1,609 matches
-
care, prin numai citirea cuvântului va trimite la esența cunoașterii (de sine...) și chiar regăsirii... Plin de tâlc, fiecare “joc” îndeplinește o funcție necesară, fiind acceptat ca punct de plecare al oricărei cercetări și considerații științifice; jocul poate fi o destindere, o treaptă pregătitoare în vederea unei activități, un exercițiu de stăpânire de sine, o armă a dominării sau chiar posibilități de conversație - interpretări. Într-o concluzie , funcția jocului se poate reduce la două aspecte esențiale sub care se prezintă - este o
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_915]
-
volumul sistolic) să fie înmagazinat, restul fiind dirijat spre periferie. Volumul de sânge înmagazinat în sistolă va fi cedat ulterior în diastolă. Astfel, presiunea de deformare parietală (Ep - energia potențială a țesutului elastic) din sistolă este eliberată în diastolă prin destindere elastică sub formă de energie cinetică de scurgere (Ec). Cel mai realist model de studiu al fiziologiei sistemului arterial este „al unui tub cu un capăt reprezentat de rezistența periferică și celălalt capăt care primește intermitent sânge de la cord” (49
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91919_a_92414]
-
luat-o tot pe aia mai mică" (râdem). C. I.: Indiferent cât de mare o fi fost bucata aceea de pâine tot mică ți se părea din perspectiva foamei acumulate. S. Ț.: Mai tot timpul avem momente din acestea de destindere. Odată am adunat marmelada aia. Șef cu construcțiile din partea noastră era fiul preotului Manta de la biserica Cașin din București, unde a fost arestată toată familia, iar el era inginer constructor, Manta Puiu28, fost coleg de facultate cu Grigore Vintilă. Am
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de mare putere la articulațiile distale implicate în efortul de accelerare a sportivului. Studiile profesorului de atletism, C. Vittori, 1996, au evidențiat o comportare specială a membrelor inferioare în timpul acestei faze de accelerare: genunchiul și glezna nu au relevat nici o destindere. De fapt, s-a dovedit că extensia (întinderea) a apărut imediat la contactul cu pământul. De aici a rezultat că o mare parte din rezistența învinsă în prima fază a cursei poate fi caracterizată ca fiind „expresia activă a rezistenței
VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
-
valori și principii elevate, atitudini și comportamente eficiente la nivel individual și social. - Scopul emotiv este asociat comunicării/mesajelor ce implică sensibilitatea receptorului, urmărind trezirea și dezvoltarea unor reacții afective, a unor sentimente. - Scopul distractiv are ca finalitate delectarea receptorului, destinderea și amuzamen tul; este avut în vedere mai ales în domeniul audiovizualului sau al unor publicații de divertisment. Scopurile comunicării artistice sunt determinate de specificul funcției poetice. - Scopul estetic vizează receptarea frumosului artistic, prin transmiterea emoției ar tistice, prin configurarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
le Terrible à Boris Eltsine (Dilema rusă. Rusia și Europa Occidentală de la Ivan cel Groaznic la Boris Elțîn [Flammarion, 2002]) și la Tentation du rapprochemenet, France et URSS à l'heure de la detente (Tentația apropierii, Franța și URSS la ora destinderii, 1964-1974 [Publications de la Sorbonne, 1991]). Recent a coordonat publicarea lucrării les Russes de Gorbatchev à Poutine (Rușii de la Gorbaciov la Putin [Armand Colin, 2005]), pregătește o biografie a țarului Alexandru I • Brejnev; Destalinizare; Gorbaciov; Hrușciov; Partidul Comunist al Uniunii Sovietice
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai recent, grupuri teroriste* - Brigăzile Roșii, de exemplu. AFGANISTAN Pe 24 decembrie 1979, primele trupe aeropurtate sovietice pătrund în Afganistan, urmate de 250000 de soldați ai Armatei Roșii*. La unsprezece ani după înăbușirea Primăverii de la Praga*, această invazie pune capăt „destinderii” din anii 1970. Conducătorii sovietici sunt conștienți de consecințele ineluctabile ale acestei operațiuni, dar ei nu vor ca Afganistanul să le scape. într-adevăr, în aprilie 1978, în urma unei lovituri de stat, comuniștii afgani au pus mâna pe putere, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
contestației radicale pe care se angajează Polonia provoacă o nouă criză în relațiile acestei țări cu Moscova. Dar dacă starea de asediu este finalmente proclamată la Varșovia, intervenția militară sovietică este totuși evitată. în politica externă, Brejnev continuă politica de destindere Est-Vest inaugurată de Hrușciov în 1966: el îl întâmpină pe Gaulle sosit într-o vizită istorică la Moscova, semnează în august 1970, un tratat cu RFG prin care se ratifică statu guo-ul teritorial, angajează un dialog privilegiat cu Statele Unite care
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
