790 matches
-
pe toți fără deosebire, după orișice metod de lecuire s-ar fi căutat. Răul cel mai mare al boalei era pe de o parte descurajarea, care îi cuprindea pe toți cei ce se simțeau bolnavi (căci în asemenea caz oamenii desperau numaidecât și se neglijau peste măsură, neopuind nici o rezistență), pe de altă parte iar se umpleau unii de la alții, îngrijindu-se între ei, și mureau ca oile. Acestea toate cauzau cea mai mare pierdere de oameni. Căci, dacă nu voiau
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în fața a două mii de suflete care nu au suflat și care au aplaudat apoi nesfârșit. Îmi jucasem viața mea așa cum este ea, o tragicomedie nebună, delirantă, galopantă, fără de odihnă, fără de sfârșit. O singură dată am mai jucat-o așa de disperat: era într-o vară, la Abrud, în fața minerilor și a nevestelor lor, vreo 500 de oameni înghesuiți într-o sală de casă de cultură amărâtă, venea dinspre ei un fel de frig, o liniște înspăimântătoare care poate să-ți înmoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
schimba nimeni? Nu ne-a ieșit și gata, le-a ieșit altora care au fost mai bine înfipți de la început. — Sînt de acord să te bați atîta timp cît mai există o șansă, completează Gulie, dar ce rost mai are să disperi după ce toată prada a fost împărțită? Nimic pe lumea asta nu e fără nici un rost, zice Roja calmîndu-se brusc. — Din moment ce e foarte limpede ce s-a întîmplat, reia Dendé, nu mai văd nici un motiv care să ne încurajeze să sperăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fac? Nu mau lăsat treburile - a rostit Costăchel de cum a trecut pragul. Ia te uită cum ne ia, de parcă nu am ști câte are pe cap. Bine ai venit, dragule. E drept că ți-am dus dorul, dar n-am disperat. Știam noi că nu reziști prea multă vreme și într-o zi tot ai să treci pe la noi - l-a întâmpinat învățătorul, ridicându-se cu greu din fotoliu. De unde vii? Cred că de la primărie. Să-ți pun ceva de mâncare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ascunde o picătură de ploaie? Am părut nedumerit până când el a răspuns: — Sub o cascadă. În caz că nu știai, asta e filosofie chineză. Adică, n-ai găsi-o niciodată, nu-i așa? — Nu, cred că nu. Dar trebuie să fi fost disperat, am constatat eu. — Faptul că m-am Îmbolnăvit... a fost pur și simplu un ghinion... Dacă nu era asta, aș fi ieșit de aici... Într-un an-doi... iar până atunci... ei ar fi renunțat să mă mai caute. — Care ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
din dreapta e un câine, lipit de geam, care-și înfige ghearele în geam ca să-l lase în jos. Tot un border-collie, ca al lui Mark. Cea mai deșteaptă rasă din lume. Câinele îl vede pe Mark pe fereastră și e disperat să ajungă la el. Țâșnește pe ușă imediat ce Barbara o deschide. Până să apuce să facă vreo mișcare, animalul cel drăgălaș s-a suit pe el, gudurându-se. E ridicat pe picioarele din spate, cu botul spre cer, scoțând scâncetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ceva ce nu ți-ar fi sărit niciodată în ochi, dacă cineva drag n-ar fi fost închis înăuntru. N-o să-l mai țină mult timp aici, spuse Karin. Terapia a mers excelent, dar asigurarea se duce și el e disperat să ajungă acasă. Și-a recăpătat forța mușchilor aproape în întregime. Se îmbracă și se spală singur, se înțelege cu lumea, în general se poartă rațional. Comparativ cu acum câteva săptămâni, e ca și normal. În afară de ideile despre mine. Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îndoiala? Tot Karin la Indigo, încercând să-i facă și lui ceea ce reușise să-i facă lui Bonnie. Să-l convingă că prietenii îi erau dușmani și invers. Toată teoria aia cu cele trei mașini - a fost ideea impostoarei. E disperat s-o pună la îndoială. Caută o ocazie ca să-i recruteze pe băieți. O găsește, într-o după-amiază rece, când vin să-l ia pentru un transport de veverițe. Una dintre specialitățile lui Rupp: toată vara împușcă la el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ceva de făcut. Aici, în America. Mai degrabă în America se poate să fie ceva de făcut. La noi, nu.” Eu înțelegeam doar că tata avea o problemă cu disperarea. Iar disperarea avea legătură cu boala. Ce însemna să fii disperat, asta n-o mai înțelegeam, pentru că nu fusesem vreodată. Așadar, ea ne adusese în