596 matches
-
atunci e luată poate nu fără efort, dar fără ezitare, ca imediat și existențial obligatorie : acesta e cazul când în persoana prietenului se revelează brusc un monstru, când, cu alte cuvinte, întregul său spațiu moral e invadat de inumanitate. Să despuiem asemenea cazuri de orice eventual și iluzoriu prestigiu „demonic” : adevăratele urme ale monstruosului și inumanului sunt : nulitate, impostură, minciună sau, pentru a da niște exemple din literatură, Hlestakov ori Coriolan Drăgănescu. Între derizoriu și odios deosebirea e doar de optică
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
artizanal de extremă strictețe la care-și supunea, potențând-o la maximum, inspirația genuină, i-a zguduit pe contemporani, în primul rând pe cei din cercul Junimii, și a însemnat un moment hotărâtor al spiritului românesc. Înainte de a se fi despuiat și estimat întregul Nachlass eminescian, fragmentele, nu totdeauna fericit alese, ce începuseră a se tipări, fără metodă nici simț critic, nu puteau, firește, suporta comparația cu sunetul irezistibil și siguranța antumelor. Alexandru Paleologu 128 Simțul estetic al lui Ibrăileanu era
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în fiecare seară recit un „Bucură-te Marie“ pentru statornicie în sfânta vocație». În jurnalul personal, își amintea permanent această aniversare cu expresii de o mare bucurie: «Mare aniversare!»; «Ziua în care m-am consacrat cu totul Domnului»; M-am despuiat de omul cel vechi și m-am îmbrăcat în omul cel nou; Am avut marea fericire de a îmbrăca uniforma lui Isus». Clericul Calabria Cu ochii strălucind de emoție, mama Angela își contempla extatică fiul în haina preoțească, cu pălăria
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ales supraveghetorul monumentelor, continuându-și opera sa de caritate de ajutorare a celor mai nevoiași în privat; contele Perez, după un serviciu în consiliul orășenesc din Zevio (Verona) și în administrarea Operelor laice de binefacere, a sfârșit prin a se despuia de toate averile sale, atașându-i-se lui don Calabria și consacrându-se ca frate religios, un prototip și model al fraților religioși Slujitori Săraci ai Divinei Providențe. «Un semn clar de la Dumnezeu» Într-o seară de noiembrie, la o
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a căutat să-și vândă cât mai repede partea din terenurile pe care le poseda la Cerea, Aselogna și altunde. Își va da partea arendașilor cu părți egale sau simplilor arendași, încuviințând amânări și reduceri mari. Se grăbea să se despoaie de toate. S-a gândit să se despartă de lucrătorii lui la 11 noiembrie, sărbătoarea Sfântului Martin, data tradițională de încheiere a socotelilor și încheierea anului agricol, care era stabilită cu o serată veselă cu vin și castane. În după-amiază
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și a hrăni masa de nenorociți care alergau la el ca la un înger salvator. «Annàmo da don Alessà! Solo lui ce pò aiutà!», era refrenul și concluzia în fața problemelor de subzistență ori a celor cu justiția. Don Alessandro se despuia de toate. Mizeria care îl înconjura îi smulgea gemete de compasiune și dădea și se dăruia fără măsură și fără rezerve. Cei cumsecade spunea despre el că e: «Numai inimă și fără cap». Și, poate, omenește vorbind, aveau dreptate. Casa
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vreun frate sau preot ar simți această chemare cu totul deosebită, să-și expună liber această dorință, lăsând apoi Providenței plecarea sau nu». Mulți au făcut cererea, dar nu a fost posibil să-i mulțumești pe toți, pentru a nu despuia de personal Casele din Italia. Au fost aleși patru tineri: Guido Tovazzi, Aldo Farina, Francesco Cornale și Edoardo Farina. Succesiv, i-ar fi ajuns din urmă și preotul don Albano Bussinello. În ajunul plecării la 8 noiembrie 1934, don Calabria
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ÎNTÎII UMORIȘTI CONSTANTIN NEGRUZZI Activitatea poetică a lui C. Negruzzi (1808-1868) e redusă și palidă. Aprodul Purice, "anecdot istoric", se remarcă prin multicoloarea câte unui detaliu. Din Marșul lui Dragoș se poate reține un tablou de ospăț: Optzeci de oi despoaie Vitezii se așează Și prin frigări le pun; Pe lîng-un mare foc De surle, de cimpoaie Și Dragoș ospetează Pădurile răsun. Cu dânșii launloc. Melancolia e aproape o traducere după Legouvé, "roata norocului" din Reverii un ecou prozodic din V.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
