1,183 matches
-
spre ieșire, Împingînd mulțimea și strigînd: — Înapoi! Înapoi! Faceți loc! Faceți loc! Faceți loc! Acum mîinile mortului se liniștiseră, legate peste piept, dar hainele lui vechi și ponosite fîlfîiau, iar obrajii galben-cenușii tremurau la fiecare pas al brancardierilor. Marginile gulerului desfăcut se legănau rigid În mers, iar cămașa albă, soioasă, puțin desfăcută lăsa să se vadă o parte din pieptul mort, osos și gălbejit; pălăria cafenie, veche și uzată Îi căzuse atît de mult pe față, Încît i se sprijinea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
loc! Faceți loc! Acum mîinile mortului se liniștiseră, legate peste piept, dar hainele lui vechi și ponosite fîlfîiau, iar obrajii galben-cenușii tremurau la fiecare pas al brancardierilor. Marginile gulerului desfăcut se legănau rigid În mers, iar cămașa albă, soioasă, puțin desfăcută lăsa să se vadă o parte din pieptul mort, osos și gălbejit; pălăria cafenie, veche și uzată Îi căzuse atît de mult pe față, Încît i se sprijinea pe nas, iar aceasta, Împreună cu zîmbetul vag și supt ce-i stăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
brancardă, se Întoarse iute spre colegii săi cu expresia celui care a dus la bun sfîrșit o treabă și rosti ironic și apăsat: — Ei, ce ziceți, băieți? Ce mai aveți de zis? gesticulînd totodată către un alt șofer cu mîinile desfăcute. Apoi taximetriștii porniră toți spre șirul de mașini tăcute și strălucitoare, glumind, discutînd, dezaprobînd și rîzÎnd cu glasuri stridente și batjocoritoare. Și am privit din nou și am văzut cerul cel veșnic, chipul uriaș al nopții presărat de stele, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
rămîn Întinse orbește Înainte, stă acum sprijinit cu un genunchi pe pămîntul arid și ars de soare, silueta Îngenuncheată se clatină orbește, se clatină la fiecare lovitură, cu brațele Încă Întinse, pînă ce cade În față, pe pămînt, cu brațele desfăcute, cu capul Într-o parte și apoi, o ultimă răbufnire de groază - lovitura ucigașă a pantofului În obrazul scăldat de sînge, fără cunoștință, iar apoi tăcere, nu se vede nimic, nu se aude nimic În afară de răsuflarea greoaie, Înecată, gîfÎită, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fusese deosebit de cald și multă lumină. Cum au căzut ultimii stropi, mai mult de pe ramurile și frunzele de pe mal decît din cer, am redus viteza cu bătăi lungi. A durat cinci, poate șase minute cu totul. Suprafața apei era acum desfăcută numai de urma singuratică pe care noi o lăsam în ea, care rămînea vizibilă pentru mult timp în apa liniștită înainte de a dispărea într-o buclă blîndă și a deveni una cu rîul, din nou. Aveam furnicături pe piele. Ici
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
avea mai mult din ea dacă-ți folosești mintea și te descurci bine la examene. Profesorii tăi așa spun. Doresc să te ajute. De ce nu vrei să fii ajutat? Nu exista o poziție specială pentru rugăciune. Lumea stătea cu picioarele desfăcute sau încrucișate, cu brațele strînse, cu mîinile încleștate sau împreunate, după cum doreau, dar toți aveau ochii închiși pentru a sugera că se concentreză sau își plecau capetele în semn de respect. Thaw încetase de multă vreme să-și mai închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
benzi desenate americane: o blondă goală care zîmbea de parcă trupul ei era o glumă pe care dorea s-o savureze cu alții, o fată ghemuită și zburlită cu ochii și gura deschise a teamă, o femeie cu țîțe mari, picioarele desfăcute și mîinile în șolduri, cu o privire prostească și egoistă care părea să invite la o inițiativă la fel de egoistă. Penisul i se întări și începu să respire cu ușurință. Se fixă pe ultima dintre femei și fața acesteia deveni fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prima zi când locuiam la Maria, spre seară, am găsit în fața ușii, pe pragul de afară, un fluture de noapte. Corpul lui greoi, pufos și mare cât un pui de vrabie zvâcnea din când în când, apoi încremenea, cu aripile desfăcute. Ca să-l feresc de tăișurile reci ale nopții, l-am luat, nu fără dezgust, și l am pus într-o cutie, pe masa de sub fereastră. (Ar trebui să adaug câteva amănunte despre cutia aceea de carton roșu căreia, datorită obiceiului
