580 matches
-
afla cum au fost înlocuite faptele vechi. Chiar în cazul unor schimbări în limbă situația poate conduce la o astfel de încercare; limba franceză actuală cunoaște în cazul conjugării verbale folosirea obligatorie a pronumelui subiect pentru a marca persoana, fiindcă desinențele, deși păstrate în grafie, nu se mai pronunță. Se pune problema găsirii unei explicații a situației, a ajungerii la nepronunțarea desinențelor și la obligativitatea pronumelor, explicație ce poate fi găsită în adstratul germanic, manifestat deosebit de intens, care caracterizează limba franceză
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
încercare; limba franceză actuală cunoaște în cazul conjugării verbale folosirea obligatorie a pronumelui subiect pentru a marca persoana, fiindcă desinențele, deși păstrate în grafie, nu se mai pronunță. Se pune problema găsirii unei explicații a situației, a ajungerii la nepronunțarea desinențelor și la obligativitatea pronumelor, explicație ce poate fi găsită în adstratul germanic, manifestat deosebit de intens, care caracterizează limba franceză. Se constată în acest sens că, pe de o parte, germana marchează persoana atît prin pronume, cît și prin desinență, în vreme ce
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nepronunțarea desinențelor și la obligativitatea pronumelor, explicație ce poate fi găsită în adstratul germanic, manifestat deosebit de intens, care caracterizează limba franceză. Se constată în acest sens că, pe de o parte, germana marchează persoana atît prin pronume, cît și prin desinență, în vreme ce neerlandeza (flamanda și olandeza) are obligativitatea folosirii pronumelui, dar lipsesc desinențele. Ca atare, modelul germanic al obligativității pronumelui pe lîngă verb s-a extins asupra francezei și, cît desinențele se pronunțau, marcarea persoanei se realiza pleonastic, pentru ca, apoi, să
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
adstratul germanic, manifestat deosebit de intens, care caracterizează limba franceză. Se constată în acest sens că, pe de o parte, germana marchează persoana atît prin pronume, cît și prin desinență, în vreme ce neerlandeza (flamanda și olandeza) are obligativitatea folosirii pronumelui, dar lipsesc desinențele. Ca atare, modelul germanic al obligativității pronumelui pe lîngă verb s-a extins asupra francezei și, cît desinențele se pronunțau, marcarea persoanei se realiza pleonastic, pentru ca, apoi, să rămînă suficientă numai cea pronominală. Din nou se poate constata imposibilitatea de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
parte, germana marchează persoana atît prin pronume, cît și prin desinență, în vreme ce neerlandeza (flamanda și olandeza) are obligativitatea folosirii pronumelui, dar lipsesc desinențele. Ca atare, modelul germanic al obligativității pronumelui pe lîngă verb s-a extins asupra francezei și, cît desinențele se pronunțau, marcarea persoanei se realiza pleonastic, pentru ca, apoi, să rămînă suficientă numai cea pronominală. Din nou se poate constata imposibilitatea de a se evita o perspectivă a trecerii de la ceva vechi la ceva nou. Din aceste motive, dacă este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
-i valoare semnificativă și determinînd-o să poarte o diferență conceptuală. În principiu, este vorba, deci, de o opoziție de forme care rezultă din evoluția fonetică. Astfel, din lat. frater (acuz. fratrem, abl. fratre) a rezultat rom. frate, iar, prin preluarea desinenței -i de la declinarea a II-a , devenită specifică pentru substantivele masculine, a rezultat pluralul frați, cu t trecut la ț cînd este urmat de i semivocalic. La nivelul limbii populare, în multe zone, pluralul este fraț, africata ț, un rezultat
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
