7,081 matches
-
veșnicie, ca un duh al pământului. M-am gândit să nu te mai chinui. Tot nu-ți place ție la câmp și nu te pricepi. De ce să te mai târâi după mine degeaba. Ia traista și du-te acasă. Mă descurc singură. Vorbea încet și ochii ei se umeziseră și luceau de plăcere, duioșie și bunătate. Răsuflă liniștită, ridică fața, împăcată în gândurile ei și, întorcându-le spatele, păși hotărâtă spre poartă cu pas cumpănit și măsurat. Zăpăcită și speriată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
primire cu frumusețea ei stranie, dar nu asta îi mări tulburarea. Spaima adevărată care-i mușca inima venea de la imaginea rănitului agonizând pe câmpie, lângă bătrână. Poate gândea la ce-o aștepta în oraș, îngrijorată că n-avea să se descurce. Simțea răcoarea jilavă, încărcată de foșnete și miresme tari, uscăcioase, pătrunzând în carnea și sângele ei. Se repezi într-o fugă ușoară, alături de vânt. Florile de sânziene îi jucau pe gleznele goale ca o spumă. O spumă mirositoare care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
atmosfera înghesuită a biroului în care muncim opt ore pe zi, rămâne mult timp un nor negru. „Zăpăcitul” e un băiat de 30 de ani, discret și politicos. A terminat facultatea de curând și, în ciuda lipsei de experiență profesională, se descurcă, demonstrând că este interesat să învețe. S-a integrat bine și de fiecare dată când cineva are nevoie de ajutor, nu are vreo rezervă în a-și oferi sprijinul. „Tuta”, adică Georgeta, care tocmai a intrat în birou, este o
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
să articuleze niciun cuvânt, arătându-i doar un nume scris pe spatele unei fotografii vechi. - Aveți un pic de mers, drept înainte până dați de capelă și apoi faceți în stânga ei. Sunt câțiva copaci în zona respectivă, veți... - Mulțumesc, mă descurc. Porni în direcția indicată, lacrimile îi jucau deja în colțul ochilor. Frigul devenise parcă din ce în ce mai pătrunzător, aproape că nu-și mai simțea obrajii și degetele i se lipiseră de fotografia pe care nu o mai pusese la loc, în geantă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pe Maria, care nici pe departe nu a semănat cu Toader. Apoi l-a născut pe Dumitru, care era și este bucățică ruptă din Toader Lupu. Anii se scurgeau ușor, familia a crescut numeric. Lupu era și fierar, așa că se descurcau și ei cu ce câștiga el la fierărie. Lemne aducea el cu spatele, că era pădurea aproape și o iubea mult pe Ioana. Primăvara, când se topeau zăpezile și începeau ploile, drumul se transforma într-un glod, care de multe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
aceea. Ion Lupu a murit de tânăr, că a băut din greșeală sodă caustică lichidă și, în șase luni, s-a dus și a lăsat-o pe Maria văduvă cu nouă copii. Ioana, rămasă cu Răchită și cu Dumitru se descurcau mai ușor. Pe Veta o luase Cociocoaia, de la vârsta de nouă luni și a crescut-o cu Uță la Paraschiveni până când Uță a trecut la cele veșnice și Veta era de acum fată mare, de vreo 18 ani. Făcându-se
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mare, pe o arșiță de se uscau toate. El se băga În umbra firavă a sălciilor cu abecedarul primit de la un băiat care trecuse deja În clasa a doua și-l Învățase primele litere apoi plictisit Îl lăsase să se descurce singur. Copiii Îl porecliseră Împăratul gâștelor. Treaba lor, nu-l interesa pe Ionuț asta, el Își dorea să strângă niște bănuți să poată merge și el la școală odată cu toți copiii. Îl auzise el pe tatăl său oftând și zicând
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ba mai rău au Început să urzească un plan, cum să fugă ele de acasă să scape de pedeapsă și de sărăcie. Munca cinstită nu intra deloc În vederile lor. Aveau alte prostii În minte. Au auzit ele cum se descurca una din fetele vecinilor, ce de bani câștiga numai că se plimba cu baieții. Așa credeau ele. Munca era pentru proști ca Săndica, ele nu erau făcute pentru așa ceva. Pentru aroganța și lipsa lor de respect pentru vecinii lor mai
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
am găsit nu l-am furat, nimeni nu a Întrebat de el...este al meu și nu pot să mă despart de el. Te rog să faci Tu o minune pentru familia mea, așa fără nici un ajutor nu ne putem descurca. Sărutase iconița și-și lipise fruntea de ea. Stinsese bucățica de lumânare, Își ștersese lacrimile apoi se așezase pe prispa căsuței lor cu bobocul de gâscă În brațe. Într-un târziu intrase și el În casă, Își făcuse semnul crucii
