faptul că or fi fost și aceia de atunci în cârdășie cu cei de la ALRO Slatina. Aici terminăm episodul acesta fiindcă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de sub turci, când de ruși, când de austrieci, s-a obișnuit să-și dedice mereu planurile de independență, celui mai pe fază dintre stăpânii momentani ai lumii. Comunismul a fost ultimul tutore, iar la plecarea lui, România a rămas complet derutată. A apărut atunci, la câțiva ani după Revoluție, prima și singura idee politică, (după George Friedman) a acestor două decenii: integrarea euroatlantică. Știm cu toții că n-a fost ideea noastră, firește, dar ea a formulat un drum și a satisfăcut
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
se face pauză pentru o țigară! - Dar eu nu fumez! sări Laur revoltat. - Pentru fumători, studenți și profesori! precizează altul. - Cum?....Profesorii ne dau voie să fumăm? În fața lor? Este uimit la culme. Așa cum arăta cu chipul prelungit de surprindere, derutat, neștiind ce să creadă, toți l-au apreciat sincer în acele clipe. Deci, dacă ținea, făcea față cu succes și ca actor amator. Cristian, venit împreună de la Galați, s-a băgat sub pătură să nu îl observe ceilalți nu se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
lipesc buzele tandru. Cedând impulsurilor, se așează în brațele lui Laur și îl sărută pătimaș. Marinică, înfierbântat de scenă, izbucnește necontrolat: - Malvina, hai să ne f<em și noi! În lumina felinarelor se observă fața Malvinei, înroșită brusc, cu privirea derutată și două lacrimi uriașe care se revărsau printre gene. Izbucnește revoltată aproape plângând: - Vai domnul Marinică, cum puteți vorbi așa ceva? Și a fugit rușinată spre casă. - Ești insuportabil, cum naiba poți vorbi în halul ăsta cu un copil! intervine Flora
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mod conspirativ, deși omul era în viață și liber să-și desfășoare activitatea profesorală universitară. Dar, cum acesta nu se abătea în cursurile sale nici cu o iotă de la de la înaltele sfere ale științelor matematice, fata păruse copleșită și cam derutată. Ea nu socotise că avea vreun rost să-și ia notițe, așa cum făcea Victor la cursurile profesorului Vianu, și cu atât mai puțin să priceapă niște lucruri care, oricum, ieșeau din orizonturile ei de interes și de cunoaștere. Ei, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]