821 matches
-
gândit că nu-i cinstit, când alții n-au nici unul. Honesta vita, beata vita est. — Ei, și? - îl îndemnă Metodiu. — Și-am vrut să-mi trezesc și fata, să m-ajute, că muiere nu mai am. Mă cobor în pivniță, descui, mă duc la patul ei, patul gol! Mă uit... gratiile de la fereastră smulse! Vreau să strig „Săriți, hoooții!” când dau cu ochii peste hârtia asta... era aruncată peste napi... îi recunosc scrisul... of, of, of! - reîncepu să se vaite hangiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de mântuială. Ajunseră jos și Ximachi își ridică anteriul, desprinzând de la brâu o legătură de chei. Numără cheile de la dreapta la stânga și pe-a șaptea o scoase din mănunchi și-o potrivi în broasca unei uși mici, pecetluită cu fier. Descuie ușa și intră aplecat, urmat de Vodă. Pătrunseră într-o odaie scundă, boltită, întunecoasă. De-o parte și de alta, pe lângă pereți, ochii lui Sima-Vodă deslușiră putini, butoaie, oale mari ceruite, saci cu faină și tărâțe, policioare de lemn pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-mă ridicol de impresionată. Tot ce voiam era să stau jos pe canapea și să frunzăresc paginile revistelor ilustrate și să uit de ceea ce trebuia să fac. Mi-a fost greu să ies pe ușă, să merg pe stradă, să descui dubița și să conduc mai departe. Frumusețea zilei mă moleșise și ea, călduroasă și înmiresmată, cu cerul albastru și senin. Birourile firmei de relații cu publicul la care lucra Baby erau pe o alee mică de pe strada Bond. Am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
În ușă. Aleargă, Încuie răsucind cheia de două ori - apoi Întreabă cine-i. - Șeful de post, doamnă. Deschideți. - Spune ce ai de spus, prin ușă. - Am și de spus, am și de dat. V-am adus hainele-napoi. - Ceee? - mama descuie pe dată și deschide larg ușa. De ce?, Întreabă, așa, În general. De ce i le-ai luat? I le-am dat eu, de tot i le-am dat - de ce i le-ai luat? - Unde merge n-are nevoie de haine, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ajungă până sus, pe bufet la nu știu ce și când s-a dat jos de pe scaun, m-am trezit sub fusta ei, cu poalele-n cap, ea s-a speriat, a strâns tare picioarele, dar eu știam de la Tecla cum se descuie ușa asta, i-am făcut așa de frumos, că m-a lăsat să-i intru, șărpe pi gură și a mai venit Încă de două ori, i-am intrat eu ei, de aceea nu mă temeam că-mi intră mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de bolta cerească Începea să se destrame: orașul de pe dealul alb se trezea la viață. Am vaga impresie că era o dimineață frumoasă, senină, cu o briză ușoară dinspre sud-vest... În cinci minute de la prima bătaie a inimii orașului, se descuie, ca la comandă, sute de fișete dintr-odată și un furnicar de muncitori, diferiți unul de altul și totuși greu de deslușit, se Îmbulzesc pe străzi ca apele scăpate prin stăvilar... CÎtă animație la ora aceea! — Da, e-adevărat. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pînă se Întoarce taxiul. Dar dacă umbra ei nu va apărea la fereastră, așa cum mă așteptam ?... Imposibil! Trebuie să apară. Mă Îndoiam de existența acelui „frate”... Normal că-i mai ușor să Încui un lacăt cu cifru decît să-l descui! Undeva, mai Încolo, se trînti o poartă metalică ce-mi răsună În urechi precum un oftat din rărunchii pămîntului, reverberînd prin conductele Îngroapte. Un lătrat slab rupse apoi liniștea din jur. Voiam să urinez și nu Îmi mai puteam stăpîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a schimbat numele la căsătorie... Hm! Medicinistă, profesor..., doctor oftalmolog..., București... În atâția ani de carieră... absorbit de multiplele probleme de viață și de profesie... nu ne-am intersectat pașii... Cazurile mele nu au necesitat ...”. Năpădit de atâtea gânduri, Eugen descuie biroul, trase micul zăvor și își dădu drumul pur și simplu în fotoliu. ... „Să fi fost eu prin anul doi sau trei? Nu! În mod sigur, eram în ultimul an și pe ea am remarcat-o la balul bobocilor, că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
