774 matches
-
așa cum s-ar crede, ci de acela foarte curat. Pe parcursul incantației și a desfășurării descântecelor se folosesc foarte des numerele 3,7,9, care au puteri magice, fiind impuse de destin. Iată câteva aspecte concrete ale folosirii acestor cifre: se descânta de teri ori, se aducea apă de la trei fântâni, se reia descântecul timp de șapte zile, se adună bucăți de fier de la nouă case etc. Și creștinismul folosește cifra trei, de la Sfânta Treime, se face cruce de trei ori, se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cifra trei, de la Sfânta Treime, se face cruce de trei ori, se spune „Tatăl nostru” de trei ori ș.a. Se poate vorbi despre un sincretism 1 între creștinism și păgânism, în sensul că persoanei „deocheate” când nu avea cine să o descânte i se spunea „Tatăl nostru” de trei ori. Cei ce descântau în satele menționate nu doreau să fie răsplătiți cu bani. Pentru ca descântecul să aibă leac, trebuia să-i aduci ceva celui care te-a descântat: o oală cu lapte, făină
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ori, se spune „Tatăl nostru” de trei ori ș.a. Se poate vorbi despre un sincretism 1 între creștinism și păgânism, în sensul că persoanei „deocheate” când nu avea cine să o descânte i se spunea „Tatăl nostru” de trei ori. Cei ce descântau în satele menționate nu doreau să fie răsplătiți cu bani. Pentru ca descântecul să aibă leac, trebuia să-i aduci ceva celui care te-a descântat: o oală cu lapte, făină de porumb sau câteva ouă. Cele care descântau știau de ce
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
nu avea cine să o descânte i se spunea „Tatăl nostru” de trei ori. Cei ce descântau în satele menționate nu doreau să fie răsplătiți cu bani. Pentru ca descântecul să aibă leac, trebuia să-i aduci ceva celui care te-a descântat: o oală cu lapte, făină de porumb sau câteva ouă. Cele care descântau știau de ce aveau nevoie. Astfel se explică sintagma „leac și babei colac”. Descântecele au circulat de la o generație la alta, fiind „furate” de la cei bătrâni, pentru că numai
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Cei ce descântau în satele menționate nu doreau să fie răsplătiți cu bani. Pentru ca descântecul să aibă leac, trebuia să-i aduci ceva celui care te-a descântat: o oală cu lapte, făină de porumb sau câteva ouă. Cele care descântau știau de ce aveau nevoie. Astfel se explică sintagma „leac și babei colac”. Descântecele au circulat de la o generație la alta, fiind „furate” de la cei bătrâni, pentru că numai așa aveau puteri tămăduitoare. Cui îi erau făcute vrăji prin babe, nici doctorul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
a da foloase omului. Se spune că anumiți oameni care se uitau cu ochi răi și dușmănoși la vitele vecinilor, aveau puterea să le „deoache”. În aceste sate existau anumite femei (Ioana Amaziliței, Jenica Maftei, Catrina Tofan) care știau să descânte în așa fel încât să le ia mana la vacile cu lapte care nu mai primeau vițelul și nu mai dădeau lapte mult și de bună calitate. Ca să-și revină, vacile trebuiau descântate de „deochi” de câte trei ori pe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
mă boncănesc?/ C-au ieșit babele fermecătoare/ Și mi-au luat brânza și untul/ Și miau lăsat zăru’/ Să nu moară ghițălu’./ Nu te mai boncăni,/ Nu te mai râncăi./ La Moș Costache te-oi duce/ Cu gura te-o descânta,/ Cu tărâțe te-o hrăni/ Și-ai rămâne curată și luminată/ Ca argintul strecurat”. Tărâțele astfel descântate i se dădeau vacii să le mănânce și, după trei astfel de proceduri, vaca revenea la normal. La alt descântec de „deochi”, pentru
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
i se dădeau vacii să le mănânce și, după trei astfel de proceduri, vaca revenea la normal. La alt descântec de „deochi”, pentru oameni și animale se foloseau un cuțit, un fir de brusture, apă și trei cărbuni aprinși. Se descânta astfel: „Ceală di diochi/ Ceală di pocitură,/ Ceală di întâlnitură’’. Acum se oprea din descântat, persoana bolnavă bea un pic de apă, apoi se spăla și ce rămânea o turna la un loc curat sau la rădăcina unui pom, continuându