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acum firească, nu mă neliniștea. Pe urmă, Spiritul-Femeie a coborât, m-a ocolit fără să-mi dea atenție și a ieșit din cabană. Afară și-a lepădat sandalele. S-a așezat pe două șezlonguri, la soare. Pe unul dintre ele, desfăcut, cu prelungitor, și-a întins picioarele. Cineva, dintr-o odaie de sus, deschisese aparatul de radio. Se auzea o muzică ritmică. Ea ședea pe șezlonguri și asculta. Cu vârful degetelor goale de la picioare încerca să urmărească ritmul. Ieșisem după ea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lumini de reflectoare, albastre, roșii, verzi. Căruciorul a început să circule, făcea viraje repezi, totul se petrecea cu o viteză nebună, făcea și opturi, ca la patinaj. Din când în când se repezea spre mine ca un uliu cu aripile desfăcute. „Maestre“, îmi striga Jeni Pop, „eu l-am iubit, maestre...“. O priveam cu inima strânsă, trecea prin fața mea în cărucior, nu mai avea rochia cu franjuri, era învăluită în pânze transparente, roz, mov, portocalii, fâlfâitoare. Îmi arăta buricul, pântecele... Sălta
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o gaură enormă, prin care ar fi putut trece ușor cinci oameni deodată. Metalul părea îndoit și tăiat în multe locuri. Deschizătura dădea spre un alt coridor. - N-aș fi crezut că așa ceva e cu putință, murmură Pennons prin casca desfăcută a costumului său spațial. Nici măcar barosul nostru greu de zece tone n-ar fi în stare să găurească dintr-o singură lovitură un perete de microoțel gros de patru degete. Da, am auzit o singură izbitură. Dezintegratorului atomic i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
aveau bordură aurie, trandafiri roz și frunze verzi aurii. Așa că tot restul a trebuit asortat pe aceste nuanțe - de asta s-a ocupat ea însăși. Trandafiri roz, comandați din timp și livrați la timp, alternau cu unii albi, boboci ușor desfăcuți, iar șervetele călcate în evantai și prinse cu un inel de argint suflat cu aur, în formă de delfin încolăcit, erau din pânză verde pal. Farfuriile pentru hors d ’œuvres stăteau în cele întinse ca niște pui de porțelan în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe dinăuntru. I se dezmorțeau degetele și inima. Simțea furnicături până în tălpi și voința abandonată a mădularelor lui, pe rând. Nu era adorarea lui Dumnezeu, ci erau doar mila și frica. El, întins pe spate, în câmp și cu brațele desfăcute, părea ca o cruce a lui Vayu, ca și cum păcatul crestase locul în care să se întoarcă. Frigul iernii trecuse, dar lăsase în el o îngrijorare mocnită. Nu se mai simțea atât de năuc, între oameni necunoscuți, învățase limba și, din
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
primi nimic. Expresia românească a da cu tifla, care corespunde parțial expresiilor cu figa (smochin), este descripția unui gest cu substrat magico-sexual, astăzi batjocoritor, care constă din palma întinsă cu degetul mare apropiat de vârful nasului și cu celelalte degete desfăcute și agitate aidoma cântării unui fluier, în semn de sfidare și dispreț, gest nelipsit de un anumit subtext sexual. Fig(a) este una din denumirile smochinului și a smochinei, arbust fructifer adesea pomenit în Biblie, unde figurează ca simbol al
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
jumătate orb, trăgea în neștire. Melania Lupu își reprimă strigătul în capul pieptului. " Trebuie să-l oprești! Cu orice preț! Totul e în mâinile tale. Nu uita, ușa se deschide spre interior." Ioniță Dragu se lipise de scrin cu brațele desfăcute. Părea crucificat. Bărbia lungă, moale, i se umpluse de salivă. Doamna Miga căzuse lângă el, în genunchi. Fără să-și dea seama, își înfipse degetele în piciorul profesorului. Stofa veche pârâi și unghiile lungi lăsară dâre însîngerate. Melania Lupu duse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gură câte două-trei felii de salam luate direct din hârtie. Nu avea răbdare să le curețe, înghițea totul cu un fel de disperare lacomă. ― Nu credeam că mi-e așa foame... Trase un gât lung din sticla de coniac atunci desfăcută și continuă: Mă așteptam să diger ceva mai de soi la parastasul lui Panaitescu. În fine, merge și asta... Cel puțin sânt liniștit! ― Oricum puteați fi liniștit, domnule Matei. ― Mă îndoiesc că Panaitescu și Valerica sânt de aceeași părere, acolo
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
normală din Roman am urmat tot un an , deoarece în ace vreme s-a desființat un număr de școli normale și am fost transferat la școala normală Principele Ferdinand din Bârlad. De la Roman îmi amintesc că fiind la practică la desfăcut păpușoi s-a dărmat o glugă peste mine și mi-a intrat un șoarece pe sub cămașă și colegii îl loveau cu un știulete până l-au strivit pe spatele meu. La muzică eram afon, deși se punea mare accent pe
