636 matches
-
unei spiritualități de împrumut.” Iată-ne readuși astfel la teza din 1935 a lui N. Davidescu despre așa-zisa „inaderență a lui Caragiale la spiritul românesc”. La asta a răspuns definitiv, încă de atunci, Șerban Cioculescu, prin memorabilul său studiu Detractorii lui Caragiale, în care nu e, acum după 52 de ani, nimic de schimbat, nici de adăugat. Dar cele două fraze citate adineauri sunt nedumeritoare. Din prima ar fi părut să reiasă că zeflemeaua, în speță a lui Caragiale, arăta
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
plictisea cu gelozia ei „suedeză”. Din păcate, la ea chiar și sentimentele aveau naționalitate. Atunci am văzut pentru prima oară statuile Nijinski, în bronz, sculptate de Rodin. În catalogul expoziției era și articolul scris de Rodin (un răspuns răspicat dat detractorilor lui Nijinski, care-l ștampilaseră cu două cuvinte: „erotică bestială”) după spectacolul baletului După-amiaza unui faun, cu muzică din Debussy. Rodin scria: „Nijinski posedă frumusețea frescelor și statuilor antice, el este modelul ideal la care fiecare pictor și sculptor a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dezis mai întâi de oamenii care aplicau doctrinele, apoi de însăși doctrina ce strâmba sufletul omenesc. În realitate Labiș a fost primul și de departe cel mai important poet disident în comunism, ceea ce îl deosebește de vechii și noii săi detractori oportuniști. Despre Labiș unii susțin că ar fi fost asasinat. Nu știu ce să cred despre suprimarea sa fizică dar, fără doar și poate, un asasinat moral s-a petrecut și se petrece în continuare cu Nicolae Labiș. În anul în care
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Titu Maiorescu, încercă să atragă în jurul catedrei sale de la Universitate pe tineri înfocatul antijunimist Aron Densușianu. Atitudinea lui de luptă era naționalistă. Poet fără talent, autor al unei epopei ilizibile, Negriada, Densușianu are meritul de a fi semnalat valoarea Țiganiadei. Detractor crud și el al lui Eminescu. Tot acum, prin Contemporanul lui Ioan Nădejde, încep să se ivească în scena literară evreii, de altfel alături de cei mai autentici români în căutare de promovări pe căi ideologice. Bântuiți mereu de problema rasei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
totul superficial. Nu faptul de a fi retoric constituie o vină. Vlahuță e de fapt prozaic, jurnalistic. Poemul se preface într-o discuție de idei. Ce e mai interesant este de a constata că eminescianul Vlahuță nu-i decât un detractor deghizat al operei lui Eminescu. Toți cei umbriți de gloria poetului Luceafărului primiră cu satisfacție observația că opera aceluia era o modă periculoasă pentru tinerime, putând duce la sinucidere (concluzie sofistică pe nimic întemeiată): Când am înțeles c-aceasta e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
români, îndreptățind științific libertățile pe care creatorul și le ia față de vorbirea canonică (Limba română actuală. O gramatică a "greșelilor"). Printre tinerii cronicari sunt de citat Octav Șuluțiu, recenzent onest, Eugen Ionescu, poet și critic inteligent și teribil, Lucian Boz, detractor al criticii de analiză și instaurator al uneia de înțelegere într-un stil delirant, Al. Dima, eseist, cu bune studii în probleme de folclor și estetică. Conștiincios și cultivat istoric literar este Ovidiu Papadima. IMPRESII DE CĂLĂTORIE, ESEUL Cărțile de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și aceasta e una din cauzele profundei impresii ce face poezia lui Eminescu. * Să revenim. Dacă la poeții anteriori poți cita uneori și poeziile străine care le-au influențat unele bucăți - la Eminescu acest lucru nu mai e cu putință. Detractorii au încercat - cu Heine, cu Lenau, cu Platen - să arate că Eminescu "a copiat", dar a fost în zadar. (La steaua..., după Gottfried Keller, Sonetul Veneției, după Cerri, nu le-a publicat Eminescu. S-au găsit în hârtiile lui. El
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
parte. Domnii Ionel Oprișan și Ștefan Vârgolici au ajuns la volumul al zecelea cu al dânșilor „Corpus al receptării critice a operei lui Eminescu”, iar dl. Alexandru Dobrescu editează a doua oară o antologie (foarte vag comentată, din păcate) a „Detractorilor lui Eminescu” și așchii din aceste cărți de texte, dar și din altele pe care nu le mai înșirăm aici, sar în întrebările acide ale unor tineri care-l privesc, și ei, pe Eminescu drept un „cadavru din debara” (cu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
