1,412 matches
-
Chiar de era primăvară, chiar de era toamnă, în palmele ei se odihnea puiul golaș, neajutorat. Dura îi vorbea părintește, dezmierdându-l ca pe un copil regăsit în negura timpului, după ani și ani de așteptări. Atunci, trăsăturile ei se destindeau și părea o nălucă desprinsă din raza cerului. Nu mai era nebuna cu chipul răvășit, era mama iubitoare care își proteja puiul de brutalitatea celor din jur. După un timp, fratele meu mai mare a fost făcut utecist, alături de colegii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de folos în rezolvarea problemelor apărute între membrii echipei sau în consolidarea acesteia. Se pot realiza activități care să aibă legătură cu pasiunile și interesele membrilor. Pentru început se flosesc așa numitele „ice- brekers” jocuri de scurtă durată menite să destindă atmosferă și să pregătească echipa pentru activități mai complexe. O combinație de astfel de activități care să se potrivească membrilor echipei și care să-i ajute ae fi indicată, mai ales în cazul în care procesul de construire a echipei
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
sunt corecte, a zis ea. Tocmai asta era problema. Conform numerelor de pe biletele de îmbarcare, eu trebuia să stau lângă Paul, iar gândul că voi fi alături de el tot drumul, până la Dublin, mă revolta. N-aș fi putut să-mi destind coapsa dreaptă nici o clipă timp de șapte ore. —îmi pare rău, am spus. Dar eu nu stau lângă el. Și am arătat spre Paul. —Nici eu nu stau lângă ea, a zis el. — Dar dumneavoastră? a întrebat-o stewardesa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ar fi fost ceva surprinzător. Eram tulburată de recentele evenimente și de schimbările bruște din viața mea, iar tensiunea dintre mine și mama nu era deloc plăcută. Mi-ar fi prins bine ceva care să mă ajute să mă mai destind. Dar am reușit să mă abțin să iau vreuna din magicele mele pastiluțe albe. Asta pentru că așteptam cu nerăbdare să merg la Cloisters. Dacă aș fi avut mai mult timp își ceva bani), mi-aș fi cumpărat și haine noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
măsură în talie! Și ne puneam iarăși pe râs. De fapt, a fost o seară super! Toți înțepații la modă au părăsit barul în masă în semn de protest față de țărănoii din Mayo. Așa că Brigit și cu mine ne-am destins și ne-am distrat de minune fără să ne mai fie teamă că n-o să mai fim considerate niște tipe tari. Am stat în bar cel puțin până la ora trei. Și eram îngrozitor de bete. Ne-am îmbătat așa de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Te văd când intru în hotel ca să-mi iau banii pe cursă. Tipul era tot un zâmbet. —Ești irlandeză? Așa arăți: ai părul negru și pistrui din belșug. Arăți ca o irlandeză get-beget. Da, am spus forțându-mă să-mi destind trăsăturile și să-mi compun o expresie plăcută. —Și eu sunt irlandez. Stră-stră-bunicul meu era din Cork. Din Bantry Ba. Știi zona? — Da. —McCarthy e numele meu. Harvey McCarthy. — De fapt, am spus eu surprinsă. McCarthy e chiar un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
hai să vedem cum stăm! Eu m-am suit, iar el s-a uitat. în timp ce fora prin gura mea cu o chestie ascuțită de metal și cu o oglindă, omul a început o conversație care ar fi trebuit să mă destindă. — Deci ești de la Cloisters? m-a întrebat. —Arrrr, am încercat eu să dau din cap. —Alcool? —Gro. Am încercat să dau un răspuns negativ ridicând din sprâncene. —Groguri. —A, droguri? Am fost ușurată că vocea lui nu suna dezaprobator. Deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ar fi să cumpăr un sfert de Red Leb, pe care să-l fumez în mai puțin de-o oră, să te duc acasă și să te fut la greu, a zis el gânditor. Dar, a continuat zâmbind, ca să-și destindă trăsăturile încordate, n-avem voie să facem asta. Și nici în baruri nu putem să mergem, am spus eu dregându-mi glasul bărbătește, ca să-i dau de înțeles că nu-l luasem în serios și că n-aveam de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să plătească taxa pentru recuperarea ființei pierdute. Tovarăși, sfidarea cu care se încalcă dreptul elementar“... În parcul spitalului, pacienții ieșiseră la plimbare. Doctorul se așezase pe o bancă. Își scoase ochelarii, își frecă fruntea, își descheie halatul, încerca să se destindă. Dunga