guo-ul teritorial, angajează un dialog privilegiat cu Statele Unite care culminează, în 1972, cu vizita în URSS a președintelui Nixon și cu semnarea acordurilor strategice SALT-1; semnează în august 1975, Actul final al Conferinței de la Helsinki care consfințește triumful politicii de destindere în Europa*. în schimb, conflictul chino-sovietic* rămâne intens, așa cum o atestă și violentele confruntări armate din 1969. Brejnev continuă și politica inițiată de Hrușciov în privința țărilor din lumea a treia. Războiul de șase Zile îi permite să întărească influența URSS
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ea nu dispare cu totul: Malenkov îi consacră un pasaj important în intervenția sa la cel de-al XIX-lea Congres al PCUS în 1952, chiar în momentul celor mai puternice tensiuni din ultimii ani staliniști. De la coexistența pașnică la destindere După moartea lui Stalin, coexistența pașnică figurează ca o prioritate a politicii externe sovietice, mai întâi în lucrările de poziție ale lui Malenkov și apoi în acela ale lui N. Hrușciov. Conținutul ei se modifică substanțial, pentru a se putea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
războiului* în epoca nucleară. Acum obiectivul este evitarea unui conflict generalizat cu Occidentul, care ar duce la distrugerea ambelor sisteme. Totuși, competiția pentru hegemonie trebuie să continue sub pragul nuclear până la victoria finală a socialismului. Astfel, Hrușciov poate justifica simultan destinderea cu Occidentul și politica ofensivă în lumea a treia aflată pe calea decolonizării. Dar această contradicție intrinsecă concepției sale despre coexistența pașnică nu întârzie să provoace puternice tensiuni internaționale care au fost pe punctul de a-i repune în cauză
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dar îi acordă mai puțină importanță. și, mai ales, URSS își continuă ofensiva în țările lumii a treia, considerând că principiul coexistenței pașnice nu se aplică și relațiilor dintre „agresori și oprimați”. în anii 1970, aceleași cauze produc aceleași efecte, destinderea - termen care-l înlocuiește progresiv pe cel de coexistență pașnică - nu rezistă, între altele, amestecului sovietic în unele țări din Africa* și invadării Afganistanului*. Odată cu instalarea lui Gorbaciov* la putere, destinderea lasă locul unui discurs centrat pe „valorile comune ale
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
oprimați”. în anii 1970, aceleași cauze produc aceleași efecte, destinderea - termen care-l înlocuiește progresiv pe cel de coexistență pașnică - nu rezistă, între altele, amestecului sovietic în unele țări din Africa* și invadării Afganistanului*. Odată cu instalarea lui Gorbaciov* la putere, destinderea lasă locul unui discurs centrat pe „valorile comune ale umanității” și pe „casa comună europeană”. Dispariția conceptului de coexistență nu-i doar o operațiune de propagandă. Ea este simptomatică pentru schimbările ideologice în curs sub perestroika și va duce la
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unei „noi concepții”. Adoptată în februarie 1986, aceasta inaugurează o abordare a relațiilor internaționale care privilegiază interdependența problemelor planetei - a căror tragică ilustrare va fi și accidentul de la Cernobîl din aprilie 1986 -, dezideologizarea relațiilor internaționale, sfârșitul cursei înarmărilor și o destindere durabilă. Reluat în 1985, dialogul sovieto-american duce, în decembrie 1987, la semnarea tratatului de la Washington care elimină rachetele cu rază medie de acțiune. Apropierea de Europa* Occidentală este ilustrată, în noiembrie 1990, de semnarea de către URSS a Chartei pentru Noua
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
întâi controlul apoi limitarea armamentelor nucleare în anii 1970 și 1980. Dar fiecare a vrut să-și conserve avantajul sau să recupereze întârzierea. De unde o cursă permanentă care n-a luat sfârșit decât odată cu sfârșitul Războiului Rece. Război Rece și destindere După tensiunile din anii 1958-1962, datorate în principal crizei Berlinului* și celei din Cuba, Războiul Rece intră într-o fază de destindere în cursul celor cincisprezece ani care au urmat. Destindere foarte relativă care, în esența ei, nu se referă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
întârzierea. De unde o cursă permanentă care n-a luat sfârșit decât odată cu sfârșitul Războiului Rece. Război Rece și destindere După tensiunile din anii 1958-1962, datorate în principal crizei Berlinului* și celei din Cuba, Războiul Rece intră într-o fază de destindere în cursul celor cincisprezece ani care au urmat. Destindere foarte relativă care, în esența ei, nu se referă la negocierile strategice americano-sovietice și la situația din Europa - Ostpolitik a cancelarului Willy Brandt și acordurile de la Helsinki din 1975, după Conferința
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sfârșit decât odată cu sfârșitul Războiului Rece. Război Rece și destindere După tensiunile din anii 1958-1962, datorate în principal crizei Berlinului* și celei din Cuba, Războiul Rece intră într-o fază de destindere în cursul celor cincisprezece ani care au urmat. Destindere foarte relativă care, în esența ei, nu se referă la negocierile strategice americano-sovietice și la situația din Europa - Ostpolitik a cancelarului Willy Brandt și acordurile de la Helsinki din 1975, după Conferința privind securitatea și cooperarea în Europa. Celelalte teatre nu