din o carieră în alta, că preocupațiunea constantă îi erau conexiunile de amor. Ca trăsătură generală a vieții scriitorului rezultă incoerența, dezordinea și confuziunea. Să vedem acum dacă această trăsătură s-a transplantat și în scrierile sale...” (Apud: Alexandru Dobrescu, „Detractorii lui Eminescu”, Ed. Junimea, Iași, 2002, p. 190 193). Desigur, poezia eminesciană este, astfel, incoerentă, dezordonată și confuză iar ziaristica sa, de asemenea. Zeci de pagini de „analize” vin să confirme influența vieții asupra operei. Aceeași imagine la Alexandru Grama
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Pătrașcu în Convorbiri literare (în cartea sa, însă, vor fi diferențe de text, autorul rescrie, taie, adaugă,etc.) Dacă nu ținem cont de aceste realități riscăm să-i păstrăm în continuare pe primii critici ardeleni ai lui Eminescu în zona „detractorilor”; dacă ținem cont de aceste texte despre viața (și opera) poetului, din care se alimentează ei, înțelegem că problema lor era alta decât persoana lui Eminescu, mergea dincolo de aceasta și țintea pe de o parte grupul de prieteni din jurul lui
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în rai o viață,/ De-ar fi costat și acolo mărul/ Cât costă azi, la noi, la piață” (Adam și Eva). „Fauna” tradițională a comicului este prezentă in corpore: despoții, patrioții de paradă, cozile de topor, impostorii, proștii, mediocritățile, grandomanii, detractorii și categoria mai nouă a bișnițarilor, chefliii, avarii, îngâmfații: „Deși murea, se bucura nespus/ Că și-n mormânt va sta cu nasu-n sus....” (Unui îngâmfat). Dar T. depășește gluma de moment: „Doamne, da, imperiul cade/cu toți șovinii, roi?/ O
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
surîs de îngăduință față de autor, pe care l-aș fi bănuit că recurge la o pedagogie simplistă, de fabulă à la Vasile Militaru, ori la procedee melodramatice. Văzută, ea m-a impresionat. *Uneori simt pericolul de a mă reconcilia cu detractorii; mă corectez însă imediat, cu spaimă de o atare slăbiciune. *Savurez, pentru rezonanțele ei actuale, ultima replică din Napoli, orașul milionarilor: „Această noapte trebuie să treacă. Această noapte se va sfîrși!” O savurez, poate, și pentru că, cititor de Biblie, recunosc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
stăruința celor rămași credincioși idealurilor legionare, această pecingine informativă s-a stăvilit și a început să dea înapoi. Totuși pentru opinia publică externă și în parte cea internă era necesar un eveniment major, care să detașeze Mișcarea Legionară de armata detractorilor. Aceasta s-a întâmplat la 23 August 1944 cum se va vedea mai departe. Revista „Axa” la Rostock Un eveniment cultural de mare importanță în grupul legionar de la Rostock este apariția revistei Noua Axă cu subtitlul: „Caiete legionare de istorie
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
literar căruia îi era contemporan, criticul accepta, de pildă, doar ideea unei literaturi „sănătoase”, refuza realismul lui Balzac ori se arăta opac la imaginația genial-romantică a lui Eminescu. De altfel, în istoria literaturii române D. a trecut multă vreme drept detractor al lui Eminescu, fiind identificat, fără temei, de N. Iorga, ca autor, sub pseudonimul Gr. Gellianu, al articolului Poeziele d-lui Eminescu (1875). Atribuire imposibilă din moment ce nimic din ce îl caracterizează pe cărturar - urbanitate, preocupare pentru motivare și argument, judecată
DEMETRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
1895. Repere bibliografice: Iorga, Oameni, I, 16-21; N. Petrașcu, Anghel Demetriescu, București, 1931; Perpessicius, Mențiuni, IV, 159-165; Sebastian, Eseuri, 420-425; Vianu, Arta, 206-209; Călinescu, Ist. lit. (1982), 542-543; Bucur, Istoriografia, 94-98; Dicț. lit. 1900, 271-272; Dicț. scriit. rom., II, 58-61; Detractorii lui Mihai Eminescu, îngr. și pref. Al. Dobrescu, Iași, 2002, XX-XXXIII. G.D.
DEMETRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 275-276; L. Volovici, „Adversarii” Junimii (1867-1880), ALIL, t. XIX, 1968; Manolescu, Poezia, 20-23; Bucur, Istoriografia, 80-84; Georgeta Antonescu, Aron Densușianu, Cluj-Napoca, 1974; Mircea Zaciu, Densușienii, TR, 1974, 8; Dicț. lit. 1900, 273-274; Dicț. scriit. rom., II, 71-73; Detractorii lui Mihai Eminescu, îngr. și pref. Al. Dobrescu, Iași, 2002, XXVII-XL. L.V.
DENSUSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
După o notă strecurată în „Voința națională” (1905), unde era perfid insinuată presupunerea că autorul lui Vlaicu Vodă ar fi profitat de un manuscris al lui Odobescu, se naște ceea ce, în același ziar, Ilarie Chendi numește „legenda plagiatului” lui D. Detractorii se ivesc unul după altul (în „Viitorul”, „Flacăra”, „Dreptatea”), făcând „dezvăluiri” stupefiante, dar fără vreo dovadă decisiv incriminatorie. Campania s-a potolit, însă D. va rămâne marcat. În corespondența lui, chestiunea e obsesivă, el mascându-și cu greu un „complex
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
începutul ei până în zilele noastre, Blaj, 1881; Explicarea mecanică modernă a naturei și credința în Dumnezeu, Blaj, 1881; Istoria Bisericii Românești unite cu Roma, de la începutul creștinismului până în zilele noastre, Blaj, 1884; Mihail Eminescu. Studiu critic, Blaj, 1891, republ. în Detractorii lui Eminescu, îngr. și pref. Al. Dobrescu, Iași, 2002, 36-188; Instituțiunile calvinești în Biserica Românească din Ardeal, fazele lor în trecut și valoarea în prezent, Blaj, 1895. Repere bibliografice: Al. Vlahuță, Scrieri, II, îngr. și introd. Valeriu Râpeanu, București, 1963
GRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287336_a_288665]
-
din 1882, îi aparțin fără îndoială. Din bogată activitate publicistica desfășurată în România, contribuția de cronicar dramatic (la „Românul”, între 1875 și 1880, la „Cimpoiul”, din 1882) trece în prim-plan, desi numele lui este legat îndeobște de rolul de detractor al lui I.L. Caragiale. Într-o cronică din „Românul” (1879), dramaturgul era acuzat de imoralitate, iar comedia O noapte furtunoasa calificată drept o „piesă de scandal”, plină de obscenități. Nedreaptă critică s-a reluat în „L’Indépendance roumaine” (1884). Gazetarul
DAMÉ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
9. 145 Ghica, "Despre literatura țărei", p. 557. 146 Vulcan, Panteonul român, p. 68. 147 Ibidem, p. 10. Prin contrast, mitul eminescian era un geniu atipic pentru contemporani, implicând absența recunoașterii din timpul vieții. Iulian Costache îl citează pe ilustrul detractor Grama: Ce e mai mult, atâta era de necunoscut publicului, cât în mijlocul câteodată nu putea să-și câștige nici pâinea de toate zilele. Semnul cel mai învederat, că n-a fost un atare om genial, care cu productele spiritului său
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Am citat în introducere mărturii oarecum mai picante, aparținând în exclusivitate contemporanilor, pentru a le putea compara cu cele publicate în primele două decenii ale regimului comunist, când atât Junimea, cât și T. Maiorescu au fost printre țintele preferate ale detractorilor culturii române de dinainte de 1945. M. Nițescu, autorul unei remarcabile sinteze asupra vremurilor de început ale comunismului în România, constata, referindu-se la T. Maiorescu, că această „perioadă din biografia sa postumă e sistematic trecută sub tăcere”. Atacurile au început
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
revistă a exilului apărută în 1954 (Caete de dor) se preconiza o întoarcere la critica lui Maiorescu, în țară sensul era contrar, fiind ilustrat, credem, cel mai bine de titlul unui articol semnat de Georgeta Horodincă, soția unui alt mare detractor al lui Maiorescu, N. Tertulian: „Adio, d-le Maiorescu” (Gazeta literară, nr. 48, 1955). Ca o ironie a sorții, peste ani, în 1982, autoarea și-a luat ea adio de la România comunistă, alegând libertatea oferită de Franța. Pentru că veni vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Rusu murise), altele, cum ar fi cea a lui N. Manolescu, la prima vedere oarecum neașteptate. Credem însă că N. Manolescu îl aprecia foarte mult pe criticul ieșean, despre care scrisese favorabil, și nu a acceptat să intre în corul detractorilor. O explicație o oferă reputatul critic, după mai bine de un deceniu, în prefața la cea de-a treia ediție din Contradicția lui Maiorescu (pp. 8-9):. „Despre ctitorul criticii românești se vorbește prea puțin. Ultimele studii care i-au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
tacă și să asculte cu o eleganță și o curtenie de neimaginat. Deși redutabil polemist, se resemna să-și cucerească adversarul, fără să-l nimicească. Îmi închipui amărăciunea sa când, în urma faimosului studiu ,Despărțirea de Noica", a fost catalogat între detractorii filozofului, deși intenția vădită a textului era să construiască, în replică, un elogiu la adresa celui care se despărțise (pentru a se regăsi în adâncuri) de Goethe. Nimic mai străin lui Alexandru Paleologu decât spiritul belicos josnic, cruzimea barbară și înregimentarea
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
de-a gata și prejudecăților istorice asupra operei celui mai nedreptățit (de unii exegeți sau doar formatori de opinie) dintre marii noștri clasici. Mai mult decît atît, spiritul său justițiar îl transformă adesea într-un avocat al lui Caragiale împotriva detractorilor săi mai vechi sau mai noi. Scrise în mare parte în anii ’80 (cînd ubuescul naționalism-comunismul promovat de Nicolae Ceaușescu ajunsese la apogeu, iar O scrisoare pierdută aproape că fusese pusă la index), studiile lui Ion Vartic au meritul de
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]