arate totul. Pentru prima oară, pe drum nu se mai gândi că înfățișarea ei era jalnică, comparativ cu a bărbatului ei, n-o mai presa sentimentul că cei care-i văd împreună ar gândi că e mai bătrână ca el. Descuie yala, îl pofti să intre, îl invită prin camere, prin baie descuie dulapul alb imaculat, ca să-i arate teancul de prosoape, peria, șamponul, la bucătărie trase sertarele, deschise modulurile suspendate, îi atrase atenția până și asupra suportului de șervețele, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înfățișarea ei era jalnică, comparativ cu a bărbatului ei, n-o mai presa sentimentul că cei care-i văd împreună ar gândi că e mai bătrână ca el. Descuie yala, îl pofti să intre, îl invită prin camere, prin baie descuie dulapul alb imaculat, ca să-i arate teancul de prosoape, peria, șamponul, la bucătărie trase sertarele, deschise modulurile suspendate, îi atrase atenția până și asupra suportului de șervețele, a cutiei de scobitori. El aproba în tăcere, emoționat, înțelesese, totul era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
exaltat. — Pentru Dumnezeu, Sascha, trebuie să minți mai cu talent. Ai putea și tu să zici că trebuia să vă Întâlniți, dar când ai bătut, n-a răspuns nimeni. Apoi, când ai apăsat pe clanță, ai observat că ușa era descuiată, așa că ai strigat-o și ai intrat. Dar nu ți-a răspuns nimeni. Da, și apoi, mă rog, ai găsit-o leșinată În bucătărie. Ei, și doar nu era s-o lași acolo, nu? Așa că ai cărat-o În dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mă prefăceam extrem de preocupat - cu alergatul prin casă, spre exemplu. Încă mă antrenam să devin un biciclist competitiv. Dar după o vreme, după ce pericolul a Început să mă provoace, am devenit mai Îndrăzneț. Conștiincios, deschideam un sertar după altul sau descuiam șifonierul și luam În considerație alternativele pe care le aveam la dispoziție. Să Încerc neglijeul de culoarea somonului de data asta? Sau brasiera cu panglicile alea complicate? Nu, n-aveam timp să o rearanjez după ce terminam. Mai aveam șase minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
descoperise pantofii. Eram salvat. Dar pentru cât timp? Mi-era clar că nu mai pot să rămân la toaletă nici o secundă. Următorul vizitator nu se va mulțumi cu chiuveta și cu un cântecel stupid. Mi-am Închis geanta rapid, am descuiat ușa și, spre ușurarea mea, am descoperit că Îmi aruncasem pantofii sub chiuvetă. Salvat de propria neatenție. Aplecându-mă să Îmi recuperez Încălțămintea, am mai observat ceva: se pare că În pantaloni era mai ușor să Îndoi genunchii, decât În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cum să se descurce. Se Întorsese ca să fugă din cameră, dar ușa din spatele său era Încuiată. Așa se proceda Întotdeauna când erau intervievați pacienții violenți. Whittier se apropiase de Norman. Acesta avusese un moment de panică Îngrozitoare până când auzise ușa descuindu-se și trei asistenți uriași năvăliseră Înăuntru, Îl Înhățaseră și-l traseră de o parte pe Whittier, care zbiera și Înjura. Norman se dusese Întins la Îndrumătorul său, cerând să i se spună de ce fusese „lucrat“ În felul acesta. Îndrumătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lumină chiar în clipa când demara taxiul. Pentru o fracțiune de secundă privirea ei o întâlni pe-a lui Laurence. El fu primul care întoarse capul. — Ne-am mirat că nu ți-ai dat seama mai devreme, spuse Carrie blând, descuindu-și mașina, care era parcată la câțiva metri mai încolo, în timp ce taxiul în care se afla Laurence dispărea. Halal ziaristă! Nu te ducea cu preșul, apropo. Chiar credea că e îndrăgostit de tine până să mă întorc eu. Vezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
instrucția pe care o făceam fără bocanci, am hotărât să ne culcăm, punând foraibărul la ușă. Dar, înainte de culcare, i-am spus colegului să mai verifice încă o dată ușa. Acesta s-a dus și a mai răsucit încă o dată foraibărul descuind-o. Si astfel, pe când dormeam mai bine, ne-am trezit bătuți peste umăr de caporalul care venise în control, și cu toate rugămințile noaste nu ne-a iertat iar a doua zi ne-a scos la raportul comandantului de pluton
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ne-a făcut observație că am dormit în timpul plantonului și ne-a citit din regulament că, Comandantul nu trebuie să treacă cu vederea nici cea mai mică abatere a subalternilor săi, și ne-a pedepșit. Fiind el vinovatul că a descuiat ușa și nu a lăsat-o închisă gândindumă eu în sinea mea, soldatului Afrășinei cu două schimburi de planton iar pe mine cu unul, știindu-mă probabil un soldat disciplinat și con știincios, Așa am crezut eu. În prima zi