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
La sfârșitul săptămânii de lucru când primea banii pe munca la câmp, achita și berile trecute de cârciumar Într-un caiet al lui. Restul de bani Îi dădea nevestei lui să ia pentru copii de mâncare. Cu hainele se mai descurcau ei, primeau cele rămase mici de la copiii vecinilor care erau mai mari, dar lor li se potriveau. Capul familiei ajuta și pe la Înmormântări și mai primea și de acolo câte ceva de pomană, ba o haină, un pantalon, o pereche de
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Nu ne permitem prea multe, am luat la mine numai jumătate din banii de concediu, când ajungem acasă nu vreau să mă Împrumut. Au apărut cartofii noi dar, au niște prețuri...adăugase Andreea. Vorbește mai Încet, este penibil. Fiecare se descurcă cum poate, Încheiase mama cu oarecare sarcasm. Poate ar trebui să mai fac și altă muncă În afară de cea de la atelier, ca să ne putem descurca onorabil. Cu un singur salariu este foarte greu. De ce crezi tu că numai noi o ținem
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
apărut cartofii noi dar, au niște prețuri...adăugase Andreea. Vorbește mai Încet, este penibil. Fiecare se descurcă cum poate, Încheiase mama cu oarecare sarcasm. Poate ar trebui să mai fac și altă muncă În afară de cea de la atelier, ca să ne putem descurca onorabil. Cu un singur salariu este foarte greu. De ce crezi tu că numai noi o ținem pe lactate și leguminoase? Sunt sigură că mulți din cei care, a... mi-am amintit ceva. Să vezi o fază drăguță În troleul cu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
În continuare că-ți stă foarte bine. Uite-mi face semn cu mâna, tricoul alb.... râd amândouă. Eu ce să fac? Întrebase Andreea . Aproximativ...la fel spusese mama, râzând de data aceasta de Încurcătura fiicei sale. Vrei să fii admirată, descurcă-te. Vezi că ți-a strigat ceva. Ce-ai spus? nu Înțeleg e zgomot, strigase Andreea către tânărul de la barieră. Mâine dimineață pe plaja din Mamaia, strigase tânărul de data aceasta mai tare, să fie sigur că s-a auzit
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
produs, Începuseră discuțiile: Splendid! Cel mai mare artist rămâne natura Însăși, spusese Silviu, primul care se Încumetase să rupă tăcerea. Păcat că nu am făcut mai multe poze, un aparat de filmat ar fi fost de mare folos aici. Ne descurcăm și fără, spusese Pavel, bucuros că se terminase. Unde vreți să mergeți? O Întrebase el pe Teia. La hotel...la ora asta...răspunsese Teia. Astfel aflară cei doi, tatăl și fiul că de fapt erau cazați În același hotel, doar
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
capitală, o piesă pentru mașină. Acum am program de voie. Și eu am ajuns așa de obosit. Când am mai auzit și de mers pe plajă cu noaptea-n cap, Îmi venea să-l las singur pe Silviu să se descurce. Are și carnet dar Încă nu-i las libertate deplină, aici sunt tot felul de indivizi, viața de noapte este foarte activă. Ați crescut-o și educat-o frumos pe Andreea. Fac tot ce pot În această direcție dar, am
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
băiat care împărțea ziarele. Îl întreb de un număr de urgență și el îmi spune că Austria are alt număr decât 112. Urc în cameră și mă gândesc între timp ce să facem. E greu în țară străină să te descurci urgent. Dar noi avem îngerii noștri păzitori care ne ajută. O întreb pe N. dacă are dureri. Încă nu. - Atunci hai să strângem repede ce mai avem și să plecăm spre Linz. Să sperăm că într-o oră-două nu se
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
a pus două vaze cu flori la ușă, după ce fusese invitata noastră la masa de seară. În seara de dinaintea plecării am fost invitații ei în apartamentul pe care-l ocupa la etajul al doilea. O doamnă care știe să se descurce în orice situație: era și îngrijitoare și administrator și patron, era și modestă și fină, era orice definește un om de spirit de înaltă ținută. În zilele acelea mi-a dăruit seturi întregi de cărți cu îngeri, mi-a făcut
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Dar unde vă sunt hainele, că la coșul de rufe nu e nimic. Fetele se bâlbâie, dau din colț în colț și, până la urmă, mărturisesc. − Ei, zice mama, trebuia să mă întrebați cum se procedează. Până una alta o să vă descurcați cu ce aveți. − Dar ne cumperi altele, nu-i așa? zise Shelley. − Nu, nu-i așa! Eu nu cumpăr în fiecare lună ca voi să le aruncați. Asta să vă fie învățătură!