America. Disperarea. Mai departe am chibzuit ce putea să însemne povestea aceea cu mutația. Tata îmi explicase odată. Ceva ce purtam eu în mine, ceva foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a fost asasinat”. Te arunci afară, În pasta după-amiezii de noiembrie și, Înmărmurit, asculți cum lumea ieșită din curți ca după cutremur discută despre Kennedy. Cel mai tare discută madam Flory, asasina de câini. Despre Kennedy e voie să discuți, desper Eisenhower nu era voie, despre el se făceau caricaturi, Îl făcea Nell Cobar, „unchiul Sam” cu joben și frac și pantaloni vărgați și stătea pe o cruce dintr-un cimitir ruinat și devastat de bombe care nu mai știi dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
încă pe numele meu și era modică. Desigur, nici unul dintre noi nu a menționat faptul că obiecțiile lui Mark nu au fost niciodată pur financiare. Eram destul de sigură că el nu era nici acum foarte încântat de idee, dar era disperat să repare căsnicia noastră și era conștient că această problemă nu va dispărea pur și simplu. Eu nu am îndrăznit să-mi pun întrebarea dacă și eu eram la fel de pregătită să fac un compromis. Erau multe întrebări pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
adevărată fixație a presei culturale din România! Opera nu ajungea : jurnalul, ar fi fost suficient (fără romane, piese, cronici). Iată un argu ment pentru ca și eu să continuu (nu se mai zice continui!) publicarea jurnalului personal ; deocamdată, antum...dar nu disperați! Acea anchetă punea și-o Întrebare nostimă : ce s-ar fi Întîmplat cu autorul Accidentului, dacă ar fi supraviețuit schimbării politice din România ? Unul dintre intervievați, răspunde cu luciditate :” Ar fi fost arestat odată cu Pătrăș canu, n-ar fi suportat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
apuci să calculezi cîte ore Îi rămîneau pentru scris și citit, deduci că maximum două , pe zi... Altă bizarerie : deși a rămas unul dintre marii dra maturgi ai lumii, Anton Pavlovici a cunoscut, la majoritatea premierelor textelor sale, eșecul. Era disperat, suferea teribil din cauza lipsei de receptivitate a spectatorilor, ori a superficialității practicienilor care-l jucau. După fiecare pre mieră jura să nu mai scrie teatru, dar după o perioadă, În curajat de faptul că spectacolele cu piesele lui Începeau să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
funcționează eficient, atît în piesele propriu-zise cît și în prefața cu pricina. Îmi voi îngădui să preiau cîteva idei din această prefață, făcînd și semnificația că trei dintre "motto"-uri aparțin (tot) lui Caragiale: "No, ce-i grămatika?" unul, " Nu despera tănărule! A mai rămas un minister" al doilea și "Mizerabilii își fac de cap" al treilea. Cu sau fără intertext, teatrul este o artă care se parodiază pe sine consideră, nu fără oarecare dreptate, autorul -, ba chiar o artă ironică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cât să te țină atârnat, să nu te spulberi, vine dintr-o ispită rea. Îmbuibarea cu somn, cu mâncare, cu băutură, femei... Îmbuibarea și obsesia, uite-l pe fraieru’ ăsta de Milică cum oftează. Toată lumea oftează, se îmbuibă, se vaită, disperă; păi, cum să fie ușor, Milică-tată, să vii aicea să păzești niște copii care dorm și să dormi și tu pe lângă ei și să mai fii și plătit pentru asta? De ce nu te-ai mutat în tura de zi dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se ivește la tot pasul, da’ poate că mi-a fost drag de tine acolo pe gârlă și mi-e bine cu tine și aici. Cred că asta a fost de fapt. Nicidecum că aș fi fost din cale-afară de disperat că m-ar azvârli cineva afară din ghetoul ăla răpănos. Asta-i un fleac, un pretext care să umple golul dintre noi în definitiv. Adică io te-am văzut dornic să m-ajuți și d-aia. Ce mai, ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
zile. Tot atunci, și pelicula ungurească Dolina de Zoltan Kamondi, filmată în România și coprodusă de MediaPro Pictures. Însă după șapte filme văzute în două zile (nu e mult, dar sistemul cu bilete rezervate cu o zi înainte m-a disperat, m-am dus din vreme și tot n-am găsit la ce mă interesa), pot să spun că am găsit trei care să-mi placă foarte mult, ceea ce e bine. Adineaori am ieșit de la documentarul lui Julien Temple despre Joe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
