802 matches
-
două-trei zile cît sînt liber de anul nou. mîine o să-ncerc s-ajung la tine de pe pat. dar numai după ce mă bărbieresc și mă fac frumos. pssst! bat colindători la ușă, dar nu vreau să te vadă. așa că n-o să descui. însă mîine nu va mai bate nimeni. mîine, după ce mă bărbieresc și mă fac frumos, mă ridic din pat pe vîrfuri și ne-ntîlnim acolo. în sfîrșit. bucla ta blondă, încheiată cu un nod cît toate zilele, se va-ntuneca puțin
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
noi ne repezeam să-i deschidem. Se întâmpla uneori să nu putem merge și rămânea în sarcina lui Mateiu s-o facă. Se scula tacticos, parcă dinadins, își trăgea mănușile de piele de Suedia și abia atunci se ducea să descuie, fără grabă. Când tata se înfuria că l-a lăsat să aștepte în frig, Mateiu declara că "nu suportă fierul rece pe mână" Imbecilule! declara tata și Mateiu iarăși rânjea, încântat că și-a ajuns scopul de a-l exaspera
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ani au fost ai lui Blaga, Săștianca, Petrea de pe Coastă și alții. Fiecare gospodar Își avea coliba lui, iar În ocol zburdau vițeii cei mici. Niciodată n-au dat lupii la ei sau să-i fure cineva. Ziua colibele erau descuiate ca și casele oamenilor, fără teama de vreun răufăcător. Frumos era seara când veneau văcărițele, care nu erau altele decât fetele și nevestele tinere din comună. Veneau În șirag pe cărările care din fiecare cătun duceau spre Padina. Acolo se
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
zarzavaturi, legume și pomi fructiferi, de, oameni harnici, gospodari. Pe dreapta casei aveau un beci încuiat cu două lacăte grele. Nu era prea târziu, cam șapte seara. Părinții lui Victor erau plecați în vizită la o familie, Deleanu. Victor a descuiat beciul cu niște chei, nu știu cum și a scos o sticlă de vin vechi, prăfuită, de culoare închisă, dar după cum am aflat imediat, vinul era de culoare roză și dulce. De scârbă pentru insuccesul nostru în ale dansului și presați de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
l spele, așa se cade, că fu unsul lui Dumnezeu, spuse Brâncoveanu. — Și pentru priveghi, adăugă Mihai. — Mai am treabă jos la spătăria mică. În timp ce cobora scara ordonă cuiva să-l anunțe pe mitropolit, apoi ajunse la ușa spătăriei, o descuie și intră. Doamna Maria îi aruncă o privire înverșunată: — Acum dacă vodă a răposat, eu sunt doamnă și poruncesc în numele beizadelei Gheorghe. — Se vede, măria ta, că ești străină de țară de nu știi obiceiul pământului. Dacă moare vodă, până
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
marfa pe pupitru. Tânărul grăbit se descheie la caftan și-și scoase cingătoarea din jurul mijlocului, care se dovedi a fi o bucată de catifea neagră decolorată cu reflexe cafenii. O întinse îndemânatic pe pupitru în timp ce tatăl lui cu cealaltă cheie descuia încuietorile lădiței. — E din piele de Cordova, serenissime, mormăi bătrânul în italienește arătând spre cufărașul ce se deschidea lăsând să se vadă mulțime de pungulițe din piele de căprioară. — O clipă să îngăduie înălțimile voastre, și cei doi se întoarseră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la mână cu niște fapte pe care mitropolitul le-a recunoscut inițial și pe care acum le neagă. Cei doi Cantacuzini schimbară priviri grăbite, căci gazda intră înfrigurată, frecându-și mâinile înghețate, și se îndreptă spre lada pe care o descuie cu greu pentru că avea trei lacăte deosebite. Ridicând capacul, mai mult pe pipăite decât văzând, scoase la iveală două volume cu legătura de piele roasă de vreme. Aveau colțurile copertelor întărite cu tablă de argint și miroseau a mucegai și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cojoacele, curios, a deschis lacra și toate gângăniile, viermii și târâtoarele au ieșit și au umplut pământul... De atunci, în fiecare an, Alexie adună toți gândacii, omizile, târâtoarele, lăcustele și broaștele și le încuie în pământ la Ziua Crucii, ca să descuie pământul și să le dea drumul de ziua lui, la 17 martie. De-aia prin șanțuri și prin livezi fac bătrânii focuri de frunze și ierburi din vara trecută și-i pun pe prichindei să sune din clopoței, ca să mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de boccea, o legă bine și o prinse cu un nod de cingătoarea de la brâu, își aruncă pe umeri o mantie italienească din catifea