49,972 matches
-
se înscrie în circuit și să-și afirme explicit prezența . Accesul în expoziție, indiferent cu ce se începe, se suprapune cu privirea de ansamblu și cu vizitarea fragmentată a Cetății, cu descoperirea și cu asumarea acesteia de către vizitator. De la percepția detaliului, cum ar fi structura și textura zidurilor, la concentrarea asupra unui element definit (fîntîna, de pildă) și pînă la îmbrățișarea globală, totul funcționează pentru că totul este semnalat. Spre a o indentifica și, mai apoi, introduce în procesul de comunicare, artiștii
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
ei discreționar, fecundarea s-a făcut in vitro, iar nașterea, grăbită de scadențele calendarului politic, prezintă toate datele unui avort asistat. 3. Pentru că directorii Muzeului..., Mihai Oroveanu și Ruxandra Balaci, sunt incompatibili pentru un proiect comun. Deși Oroveanu cunoaște în detaliu arta contemporană românească, tocmai ofensiva detaliului i-a obturat accesul la ansamblu și a provocat grave rătăciri ale criteriilor în delicata campanie de achiziții, în vreme ce Ruxandra Balaci, care nu cunoaște deloc arta contemporană românească, s-a rătăcit dramatic într-un
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
in vitro, iar nașterea, grăbită de scadențele calendarului politic, prezintă toate datele unui avort asistat. 3. Pentru că directorii Muzeului..., Mihai Oroveanu și Ruxandra Balaci, sunt incompatibili pentru un proiect comun. Deși Oroveanu cunoaște în detaliu arta contemporană românească, tocmai ofensiva detaliului i-a obturat accesul la ansamblu și a provocat grave rătăciri ale criteriilor în delicata campanie de achiziții, în vreme ce Ruxandra Balaci, care nu cunoaște deloc arta contemporană românească, s-a rătăcit dramatic într-un fel de esperanto al limbajelor artistice
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
intitulat Tinerețe și regizat de Larry Clark (foarte cunoscut ca fotograf) . Are și de ce să fie controversat. Ideea că poți fi infectat cu SIDA din momentul începerii vieții sexuale m-a speriat mai rău decât tot chinul bolii descris în detaliu în piesa/mini-serialul Îngeri în America. Acolo, lirismul și halucinațiile sugerau - e drept, oblic - speranța unei redempțiuni. Se murea poetic. Or, filmul lui Clark se situează la extrema opusă. E la fel de crud ca un ficat de porc agățat în vitrina
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
Ion Simuț Ornea a fost un devotat al patrimoniului nostru literar într-un mod aparte. Deschis spre cultura scrisă în general (deci cu un orizont mai cuprinzător decât literatura), Z. Ornea, oricât de meticulos și de atent la detaliile unui text, nu este doar un filolog tradițional. A practicat o sagace critică a ideilor, cum ar spune Adrian Marino. Ideolog preocupat de curentele culturale (junimism, sămănătorism, poporanism), de Maiorescu, Gherea și Stere, istoric literar de prestigiu, dintr-o categorie
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
formele în cauză apăreau ca nefixate grafic, iar pronunția filosofiii era considerată normală, dar inestetică. În propunerea unei modalități de scriere, criteriul estetic-eufonic era hotărîtor. În monografia sa Structură și evoluție în morfologia substantivului românesc (1970), Paula Diaconescu prezintă în detaliu istoria substantivelor feminine și a variațiilor formelor lor accentuate: se constată că în limba română veche acestea cunoșteau numeroase oscilații. Substantivele feminine în -ie aveau în secolul al XVI-lea terminațiile de genitiv-dativ articulat -ieei, -iei, -iiei, -ii: corabieei, bucuriei
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
este cel al unei burse pentru studii doctorale la Seminarul de Romanistică al Universității din Zürich. Se întîmpla cu zece ani înainte ca textul integral să apară în volum. Ioana Bot n-a luat, aflăm, notițe, pentru a construi, din detalii a căror adecvare se pierde în timp, o atmosferă, ci o persoană. Rezultatul este, așadar, echivalentul bricolat și frugal al unui respectabil Bildungsroman. Însemnările sînt dese, aproape cotidiene, acoperind perioada unui an academic, în schimbare permanentă de tipic. Unele pagini
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
cînd căutat, aproape cronicăresc, cînd jucăuș-complice. Prima "impresie" mimează scurtele scrisori trimise pe adresele redacțiilor de bursierii proaspăt depărtați de țară. De la Timișoara la }iuriș, din aeroport în aeroport, se consumă o întreagă aventură, caragialiană și în esență, și în detalii, care amintește, destul de evident, de cartea lui George Mikes, How to Be an Alien. Titlul, de altfel, e grăitor: cum mă acomodez eu pe planeta lor. Între pronunția alintătoare, dulceagă, }iuriș și chinurile zadarnice (și exagerate, se înțelege...) ale "transbordării
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
de lângă el, prea aproape pentru a nu fi împreună, gustă însă gânditoare o prăjitură, în timp ce barmanul își face treaba dincolo de tejghea. Câteva căni, câteva solnițe și două pachete de șervețele sunt toate obiectele de pe blatul barului. În Morning sun (1952) detaliile sunt și mai puține. Femeia în neglijé privește pe fereastră afară, acolo de unde în camera ei austeră cu pereți goi intră lumina puternică a soarelui. Pe geam se zărește ultimul cat și acoperișul unei clădiri. Patul din cameră e acoperit
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