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Cum Maică-sa din cer l-a lăsat’’. Apoi se sting trei cărbuni: unul de întâlnitură, altul de pocitură și al treilea de diochi. Când o vită sau un alt animal se lovea la ochi sau lăcrima prinzând pojghiță, trebuia descântat de „albeață”. Se folosea un fir de mălai tătărăsc, luat de la mătură și un fir de lână roșie. Se descânta trei duminici la rând, înainte de răsăritul soarelui. În timp ce se dădea cu firul de mălai tătărăsc și cu lâna roșie în jurul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
al treilea de diochi. Când o vită sau un alt animal se lovea la ochi sau lăcrima prinzând pojghiță, trebuia descântat de „albeață”. Se folosea un fir de mălai tătărăsc, luat de la mătură și un fir de lână roșie. Se descânta trei duminici la rând, înainte de răsăritul soarelui. În timp ce se dădea cu firul de mălai tătărăsc și cu lâna roșie în jurul ochiului bolnav, se spunea descântecul astfel: „Mă sumecai, mă mânecai/ Duminică dimineața mă sculai/ Și mam dus la Lunaia/ Să
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Cu ochiul tulburat?/ Că la Ileana oi alerga/ Cu mătura te-oi mătura/ Cu lopata ți-o arunca/ Și Lunaia să rămâie/ Curată și luminată/ Ca argintul strecurat/ Ca Maica Domnului ce te-o lăsat/ Ea cu gura te-o descânta/ Dumnezeu leac ți-a da’’. O altă variantă de descântec de „deochi” a fost culeasă de la Maria Puiu din Tarnița, fiind folositoare atât la oameni, cât și la animale. Pentru acest descântec, ea întrebuința un pai de mătură de la biserică
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
luminată/ Ca argintul strecurat/ Ca Maica sa din cer ce a lăsat ați albeața de pe ochi/ Cu săpile s-o săpați/ Cu lopețile s-o râniți/ Cu măturile’’. Când cineva avea dureri de cap, se ducea la Ioan Guțu care descânta de „deochi”. Acesta, frecând ușor cu mâinile pe frunte spre tâmple, spunea descântecul următor: „La cea tufă de urzică/ Șăde-o fată despletită/ Cu-n ochi de apă,/ Cu-n ochi de foc./ Cel de apă o stâns pe cel de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
o piatră cu gaură (putea fi și o fusaiolă), un scaun cu patru picioare cu gaură la mijloc, special pentru un astfel de descântec. Piatra sau fusaiola se așeza cu orificiul deasupra găurii de la scaun și în timp ce se descânta se treceau tărâța și apa prin cele două orificii. Tot prin cele două orificii se mulgea și vaca. Descântecul se făcea de trei ori la rând, în zilele de marți, joi și sâmbătă, spunându-se astfel: „O plecat Joiana pe cale
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cuprins/ Că m-a întâlnit răsfulgul cel mare/ Coarnele mi le-a strâmbat,/ Părul mi l-a zbârlit,/ Picioarele mi le-a strâmbat/ Și ugerul mi l-a umflat./ „Nu te plânge, nu te rage,/ Lenuța cu gura te-o descânta/ Ca cu mâna ți-o lua/ Răsfulgul alb, răsfulgul roșu,/ Răsfulg de nouăzeci și nouă de feluri,/ Răsfulg din vânt,/ Răsfulg prin deochi,/ Să rămâie Joiana curată/ Ca aurul cel curat,/ Ca argintul strecurat/ Ca Dumnezeu ce-o lăsat’’. Adusă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
-o între mâini și spunând așa de trei ori: „Cum cad schinii din holeră/ Așa să cadă viermii din rana Băluței/ Băluța să rămână curată, luminată/ Ca argintul strecurat/ Ca Maica ce-a făcut/ Ca Dumnezeu ce-a lăsat’’. Se descânta de trei ori lunea, marțea și miercurea, după care viermii de la rana animalului cădeau. Frecvent întâlnită în casele cu mai mulți copii, râia era vindecată tradițional prin descântecul „de râie”. Cunoaștem acest descântec de la o bătrână care îl învățase prin
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cât și pentru cei din vecini. Pentru acest descântec ea folosea următoarele: untură de porc, ceapă, cheatră vânătă, pucioasă și un vârf de ac de cusut. Toate acestea se strâng într-o legătură, se pun în fundul casei, jos. Persoana care descânta, în pielea goală, da cu mătura legătura afară, zicând: „Luni dimineața mă sculai/ Mâna pe mătură pusei/ Să scot afară râia de la Vasile/ Afară s-o dau,/ Vântul s-o bată,/ Gerul s-o usuce,/ Câinii s- o latre/ Cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
usuce,/ Câinii s- o latre/ Cu untură de porc s-o ung/ Cu cheatră s- onchetresc/ Cu pucioasă s-o-mpuțesc/ Cu ceapă o hrănesc/ Cu acul o-mpung/ Și Vasile să rămână curat, luminat/ Ca Dumnezeu ce l-a lăsat’’. Se descânta persoana respectivă de nouă ori, adică de trei ori în fiecare din zilele de post de luni, miercuri și vineri. După prima zi de descântec se pisau obiectele din legătură, se amestecau și se făcea o alifie. Cel descântat făcea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