analitică, fenomen remarcat, în spațiul romanic în evoluția de la latină la limbile romanice, îndeosebi în cazul numelui; la verb, așa cum arată Eugen Coșeriu, caracterul sintetic al flexiunii rămîne totuși pronunțat prin refacerea în fiecare limbă romanică a unui sistem de desinențe proprii 215. Antoine Meillet credea însă că evoluția limbilor implică în general trecerea de la sintetic la analitic și în cazul verbului, acest fenomen ilustrîndu-se prin faptul că pronunția franceză a renunțat de cele mai multe ori la marcarea diferențierilor personale prin desinențe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
desinențe proprii 215. Antoine Meillet credea însă că evoluția limbilor implică în general trecerea de la sintetic la analitic și în cazul verbului, acest fenomen ilustrîndu-se prin faptul că pronunția franceză a renunțat de cele mai multe ori la marcarea diferențierilor personale prin desinențe, iar engleza a pierdut aproape în întregime asemenea desinențe (excepție făcînd persoana a treia singular). În această situație, pronumele personal, a cărui exprimare devine obligatorie, preia sarcina marcării persoanei într-o formă analitică. Meillet vede în aceasta, performanța englezei de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbilor implică în general trecerea de la sintetic la analitic și în cazul verbului, acest fenomen ilustrîndu-se prin faptul că pronunția franceză a renunțat de cele mai multe ori la marcarea diferențierilor personale prin desinențe, iar engleza a pierdut aproape în întregime asemenea desinențe (excepție făcînd persoana a treia singular). În această situație, pronumele personal, a cărui exprimare devine obligatorie, preia sarcina marcării persoanei într-o formă analitică. Meillet vede în aceasta, performanța englezei de a fi atins un stadiu de superioritate înaintea altor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și preocuparea insistentă pentru perfecționarea limbii poate produce și unele modificări în sintaxă. Limba latină, de exemplu, a preluat din greacă nu numai elemente lexicale, ci și tipuri morfologice, în primul rînd clase sub-stantivale, iar engleza și germana păstrează încă desinențe divergente sistemului lor tradițional, preluate din latină. Studiind elementele vocabularului din perspectiva ansamblului lexical al limbii, lingvistul francez Georges M a t o r é279 constată că fiecare etapă culturală și socială se caracterizează prin cuvinte-cheie sau cuvinte-martor, esențiale în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
arătându-le-o, gânditu-s-a; * substantiv + pronume personal, formă neaccentuată: ochii-ți; * substantiv nearticulat + adjectiv pronominal posesiv: soră-ta, tată-său; * prepoziție + pronume personal, formă neaccentuată: împotriva-i; * substantiv neologic + articol hotărât enclitic: show-ul, DVD-ul; * substantiv neologic + desinență de plural: show-uri, DVD-uri; * numeral substantivizat prin articulare cu articol hotărât enclitic: 10-le; * structura numeralelor ordinale și fracționare (scrise cu cifre romane sau arabe + particule): al II-lea, a 12-a, 8-imi; * structura unor locuțiuni: de-a
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
circumstanțial; * categoria gramaticală concretizare a raporturilor stabilite de către locutor între noțiuni/ caracteristici ale acestora (cf. Gramatica, 2005; Irimia, 2008; Dimitriu, 1999 etc.), raporturi reflectate în planul comunicării prin anumite mărci/ flective 80 cuvinte-flectiv (articole, prepoziții, conjuncții, verbe, adverbe) flective propriu-zise (desinențe, sufixe), marcă Ø și flective contextuale (context, topică): * desinențele mărci pentru categoriile gramaticale de persoană, gen, număr, caz: scrii (-i = desinență pentru persoana a II-a, numărul singular), atentă (-ă = desinență pentru cazul nominativ/ acuzativ, genul feminin, numărul singular); * sufixele
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
între noțiuni/ caracteristici ale acestora (cf. Gramatica, 2005; Irimia, 2008; Dimitriu, 1999 etc.), raporturi reflectate în planul comunicării prin anumite mărci/ flective 80 cuvinte-flectiv (articole, prepoziții, conjuncții, verbe, adverbe) flective propriu-zise (desinențe, sufixe), marcă Ø și flective contextuale (context, topică): * desinențele mărci pentru categoriile gramaticale de persoană, gen, număr, caz: scrii (-i = desinență pentru persoana a II-a, numărul singular), atentă (-ă = desinență pentru cazul nominativ/ acuzativ, genul feminin, numărul singular); * sufixele mărci pentru categoriile gramaticale ale modului și ale timpului