1990. Copilul nu mai era o tabula rasa; fiecare nou-născut era marcat de genetică și de evoluție. Viața mea există În miezul acestei dezbateri. Eu sunt, Într-un fel, rezolvarea ei. La Început, când am dispărut, doctorul Luce a fost disperat, simțind că Își pierduse cea mai mare descoperire. Dar mai târziu, realizând, probabil, de ce fugisem, a ajuns la concluzia că nu eram o dovadă care să-i susțină teoria lui, dimpotrivă. Spera să tac din gură. Și-a publicat articolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lăsat-o pe doamna așa, acolo, zise Suzanne uitându-se la Kitty, șocată de toată istoria. Pare o doamnă atât de drăguță. — Într-adevăr, e o doamnă tare drăguță și o prietenă bună. Dar În ultimele două zile m-a disperat. S-a răzgândit de mii de ori. E ultima mea zi aici, Înainte de-a pleca la New York. Vreau s-o petrec cu Matthew. Când l-ai cunoscut pe Matthew? Întrebă Suzanne. — La deschiderea ART L.A., răspunse Kitty evaziv. — Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cui? Cărțile sunt măsluite, un adevărat domn și gentleman va refuza câștigul necinstit, gloria efemeră. Acesta este motivul pentru care Emil Botta nu câștigă. El se lasă înfrânt de umbra lui, de imaginea lui, de cuvintele lui. Și totuși nu disperă. Dincolo de această înfrângere stau alte umbre, alte imagini, alte cuvinte. Un alt eșec este ușor previzibil în viitorul oglinzii. Dar ce contează? Nu aceasta este "lupta dintre uman și inuman", hamle-tiana dilemă între a fi și a nu fi? Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lor. Ca simplu pieton însă, am văzut și reversul medaliei. Dăruiți cu piste late și cu drepturi de circulație extinse, bicicliștii au adoptat comportamentul șoferilor de automobil tiranici. Gonesc furioși la doi centimetri de pietonul firav, claxonează (mă rog, țârâieă disperați dacă pari că le ieși în cale, iar dacă aștepți la o trecere de pietoni ce se intersectează cu o pistă de biciclete, ai face bine să stai cât mai lipit de clădirea de pe colț. Trebuia să bănuiesc: orice grup
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
chiar spuse cu voce tare: "OK." Îl puse pe toaletă și trânti ușița peste celelalte parfumuri. În spatele ușiței din dreapta se aflau unele peste altele câteva casete AGFA și microfonul cu șnurul răsucit în jurul lui. Asta era. Nu avea de ce să dispere, deși nu era nici cine știe ce motiv de satisfacție. Cu hainele va fi mai complicat. Începu prin a-și smulge cu voluptate sprâncenele. Fiecare pișcătură dureroasă îi producea o bucurie nostalgică. Piguli la ele jumătate de oră și nu se lăsă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
timp fericit și lipsit de orice speranță. Vedeam, cu cât legătura noastră avansa, că noi doi eram din lumi diferite, între care nu putea exista decât puntea irațională a unui sentiment unilateral, punte pe care nu putea trece nimeni. Eram disperat când ea începea să-mi povestească despre voiajul făcut cu un an în urmă la Leningrad, de plimbările pe malul și pe podurile Nevei, în zorii albi ca laptele. Mi-o imaginam singură și visătoare trecând, cu părul înfoindu-se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
al țării. Sigur că avem nevoie de Festivalul Enescu, devenit deja, pentru o anume generație care i-a apucat debutul, un punct de reper și raportare la propria existență. Am trăit cu Festivalul Enescu, așa cum ne-am străduit să nu disperăm ba cu „Olimpiade“- „Când s-a născut Robert câștiga Rotman medalia de aur la Melbourne...“ -, ba cu campionate mondiale de fotbal - „Eu chiar i-am apucat pe Djalma Santos, Pele și Garrincha jucând... Era ceva incredibil...“ -, ba cu intrarea rușilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
Din cauza asta stau într-o odaie întunecoasă, pe care plătesc o sumă cât costă pe an casa întreagă. E insuportabil. Câni, pezevenghe, futălăi (între vite ter * de... ), slugi stupide, o lipsă absolută de serviciul cel mai elementar, toate acestea mă desperează. Am să vorbesc cu Simțion 353 {EminescuOpXVI 354} să-mi dea odaia de-alături de el. Am să duc un dulap cumpărat din Târgul cu vechituri (să măsor întîi așa, să nu fie dulapul prea mare și să nu dea loc
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]