asemenea cu cel de „strânsu’ cel mare’’, datează de prin anul 1920. Simptomele acestor boli erau: durere de cap, moleșeală, dureri de mâini și de picioare, ceea ce înseamnă în termeni locali că ai fost pocit. De strânsul cel mare erau descântați mai ales copiii. Se lua o trestie și un cuțit și se măsura înălțimea și lățimea bolnavului ce ținea mâinile întinse lateral. Apoi se aprindea trestia la foc și se băga într-o moșoaică cu apă neîncepută, adusă de la fântânâ
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Ce te căinezi ?/ Cum să nu mă văicărez/, Cum să nu m-oi căina?/ C-am plecat de-acasă/ Grasă și frumoasă/ Și m-am întâlnit cu diochitorile și pociturile./ Că la Ileana a-i alerga/ Cu gura te-o descânta,/ Cu trestia și cuțitul ți-o lua/ Cu mâna ți-o lua/ Peste nouăzeci și nouă de mări le-a arunca/ Unde câinii n-or lătra/ Și vaci negre nu s-ar afla’’. Se descânta de trei ori și de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
alerga/ Cu gura te-o descânta,/ Cu trestia și cuțitul ți-o lua/ Cu mâna ți-o lua/ Peste nouăzeci și nouă de mări le-a arunca/ Unde câinii n-or lătra/ Și vaci negre nu s-ar afla’’. Se descânta de trei ori și de fiecare dată se stingeau trei cărbuni. Din apa descântată bolnavul gusta de trei ori și apoi se spăla. Ceea ce mai rămânea se turna la trei pari, iar ulceaua de lut se lăsa la cel de-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
al treilea, spre răsărit. Descântecul „de orbalț” (Orbalț -Brâncă). era practicat de către Ileana Ciobanu din Dealul Perjului. Simptomele orbalțului 1 erau: durere la un picior sau la o mână care se manifesta cu usturime, fără a avea vreo bubă. Pentru descânt se folosește un cuțit înfipt într-o mătură, spunând: „Orbaltul și ceasul rău/ Din creierii capului/ Din fața obrazului/ Din vederile ochilor/ Din auzul urechilor/ Din rădăcina măselilor,/ Din viețile dinților,/ Din inimă, de sub inimă,/ De la baierile inimii/ Din rânză și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
oi iuțită, pepene galben sau fasole și acestea nu-i prieau, i se înroșea și i se umfla nasul. Erau semne că persoana respectivă se îmbolnăvise de „cerpelit”. Atunci, bolnavul alerga la tușa Ileana a lui Spiridon, care știa să descânte. Ea folosea pentru descântec o piatră cu care atingea buba de la nas, în timp ce spunea: „Sculatu-s-a omu’ mare ș-a plecat la plug cu șase boi/ Să are drumurile,/ Să pună chetre și chetroaie./ Când a răsări chetrele și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Atunci să răsaie/ Din creierele capului,/ Din viderile ochilor,/ Din sfârcul nasului,/ Din rădăcina dinților,/ Din grumazul gâtului/ Să rămâie Lenuța curată și luminată/ Ca argintul strecurat/ Ca maica care i-a născut,/ Ca Dumnezeu când i-a lăsat’’. Se descânta trei zile la rând, în afară de duminică, de câte trei ori, în aceeași piatră ca să se împlinească leacul. Scrântitul picioarelor și al mâinilor, entorsele și durerile de șale erau vindecate prin „călcarea’’ de către o femeie care născuse gemeni. Călcatul se făcea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
peste prag de trei ori într-o parte și tot de atâtea ori înapoi. Descântecul „de negei” se practica la oameni și la animale. Se folosește apă neîncepută dintr-o cană pentru om și dintr-o mosoaică pentru animale. Se descântă pe lună nouă, trei seri la rând. Dacă nu se vindeca în luna respectivă, se aștepta altă lună nouă. Descântecul „de negi’’, cules de la Tasica Ionașcu, sună în felul următor: „Lună, luminoasa mea/ Na răzâșarii (negii) lui Ion/ Ți-i
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de la Tasica Ionașcu, sună în felul următor: „Lună, luminoasa mea/ Na răzâșarii (negii) lui Ion/ Ți-i poartă, îi adapă / Și-i hrănește/ Că lui îi ajunge de când îi poartă./ Îi adapă și-i hrănește/ Eu cu gura i-oi descânta/ Cu apă i-oi uda/ Peste nouăzeci și nouă de mări negre i-oi arunca (în acest timp se udă negii cu apă)./ Acolo este un cal mare șărgat/ Capul și schinarea l-au luat/ Și întrânsul i-am băgat
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]