1,136 matches
-
fost pregătit de înțelepții săi profesori ai Institutului Stigmatelor pentru sacramentele iertării și euharistiei, pe care le-a primit la 13 mai 1883 în biserica parohială Santi Apostoli. Primi aceste trei sacramente ale inițierii creștine cu o profundă participare și devoțiune, atât cât puteau fi înțelese la vârsta aceea. Apoi, în spovadă, se arăta foarte sârguitor și meticulos, astfel încât tovarășii săi, atunci când îi venea rândul, îl ironizau dezamăgiți: «Azi va trebui să așteptăm o jumătate de oră!», chiar dacă era vorba era
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
luminile dormitoarelor și încetate ultimele șoptiri tainice ale băieților, treziți încă cu tenacitate, se furișau în grabă unul câte unul în capelă ca să încheie ziua cu o jumătate de oră de adorație ori să o completeze cu ultimele practici de devoțiuni personale. Un orar de un asemenea gen, nouă, celor obișnuiți cu alte ritmuri de viață, a putea părea istovitor și inuman. Era un sistem de viață asemenea celui pe care îl trăiau toți copiii și adulții la începutul secolului în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și pe doamna Masina. Și a deschis ușile, în fine, și copiilor pe care fiul ei îi aduna de pe stradă, abandonați pe contul lor. A primit o educație religioasă temeinică în Institutul don Mazza: iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele, devoțiunea față de Preasfânta Fecioară Maria Îndurerată, acceptarea încrezătoare a voinței divine, credința în Divina Providență, deschiderea și primirea celor mai umili, înțelegere față de slăbiciunile aproapelui. Acest fel al ei de a concepe și de a trăi viața creștină l-a transmis
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
inimile! Poate că uneori, ar ajuta mai mult dacă ne-am aminti aceste lucruri». Apoi, îi mulțumește lui don Calabria pentru că i-a trimis litaniile umilinței, o rugăciune pe care frații religioși din Verona o recitau în practicile lor de devoțiune individuală. «Vă mulțumesc foarte mult pentru aceste litanii compuse de cardinalul Mery. Dar dumneavoastră știați că toate ispitele împotriva cărora se ruga litania îmi sunt foarte cunoscute și încă de multă vreme? De dorința de a fi stimat - De teama
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de refăcut ori de ajustat cu borduri și dantele și le repurta confecționate la magazin. Se oferea să le facă și lor mici comisioane. Cele două domnișoare evreice îndrăgeau mult acest copil atât de bun. Giovanni își va aminti marea devoțiune a celor două surori pentru Sfânta Biblie. Odată le scăpă din mână Cartea Sfântă și căzu pe pământ. Ele au ridicat-o cu respect și au sărutat-o. Și întorcându-se spre copilul care privea cu atenție: «Conține cuvântul lui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și a contribuit să fie aprinse, numai Dumnezeu știe! Congregația Fiilor Inimii lui Isus Părintele Mario Venturini (1886-1957) s-a născut la Chioggia (Veneția). Sfințit preot diecezan, s-a angajat cu dăruire și entuziasm în slujirii parohiale și a promovat devoțiunea la Preasfânta Inimă și la Sfânta Euharistie. În 1912 a avut inspirația să fondeze un Institut care avea ca scop principal cinstirea preoției lui Isus, rugându-se și muncind pentru ca miniștrii sacri să fie sfinți după dorința Inimii lui Isus
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în viața suburbiei (erau o groază de bărbați de vârsta mea în Manhattan care își păstrau multe atuuri tinerești). Aventurierul sexual chipeș și arogant fusese înlocuit de un tip cam desuet apropiindu-se de patruzeci de ani și manifestând o devoțiune servilă față de nevastă-mea. Nadine remarcase și ea asta și îl ținea pe Mitchell din scurt ori de câte ori activitățile școlare sau ocazionala cină festivă ne aducea pe toți patru împreună; pe mine nu mă deranja, aveam propriile ciudățenii, în plus știam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
iar scena o tribună de la înălțimea căreia se cuvine să răsune în fiecare seară o pledoarie înflăcărată, exprimată artistic, și care să constituie o contribuție esențială la definirea universului intelectual și moral al omului nou, constructor pasionat și plin de devoțiune al orânduirii noastre socialiste.“ (Scînteia, 20 decembrie 1972) ALEXANDRU Ioan „Căci acolo unde nu există istorie și unde istoria n-a devenit patrie, scriitorul nu poate exista, nu are în numele cui vorbi și pentru cine trudi din zori în noapte
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
viața lor. Văd de aceea, în propunerile de măsuri prezentate de tovarășul Ceaușescu încă o dovadă a marii sale griji față de soarta literelor românești. Să-i dovedim, o dată mai mult, că știm să-i urmăm îndemnurile venite dintr-o înaltă devoțiune față de socialism, față de cauza clasei muncitoare, față de patria noastră“. (Scînteia, 8 iulie 1971) „Vă fac o confidență pe care vă rog să n-o luați ca pe un compliment, pentru că eu, înainte de toate, rămân un scriitor, adică un martor al
