782 matches
-
drumul", m-a asigurat la plecare. M-am întors la dormitor și am așteptat până seara târziu să mi se dea și mie permisie. Au plecat toți, mai puțin cei consemnați pe unitate. Nu mai aveam nici o speranță și eram disperat că urma să-mi petrec duminica în unitate, dar disperat doar pentru că mi se promisese permisia. Într-un târziu a apărut și omul meu, sergentul, cu un bilet de voie în mână. Oricât de tare îmi doream să plec, nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Nu-mi venea să cred că cineva poate să facă așa ceva pentru altcineva. Ce forță te mâna spre asemenea gesturi, de unde vine dorința asta nemaipomenită de a face orice pentru a-ți atinge scopul? Mi-aduc aminte o dată când eram disperat după cineva, personaj de aici din carte, mi-a trecut prin minte să mă duc la Călărași și să mă deghizez în cerșetor, să mă așez la scara blocului ei, numai ca să o văd și să pot fi aproape de ea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
disperată - afirmă Kierkegaard - consideră creștinismul asemenea unui animal înfometat căruia, dacă îi pui dinainte o bucată de pâine sau o piatră, își dă seama că una e de mâncare și cealaltă nu; în felul acesta conștiința disperată înțelege creștinismul». Este disperat omul al cărui viață nu are un sens. Angoasa îl transformă pe om într-un cerșetor de sens. Angoasa este panica înstrăinării în fața nimicului - a nimicului de sens. Tocmai în acest fel - comentează Kierkegaard - «Dumnezeu, care vrea să fie iubit
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
folosindu-și mâna. Ea scrâșnește din dinți și tu la fel, pentru că te doare, iar tu Îți dai seama că ar fi trebuit ca mai Întâi s-o mângâi, s-o umezești ca să ți-o bagi mai ușor, dar ești disperat, Îngrijorat să nu se răzgândească În ultima clipă sau să nu vă deranjeze cineva. A doua oară e ca prima oară, dar a treia sau poate următoarea a treia sau a patra nu-ți poți aminti nicicum, asta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ajutat de un coleg care se angajase și el pentru aceeași treabă, dar la Botoșani, și la rândul lui nu știa să cânte la clarinet. Timp de câteva luni am umblat cu buzele umflate din cauza suflatului în trompetă și eram disperat că nu reușeam să trec de do2. în anul următor am ieșit cu formația de copii la un concert, în parc. Era destulă lume, părinții copiilor, bunicii, etc. După ce am repetat noi de vreo trei ori cele două piese învățate
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
să fie efectul hazardului, deși uneori acesta se află la originea unor preparate culinare deosebit de reușite, cum ar fi „puiul à la Marengo“; în ziua de 14 iunie 1800, pe câmpul de bătălie de la Marengo, bucătarul lui Napoleon Bonaparte era disperat: austriecii capturaseră rezervele de mâncare ale bucătăriei sale! Se apropia ora de masă a generalului Bonaparte și bietul bucătar nu mai avea la dispoziție decât ulei, un pui, câteva ouă, câțiva raci, roșii și usturoi. Mai întâi a prăjit puiul
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
lui Laërtes, și iată-l pe Laërtes vis-à-vis de el exact în aceeași situație ca vis-à-vis de Claudius. Există doi tați de răzbunat. Ar putea fi două spectre? Astfel în Regele Lear, unul lângă altul și față în față, Lear, disperat din cauza fiicelor sale Goneril și Regane, și consolat de fiica sa Cordelia, este repetat de Glocester, trădat de fiul său Edmond și iubit de fiul său Edgar. Ideea bifurcată, ideea ce devine propriul ei ecou, o dramă mai mică ce
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
după sistema engleză, șinele unui număr nenumărabil de căi ferate, și o sumă absurdă de fabrici, în întrul cărora mii de drugi de fier, milioane de roate cu dinți se sucesc și se-nvârtesc, funcționează necontenit cu o regularitate de desperat. Sublimă civilizație! Pretutindeni fier și oțel! 27 Așadar, ce satiriza Caragiale în această viziune apocaliptică? Se poate observa cum un simplu text ca acesta demolează instantaneu întregul eșafodaj tendențios al criticii proletcultiste. Pe aceeași lungime de undă cu Monica Lovinescu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să știe cum se pot ierta astfel de lucruri. Nu mai spune, observă Darcey cu dezgust