exemplu demn de urmat pentru înțelepciune și bunele legi ce guvernau societatea geților. Istoricii noștri de astăzi nu vreau să mai știe nimic despre acest trecut și ne bagă pe gît fel de fel de tîmpenii. Sarmani rumuni, ați fost despuiați de tot ce ați avut frumos și măreț pentru a trăi în mizerie, întuneric și uitare! Stephan Byzantinul și Eustathiu din Tessalonic amintesc de legile matrimoniale și fețiale ale geților. Iamblichos care a trăit la sfîrșitul secolului lll al erei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
mai rău, într-o revistă proprie, unde se tot fotografiază, se autoslăvește cu chitarozii lui, cântând din zdrâng în fața reflectoarelor, tot de el ! Petrache Lupu din Maglavit a fost un dulce copil. În cenaclul său nasc fecioarele și băieții se despoaie, uitându-și prezervativele printre scaune, bătrânii se vindecă de trânji instantaneu și umblă ca milogul din Capernaum. Mântuitorul tineretului strânge toată pleava bacantelor în tribune sub faldurile tricolorului, mai vâră câte o strâmbă, ca să fie, să se găsească la o
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și fără a ține cont de cel mai elementar adevăr istoric, că după toate acestea, sufletul meu va mai suferi o lovitură inumană, dată chiar de ierarhia Bisericii Ortodoxe Române și de frații mei preoți. Ei au socotit să mă despoaie printr-un decret de caterisire de harul preoției pe care nu ei mi l-au dat, ci un mare arhiereu care acum a murit și care ar fi fost singurul în drept să mă oprească de la funcțiile mele sacerdotale, căci
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
început dărâmarea bisericii Văcărești, am încercat să o mai văd pentru ultima oară. Păzită ca pe vremea în care în incinta închisorii slujea drept depozit, biserica, în care stilul brâncovenesc, chiar după moartea sângeroasă a domnitorului, își atingea plenitudinea, era despuiată de onoare, de coroana ei. În zăpada murdară a curții zăcea catapeteasma! Doborâtă, crucea mai strălucea pe alocuri de vechea ei poleială. Turlele erau desfăcute și zidurile se înălțau golașe spre cerul vânăt. Era într-o zi de iarnă. De
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu i se putea scoate la vânzare acest pământ, așa că în cazul imposibilității de plată a datoriei contractate la străini, acesta din urmă era amenințat să rămână fără bani. Legea lui Mihalache a scos din încurcătură pe cămătarul străin, a despuiat de pământ pe românul împroprietărit și a dat la o parte singura lege, care într-o măsură destul de infimă se mai opunea ofensivei de acaparare economică. Nici o gazetă sau revistă cu oarecare răspândire în popor nu făcea cunoscută primejdia și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nimic impresionant în ele. Până și mirosul părea același. Foarte multe erau mâncate de molii, dar nici una nu avea vreo etichetă cu numele posesorului. Le lipsea orice urmă de individualitate, de parcă cineva s-ar fi străduit din răsputeri să le despoaie de ea. Arătau ca niște rămășițe inevitabile ale mai multor epoci. Am deschis vreo cinci sau șase geamantane și genți, după care am renunțat. Mă săturasem de cât praf înghițisem. Mai aveam și sentimentul că nu voi găsi acolo ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
notația ecourilor senzoriale și conceptualizare. Poezia își păstrează „caracterul unei blânde confesiuni directe, asumat prozaice” (Mircea Zaciu). Dar, cum s-a observat, această „simplitate” rămâne aparentă, este un efect al lipsei de artificii, al unei deliberate „sărăcii” a discursului, aproape despuiat de „figuri”. Poetul o afirmă tranșant, nu doar în „însemnările de atelier”, ci și în poezia propriu-zisă, ca în Hrana poemului, din volumul Gulliver: „Îl voi hrăni cu primăvara luminoasă de afară/ Cu galbenul viu al arbuștilor grăbiți să dea
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
epitet rarm excelent ales - scrogneugneux, stîlcire a Înjurăturii sacré nom de Dieu - care bodogăne, cîrcotași, cîrtitori?), anti-modernii sînt revanșarzii spirituali ai modernității, cei care armează stiloul și trag În premianții zilei cu salve de cerneală, În efortul de a-i despuia de aparențe. Nu Întîmplător, deși În subtitlu epoca antimodernității apare situată Între de Maistre și Barthes, Compagnon citează spre final și opusculul lui Lindenberg Chemarea la ordine, căruia Îi asociază articolul lui Maurice M. Maschino „Noii reacționari” publicat În Le
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
