2,071 matches
-
amintesc privirea-ți arzătoare Cum plină de iubire mă chema Și cum mă cerceta cu încântare Când poposeam de-o clipă-n fața ta Câtă căldură-n Soarele-prieten Și pe măsură-n inimile noastre! Retrospectiv, resimt de unul singur Cum devoram în doi iubiri albastre E tristă astăzi marea fără tine Căci mult ar vrea mângâie al tău trup Pe plajă, unde-ai stat nu se mai vede Forțe malefice brusc,vraja rup... Pulsând timid,sfârși steluța noastră Împinsă-n apă
REMEMBER(NOCTURNĂ MARINĂ) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348017_a_349346]
-
în utopia spiralei Cercuri repetând ce-mblânziră Orfeii... Genii, voi, deliruri ce tragic întrerupt-au tăcerea !Îngerii scânteind frigul spaimei de gol : „cine se uită îndelung în abis Se uită și abisul în el”. Cuvintele sunt orgasme Nemâncate te vor devora Ca fantasme. Poezia e altceva Altcineva. 2. Stihia se apără multiplicându-se Hologramă Zvâcnetul ei de șarpe de pasăre De sfârc erogenic A scrie pentru a suporta A nu vedea cu ochii altuia Cum pretinde opera, asta face. A ocoli
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
complotează Smulgerea zborul și unic adio, Iubito. Trădează-mă, zic, ca să nu suferi Inevitabila despărțire. Cât am băut din apa curată Nesațiul a fost și al oglindirii. Foamea de sine A fost suferința vindecării. Cuvintele sunt orgasme Nemâncate te vor devora Ca fantasme. 4. Nu poți fi nimic altei părți ce Există. Nu cere- întregire în androgin Nici în zeu Ai fost cel născut Ca să fii ce devine Rupe tăcerea prin cântec, Doliul nins pe curcubeu! Dă-te prins, îngere orb
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
dezolant tot noaptea albă a iernii mai poate face lumină, mai poate curăți, însănătoși, ca lectura unui psalm: Noaptea coboară albă/ precum o lectură de psalmi”. Și dacă-n lumea asta toate curg (Panta rhei), Timpul, linear sau ciclic, își devorează coada: ”Un an pleacă.../altul vine.” Ați reușit o frumoasă autopsie a mediului natural, dar și a mediului interior, psihic. Cenușiul de natură, ca și cel sufletesc, se pare că a fost acoperit de liniștea albă a iernii... ”Un an
PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350097_a_351426]
-
la o tortură perpetuă, asemeni lui Prometeu. Fiindcă asta mi se întâmpla - cu fiecare nouă zi, cu fiecare clipă, cu fiecare amintire mă simțeam mutilat, distrus, ucis, de parcă o pasăre de pradă ar fi venit, mereu și mereu, să îmi devoreze ficatul... Nu există ieșire din acest joc infernal. Nu se poate, cedez. Probabil, mă voi sinucide. Dar, înainte de asta, trebuie să mai am o întrevedere cu regizorul Cristescu. Poate îl conving să ecranizeze povestea mea. * L-am sunat a doua
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
Numele său a devenit, treptat, cunoscut pe întreg mapamondul, rostit din ce în ce mai des în cadrul întrunirilor literare, al seratelor lumii bune, ba chiar și al întrunirilor studențești, unde tineri avizi de a ști, dar mai ales de a descoperi noi valențe îi devorau, practic, opera. Deși câteva candidate tinere și foarte frumoase roiau în jurul său, a anunțat că încă nu se gândește la căsătorie. "Toate la timpul lor", a adăugat, deși era conștient că acel moment nu putea fi chiar foarte îndepărtat în
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
Violeta s-a născut în apartamentul pe care părinții l-au primit în ultimii doi ani de comunism. Toată familia locuise într-o cocioabă formată dintr-un „antreu” și o cameră în care iarna se încingea plita unei sobe ce devora, aproape fără-ncetare, multe paie, coceni și lemnele furate de pe oriunde se putea. Curtea, de nici o sută de metri pătrați, suprafață în care, pe vremuri, a stat cortul bunicilor și al părinților, împrejmuită cu sârmă, cartoane, lighene sparte și alte
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ANII DE MĂTASE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1257 din 10 iunie 2014 Toate Articolele Autorului îți scriu ca niciodată cast pe străzi înguste revoltate înalț aripi spre cerul vast cuvinte roșii devora(n)te culori aprinse orbitor ca fluturii perfid plutind inundă timpuri ceasuri mor pod de mătase construind din trupul meu emoții surde răsar ca cicatrici haotic iubirea pare să inunde un univers de moarte dornic îți scriu și sânii sidefii
ANII DE MĂTASE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361988_a_363317]
-
poartă nu vedeți pe ea de trei ori câte trei zăvoare ce vă tot holbați la urmele acelea plutitoare sunt ale gândului meu potcovit invers și acum plecați lăsați-mă să-mi dresez în liniște cuvintele căci ele mă vor devora de le voi scăpa de sub cravașă, mai ales ca acum sunt singur în turn CAPTIVUL ... Citește mai mult EU CA UN FLUIDAi întrebat asearăce sunt, cine sunt?Dar tu nu vezi oare cum curg? Căci ce mai curge?Curge apa
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
adevăr bolnav. Bolnav de dorul Ericăi. A descoperit acest fapt stând la taclale cu Tavi. Erica îl întrebase într-o scrisoare dacă dorește să vină la el în vizită. - De ce nu ai acceptat ?! - Nu aș suporta să văd cum este devorată de privirile lacome ale celor de aici ! - Este frumoasă ? Albert a zâmbit ușor : - Orice femeie își are frumusețea ei ! - Dacă o iubești atât de mult, trebuie să fie deosebită ! - Este ! Chiar și gândul că ea există mă face să văd