oscilația între real și butaforie, sentimentul palpabil al artificialului. "Suntem lipiți de viață ca două muște în spatele unei vitrine. Privim lumea cu naivitate și cinism", spun cei doi. Altfel, de la Edward Hopper au preluat aproape totul: puținătatea personajelor și a detaliilor, scenele urbane, decorurile interioare, locațiile (uneori suprarealiste la ei) care inspiră și exprimă solitudine și intimitate, cu un accent în plus pe ideea coabitării, a unei legături profunde între om și mediu. Ambianța e esențială, prezența se definește prin și
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
extremă" au un anumit tip de intimitate - este în același timp extraordinar, irepetabil și, cum spuneam, inestimabil. Cartea se citește pe nerăsuflate, purtată de encomiastica inocentă a fidelei doamne Albaret, de montajul expert al domnului Belmont și de toate acele detalii (mai savuroase decît orice ficțiune) privitoare la viața lui Proust - cel care își trimitea șoferul (Odilon, soțul dnei Albaret) după bere rece de la restaurantul hotelului "Ritz" la ora două noaptea! Și mai există un lucru, cumva "senzațional": faptul că acele
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
altă atmosferă decât cele ale vremii noastre. Iar proza sadoveniană oferă ocazia de a ne instala într-o ficțiune compensatorie, într-o lume cu altfel de relații umane. Să luăm spre cercetare, așa cum am promis, modul cum iubesc personajele sadoveniene. Detaliile, la care nu mă pot opri aici decât puțin, au savoarea lor. Nu pot evita în comentariu alunecarea în frivolitate, de care Sadoveanu e aproape întotdeauna străin. În Hanul Boului, boierul Dumitrașcu povestește cum s-a rătăcit la vânătoare, în
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
Calea Victoriei lumea ieșea la plimbare purtînd "cocarda zîmbetului pe buze". În studiile sale de critică literară propriu-zisă, Gabriel Dimisianu este ceea ce s-ar putea numi un justițiar în sotto voce. El corectează în permanență, fără resentimente, cu seninătate și umor, detalii referitoare la operele sau biografiile unor scriitori, unele dintre ele perpetuate în forma lor eronată la nivelul opiniei publice. Ca un indicator de mare precizie criticul pune întotdeauna lucrurile la punct. El scoate în evidență voltele etice și estetice ale
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
apogeul, îi desfide, alături de C. Stănescu, pe "conformiștii schimbării" apăruți după decembrie 1989 în viața publică românească. Indiferent de subiectul abordat, scrisul lui Gabriel Dimisianu atinge, invariabil, zone de mare adîncime. De fiecare dată el produce revelații, aduce în atenție detalii sau unghiuri noi de privire care schimbă fizionomia unanim recunoscută a ansamblului. Este unul dintre acei autori care îți oferă, a priori, garanția că, citindu-i, vei avea numai de cîștigat: în planul literaturii, în primul rînd, dar și în
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
unul din stâlpii de rezistență ai "Sburătorului" și ai modernismului, recunoscut ca atare de către amfitrion și de către criticul militant. Florica Ichim restituie integral pentru prima dată, după 70 de ani, acest text, însoțit de o amplă prefață, unde analizează în detaliu, mai ales pe baza agendelor lovinesciene, istoria relațiilor tensionate dintre cei doi. Nu aș trage însă concluzia generală că pe E. Lovinescu Camil Petrescu "îl exaspera ca om, nu-l interesa ca scriitor și publicist", cum afirmă cu hotărâre Florica
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
domestic. O altă aluzie e concentrată în imaginea ce redă o variantă nefinisată a tabloului Femeie la fereastră, variantă ce amintește de Van Gogh. Să fie o coincidență? Redescoperirea lui Vermeer a fost inițiată tocmai în perioada post-impresionistă. Din aceste detalii nu rezultă că filmul se adresează în exclusivitate celor pasionați de istoria artei. E suficient să fi văzut o singură reproducere după Vermeer ca să realizezi similitudinile în termeni de perspectivă și de lumină: difuză, rece, diurnă, "o prietenă a casei
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
reprodusă o pictură de Christian Schad (1894-1982), un pictor german foarte interesant, din păcate puțin cunoscut la noi. La fel se întâmpla acum câțiva ani și cu Monsu Desiderio pus pe coperta Orbitoarelor. Mircea Cărtărescu nu e indiferent la aceste detalii, prin urmare, alegerea lui Schad poate avea semnificația ei. Autoportret cu model este numele întreg al tabloului pe care Schad l-a terminat în 1927. Cei care cunosc tabloul știu că execuția picturii este de o finețe incredibilă și nu știu cât
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
Liviu Dănceanu Omenirea îmbătrînește și aceasta se recunoaște prin respingerea prezentului, prin refugierea tot mai acută în trecut, aidoma unui moșneag care rememorează în detaliu peripeții din cătănie, de pildă, dar uită cu nonșalanță ce trebuie să facă în ziua spectivă. Ca să nu mai vorbim despre proiecte: sublime virtual, dar actual absente cu desăvîrșire. Muzica nouă mărturisește, peremptoriu, prezentul și angajează viitorul, perspectiva. Or, de vreme ce
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
se opune precizia de bisturiu a oamenilor administrației de unde aflăm, într-adevăr, că prima soție a infirmului se numea Iulia. Coincidență? Punere în lumină a legăturii care face din Fedka și din bătrânul Fiodor unul și același personaj? Acest mic detaliu este aici mai ales pentru a arăta că toate interpretările sunt posibile și că se prea poate ca în prima lui tinerețe, bătrânul Fiodor s-a căsătorit cu o fată care fusese crescută sub același acoperiș, o anume Iulia... D.J.