numai computațional, nici că valorea literaturii este funcție de normă imuabilă sau individuală. Dar se poate spune, totuși, că teoriile care au transformat cele șapte categorii În vedete de carton sau de fier au contribuit, prin gesturile energice cu care au despuiat literatura (reconstituite acum În decorul original) la dezvăluirea și Înțelegerea ei. Cartea lui Antoine Compagnon poate fi citită ca basmul Albei-ca-Zăpada și celor șapte pitici, unde eroina este teoria literară În ireductibilitatea frămîntărilor ei, iar Făt-Frumos, autorul cărții, venit s-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Acest mod de cunoaștere Îmi mai amintește de un eseu al lui Georges Bataille, În care o floare este descrisă În termeni paradoxali, cu atributele degenerescenței, la momentul ofilirii. Atunci floarea se arată, În sfîrșit, privirii analitice, lucide, cu „sinceritate”, despuiată de seducția cromatică și cochetăriile odoriferante. După cum există cuvinte denotative, ca de pildă „macara”, pe care literatura le dăruiește cu un „sens mai pur”, există, sugerează Bataille, alte cuvinte Înmormîntate definitiv În metaforă - iar vorbitorii ar trebui să Încerce dislocarea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu certitudine altfel decît cititorii. Ca mai toate scriitoarele, Camille Laurens scrie ca substitut al seducției. Naratoarea omonimă se Îndrăgostește la prima vedere de un bărbat, psihanalist, și devine pacienta lui, decisă să-l cucerească nu rămînÎnd În umbră, ci despuindu-se În flashuri crude autoproiectate cu Îndrăzneală. Cartea este așadar scrisă „la psihanalist”, o mise en abyme cuminte În fond ca pretext atît satisfacerii voyeurismului cititorilor, cît și enunțării „la adăpost” a unor convingeri de viață și, implicit, mesaje sociale
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
aspră, dură, uneori trivială, dar în căutare de figuri și imagini de efect, șocante chiar, este principalul suport al tensiunii lirice revendicative. În insolența sa orgolioasă, poetul dă glas trupului, instinctelor, impulsurilor fiziologice, atacând zonele joase ale sensibilității. Stelele sunt despuiate de orice conotație metafizică, devin biete frânturi de materie, infime față de importanța bulgărilor, iar divinitatea e coborâtă pe pământ, personificată ireverențios și apostrofată. Venită pe valul tradiționalismului în floare la „Gândirea” care a lansat-o, această poezie i-a surprins
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
se vindea pe nimic strânsura din câmp, vitele și siliștile din sat, țolicile și așternuturile din bătătură, iar dacă nu se îndestulau nici așa, treceau la vecini ori chiar în satele alăturate, forțând populația să plătească și pentru cei care despuiați nu acopereau datoria către vistierie. Și aceasta în vremurile de până la Regulamentul Organic, când slujitorii domnești nu se ocupau deloc de viața satului, de școală sau de biserică, de drumuri sau de podețe, de știința de carte a obștii, ci
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Puizan XE "Puizan, Mihai (paznic)" și servitorul Pricop au intrat prin spărtura din gard În curtea Chesturii și au luat pantofi dintre picioarele morților și cinci-șase pălării de pe capul femeilor din mormanele de cadavre, deoarece n-au putut să le despoaie de rochii. Atât hainele, cât și curtea garajului erau pătate cu sânge. În curtea garajului, a declarat distribuitorul de benzină Gheorghe Ilie, XE "Ilie, Gheorghe" „se afla foarte mult sânge”. În ceea ce privește beția, s-a dovedit că În ziua progromului cârciumile
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
ca o nevastă. Și cît i-ați dat, părinte paroh, pentru atîta lucru-? Îl văzu roșind pînă în vîrful urechilor. - E lipsit de orice importanță, răspunse el încet. - Da, da, se văicări ea cu prefăcută indignare, părintele paroh se lasă despuiat de nătîngu- ăsta care n-are recunoștință nici cît un dobitoc - sau barem atîta! La ora asta, să știți, a și uitat că i-ați plătit drumu-! - Crezi? întrebă brusc tînărul paroh. Și, parcă rușinîndu-se de asemenea izbucnire, își băgă
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
nu asta era important: simțeam că o făcea cu afecțiune, era neașteptat și agreabil. Femeile au totuși afecțiune, mi-am spus urcînd în trenul de Cherbourg, au tendința de a stabili raporturi afective pînă și la birou; într-un univers despuiat de orice raport afectiv se mișcă greu, le vine greu să se împlinească. Această slăbiciune le face să sufere, paginile „psiho“ din Marie-Claire le-o amintesc mereu: ar fi mai bine să separe afectivitatea de profesie; însă femeile nu pot
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
-i pese de noi/ el a jupuit/ dintr-o singură mișcare/ statuia/ la poalele căreia/ claca noastră se prelungea/ de prea multă vreme;// un simplu fîșîit/ ca și cum/ o lamă de brici/ ar fi despicat o draperie, ca și cum/ cineva ar fi despuiat/ un știulete de porumb/ și dintr-odată/ am văzut cu toții/ nervii aceia de oțel/ vibrînd ca o armată/ într-un nor de sînge!" ( Poetul). Ca și: "Cîndva/ pe masa mea de lucru/ a înflorit un pumn murdar./ L-am sărutat
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]