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
etc.), raporturi reflectate în planul comunicării prin anumite mărci/ flective 80 cuvinte-flectiv (articole, prepoziții, conjuncții, verbe, adverbe) flective propriu-zise (desinențe, sufixe), marcă Ø și flective contextuale (context, topică): * desinențele mărci pentru categoriile gramaticale de persoană, gen, număr, caz: scrii (-i = desinență pentru persoana a II-a, numărul singular), atentă (-ă = desinență pentru cazul nominativ/ acuzativ, genul feminin, numărul singular); * sufixele mărci pentru categoriile gramaticale ale modului și ale timpului, respectiv auxiliare în flexiune: citind (-ind = sufix modal pentru gerunziu), citisem (-i
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
80 cuvinte-flectiv (articole, prepoziții, conjuncții, verbe, adverbe) flective propriu-zise (desinențe, sufixe), marcă Ø și flective contextuale (context, topică): * desinențele mărci pentru categoriile gramaticale de persoană, gen, număr, caz: scrii (-i = desinență pentru persoana a II-a, numărul singular), atentă (-ă = desinență pentru cazul nominativ/ acuzativ, genul feminin, numărul singular); * sufixele mărci pentru categoriile gramaticale ale modului și ale timpului, respectiv auxiliare în flexiune: citind (-ind = sufix modal pentru gerunziu), citisem (-i = sufix temporal pentru perfectul simplu, -se= sufix temporal pentru mai
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
perfect compus); * adverbele mărci pentru categoria gramaticală a gradelor de comparație: foarte util (foarte = marcă pentru gradul de comparație superlativ absolut), mai util (mai = marcă pentru gradul de comparație comparativ de superioritate); * marca Ø în opoziție cu mărci concrete: frumosØ (desinența Ø = marcă pentru genul masculin, numărul singular) vs. frumoși (-i = desinența pentru masculin, plural); * contextul: Cântă și tu! Cântă [și el + eventual, gest indicativ către autorul acțiunii]. (contextul este cel care face diferența între persoana a II-a a verbului
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
foarte util (foarte = marcă pentru gradul de comparație superlativ absolut), mai util (mai = marcă pentru gradul de comparație comparativ de superioritate); * marca Ø în opoziție cu mărci concrete: frumosØ (desinența Ø = marcă pentru genul masculin, numărul singular) vs. frumoși (-i = desinența pentru masculin, plural); * contextul: Cântă și tu! Cântă [și el + eventual, gest indicativ către autorul acțiunii]. (contextul este cel care face diferența între persoana a II-a a verbului la modul imperativ și persoana a III-a a verbului la
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
purtător al informației gramaticale); de exemplu, structura morfematică a cuvântului cu băieții cuprinde: radicalul cu alternanță vocalică și cu alternanță consonantică băieț(raportat la cuvântul de bază băiat), cuvântul flectiv cu (marcă a cazului acuzativ) și flectivele propriu-zise de tip desinență -iși tip articol hotărât enclitic -i (mărci pentru genul masculin, numărul plural, cazul acuzativ). III.2. Părțile de vorbire/ clasele semantico-gramaticale elemente de specificitate În literatura de specialitate (cf. Gramatica, 2005; Gramatica, 1966; Irimia, 2008; Popescu, 2007; Iliescu, 2003; Dimitriu
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
foame, sete, aur, rouă etc.); * capacitatea de a trimite către un referent masculin/ feminin și reflectarea acestei capacități la nivelul formei: substantive mobile (substantive care au forme distincte pentru genurile masculin și feminin: student studentă diferență de gen marcată prin desinențe, urs ursoaică, vulpe vulpoi diferență de gen marcată prin sufixe moționale, fată băiat diferență de gen marcată prin radicali diferiți) vs. substantive epicene (substantive în cazul cărora distincția masculin feminin nu este concretizată în planul formei: privighetoare, crocodil, uliu, ciocănitoare