neagră tivită cu argintiu, își răsuci mustățile și-și puse un tricorn pe cap, stinse lumânările, descuie și încuie ușa în urma lui. Trecu ca o vijelie printre dorobanții căpitanului Totoescu. Nimeni nu-l salută cum erau salutați beizadelele. Câte unul se mira cu glas tare la vederea lui, întrebând: — Ce o fi căutând frâncul așa noaptea în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el, drept din față dinspre răsărit părea o minune din basm. În goana mare, zornăind cheile, ispravnicul trecu pe lângă el; era de dimineață și slugile încă nu intraseră să deretice dacă mai rămăsese ceva nedereticat, așa că ispravnicul se grăbea să descuie. Ștefan se opri, privi lung clădirea, apoi își umplu ochii de galbenul de lumină al tufelor de forsythia trimise în dar acum cincisprezece ani de lordul Paget. Simțea un nod în piept urcându-se în sus spre gât. Porni agale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dintre două liturghii, ieromonahul curăța pietrele de deasupra ușilor de la intrarea în biserici, le citea, mângâindu-le literele cu degetele, ștergea praful și ceara de pe mormintele din pronaos ca să pătrundă înțelesul slovelor, cerea, prin satele îndepărtate de la bătrânii care-i descuiau ușa, pomelnicele ctitorilor uitați, le copia frumos pe primele pagini ale liturghierului și încerca să-i memoreze după reguli mnemotehnice stabilite pentru sine, ca să le poată recita numele într-o continuă litanie. A ajuns la Mitropolia din Târgoviște tocmai când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noapte. Mai întâi luă mânăstirile, apoi toate ctitoriile la rând. Dar clopotnița Mitropoliei, când? Și asta am înălțat-o tot eu. La Sfântul Ion grecesc, mare minune: așa cum este noapte, ieromonahul stă la ușa bisericii și se căznește să-i descuie ușa. „Nu pot să deschid, măria ta, du te la Sfântul Gheorghe.” „Nu, nu, mă duc la Hurezi.” „Ce să caute Hurezii în târg la București, măria ta?” Și așa mereu, la nesfârșit, de la ctitorie la ctitorie, ajungea, dar ușa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întru țipăt și suspine, Aud cum unul bate pe-oarecine, Iar cel bătut țipa strigând mai tare: "Te rog, bătrâne, dă, mai dă în mine ". {EminescuOpIV 406} Ei stau uimiți. Giafer pe scări se suie. Încet cu mâna ușa o descuie, Se uită-nluntru și-o minune vede Cum ca să vadă n-a fost dat altuie. Privi-ntr-o sală-ngustă însă naltă Și cărți în rafturi, una peste altă, Mașini și sticle, topitori, metaluri, Ici pergamente, colo o unealtă. Iar un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
scări, căci liftul era iarăși defect. M-am întrebat din nou dacă nu cumva visez: ororile scrijelite pe pereți. Duhoarea de ciorbă și de tocană. Ghenele supurînde. Gospodinele deschizând ușa și urmărindu-te înfricoșate. Ajung în fine sus, la opt, descui și lumina bibliotecii mele iradiază din capul holului. Las plasele la bucătărie și intru în living. Mă trântesc pe fotoliu. Rămân cu ochii în gol. Slavă Domnului, sânt acasă. 40 Animale de tablă Ai mei nu erau bogați și, pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu-mi pare rău. Sau poate că sunteți zeii Min și Uh ai noștri... Da, tu ești Min, cel care te-ai uitat cu dragoste la o pământeană, la Mehituasehet a ta! Căci Min este zeul care stăpânește zăvoarele. Tu descui zăvoarele cerului și pe ale inimii. Iar tu ești fără îndoială Uh! îi spuse celuilalt. Te-am văzut cu un toiag umblând aici pe mal, chiar dacă toiagul tău nu e de papirus, nici împodobit cu pene și panglici... Celălalt râse
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
înfrunta faptul că femeile sunt superioare din punct de vedere sexual și nu îndrăznesc să admită realitatea propriei slăbiciuni sexuale inerente. Această tristă stare de lucruri este cauzată, în primul rând, de ignoranța sexuală. Orice bărbat care este suficient de descuiat la minte ca să analizeze cu atenție tao pentru yin și yang - și suficient de disciplinat să-l și practice - va descoperi că Tao elimină complet inegalitatea fundamentală dintre forța sexuală a bărbatului și cea a femeii. Tao îi permite partenerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
