18,606 matches
-
Sorin Lavric CONDIȚIA umorului nu e inteligența, ci detașarea. Trebuie să te desprinzi de un tipar ca să-l poți privi apoi cu ochi bufoneresc. De aceea, spiritul de zeflemea e rodul unei mișcări de schismă interioară: te rupi de o lume la care te întorci sub forma rîsetelor. Și
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
să te desprinzi de un tipar ca să-l poți privi apoi cu ochi bufoneresc. De aceea, spiritul de zeflemea e rodul unei mișcări de schismă interioară: te rupi de o lume la care te întorci sub forma rîsetelor. Și totuși, detașarea singură nu naște umor decît dacă se altoiește pe un temperament burlesc. Îți trebuie seve nastratinești răzbătînd în glume piperate ca să poți emana un aer de veselie molipsitoare. În toată această sarabandă comicărească, inteligența nu intervine decît în stadiul alegerii
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
și gînditorii sunt mult mai apropiați decît bănuiesc, căci poantele primilor și speculațiile celorlalți se ridică pe aceleași premise logice, ceea ce înseamnă că între un om care glumește și unul care gîndește, deosebirea ține de temperament și de grad de detașare. Filosoful se identifică cu problema, chinuindu-se și făcînd figura unui răstignit pe crucea nuanțelor teoretice, în vreme ce glumețul ia distanță, acoperind problema de ridicol și reducînd-o la un joc de cuvinte. În ambele cazuri, rezultatul e același, căci problema rămîne
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
contrapunere a adus alături, într-un spațiu expozițional generos, câteva dintre operele pictorului Ștefan Câlția - un poet al fabulației onirice, de asemenea autoportretele lui Bogdan Vlăduță - etalează un spațiu al unor contorsiuni interioare asumate, de asemenea viziunea cvasifotografică a unei detașări nete față de cotidian prin integrarea acestuia în zona creației - cum reiese acest fapt din imagistica cvasifotografică a lui Roman Tolici. Nu putea lipsi în acest context, la Frankfurt, marea personalitate a artelor plastice din prima jumătate a secolului trecut, sculptorul
Zilele culturii românești la Frankfurt by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6786_a_8111]
-
în locul său în funcția de prefect pe Petres Sandor, susținut de UDMR. Sandor ocupa funcția de subprefect de Harghita, din 28 mai, iar înainte a fost vicepreședinte al Consiliului Județean Harghita, din partea UDMR. Adrian-Jean Andrei exercita funcția de prefect, prin detașare, cu caracter temporar, din septembrie 2012. Tot temporar, prin detașare, a fost numit și noul prefect, Petres Sandor.
Prefectul de Harghita, Adrian-Jean Andrei, schimbat din funcție după ce ar fi deranjat UDMR by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79008_a_80333]
-
de UDMR. Sandor ocupa funcția de subprefect de Harghita, din 28 mai, iar înainte a fost vicepreședinte al Consiliului Județean Harghita, din partea UDMR. Adrian-Jean Andrei exercita funcția de prefect, prin detașare, cu caracter temporar, din septembrie 2012. Tot temporar, prin detașare, a fost numit și noul prefect, Petres Sandor.
Prefectul de Harghita, Adrian-Jean Andrei, schimbat din funcție după ce ar fi deranjat UDMR by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79008_a_80333]
-
de pagini înainte, deși cu mult mai puțini ani, unul dintre modelele proxime ale Ninei Cassian e parcurs în aceeași cheie câtuși de puțin atemporală. Nu știu câți dintre criticii literari români vor fi scris despre poezia lui Ion Barbu cu atâta detașare interpretativă. (Manierismul funciar al poemelor zise ermetice e demonstrat, pe urmele unei idei din Despre poezie, foarte plauzibil. Că lucrul n-a fost spus răspicat până astăzi e uimitor, de vreme ce oricum decriptarea mesajelor cifrate din Joc secund respecta algoritmul brevetat
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
Eminescu, Creangă sau Caragiale. Hasdeu a înțeles, de data aceasta cu intuiție într-adevăr genială, că literatura scrisă de el era complet depășită, că nu mai rima cu noua stare de spirit; și atunci a abandonat-o. Examinată lucid, cu detașarea oferită de secolul și jumătate scurs între timp, literatura scrisă de Hasdeu surprinde astăzi prin inconsistența ei. în afara unei proze excepționale (Micuța), aproape nimic din ceea ce a scris autorul nu mai poate stîrni decît îngăduință binevoitoare. E drept că Hasdeu
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
vechi ale copilăriei. Citită cu un ochi estetic, și nu cu reaua-voință a celui care vrea să caricaturizeze detalii ale intimității dezvăluite în carte, Scrisori către fiul meu pare scrisă cu calmul elegiac al unei nostalgii așezate. Tonul amintește de detașarea din Tratat despre lupta zadarnică a Margueritei Yourcenar. Poate cele mai consistente pagini ale cărții aparțin capitolului " Intră în scenă celălalt. Contratimpul - ce ne facem cu calul negru?" Aici Gabriel Liiceanu ne oferă imaginea unui gînditor ale cărei nuanțe cresc