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
4-5 ori. A scotocit prin casierie, a luat banii găsiți și a dat să plece. Dar, între timp a auzit la ușă bătăi și când s-a uitat, a văzut o fetiță de circa 10 ani. După plecarea fetiței, a descuiat ușa apoi a închis-o pe dinafară, luând cheia cu el. Plecând din sat, s-a întâlnit cu un consătean, pe care l-a rugat să-i dea mamei lui o sumă de bani, pentru cheltuielile de sărbători. O dată cu suma
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
hotelul Vrâncioaie, un client ,, rșefuza’’ să se trezească, deși lăsase vorbă la recepție că vrea să plece în zori de zi. Așadar, telșefoane, raportări la șșefi, constituire echipei operative și deplasarea la locul faptei. Între timp, o cameristă mai băgăcioasă, descuiase ușa, făcuse prima ,, constatare’’ și îi aștepta pe ofițeri să le spună că pasagerul de la camera 23 era pe cât se poate de mort.Ca urmare, sunt anunțați procurorul și medicul legist și se trece la primele cercetări. Aparent totul era
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
că am ajuns la Folești știu cu precizie, hă, hă, hă...” Cei patru călători, doi mai mari și doi mai mici, sunt gata de coborâre. “Parcă aveți un geamantan la bagaje, nu? Să merg să vi-l dau.” Tacticos, șoferul descuie lăcățelul. “Care-i?” “Cel mare, maro, din stânga.” “Ăsta, nu?”, și fără să mai aștepte răspuns, îl înșfacă și-l trage afară. “N-ați mai fost prin comuna asta?” “Ba da, aici m-am născut” “Serios?” “Foarte.” “Păi, ar trebui să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
n-ar fi avut cine, căci pe lângă casa lor, aflată în semipustiire, nu trăia nici un suflet; curtea era goală și tăcută, iar pe aleea ce duce de la poartă până la ușă începură să apară, ici și colo, smocuri de iarbă. A descuiat ușa casei și a ajuns în fața celei de la dormitor. Nu, așa ceva nu poate fi, totuși, cu putință. Ba da, aude doar foarte clar ceea ce n-ar fi dorit niciodată să audă... Cu fiecare zgomot surd ce răzbate de dincolo simte
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
niciodată nu știa sigur în ce despărțitură o pusese, în întuneric, în fața apartamentului, fără să aprindă becul culoarului îngust la intrarea căruia se legănau câteva pale din lumina scărilor. Apoi, cu mâna tremurândă, a potrivit mult timp cheia și a descuiat, iar toate zgomotele se auzeau amplificate de partea ceastălaltă a ușii, în apartament. A intrat încet, pipăind după întrerupător și ciulindu-și urechea. „Să vezi că nu-i acasă guguștiucul, iar a luat-o razna“, a zis, întorcându-se spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cealaltă n-ar fi vrut să rămână împreună cu ea în casa cu scară interioară, ce părea totuși să-i placă. Dar își dorise câteva obiecte, mobile și bibelouri sclipitoare și îl convinsese pe profesor să i le dea. Când a descuiat, pătrunzând în salonul mare în care se așternuse deja praful, dând drumul cu zgomot cufărului și geamantanului uzat, a avut mai întâi un sentiment de gol, de lipsuri foarte concrete și doar pe urmă a văzut câte lucruri frumoase dispăruseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se strânseseră acolo. Nici n-o interesa. Era mult prea prinsă cu primele ei zile de serviciu. Nu observase nici măcar starea lui de tensiune. Revenit acasă, cu gândurile întoarse în el însuși, n-a auzit zgomotele slabe din apartament. A descuiat, a văzut lumină și ușile tuturor camerelor deschise. S-a trezit brusc. A înaintat încet, cu respirația tăiată și un nod în gât. În camera mare trebăluiau, oftând, bătrâna doamnă Cecilia Beldiman și nora doamnei Marga Pop. Una căutase ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
el, cu intenția vădită de a-l lovi din nou, se urcă pe bicicletă și Începu să pedaleze de zor, Îndepărtîndu-se. Dincolo de aleea casei familiei Raymond, doi băieți germani de vîrsta lui se jucau cu o minge, În timp ce mama lor descuia Opelul familiei. De obicei, Îi strigau lozinci nemțești sau aruncau cu pietre În el pînă Îi oprea mama lor. Dar azi, toți trei rămaseră tăcuți. Jim trecu pe lîngă ei pe bicicletă, Încercînd să nu le arate fața lui Învinețită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]