în glas. Însă Minette îi zise să nu mai fie atât de dură. Le părăsise, adevărat, dar pe Clem o iubea sincer. Și era disperat la gândul că nu o va mai vedea pe Steffi în fiecare zi. —Pentru noi nu își făcea atâtea griji! exclamă Darcey. Ele crescuseră deja, îi reaminti Minette. Și și-așa nu-l vedeau în fiecare zi. Și desigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ascunde o picătură de ploaie? Am părut nedumerit până când el a răspuns: — Sub o cascadă. În caz că nu știai, asta e filosofie chineză. Adică, n-ai găsi-o niciodată, nu-i așa? — Nu, cred că nu. Dar trebuie să fi fost disperat, am constatat eu. — Faptul că m-am Îmbolnăvit... a fost pur și simplu un ghinion... Dacă nu era asta, aș fi ieșit de aici... Într-un an-doi... iar până atunci... ei ar fi renunțat să mă mai caute. — Care ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
A fost o glumă! — Îmi pare rău să aud asta, domnule. Chelnerul i-a aruncat o privire fixă lui Jasper în timp ce ridica farfuriile. Lucrase pentru el, nebunul pământului. — Vreți să comandați și desert? Nu, nu vrem! Vorbele lui Jasper au disperat-o pe Lisa, care în această săptămână se afla la dieta cu budincă. Lucruri ceva mai ușoare, bineînțeles: fructe proaspete, șerbeturi, spume de fructe. Trecuseră secole de când moartea, pe numele ei ciocolată, îi atinsese buzele. Eh, asta e, nu contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Gary cel Mare și Eric le-au spus tuturor din nenorocita asta de secție. — Inspectorul Insch a spus să mergeți direct În sala de ședințe. Logan privi În jos la pantalonii săi uzi leoarcă și la costumul său boțit. Era disperat după un duș și un rând de haine uscate. — Poate să aștepte 15-20 de minute? Întrebă el. Sergentul scutură din cap. — Nu. Inspectorul a fost foarte precis. Imediat ce ajunge, În sala de ședințe. În timp ce Steve dispăru pentru a se usca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Atunci Augustus a ieșit de sub controlul Mașterei și, împreună cu Fabius, a debarcat în Planasia, unde era exilat sărmanul copil. Era frumos și puternic, iar bătrânul Augustus a avut impresia că se vede pe sine la douăzeci de ani. Băiatul era disperat din cauza singurătății aceleia nedrepte... Bunicul și nepotul se îmbrățișaseră, plânseseră laolaltă, au zis istoricii (dar nu știm pentru ce anume au plâns împreună autorul condamnării și condamnatul). Silius spuse: — Până și Fabius, care trecuse prin nu știu câte războaie, a fost mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rău, cu mirosul sângelui care se descompune din cauza căldurii soarelui. Animalele percepeau doar atât din moartea care sosea și din cruzii lor zei ai morții: oamenii. Te priveau mereu cu ochi blânzi. Și un tigru îl privise cu pupilele nemișcate, disperat de blânde, când se apropiase de cușca lui la Augusta Treverorum. Tigrul acela venea din Sarmatia și avea o blană deasă, aproape albă, deosebindu-se de tigrii indieni roșcați. Călătorise săptămâni întregi în cușca montată pe un car, străbătând câmpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Dar minutele treceau nepăsătoare, și dragostea mea trecea prin Încercări Îngrozitoare. Numai gândul că s-ar putea să nu-l mai văd astă-seară mă exaspera, mă depășea. Degeaba, Însă, Petre n-a venit. În mine s-a prăbușit speranța, am disperat. Totul mi se părea negru În jur, Petre m-a părăsit. De ce Întâi mi-a robit inima, iar apoi m-a lăsat? Oare dragostea mea să nu-i fi plăcut, oare refuzul meu să-l fi jignit? Cert este Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am scăldat după-amiază, În loc să Învăț. În mine clocotește ceva crud, ceva strivit prea mult, o mirare, o uimire, o revoltă, nici eu nu știu. Am primit vestea destul de calmă, dar i-am simțit din plin efectul. Nu mă zbat, nu disper, e de prisos. Nu credeam că o să se Întâmple, dar iată că s-a Întâmplat! Încă o dovadă că nu trebuie să-mi leg viața de oameni, ei mă distrug. Acum nu pot spune decât atât: Petre mă Înșală, nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dat seara telefon că vine, l-am așteptat cu inima la gură și... n-a venit. Ce să cred? Să mă revolt? Nu pot, țin prea mult la el. Să plâng? De ce? E dureros, e adevărat, dar nu trebuie să disper, am doar În față lupta cu școala și cu poezia. Până vineri va trebui să fac o poezie. Voi Încerca să descriu Mălăieștii. Am simțit deplin vraja acelor nopți, când timpul parcă stătea pe loc În acea amorțire a firii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dar poate că eu nu văd cea mai mare tragedie, a mea proprie. Oare ce Îmi rezervă viitorul, oare fac bine că renunț să mai concurez? Altfel nu pot, dar se poate ca mâine să-mi frâng mâinile și să disper, acum Însă doresc un singur lucru: să mă iubească Marin, căci poate și eu Îl iubesc! 