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3082]
-
ea nu mi mărturisea durerea de a mă vedea plecând în străinătate, ci avea crize de inimă graveădin această pricină, neîndoios), tata era gânditor. Eram foarte matură la învățătură, dar în traiul cotidian eram o timidă, incapabilă de a mă descurca în lucrurile practice. Pe drept, nu mă putea cineva concepe studentă la Paris, în acea babilonie, în acel haos...Aici, la București, tata avea unele referințe de camaraderii intime și nu vrea pentru gâsculița lui albă, ce eram, în acest
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ruptura clară cu trecutul său comunist, trebuie încă se confrunte cu cele mai serioase probleme legate de reforma economică și pare incapabilă să pună capăt unei vieți politice formale și lipsite de transparență. Celor mai mulți români - care se străduiesc să se descurce din punct de vedere economic, care se tem de șomajul în creștere și sunt dezgustați de corupția evidentă și de ineficiența politicii democratice -, viitorul fericit pe care l-au sperat în decembrie 1989 le apare ca fiind încă departe. CAPITOLUL
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
trei zile. Aveți mâncare gătită în frigider, încălziți câte o porție în microunde și apoi spălați vasele. Nu aveți voie să folosiți aragazul. Păstrați curățenia în bucătărie și puneți-vă ceasul să sune dimineața pentru școală. − N-avea grijă, ne descurcăm noi. A doua zi dimineață, sună ceasul dar Lucy zice: − Încă cinci minute. Și fetele dorm liniștite. Când se trezesc este ora zece. − Ce ne facem?!? Ajungem abia la 11, spune Lucy. − Eu nu mai merg, spune Shelley. Am ore
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3085]
-
eveniment, ce ar putea schimba total cursul „relației” sale cu Teodora. Cum va răspunde acestei noi și neprevăzute „încercări”? Primul gând s-a îndreptat spre iubita lui, mamă a doi copii de vârstă școlară, cu venituri modeste... Se va putea „descurca”? Mai mult, s-ar putea să intre „în gura târgului”, știut fiind că soțul ei nu a mai dat pe acasă de vreo doi ani. Iar el nu-și poate asuma public responsabilitatea firească de tată. Domnul R. va trebui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
se înfurie numaidecît: Măi, al dracului mormoloc! răbufni el cu voce tare. Iar vrea s-o facă pe grozavul? Eu aș fi de părere să-l lăsăm pe dumnealui în pace, că precis mai pune la cale vreo prostie. Ne descurcăm noi și singuri. Doar mai sînt atîția aici care-au fost la peșteră. Sigur că da! o făcu Vlad pe istețul. Dacă nu vrea să vină, știm noi pe unde să mergem! Ba nu! se opuse Ilinca. El știe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în contact cu el. Ce-ar zice lumea de pe stradă văzănd un robot care caută o clonă extraterestră nemuritoare? Precizările profesorului i-a “marcat” evident pe Adam și Eva. Eva: Don’profesor mă duc eu cu Adam. Sper să ne descurcăm mai bine decăt un robot. Aurora: știi, eu mă găndesc că dacă dăm alarma să nu facem o intervenție a poliției, legitimări, identificări și ... Eva: Sunt sigură că ne agităm degeaba. Aurora: Este plecat de atătea ore! N am avut
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
încep, așa că o să încep cu ce îmi amintesc. Am să uit multe lucruri pe drum și am să mă întorc la ele, așa cum îmi vin. O să iasă un talmeș-balmeș de nedescris. Nu-mi fac griji. Sunt sigură că o să te descurci. Întâi ar fi ea, în ușa orfelinatului. Brațele ei deschise și zâmbetul ei mare, ca o cale ferată pe care urma să călătoresc departe. Mai târziu, când o întrebam despre ziua aceea devenea ursuză. Nu mi-a explicat niciodată foarte
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]