bărbii negre transpirase. Își șterse barba subțire cu batista. Încerca să uite oboseala. Încolăci brațele scurte pe burta proeminentă, se lăsă pe spate. Mâinile erau moi, umerii moi, dar scurtele picioare deveniseră de plumb. O dulce amețeală îi învălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Adică, nu chiar, ea nu zice asta. Imobilizat. Comoție, naiba știe. L-au apucat nostalgiile. Așa zice... Coana Venera tresărise, parcă, iritată. Dar se așezase, în sfârșit, în fața povestitorului, să-l asculte. Da, da, înțeleg. Serviți, serviți. Domnul Vancea se destinse în fotoliu. Își desfăcu fularul de la gât, își descheie încă un nasture de la gulerul cămășii negre. Venise direct de la serviciu și era cam zăduf. Sorbi din cafeaua dulce și tare. Încă o sorbitură, ridicase ceșcuța mică de pe farfurioara aurită, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu poți refuza oaspeții. Ies pe terasă, Irina aduce sticla de vin roșu, se așază în marile fotolii de pai. Doctorul ridică solemn, înclinându-se, paharul, femeia zâmbește, soarbe adânc din vin. Tac, vorbesc, dialogul lâncezește, apoi se înviorează. Se destind, glumesc, ca vechi camarazi de arme. La 8, apare cel așteptat. O față ascuțită, părul lung, des, aproape cărunt. Întinde o mână subțire și moale. Pare stânjenit. Nu se aștepta, probabil, la o a treia persoană. Marga pare înviorat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
venea doar pentru băutură, pentru jocurile de noroc sau pentru muzică, nici măcar dacă în seara respectivă cântăreața era Rita Hayworth, adusă cu avionul de la Buenos Aires pentru un unic spectacol de actualul ei soț și impresar, George Macready. Trebuia să te destinzi mai întâi, să iei câteva guri de alcool înainte de a trece la afaceri. Care nu erau afaceri în adevăratul sens al cuvântului, ci un joc, infinit de plăcutul joc al alegerii persoanei cu care vei merge sus mai târziu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
decât era în dimineața aceea de la început de iunie. După ce ne-a scos din aglomerația din oraș, am intrat pe prima dintre autostrăzile care aveau să ne ducă spre nord și acolo, pe drumurile acelea deschise, a început să se destindă, să mai scape de povara necazurilor și, pentru o vreme, să renunțe la a mai detesta lumea. Tom destins era un Tom vorbăreț. Era regula de bază a fostului doctor Thumb care, de pe la opt și jumătate dimineață și până mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ca să asiste la concedierea mea ? Ce e ăsta, un fel de training despre cum-se-dau-oamenii-afară ? — Bună, zic, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Dar simt că-mi ard obrajii și știu că arăt probabil destul de fâstâcită. — Bună. Chipul lui Jack se destinde Într-un surâs. Emma... te rog, relaxează-te. N-ai de ce să-ți faci griji. Voiam doar să te Întreb ceva. Aha, spun, surprinsă. OK, hai că acum m-a zăpăcit de tot. Ce naiba poate să vrea să mă Întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mai bine să inventez repede ceva. Nu e important. Încerc să iau hârtia, dar Jack se trage un pic mai În spate, ca să nu-l ajung. Din partea biroului domnului Ernest P. Leopold, citește cu glas tare, și chipul i se destinde Într-un surâs Încântat. Văd că vrea să comande 6000 de cutii de Panther Cola. Un client de nădejde, văd, acest Leopold. — E pentru un eveniment al companiei lui, Îi explic. În mod normal, se servește Pepsi, dar recent unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
tata, turnându-i un pahar de vin. — Se poate spune și așa, zice Jack după o pauză. Să zicem că... am lucrat. — Ești Între slujbe ? spune mama cu tact. Da, cred că se poate spune și așa. Chipul i se destinde Într-un surâs. — Of, of ! face mama cu compasiune. Ce păcat. Și totuși, eu sunt sigură că vei găsi tu ceva. O, Doamne. N-are nici cea mai mică idee cine e. Nimeni din familia mea nu știe cine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ia coșul. Toate astea, fără să-și ia ochii de la mine. — Emma, vreau neapărat să mă revanșez față de tine, spune, iar femeia dispare grăbită. Pot să te invit să mâncăm ceva ? Să bem ceva ? La... un shake ? Chipul i se destinde cu un mic surâs, dar eu nu-i zâmbesc. Sunt prea confuză ca să pot surâde. Simt că o parte din mine Începe să cedeze; simt că o parte din mine Începe să-l creadă. Și vrea să-l ierte. