8,001 matches
-
și lăsînd în urmă un nor gros de fum. Cum a oprit ne-am pus cu toții în funcție. Forțele de ordine nu-și dădeau seama ce se întîmplă în spatele Baricadei pînă să-l apuce pe Santinelă năbădăile. Mai rămăseseră de descărcat doar două din butoaiele cu benzină și vreo șase, șapte navete cu sticle, cînd am fost luați cu toții prin surprindere de nebunia lui. Pînă la urmă marele nostru noroc a fost că a dat peste TAB, pentru că dacă intra direct
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mult curaj să-i gîtui pe cîțiva care o meritau cu vîrf și îndesat acolo pe Baricadă, sau cel puțin a doua zi la Guvern, spune Gulie. Și ce-ai fi rezolvat cu asta? întreabă Bătrînul. — Măcar ne-am fi descărcat și noi nervii, dom’ Comandant, spune cu năduf Tîrnăcop. După atîtea nopți nedormite, să simți pe propria piele cum ești dat la o parte, îți vine să mori de ciudă nu alta, recunoaște. — Fiți fericiți că ați scăpat cu viață
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nici în ruptul capului de ce era atît de frămîntat de gînduri, simțea că știai mai multe decît s-ar fi cuvenit. De aia m-am transformat într-un nesuferit, începu să se bîlbîie, eram prea nervos și trebuia să mă descarc, să-ți fie rușine că ai făcut din lăcașul ăsta sfînt o casă de toleranță. E adevărat, dar asta i-a adus izbăvirea, a fost doar un compromis minor. — Nu-ți dai seama ce ai pierdut nici acuma, se însuflețește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
intrare, se văzu într-un hol dreptunghiular destul de spațios, dar ticsit de mobilă, printre care ar fi trebuit să slalomeze cu băgare de seamă dacă ar fi dorit să-l traverseze. Fotolii, canapele, dulăpioare, mese și scaune care parcă fuseseră descărcate acolo doar de cîteva clipe și așteptau încă să fie mutate și aranjate la locul lor. Într-o parte, înghesuit într-un colț, era pupitrul recepției, deasupra căruia ardea o lampă de perete cu abajurul lipsă. În fund, aflată într-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să bântuie de colo-colo, chiar dacă infirmitatea Îi mai pune piedici. Umblă de câteva zile zvonul că or să vină cei de la primărie ca să dea fiecărui locuitor câte un pachet cu alimente de bază: ulei, făină, ouă, mălai, margarină. Or să descarce un microbuz, chiar lângă cișmea, În centrul ghetoului. Dacă se mai laudă mulți cerșetori pe la televizor și prin ziare cu câștigul lor Într-o lungă zi de milogeală, n-or să mai vină ăștia cu nimic. Ce-s proști? comentează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
știut că m-am Îndrăgostit de Ema, și abia așteptam să o revăd. -Dar era căsătorită. -Și ce dacă, berbec lățos, ce, inima ține cont de certificatul de căsătorie? Încet, Încet, cu Întrebările lui Kawabata cu tot, memoria lui Antoniu, descarcă trecutul cu repeziciune, precum țâșnesc dintr-o armă gloanțele, la o simplă apăsare de trăgaci. Mă Îndrăgostisem, și eram pregătit să lupt pentru a-mi apăra dragostea, să Înfrunt orice piedică mi-ar fi ieșit În cale, să sfâșii, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de altfel, amintește de pasiunea proprietarului pentru vânătoare: o blană maro de urs, așezată lângă patul alb, imens, de formă rotundă,; ea pare o pată de cafea, pe o față de masă imaculată. Pianul alb este piesa forte a acestui spațiu descărcat de zorzoane și de inutilități stilistice. Capacul ridicat, și partitura rezemată de el, arată că instrumentul nu este un simplu decor, un artificiu al unui spațiu bolnav, ci, În mod evident se cântă la el. Un bărbat și o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
util, cu alte cuvinte ați devenit joker-ul din pachetul de cărți pe care l-am văzut pentru o clipă ca fiind ținta furiei mele. Ar fi cazul să adaug, poate inutil, că n-a fost decât o furie trecătoare descărcată din plin asupra dumneavoastră - fapt pe care-l regret enorm. Să fiți convinsă că nu am nici un fel de resentimente față de Palmer. Această dezlănțuire singulară m-a ajutat, prin aceea că m-a făcut mai conștient de persoana mea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