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
De altfel, spre sfârșitul primului capitol îl vedem, într-un delir perfect controlat, confesându-se și coborând în adâncimile propriului suflet: " În camera de alături, cadetul Lowe se trezi dintr-un vis haotic, deschizân-du-și ochii și uitându-se fix, cu detașare, impersonal ca Dumnezeu, la luminile care-l ardeau. După un timp, luă seama la propriu-i trup, amintindu-și unde era și printr-un efort întorse capul. În celălalt pat, omul dormea sub chipul său îngrozitor. (Sunt Juliam Lowe, mănânc
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
Petre Stoica, unei triplete de aur a lirismului nostru contemporan. Dacă Brumaru cultivă un angelism ironic prin saturație stilistică iar Stoica un provincialism tematic ca o formă de ironie obiectivată, Genaru propune un jurnal în notațiile căruia ironia constă în detașare morală. Voiajor pe valul fluxului temporal, turist pe traseul clipelor în genere agreabile prin consemnare ageră dar fără o mare miză afectivă, poetul își recomandă devenirea cu o elegantă aplicație. Frecvent precizate ca atare, timpul și locul nu în-tîr-zie totuși
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
ca replică la eternele vicisitudini ale existenței. Probabil că partea cea mai atractivă a acestei monografii constă în tentativa autorului de a pătrunde, atât cât poate fi posibil, misterul unei personalități muzicale inclasificabile. John Gritten procedează cu o obiectivitate și detașare tipic britanice, la modul cool. Însă, dincolo de acribia cercetării, simțim că autorul nu poate rămâne indiferent la șarmul unui personaj atât de atașant precum a fost Constantin Silveștri. Sunt evocate momente pregnante din cariera sa muzicală, multe explicabile prin caracterul
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]
-
ar fi fost păcat să le piardă), o gelozie autentică își face loc printre sentimentele bărbatului. Totodată personaj și narator, acesta descrie și ceea ce vede în jur, și ceea ce el însuși simte, cu nuanțe de implicare, dar și cu o detașare "tehnică". Enervat tot mai mult de avansurile făcute de instructor soției lui, ca și de cochetăria tovarășei de viață, bietul scafandru ar vrea să iasă odată din toată tărășenia, renunțând la noua și pasionanta experiență. Din jenă, dar poate și
Din dragoste by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7542_a_8867]
-
devenind gîndire pură, impersonal divină." (p. 232) Cu asemenea etichete gongorice de pe urma cărora Bataille aduce cu posesorul unei lucidități impersonale de origine divină, portretul picurînd de dulceață hagiografică închinat lui Bataille e aproape gata. Nu mai rămîne decît să lăudăm detașarea cu care bibliotecarul francez a cercetat lumea, detașare pe care nu a avut-o defel. În rest, Bataille nu numai că nu e insuportabil, dar e chiar dezamăgitor prin stupizeniile pe care le declamă. Într-un singur loc are Bogdan
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
asemenea etichete gongorice de pe urma cărora Bataille aduce cu posesorul unei lucidități impersonale de origine divină, portretul picurînd de dulceață hagiografică închinat lui Bataille e aproape gata. Nu mai rămîne decît să lăudăm detașarea cu care bibliotecarul francez a cercetat lumea, detașare pe care nu a avut-o defel. În rest, Bataille nu numai că nu e insuportabil, dar e chiar dezamăgitor prin stupizeniile pe care le declamă. Într-un singur loc are Bogdan Ghiu dreptate, cînd spune că Bataille e de
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
fiindcă literatura autentică, oricât am năzui să fie altfel, se hrănește și din visceral și ambiguitate, ceea ce S. Damian știe prea bine (a se vedea p. 229). Asta nu înseamnă însă a îngurgita nemestecate tezele false strecurate sub pulpana literarului. Detașarea, desprinderea sunt mai grele decât s-ar părea, dacă ar fi să ne referim doar la dezbaterea heteroclită, dusă de-atâta timp în jurul lui Eminescu. Credem că aici eseistul a atins într-adevăr un punct nevralgic. Eminescu a devenit un
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
Alexandrescu, C. Negruzzi? De ce a fost "uitat" Delavrancea? Unele întrebări și-ar putea găsi răspuns în faptul că Heliade beneficia deja de o statuie în Piața Universității, iar Delavrancea de un bust la Șosea. Pînă la urmă, privind faptele cu detașare, trebuie să admitem că acesta era, în 1943, "canonul" literar al ministrului Educației Naționale: un canon care îi includea pe Vlahuță și pe Iosif, neglijîndu-i pe Creangă și Slavici. Și dacă, în cazul celui din urmă, lucrurile pot fi parțial
Lista lui Petrovici by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7100_a_8425]