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a continua să scrie și alte cărți, cel puțin de talia acestei Istorii ori a Martirajului... ! Prezenta Istorie, apărută în minunate condiții grafice, vede lumina tiparului prin grija deosebită a reputatei Case Editoriale Demiurg din Iași, condusă cu profesionalism și devoțiune exemplară de Doamna Alexandrina Ioniță. Și, în finalul acestor rânduri introductive, ce altceva am putea consemna decât cele mai sincere felicitări destinate Cititorului, mulțumindu-i pentru alegerea făcută, din momentul în care a optat pentru această inegalabilă Istorie a Hușilor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Gherghișor (care e și o poetă remarcabilă). Dar influența lor e fatalmente mai slabă decât cea a criticilor din perioada comunistă. Nu vom analiza aici cauzele căci e limpede că acești tineri sunt indiscutabil plini de talent, de onestitate și devoțiune pentru literatura. Dar contextul cultural s-a schimbat fundamental, ca și mecanismele de promovare a cărților și autorilor. Dacă ne raportăm la deceniul opt al secolului trecut, nu pot să uit fantasticele tiraje ale unor volume de poezie apărute în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
anihilant în el pentru un om care le privește după mulți ani de la dispariția posesorului lor. Deodată înțelegi că te sufoci, simți că ființa ta nu încape în acest univers străin și pietrificat, pe care unii îl slujesc cu atâta devoțiune. Ies afară precipitat, aproape alergând. N-ar mai trebui să amestecăm literatura cu realitatea care a făcut-o posibilă dacă nu vrem să devenim niște umbre, dacă mai ținem la propria identitate. VASILE GÂRNEȚ: Petrecem mai multe ore la Malagar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
artistului, inclusiv uneltele sale de lucru, protejate cu un perete de sticlă circular. Când am intrat noi, un grup de studenți, probabil de la Arte, stăteau într-un ungher, ignorându-i pe vizitatori, și făceau schițe după sculpturile artistului. Am interpretat devoțiunea și concentrarea lor ca pe un omagiu adus lui Brâncuși, omagiu din care însă nu cred că sentimentul național românesc se poate alimenta fără a-și pune anumite întrebări. Valoarea creației lui Brâncuși este proiectată în universalitate, acolo unde multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din altă epocă, părinții compozitorului. Aici a stat leagănul pruncului Chopin, imediat după nașterea viitorului geniu. În mijlocul micului alcov, o vază de marmură umplută cu flori și crenguțe verzi aduse din grădina casei. Buchetul se schimbă în fiecare zi. Înduioșătoare devoțiune. După turul casei memoriale, urmează concertul în aer liber. Ne instalăm pe niște bănci lungi, de lemn, cu fața spre fereastra larg deschisă, înrămată de crengile legănate ale pomilor. Din interiorul odăii spre care privim, încep la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Maestrului, ca după aceea să înceapă să-l zeifice fără pic de jenă. Dacă acestor oameni li s-ar interzice cultul pentru Laxness, ei și-ar găsi cu siguranță un nou „salvator” în literatura din Islanda. Este o formă de devoțiune, o formă de „religiozitate” care se instalează într-o literatură privată de spirit critic. Publicul din Islanda este foarte mândru de premiantul său Nobel. Laxness a rămas, pentru mulți oameni, mintea și sufletul națiunii. Chiar și adversarii săi politici ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sărutarea nu este decât pură amintire, neavând obișnuitele trăsături ce țin de plumbul gravitațional al cuplului pământean. Imaginea iubitei nu este prea departe de cea a icoanei Maicii Domnului din colțul unei încăperi a casei ipoteștene. Poetul are aproape aceeași devoțiune pentru amândouă. Și de ce le-ar separa, când atitudinea copilului din el nu comportă nici un fel de vinovăție? După ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm112, [...] o să-mi răsai ca o icoană/ A pururi verginei Marii,/ Pe fruntea ta purtând coroană / Unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
românilor și, în bună parte, un imn înălțat sufletului românesc. Deși a fost tălmăcit și publicat de G. Coșbuc în „Tribuna” (1885), el rămăsese aproape necunoscut publicului de limbă română. De aceea, G. l-a „răsădit în românește” cu adevărată devoțiune: operațiunea comporta, dincolo de interesul pur literar, o înaltă semnificație patriotică. Transpunerea este - prin metrică, ton și ritm - adaptată spiritului limbii române și aduce sonorități coșbuciene și, uneori, blagiene, urmărind să reproducă mai ales atmosfera de intimitate și exultanță liniștită a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287178_a_288507]
-