din șifonier geaca de zylon pe care o port numai cu gulerul ridicat (stilul ăsta o scârbește la fel de mult ca porcăria de haină în sine). Minunat! răcnesc eu și, cu ochii șiroind de lacrimi, alerg la colțul străzii ca să-mi descarc furia pe jocurile mecanice. Iisuse, când mă gândesc la obrăznicia mea - ce n-aș da să fi fost taică-meu maică-mea! Iar maică-mea taică-meu! Da’ la noi în casă e o încurcătură de sexe ca la balamuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de loterie și, brusc, sentimentul că reușise să coboare de la Înălțimea acelui bloc, etaj cu etaj, din apartamentul lui Herr Kolber, conștiința și mai sigură a abilităților sale, mâna care arătase spre seif, rapida tragere de șnur, revolverul cumpănit și descărcat În aceeași clipă, toate Îl făcură să se simtă cuprins de mândrie. Am ucis un om. Își lăsă pelerina să fluture, deschisă, În briza nopții; Își netezi vesta; pipăi cu degetele lanțul de argint; Își ridică pălăria moale și cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de apă Între edificii Înalte și cenușii, lumini arzând În Încăperile de la etaj, tăiate brusc de bolta gării, iar apoi trenul alunecă și se opri În holul mare, plin de ecouri. Domnul Opie coborî imediat, ager, bine dispus și Împovărat, descărcând pe peron două valize, apoi un sac de golf și o rachetă de tenis În husa ei. Josef rânji și Își goli pieptul: vederea domnului Opie Îi aminti de crima sa. Un om În uniforma agenției Cook conducea o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și roșii: — Puteau să pună niște scânduri. — Nu, nu, noi suntem poliția. Nu ne iubesc. Dumnezeu știe ce fel de prânz or să ne dea. Hei, băiete! Îi făcu el semn cu mâna lui Ninici. Ajută-l pe șofer să descarce lăzile astea. Aveți grijă de sticlele de vin - să rămână În sus și neclintite. — Maiorul Petkovici, domnule... — Nu contează ce-a spus maiorul Petkovici. — Scuzați-mă, spuse o voce limpede și supărată din spatele lui Ninici. Sigur că da, domnule maior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dacă treci pe Rue Des Saintes Pères și ești atras irezistibil de un magazin numit Sabbia Rosa, urmează-ți instinctul și intră acolo, căci soției tale Îi plac la nebunie surprizele de genul Sabbia Rosa. Sună-mă, iubitule! Xxxx S Descărcându-mi sufletul În legătură cu petrecerea de divorț, m-am dus la culcare visând la satin de la Sabbia Rosa. Duminică dimineață, Hunter tot nu mă sunase Încă, așa că am telefonat din nou la hotel. Centralistei i-a luat ceva vreme să Încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din acel moment? Poate că așternuturile acelea mult prea scumpe erau, până la urmă, foarte romantice... —Hai, iubito, spune, că-ți tot ninge și Îți plouă de zile În șir, insistă Hunter. Poate că ar trebui să zic ceva. Să mă descarc. Poate că exista o explicație simplă și voi putea merge la Paris În noiembrie cu Hunter, să mă distrez de minune. Adevărul era că un puteam să continui În felul ăsta, indiferent care ar fi fost sfaturile pe care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care șerpuia de-a lungul străzii 53, până pe Sixth Avenue. Sute de iubitori de artă nerăbdători stăteau liniștiți - ba nu, de-a dreptul fericiți - la coadă ca să poată intra În minunata cutie de sticlă. În clipa aceea, un autobuz Își descărcă marea Încărcătură de turiști francezi. M-am uitat la ceas - era 5:55 P.M. —Cât durează să stai la coadă? am Întrebat, plină de speranță, un paznic. —Patruzeci și cinci de minute, spuse ca un automat. Dar... „trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Doina. Cred că da. Sigur că mi-a fost, dar nu teamă; era, mai degrabă, sentimentul că voi fi pedepsit dacă fac ceva rău, iar cînd o făceam și mama voia să mă bată, mă ascundeam. În urma mea, mama își descărca năduful zicînd că ies eu de sub pat, că parcă mare lucru era să bage mîna și să mă tragă afară. Hotărît lucru: chiar dacă am mai încasat-o uneori, că babă frumoasă și copil cuminte se zice că nu-s, sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să mai ies după el, să încui poarta... Vestea că soțul meu a fost arestat a căzut ca un trăsnet. Am rămas ale nimănui, fără lemene, fără mîncare... El n-a uitat; a venit cu traiste pline cu de toate, descărca mereu lemene și cărbuni în curtea din spatele vilei... Apoi... Apoi l-am urît..., urcase, ajunsese cineva... Noi.... Maria mi-a și zis că ne-am umilit, cerîndu-i ajutorul, dar l-a acceptat, ținea morțiș să ajungă doctoriță... În clipele grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