-
în-țelepciune (1991-1992) în momentele premergătoare noului mileniu. Nu se putea viziune mai inspirată asupra alcătuirii acestei cărți: căci Mariana Șora, așa cum urmează să o cunoaștem din lectură, e o ființă "dublă", care trăiește concomitent fluxul și refluxul, implicarea ferventă și detașarea, dragostea pentru clipă și meditația asupra celor trecătoare, ca în două oglinzi "puse față în față". Nevoia de comunicare a îndemnat-o să țeasă acest Ťfir de paianjenť al jurnalului - deși autoarea neagă orice comparație cu pânza de paianjen, mierea
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
vocație care fusese Petru renunță la schimbul regulat de scrisori prin intermediul cărora a reușit să-și afle un echilibru în viață și, după consumarea celor câteva episoade reale de dragoste cu Isabel, rămasă în continuare în Australia, privește totul cu detașare, stabilit fiind definitiv în Portugalia, unde așteaptă alte întâlniri cu Isabel și unde pare să își aștepte sfârșitul vieții, împăcat cu sine și cu ceilalți, cu conștiința descoperirii lucrurilor cu adevărat importante: În ochii unui om normal și activ din
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]
-
Deși la vârsta visurilor, "golănașul" de pe Făinari nu se arată a fi un romantic, ci de timpuriu un spirit pragmatic. Familiar al bordelurilor (Crucea de piatră), el nu se "îndrăgostește", aș putea spune că e un "plezirist", admirând aproape cu detașare frumusețea fizică pe care o descrie ca într-o veritabilă "Ars amandi". Femeia de "consumație" sau numai lesne disponibilă, ușuratică, are parte în genere de un tratament amuzant ironic, spre a nu-l numi disprețuitor. Dintre tipurile pitorești ale Bucureștiului
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
la țintă îl reprezintă un bătrân care trăiește într-un cort pe suprafața unui lac înghețat, pescuiește la copcă și-și ține piciorul legat cu lanț de snowmobilul său, un alt fel de a fi întru singurătate. Bătrânul așteaptă cu detașare dezghețul, iar snowmobilul său care se scufundă îl preia din somn cu o mișcare lină și-l duce în adâncuri fără niciun tremur, fără niciun zgomot. Discuția cu bătrânul izolat de propria sa familie și așteptându-și cu seninătate moartea
Go North by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7231_a_8556]
-
de lux", cu conotații de modernitate, în ciuda faptului că nu introduce noțiuni noi). În derivatul trendinez, sufixul -ez accentuează și fixează nota ironică, peiorativă, pe care o capătă uneori chiar trendy: obsesia de a fi la modă fiind văzută cu detașare, ca o formă de superficialitate și lipsă de personalitate. În dicționarele on-line create prin contribuția voluntară a utilizatorilor nespecialiști, trendinez este definit prin sinonimia cu trendy (123urban.ro) sau prin alte expresii și cuvinte populare, familiar-argotice sau recent preluate de
Trendinez by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7249_a_8574]
-
participat direct, memorialistul pare a nu realiza dimensiunile aurei de comic cu care a înconjurat, fără să vrea, evenimentul înscris apoi cu litere de aur în istoria națională. Ca și la Ion Ghica, dificultatea importantă a reprezentat-o, pentru Sion, detașarea conștientă de trecutul evocat și stabilirea unei distanțe obligatorii față de eveniment. Dacă la Ghica faptul apare explicitat încă din prima pagină a Scrisorilor, care se vor a fi un fel de apologie a progresului material și a avansului în gîndire
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
fază de evoluție poetică a lui Macedonski, sub forma unui simbolism cu totul personal. Chiar dacă temele unora dintre rondeluri păstrează amintirea registului retoric (indignări de natură socială, pamflete adresate contemporanilor), muzica simbolistă stinge violența făcînd din rondel o poezie a detașării superioare, a muzicii suave ce presimte sfîrșitul. Chiar dacă forma rondelului i-a fost sugerată de Rollinat și de Banville ("ressusciter... un de nos vieux rythmes français, dont l'harmonie et dont la symétrie sont charmantes", dorea acesta din urmă), nu
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
comanda o stare de nostalgie, de dor, de tristețe fără obiect, nu păstrează nimic idilic ca în peisajele grigoresciene, dimpotrivă, se încarcă în filmul lui Strickland cu ceva amenințător. Scena naturii care ar trebui să dicteze termenii unei împăcări, unei detașări în armonie cu o înțelepciune ancestrală devine prin antiteză scena unei tragedii. Spațiul mioritic nu mai asigură ca în baladă confortul unei nunți postume cu asistența principalelor elemente cosmice care ridică evenimentul la dimensiunea aproape extatică a unei beatificări sau
Pe-un picior de plai... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7139_a_8464]