trebuise să se trezească se trezise ireversibil, un fel de durere adâncă, ce În mod paradoxal mă aducea la viață, trecusem prin foc, acum tot ce rămânea de făcut era să concentrez picătura aceea de nemurire, care, cu atenție și devoțiune, ar fi putut supraviețui tăvĂlugului metabo- lismului universal. Era mai ușor de gândit decât de făcut. De câteva săptămâni nu mai puteam dormi și, drept consecință, nu mai eram bună de nimic. Dormeam chinuit, cu coșmaruri, astfel Încât eram mereu obosită
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
1972), Poienița ielelor (1974) și Văpaia (1984) sau în paginile memorialistice întitulate Îmi aduc aminte (1972), unde este evocat și Mihail Sadoveanu, căruia P. i-a împărtășit multe din cunoștințele sale cinegetice. Cărțile sunt constituite nu doar din descrieri, mărturisind devoțiune și nesfârșita încântare, nu doar din reverii naturistice, hrănițe de o realitate ridicată spre mit, ci și din evocarea dramelor unor sălbăticiuni, spre exemplu a unui jder care cade într-o cursă, a unui tap negru din Munții Făgărașului ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288889_a_290218]
-
însă nu, natura: operele de artă pot imita natura (și sunt apreciate pentru asta), dar natura nu poate imita natura. Istoria artei ne arată, se argumentează deseori, că tablourile de exemplu sunt aproape întotdeauna valorificate în scopuri practice precum impulsionarea devoțiunii religioase, creșterea prestigiului proprietarului sau ca investiții. Totuși, tot ceea ce demonstrează acest argument este că opera de artă poate cădea în categoria hibridă a utilului și concomitent plăcutului estetic, exact în acea categorie în care intră toate acele obiecte naturale
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
cre‑ dincios oarecum să preguste din Împărăția cerurilor. În figurația icono grafică totul era în funcție de privirea sau orientarea celui reprezentat fix, ființă sau alt lucru; este un fenomen care se regăsește în omul care stă în rugăciune așa încât, între obiectivul devoțiunii și omul credincios, să fie o unire nedespărți‑ tă constituită printr‑o însumare de raze vizibile specifice spiritualității imagi‑ nii: mobilitatea figurii arată că persoana cucerită de o spiritualitate divină bogată era în pace cu sine însăși, în comparație cu celelalte instabilități
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
contribuției la cultura românească. Cea mai statornică preocupare este lectura, din diferite unghiuri, a istoriei și a mitologiei istorice a românilor. Publică mai întâi zece poezii populare prelucrate în revistele „Vestnik Evropî” (1830), „Teleskop” (1833) și „Molva” (1835). Dintr-o devoțiune romantică față de spiritualitatea populară, tinde să amplifice valoarea textelor, punând la contribuție improvizația și fantezia mistificatoare. Interesul pentru individualitatea spirituală a unui popor este prezent și în comentariile asupra ideilor filosofului ucrainean G.S. Skovoroda. Influența lui Skovoroda, definit ca un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
Eroine și de Deținătorii de Cunoaștere.” Când sufletul tău va ieși din corp, glorioasele falange ale îngerilor să vină în fața ta. Și oastea victorioasă de judecători demni de respect.” 3. [oficiantul]: “...va trebui să încerci să-ți amintești practicile de devoțiune pe care le obișnuiai în timpul vieții.” “Dacă cel ce moare are o perioadă de luciditate suficientă, cei ce-l înconjoară îi pot citi cărțile sacre sau rugăciunile pe care le folosea în timpul vieții.” 4. “Dacă e adeptul etapei viziunii, i
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
universal, a materiei și informației/spiritului. 182 II.6. În loc de concluzii “Pentru decondiționarea sa de infernul lumii fenomenale (planul fizic, n.n.) și pentru descarnarea sa din larvarele învelișuri pământești a sinelui său divin (Atma), i se oferă omului două căi: −devoțiunea și acțiunea (bhakti și karma) −cunoașterea (jnana) ”, căi care de fapt reprezintă cele două moduri de percepere a reîncarnării: 1. aceea curentă, subiectivă, egoistă, de purificare a carrierului de către el însuși, ce presupune devoțiunea; 2. aceea obiectivă, de spiritualizare a
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
i se oferă omului două căi: −devoțiunea și acțiunea (bhakti și karma) −cunoașterea (jnana) ”, căi care de fapt reprezintă cele două moduri de percepere a reîncarnării: 1. aceea curentă, subiectivă, egoistă, de purificare a carrierului de către el însuși, ce presupune devoțiunea; 2. aceea obiectivă, de spiritualizare a Universului, prin transformarea materiei în informație, ce presupune cunoașterea. Pe ambele căi, carrierul obține spiritualizarea − prima dată direct, a doua oară în consecința îndeplinirii rolului său în Univers − însă Universul obține spiritualizarea numai pe
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]