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sau că la prânz refuzasem să mă ating de mâncare, încercând să-mi las stomacul liber pentru desert, dar pentru asta îmi ziceam că fusesem o dată pedepsit, rămânând fără mâncare până la mămăliguța turnată de la șapte seara... După rugă, când mă destindeam în așternutul răcoros, devenind fabulos de mare pentru cât mă știu toți de pipernicit, Iisus se îndepărta din locul lui din perete de la căpătâiul patului, începea să urce în lumina albăstruie care venea de la televizorul în funcțiune, iar când ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai bine decât știa ea. Tu scrii chiar tot timpul? se îmbufnează deodată. Când nu scriu, zic, mă gândesc la ce-o să scriu. Și când puți tot la asta te gândești? Normal, zic, întorcându-mi abia acum spre ea fața destinsă într-un zâmbet (nu e greu de înțeles ce înseamnă cuvântul subliniat, deja aveam împreună un cod al exprimărilor cu perdea... ) Zina n-a plecat nici a doua zi, dar nici n-a mai rămas pe capul lui Ilie. Orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care, în urma mea, își face și ea toaleta. Da’ las-o, dragă, în pace, acum doar n-o să pui fata să citească... Suzana, hai cu mama! zece La șapte dimineața nu pot să-mi privesc cu simpatie trupul, nodurile lui destinse sub duș, apoi fața întinsă de aparatul de ras. Mă îndreptam spre serviciu, unde nu mai aveam patrulaterul meu de intimitate pentru ora de după program. În săptămâna cât lipsisem, Portia reușise, nu știu cum Dumnezeu, să se certe cu toată lumea și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
al unei opere ori chiar și numai propriul nume, după care smulgeau barbar foaia aproape virgină din carul mașinii, o ghemuiau pe dușumeaua biroului și hârtia suporta orice. (Mașina care acum o dormi prin beciul unchiului Tony aduce, de cum mă destind în pat, o amintire de sub nenumărate straturi ale cortexului meu. Trebuie să plonjez în conul vulcanic al timpului până spre clasa III-a primară, când pregăteam la școală o scenetă pentru Sărbătoarea Pomului, evident Anul Nou, doar eu sunt dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
casa-sanatoriu, să mă sui în microbuz devreme pentru a nu mai fi nevoit să îndur frigul... O zi din asta se sfârșea în bucătărie, lângă chiuveta unde săvârșeam actul nervos de a bea un pahar mare cu apă. Nervii se destindeau în timp ce lăsam să curgă apa peste pahar vreo cinci minute, cu iluzia că atâta apă câtă curgea din robinet în timpul ăsta, exact atâta băgam în mine. În camera de lucru cu urmele Zinei, pot lăsa să treacă ceasuri fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
De ce pleci totdeauna așa, ostentativ (asta-i Zina, care subliniază neologismele), când începe telenovela? Nu plec ostentativ, zic, plec pur și simplu în căutare de ceva mai bun... - Nu vezi toată ziua „ceva mai bun“? Nu simți nevoia să te destinzi? - Nu știu cum să-ți explic ca să mă-nțelegi mai bine... Seara, într-adevăr, când vin de la serviciu, cele zece minute cât îmi beau vodcuța reușesc să mă uit și la televizorul mic din cârciumă, chiar la o telenovelă din asta. - Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Chen Yi, Tan Zhen-lin, Ye Jian-ying, Nie Rong-zhen, Xu Xiang-qian, Li Fu-chun și Li Xian-nian când aceștia întră în cameră. Premierul Zhou e obișnuit cu temperamentul imprevizibil al lui Mao și începe ședința. Făcând glume ușoare, el încearcă să-i destindă pe toți. Brusc, este întrerupt - Mao trage. Ce puneți voi la cale, băieți? O lovitură de stat? Încercați să mă dați la o parte? Liu a fost mereu alegerea voastră, în secret? De ce o conspirație? De ce ați votat pentru Revoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o invitație a nu știu cui, să vie omu’ dumitale În țară. Vorba e: vine sau nu vine? — Am dus o muncă de lămurire susținută cu el să-l determin să accepte vizita. I-am reamintit Întâmplări comune din tinerețe, s-a destins și mi-a povestit și el. Argumentul a fost că vizita nu este propusă de noi, ci de propriul lor centru cultural, hai, Traiane, i-am zis, nu fi mai catolic ca Papa! N-ai Încredere nici În ai tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]