buze vii, buze umede. În definitiv, nu prea avea ce face, nu-i așa? Era suficient de matur și de căsătorit pentru a-și da seama că trupurile oamenilor se dilată și se contractă, că acumulează balast și că se descarcă de povara aceasta, că sunt ca navele scoase pe uscat pentru a li se curăța chila, că li se întâmplă uneori să fie infestate sau - mai ales după câte o iarnă arctică - prinse în copci de gheață. Maturitatea, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îl ridică în zbor, pe câmpul de bătaie, la fel de fioros, dar cu un alt nume, până și generalul pare să știe asta, hei, soldate Bob, unde te-ai ascuns până acuma?, nu mai e timp pentru introduceri, soldatul Bob își descarcă încărcătorul, tâf!, tâf!, tâf!, în țeasta indianului cu cuțit, pentru fratele meu Frenc, cretinule!, indianul în sfârșit moare, rămâne nemișcat în mijlocul tundrei, va fi răzbunat, apare marele Gioe Limonadă, pe cal, cu un lasou pe care tot pare să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că se grăbește să plece. Iar Norman nu părea cîtuși de puțin deranjat de prezența lui. După un timp, am ajuns la concluzia că probabil Norman Îl Îndrăgește, așa că l-am Îndrăgit și eu. Uneori, Îl ajuta pe Norman să descarce furgoneta plină de cărți și, o dată, Norman l-a plătit ca să-i spele fereastra vitrinei. A făcut o treabă foarte bună. De obicei, nu cumpăra nimic - era, evident, foarte sărac - Însă, Într-o zi de primăvară timpurie, a plecat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dumneata, domnule Rennit! Voi trece să te văd. — A, nu! Rowe auzea răsuflarea grea a domnului Rennit, care adăugă apoi, cu o voce sugrumată: — CÎnd vrei să vii? — La zece. Ești Încă la aparat, domnule Rennit? (Simțea nevoia să-și descarce sufletul.) Nu am nici o vină, crede-mă, trebuie să mă crezi! Crima n-a devenit pentru mine o obișnuință. Rostea totdeauna cuvîntul „crimă“ pe un ton de autoacuzare, de parcă și-ar fi mușcat limba. Legea dăduse dovadă de clemență În privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sau despre Damien și leproșii... Și chiar și aici, În această cămăruță Înăbușitoare din marea clădire cenușie a Scotland Yard-ului, Îi veneau În minte cu o uimitoare prospețime o sumedenie de amănunte Îngropate sub pulberea anilor. Simțea că-și descarcă sufletul vorbind. Îmi amintesc de Cartea isprăvilor de aur scrisă de o femeie pe nume Yonge... care a scris și Micul duce. Dacă dumneavoastră ați fi pe neașteptate smuls din lumea copilăriei și silit să vă exercitați meseria pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
primele vizite, eu mă aflam în stare de șoc, iar ea se familiarizase cu rânduiala și atmosfera spitalului, schimbând glume cordiale cu doctorii. Când o infirmieră îmi duse voma de acolo, Catherine trase expertă masa metalică de la picioarele patului și descărcă pe ea un braț de reviste. Se așeză lângă mine, aruncând un ochi ager la fața mea nebărbierită și la mâinile nestăpânite. Am încercat să-i zâmbesc. Copciile de la tăietura de pe cap, o a doua linie a părului aflată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
urcă alături de Catherine. Când am pornit, aparatul lui foto ateriză pe scaunul din față. Amintirile lui invizibile, argintii, ale durerii și excitării se distilau pe rola lor întunecoasă în vreme ce, în spatele meu, cele mai sensibile suprafețe mucoase ale lui Catherine își descărcau în liniște propriile substanțe chimice stimulatoare. Am pornit spre vest, către aeroport. Am urmărit-o pe Catherine în oglinda retrovizoare. Ședea în mijlocul banchetei, cu coatele pe genunchi, uitându-se peste umărul meu la luminile aiuritoare ale autostrăzii. La primul semafor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ție, de fiecare dată întrerupt înainte de a-și da seama de echivoc, de vizitatori sau de alți redactori și funcționari. Înțelegi imediat că doctor Cavedagna e acel personaj indispensabil în orice întreprindere, pe ai cărui umeri colegii tind instinctiv să descarce toate obligațiile mai complicate și spinoase. Nici n-ai început bine să-i vorbești, că cineva îi aduce planul de lucru pentru următorii cinci ani să-l aducă la zi, sau un indice de nume la care trebuie schimbate toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]