11 februarie 1962 (duminică) Ce-a fost oare azi? Tragedie sau dramă? Iată cum a fost: Mă duc după-masă la „public“ și vine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să mă mai uit la Albastră. Ieșind din traseu, Învingând, nu mă visam niciodată În săptămâna dinainte de intrare În Albastră, m-a torturat timpul. Vremea rea mi-ar fi zădărnicit escaladarea. Fiecare norișor Îmi Împiedica antrenamentul și mă făcea să disper. Știam că un singur strop de nor Îl va face pe Eugen să amâne totul. Dar eu nu aș mai fi putut rezista Încă o săptămână În asemenea tensiune. În săptămâna dinainte de intrare În Albastră, m-au torturat amintirile. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
totul, și chiar mai mult. O făcea să arate extraordinar de drăguță- moliciunea feței sale rotunde, durdulii devenise într-o clipă mai degrabă încântătoare decât dolofană, iar ochii, luminați de atingerea căldurii, erau acum aurii, mai uimitori ca niciodată. Eram disperat să pot pune la socoteală acest moment de reușită și, sub impulsul momentului, m-am aplecat peste banda casei de marcat și i-am luat mâna cea moale și caldă ca să mă uit mai de aproape la inel. Nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Nu eram sigur dacă trebuie să fiu dezamăgit sau ușurat să descopăr că erau toate fără clienți. Mi-ar fi prins bine câteva clipe în plus să mă adun înainte de a trebui să dau ochii cu cineva, dar eram la fel de disperat să aflu dacă Stacey umblă pe undeva pe lângă magazin și ar putea să apară în orice clipă ca să intre-n tură. Am ales casa unde se instalase fata a cărei înfățișare părea cel mai puțin neprietenoasă și mi-am descărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se lăsă pe glezne. — Scuze, dă-mi voie să reformulez: eu i-am adus pe cineva. — Ce naiba spui tu acolo? Îți amintești că i-am luat un abonament la Clay când a împlinit treizeci și unu de ani fiindcă era disperat să-și revină în formă? Și că nu s-a dus niciodată — nici măcar o singură dată în doi ani de zile —fiindcă, zicea el, nu era “un mod eficient de a folosi timpul” să se ducă și să se urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
buruieni. Liniștindu-se singur, se uită În jos la figura care moțăia. În fața lui, purtînd o salopetă de zbor pătată de sînge, cu Însemnele unui grup special de atac, era trupul tînărului pilot japonez. 41 Misiune de salvare Jim era disperat. Turtind iarba cu mîinile, Își făcu un mic culcuș, lîngă japonez. Pilotul zăcea În salopeta lui, cu un braț sub spate. Fusese aruncat pe pantă, spre canal, iar picioarele Îi erau prinse sub el. Genunchiul drept atingea apa, care Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a fost asasinat”. Te arunci afară, În pasta după-amiezii de noiembrie și, Înmărmurit, asculți cum lumea ieșită din curți ca după cutremur discută despre Kennedy. Cel mai tare discută madam Flory, asasina de câini. Despre Kennedy e voie să discuți, desper Eisenhower nu era voie, despre el se făceau caricaturi, Îl făcea Nell Cobar, „unchiul Sam” cu joben și frac și pantaloni vărgați și stătea pe o cruce dintr-un cimitir ruinat și devastat de bombe care nu mai știi dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Habar n-aveam că era pacienta ta și că de-aia a trebuit să fugi așa seara trecută. Cred că locul e cotropit de ziariști. Trebuie să fi fost Îngrozitor. —Numai puțin. Cred că sunt miliarde de paparrazzi pe-aici, disperați să-i facă o poză când iese din spital. Dar nu era pacienta mea. A, pardon, păreai atât de agitat când ai plecat. Am presupus și eu... Nu, era altceva. Părea complet epuizat. —Sam, tu ai mai dormit În ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]