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
perifrastice (locuțiuni adjectivale): dintr-o bucată, cu picioarele pe pământ, cu capul în nori, în floarea vârstei etc.; * raportarea la flexiune: adjective invariabile (cu o singură formă pentru toate categoriile gramaticale): cumsecade, roz etc. vs. adjective variabile cu o terminație/desinență la nominativ singular (având aceeași formă pentru genul masculin și pentru genul feminin: tare) sau cu două terminații/desinențe la nominativ singular (lung lungă); * numărul formelor flexionare: adjective cu o formă flexionară: roz vs. adjective cu două forme flexionare: dulce
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
la flexiune: adjective invariabile (cu o singură formă pentru toate categoriile gramaticale): cumsecade, roz etc. vs. adjective variabile cu o terminație/desinență la nominativ singular (având aceeași formă pentru genul masculin și pentru genul feminin: tare) sau cu două terminații/desinențe la nominativ singular (lung lungă); * numărul formelor flexionare: adjective cu o formă flexionară: roz vs. adjective cu două forme flexionare: dulce dulci vs. adjective cu trei forme flexionare: lung lungă lungi vs. adjective cu patru forme flexionare: alb albă albi
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
idee; adjectiv pronominal negativ: nici o idee; adjectiv pronominal de întărire: el/ copilul însuși; adjectiv pronominal relativ: știe care idee...; adjectiv pronominal interogativ: care idee?. Categoriile gramaticale ale adjectivului sunt genul, numărul și cazul (preluate de la substantivul determinat și marcate prin desinențe și prin cuvinte-flectiv: fata cea frumoasă genul feminin, numărul singular, cazul nominativ/ acuzativ sunt marcate prin cuvântul-flectiv cea și prin desinența -ă), precum și categoria gramaticală a gradelor de comparație 96, care implică următoarele distincții: * gradul pozitiv: frumos; * gradul comparativ de
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
interogativ: care idee?. Categoriile gramaticale ale adjectivului sunt genul, numărul și cazul (preluate de la substantivul determinat și marcate prin desinențe și prin cuvinte-flectiv: fata cea frumoasă genul feminin, numărul singular, cazul nominativ/ acuzativ sunt marcate prin cuvântul-flectiv cea și prin desinența -ă), precum și categoria gramaticală a gradelor de comparație 96, care implică următoarele distincții: * gradul pozitiv: frumos; * gradul comparativ de superioritate: mai frumos; de egalitate: la fel de frumos, tot atât de frumos; de inferioritate: mai puțin frumos; * gradul superlativ relativ de superioritate: cel mai
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
conceptul primar de "direcție" (Hjelmslev 1972 [1935]: 46), de la semilocaliști, care împărțiseră cazurile în gramaticale și locale (Hjelmslev (1972 [1935]: 55)59. Înainte de a-și prezenta teoria, Hjelmslev ține să precizeze că identificarea tradițională a cazului cu forma cazuală (cu desinența) este inadecvată, o categorie gramaticală definindu-se prin valoarea semantică, și nu prin expresie, care poate diferi de la o limbă la alta și de la un stadiu de limbă la altul (Stan 2005: 144). În definiția lui Hjelmslev (1972 [1935]: 96
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
1937]), limbi cu sistem cazual bidimensional, pentru care semnificația "subiectivitatea perspectivei" nu este relevantă (avar, hurqili, küri, cecenă, udi, eschimosă). (a) Locul ergativului în sistemul cazual tridimensional Tabassaran este limba cu cel mai mare număr de cazuri − 52: nominativul (fără desinență); patru cazuri cu desinențe, a căror temă este identică cu cea de nominativ; trei cazuri cu desinențe, a căror temă este diferită, pentru anumite paradigme, de cea de la nominativ (din această categorie face parte și cazul instrumental-ergativ); un sistem de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]