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
în minte locul acela bine știut, în apropiere de Cotonou, în Bénin, Ouida, unde erau adunați viitorii sclavi ca să fie îmbarcați pe corăbiile morții ce luau drumul Americii. Ceva mai departe, în micul muzeu al satului, descrierile acestor călătorii ofereau detalii desprinse din acest infern uman. În spectacolul lui Odin, spectrul bătrâneții și imaginile morții circulă ca o temă cu variațiuni, imprimând totodată ansamblului un soi de lejeritate ludică, de exaltare poetică, concluzie a acestei tulburătoare călătorii, a experienței pierderii și
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
ar fi putut înțelege? Totul se petrecea într-un mod destul de ciudat, pe care Maigret nu avusese niciodată curiozitatea să-l analizeze, chiar dacă pînă la urmă reușise să-l cunoască tot auzindu-i vorbind despre asta, cu o mulțime de detalii, pe colegii săi de la Poliția Judiciară. Timp de zile, uneori de săptămîni, se împotmolea în cîte un caz, făcea doar ce trebuia făcut, dădea ordine, se informa despre unii și despre alții, părea că nu-l prea interesează ancheta, iar
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
fusese prima dată la Donkey Bar, împreună cu Mac Gill și detectivul ce mesteca chewing-gum, nimeni nu-i pomenise numele. Și nici Parson nu spusese că vorbea franceza. Poate că nu avea nici o importanță. Maigret trecu peste asta. Și totuși, acest detaliu se integra de la sine în ansamblul preocupărilor sale inconștiente. Cînd ajunse în Times Square, se uită mașinal spre Times Square Building, care îi acoperea orizontul. Asta îi aminti că birourile lui Little John se aflau în acel zgîrie-nori. Intră. Nu
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
de reținut: "Cu totul altfel arată istoria noastră privită de la Roma, cu aceea privită de la Constantinopol". Spuneam că cea de-a doua calitate a scrisului lui Andrei Brezianu este calofilia. Eseistul are un ochi de artist. Mereu atent la toate detaliile care îl înconjoară, competent și rafinat, el se simte în lumea artei ca peștele în apă. Intrarea într-un castel din Salzburg îi prilejuiește scrierea unor rînduri în care contemplația superioară se întîlnește cu erudiția și cu rafinamentul artistic: "La
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
urmă, menite să justifice fie opțiunea pentru anumite proceduri stilistice, fie să anticipeze, când și când, evoluții epice paroxistice, fie să prețuiască savoarea amănuntelor. Adevărul e că autorul excelează nu numai în memorabile flash-uri analitice, ci și în arta detaliilor apte să capete dimensiuni și înțelesuri copleșitoare, colcăitoare de adevărul vieții; o senzualitate a amănuntelor, am zice, pe care doar talentul o girează, talentul naratorului de a traversa, sobru și emoționant, în numele personajelor, imperiul de cenușă al războaielor, lagărelor și
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
acea Europă devastată de război...") - oferă o posibilă cheie de interpretare, punând într-o cu totul altă lumină evenimentele narate. Așa ne putem explica, de pildă, dinamismul de roman picaresc al întâmplărilor ai căror protagoniști sunt Grecul sau Cesare, prezența detaliilor picante sau caricaturale din portretele infirmierelor poloneze Hanka și Jadzia sau exotismul calm al atmosferei din pădurea de lângă Starîe Doroghi. Din cele spuse până acum nu trebuie să se înțeleagă însă că dramatismul ar fi cu desăvârșire absent. Începutul și
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]