complet. Traian, rapid și inspirat, mi-a întins o undiță din fibră de sticlă, lungă și destul de rezistentă. Am apucat-o rapid și am rămas nemișcat. Orice mișcare greșită însemna sfârșitul. Virgil, dintr-un salt, a fost la mașină, a descuiat portbagajul și în grabă a venit în dreptul meu cu o funie nu prea groasă, dar destul de puternică. A făcut din ea un fel de lasou mare și zice: - Fii atent că arunc funia, tu o prinzi cu mâna stângă și
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
i-au înșelat și nu le-au îngăduit să ajungă la adevăr (Mt. 23, 13; Lc. 11, 52). Nu au nici cheia de la intrare; au o cheie falsă, o cheie dublă, după cum se spune de obicei, cu care nu pot descuia ușa de intrare în casă, așa cum intrăm noi prin tradiția Domnului, ci sparg fereastra, găuresc pe ascuns zidul bisericii și depășind adevărul, se fac inițiatori ai sufletelor celor necredincioși”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a VII a, cap. XVII, 106.1
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
noi este o limbă relativ nouă, în timp ce pentru Scraba este o limbă antică. Dacă rămânem la orientarea tradițională, avem originea acestor forme fie în latină, fie în franceză, fie în ambele limbi. DES-: a desface, a desprinde, a descoperi, a descuia. Pentru Scraba, ca și pentru noi, în desface ambele componente sunt românești, iar verbul a face este înt lnit în cuvinte românești precum a preface, a reface, apoi prin făcut au rezultat fapt, faptă, a înfăptui, făptură, de unde făt, fată
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
să zică nu - ar fi fost și necioplită, și neprietenoasă. Neil fusese sprijinul ei absolut și nu putea să se poarte urât cu el doar pentru că avea o problemă cu ideea de a-l lăsa să intre în apartamentul ei. Descuie ușa de la bloc împingându-și valiza mică (dar burdușită) înăuntru. Ar fi trebuit să-ți iei un geamantan mai mare, observă el. — Încerc să iau cât mai puține bagaje, îi spuse ea apăsând pe butonul liftului. Dar n-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Nu tocmai... Îl privi jenată când liftul se opri la etajul ei. — După ce m-am despărțit de tine, am început să am problema asta. —Aha. O urmă afară din lift pe holul scurt în capătul căruia se afla apartamentul ei. Descuie ușa și o împinse. Intră șontâc-șontâc, și Neil o urmă. Se uită în jurul lui mirat. —E foarte ordonat, spuse el trăgând draperiile de la geamurile din sufragerie. —Pardon? — Ordonat și curat, repetă el. E foarte ordonat și curat. Locuința noastră n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
trebuie să fiți secretara mea temporară. Eram norocos să fac rost de o femeie ca secretară, iar aceasta arăta pe jumătate acceptabil. — Frau Protze, se prezentă ea și dădu mâna cu mine. Sunt văduvă. Îmi pare rău, i-am zis descuind ușa biroului. Din ce parte a Bavariei sunteți? Accentul era inconfundabil. — Regensburg. — E un oraș frumos. — Probabil că ați descoperit acolo vreo comoară Îngropată. Și spirituală, mi-am spus. Asta era bine, căci avea nevoie de simțul umorului ca să lucreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Herr Gunther. Și Îți lipsește o doagă. Acum cară-te de aici, până nu chem poliția. — Știi, asta n-ar fi o idee rea. Sunt sigur că vor fi impresionați de spiritul tău civic atunci când te vei oferi să-ți descui seiful și să-i lași să-i inspecteze conținutul. Asta e Încrederea pe care ți-o conferă cinstea, presupun. — Cară-te! M-am ridicat și am ieșit din biroul lui. Nu intenționasem să acționez astfel, dar nu-mi plăcuse ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu mine cutia aia mulți ani și, În afară de șterpelirea cheii adevărate, chiar că nu știu o altă metodă mai bună de a deschide uși Încuiate. Eu n-am un instrument din ăla delicat din oțel fin cu care se poate descuia orice fel de Încuietoare. Adevărul e că acum, la cele mai bune dintre Încuietorile astea moderne, poți să te lași păgubaș, că nu merge să le descui doar așa, cu una cu două. Asta e valabil doar pentru tipii ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am un instrument din ăla delicat din oțel fin cu care se poate descuia orice fel de Încuietoare. Adevărul e că acum, la cele mai bune dintre Încuietorile astea moderne, poți să te lași păgubaș, că nu merge să le descui doar așa, cu una cu două. Asta e valabil doar pentru tipii ăia din filme de la UFA. Cel mai adesea, un spărgător pur și simplu taie cu fierăstrăul butucul sau dă cu burghiul de jur Împrejurul lui și scoate o bucată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]