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
pentru prima oară că dezordinea din cameră semăna izbitor cu dezordinea din viața mea. Câteva cărți și reviste luate de la Dinu, azvârlite lângă pat în neorânduială, haine aruncate pe scaun, singurul scaun din cameră, lampa cu spirt, cutii de țigări desfăcute, o pereche de ghete cu urme de noroi de la mlaștină, dalta prăfuită sub pat, aparatul de radio stricat, pe care nu reușisem niciodată să-l repar și tot amânam să-l arunc, geamantanul cu colțarele metalice rupte, totul mă reprezenta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mama îi primise cu un zâmbet cam strâmb. ― Sper că nu este febra de care vorbește toată lumea. Iar el, ridicând cearșaful și cămașa, contempla în tăcere petele roșii de pe burtă și de pe coapse, umflătura ganglionilor. Mama se uita la picioarele desfăcute ale fetei și țipa fără să se poată stăpâni. În toate serile mame ca aceasta urlau astfel, cu un aer abstract, în fața unor pântece descoperite, purtând toate semnele morții, în toate serile brațe se agățau de brațele lui Rieux, cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
continuat chiar și după ce a început să se îmbrace cuminte. Încă mai era înaltă, avea un metru șaptezeci și cinci, iar chipul ei își păstrase foarte bine trăsăturile. Părul îi era în continuare des, de un șaten închis, iar când îl lăsa desfăcut, era destul de lung ca să-i cadă pe umeri. Deci, iată cum stau lucrurile. Davis o conduse spre niște scaune metalice, așezate la umbra unor chiparoși. — După cum știi, Casa Albă e convinsă că asta e săptămâna cea mare. Ținta e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dinaintea lor, orbită, nu se simțise niciodată mai neputincioasă. Mâinile se puseră din nou pe treabă, atingând-o peste tot, cercetându-i spatele, subsuorile, părul. Tot nimic. Vocea se auzi din nou. —OK. Sutienul îi căzu primul, nu sfâșiat, ci desfăcut ușor, o parodiere a atingerii unui iubit, care îi întoarse lui Maggie stomacul pe dos. Odată scos, putu auzi pe cineva rupând materialul sutienului, ca și cum s-ar fi așteptat să cadă ceva dintr-un compartiment ascuns. Pe urmă trecură la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mamă-sa, explică Darlene. — Mamă? Am început să avem acum și mame pe aici? S-a împuțit rău de tot treaba. — Dați-mi voie, vă rog, se amestecă Ignatius. Femeia îl ignoră și privind spre cutia de prăjituri de pe bar, desfăcută și goală, spuse: Cineva a făcut și picnic aici. Fir-ar să fie! V-am spus măi fraților să fiți atenți la furnici și șobolani. Dați-mi voie, vă rog, repetă Ignatius, să vă atrag atenția că este de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spus vreo câteva chestii destul de usturătoare. Doamna Reilly se așeză picior peste picior pe un scaun, legănându-și șosetele albe și pantofii vechi de lac negru, în timp ce ochii și albaștri și galbeni ai fiului ei cercetau amănunțit punga de plastic desfăcută pe care era scrisă scrisoarea. Domnilor, În sfârșit am primit vești de la tine, Ignatius. Și ce scrisoare dezgustătoare mi-ai mai scris. N-am să vorbesc despre antetul „Levy Pants“ al hârtiei folosite. Ai intenționat probabil să faci o glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ancius Manlius Severinus Boetius, Consolația filozofiei. Nu pot să cred ceea ce văd! Câtă cultură! Ce gust! Sfinte Dumnezeule. — Dă-mi aia-napoi, se ruga George. — Asta-i a mea, exclamă bucuros Ignatius, băgând în buzunar ilustrata de deasupra. Înapoie pachetul desfăcut lui George și privi la bucățica de hârtie de împachetat care îi rămăsese între degete. Scria o adresă pe ea. O băgă și pe ea în buzunar. Spune-mi de unde ai luat astea. Cine-i această femeie minunată? — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ciudată, se împotrivea. Ca și cum ar fi vrut să o facă, dar apoi n-ar mai fi vrut. Însă, în principiu, o voia. În definitiv, ea mi-a pus prezervativul. Eu eram pregătit, ea s-a întins pe spate, cu picioarele desfăcute, iar apoi a început să spună: „Nu, nu vreau să o fac“. Eu stăteam lângă ea, cu scula ridicată, și începusem să mă enervez. Așa că ea a spus că îi părea foarte rău și a-nceput să mi-o sugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]