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din Vietnam și a poziției Franței care se aproprie de România lui Ceaușescu sau de China revoluției culturale*. Dar ei marchează un punct decisiv atunci când se aproprie de Beijing, în cursul vizitei președintelui Nixon în China, în februarie 1972. Sfârșitul destinderii coincide cu acela al anilor 1970, fiecare apreciind că beneficiile de pe urma ei nu-s decât aleatorii iar costul ei este mult prea mare. SUA consideră că URSS profită de pe urma destinderii pentru a duce o politică ofensivă în Africa* și în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cursul vizitei președintelui Nixon în China, în februarie 1972. Sfârșitul destinderii coincide cu acela al anilor 1970, fiecare apreciind că beneficiile de pe urma ei nu-s decât aleatorii iar costul ei este mult prea mare. SUA consideră că URSS profită de pe urma destinderii pentru a duce o politică ofensivă în Africa* și în America Centrală, și se tem de efectele virtual dizolvante ale acordurilor de la Helsinki pentru controlul asupra societății în democrațiile populare și chiar în URSS. începe atunci o secvență foarte scurtă dar
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
superior etc. Războiul israeloarab din 1967 duce la ruperea relațiilor diplomatice cu statul Israel și la dezlănțuirea propagandei antisioniste. în paralel, prinde contur o figură nouă, aceea a refuznikului, evreul sovietic căreia autoritățile îi refuză autorizația de emigrare. în contextul destinderii, Moscova este obligată să-și nuanțeze politica, supusă fiind presiunilor occidentale - în mod deosebit amendamentul Jackson-Vanick, care condiționează acordarea unor avantaje economice din Partea SUA de liberalizarea politicii sovietice în privința emigrării minorităților. între 1971 și 1979, 180.000 de evrei părăsesc
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al URSS spre integrarea sa în sistemul internațional westfalian și ducerea unei politici externe bazate pe echilibrul puterilor și constrângerile geopolitice. Acesta a fost urmat de multe altele: tratatul de la Rapallo, adeziunea la SDN, pactele germano-sovietice*, Marea alianță, coexistența pacifică*, destinderea, perestroika. De nenumărate ori, interesele partidelor comuniste se pare că au fost sacrificate pe altarul sovieticei Realpolitik. Aceeași demonstrație ar fi valabilă și pentru China, care și-ar fi privilegiat interesele naționale în raporturile sale cu URSS, mergând până la conflictul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
războiul din Coreea etc. Prin strategia coexistenței pacifice, conducătorii sovietici au impresia că pot să depășească dilema. în realitate, o agravează. Sub Hrușciov*, încearcă să jongleze cu termenii acestei contradicții, încercând să ducă, simultan, politici de coexistență pacifică sau de destindere cu SUA și Europa* și ofensive în lumea a treia. Dar costurile acestei politici ajung până la urmă să fie mai mari decât beneficiile. Prin semnarea, în 1975, a actului final de la conferința de la Helsinki, care-i garantează URSS granițele din
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
islamul îndură, la sfârșitul anilor 1920, aceleași persecuții ca și celelalte religii: închiderea moscheilor, care ajung de la 26000 în 1912 la o mie în 1941, și, începând din 1932, supraveghere a clerului și a credincioșilor. Musulmanii trec printr-o relativă destindere odată cu războiul și până la moartea lui Stalin, dar atacurile se reiau sub Hrușciov* și, într-un mod mai puțin violent, sub Brejnev*. Evreii* sunt și ei victime ale represiunii antireligioase. Din 3000 sinagogi în 1917, nu mai rămân decât 1100
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unul dintre elementele strategiei lor internaționale, pe care au trebuit să le concilieze cu alți factori, în special relațiile lor cu puterile occidentale. URSS a trebuit să găsească un echilibru între susținerea acordată aliatului său vietnamez și politica sa de destindere cu SUA, de la sfârșitul anilor 1960. Contradicții mai ales în cadrul sistemului comunist internațional însuși, din cauza rupturii chino-sovietice. în anii 1960, Vietnamul a devenit unul dintre terenurile de întrecere între Moscova și Beijing, din care vietnamezii au încercat să profite cât
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și Uniunea Sovietică sunt evenimente care au adus în atenția Statelor Unite și implicit a Alianței Nord Atlantice spațiul Mării Negre. Acestea au încercat prin apropierea de România să aducă un element în plus în favoarea lor în Marea Neagră. Cu toate acestea începutul destinderii relațiilor dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică concretizat în semnarea unei serii de acorduri și tratate a determinat trecerea interesului din partea Statelor Unite pentru zona Mării Negre și a României în plan secund și va rămâne astfel până în deceniul al nouălea al secolului
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]