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > LUPII Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Lupii Lupii din sufletul meu mă sfâșie, mă devorează, iar demonii mă cheamă, mă ademenesc, aș vrea să fug, să mă ascund, să mă împotrivesc, dar e târziu, se înserează. Lupii din sufletul meu mă hărțuiesc, demonii îmi ațin calea, mă tortureaza, aș vrea să strig, să primesc ajutor
LUPII de NINA DRAGU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365418_a_366747]
-
să dea toți. Pretutindeni manipulare, dezinformare, naivitate întreținută, sărăcie. Democrația nu funcționează, fiindca dacă ar funcționa ar însemna că poporul ar avea puterea, or eu nu văd asta niciunde. Educația e dinamitată, după cum e și familia. Copiii rămân de izbeliște, devorați de oboseală, precaritatea materială, visele consumiste sau ambițiile de carieră ale părinților. Sănătatea e un cadavru în putrefacție, iar - dacă-mi permiți metafora - la morgă nu funcționează nici frigiderele, nici aerul conditionat. Agricultura e în colaps; turismul e o glumă
LASĂ-MI DOAMNE... POMII VII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365010_a_366339]
-
zilele care au urmat după trecerea mea prin Roșia Montană am rămas aproape complet atașat de ea. Mă obseda insistența companiei „Gabriel Resourses”, care de 15 ani urmărește, pândește și atacă vicios Roșia Montană pentru a o răpune și a devora-o. Mă obseda comportamentul unei părți din mass-media românească ce se prostituează la solicitarea gabrielenilor și ca foarte mulți ce cunosc ce fel de guvernanți avem văd cei treizeci de arginți cu care au trădat Roșia Montană, Munții Apuseni! Obsesiile
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (8) – DIN NOU LA ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365141_a_366470]
-
unei nedreptăți, cel care... dar comentariile au devenit inutile. Era prea marcat de degringolada evenimentelor petrecute după momentul revoluției. * Fusese educat să creadă în cărți, în ele puteai găsi adevărul. După despărțirea de George, prietenul lui de odinioară începuse să devoreze zeci, poate chiar sute de, cărți molipsit de această pasiune. Discernământul avea să vină însă mai târziu. La o vârstă poate prea fragedă citise “Uvedenrode” carte care l-a marcat profund. Urmare acestei lecturi, în biserică vedea doar inchiziția, absurditatea
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
picură întuneric” are în final un enunț sibilinic referitor la „anul păstrăvului”. La Anca Goja, povestirea Păstrăvul evocă așa, ca într-o doară tot un coșmar, o halucinație care mușcă din conștiința confuză a unui pescar, pescarul care se visează devorat de păstrăvi canibali. Și lectura comparată poate continua într-o veselie tot așa, avem, tot ca o coincidență un personaj chinuit de o tumoare cerebrală, locul, timpul și exprimarea diferă, nu-i așa?! Și ca să fie neagra coincidență fără cusur
ZĂPADA NEAGRĂ-POTRIVELI ŞI COINCIDENŢE AUCTORIALE, ARTICOL DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365270_a_366599]
-
uneori mulți dintre noi nu suntem pregătiți și facem greșeli care ne vor costa mai târziu. Trebuie să știm că până și iubirea, aceea intensă, profundă și încărcată de emoții, în care nimic nu este studiat, calcu¬lat, ne poate devora cu timpul. Să fugim și să ne temem de iubiri imposibile, absurde, care ne pot duce pe marginea vieții. Știu din propria-mi expe¬riență că, atunci când pierzi iubirea, îți trebuie putere și orgoliu de a suporta durerea, umilința. Din
IUBIRI...ȘI IUBIRI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364785_a_366114]
-
APĂRĂ-MĂ, DOAMNE, DE CÂINI! Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 978 din 04 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului O, Doamne, ce mult am decăzut din prezent, în trecut! Iată, nici câinele nu ne mai este prieten, căci ne devorează copiii... Cu viață de câine, Doamne, ne rămâne traiul!... Și ce departe, ce departe e raiul! Iar iadul e așa de aproape! Chiar în buricul târgului e iadul, Doamne! O, cât mă dor colții câinelui! căci acum mă sfâșie pe
APĂRĂ-MĂ, DOAMNE, DE CÂINI! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364982_a_366311]
-
gusturi noi de petrecere a timpului liber, Ion Muscalu sfidează toate aceste lucruri și propune publicului cititor, atât cât mai e acesta, o resuscitare a unei specii literare despre care se credea că a rămas acolo în trecut, când era devorată cu sufletul la gură de mii și mii de lectori: romanul istoric. Scoborâte din eposul sadovenian, atât de iubit altădată -aproape uitat astăzi -, romanele sale reînvie o lume, eroi și fapte pline de măreție tocmai pentru a sublinia ideea că
CATINCA AGACHE ION MUSCALU , UN ISTORISITOR PASIONAT AL ,,CNEZATULUI DIN VALE” de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366350_a_367679]
-
bucăți de cer senin și-n dimineți cu gust amar, le simt pe umeri și sub tălpi, cum ard...și dor. De-o vreme- adun și soare-n mine, cât mai rămâne-n asfințit după ce-o zi întreagă-l devorăm, flămânzi de viață, de lumină, de galben și de ce-o să fie. De-o vreme- adun în mine ploi, desculțe ploi de vară ce iute trec peste pământ, ca să rodească iar la toamnă -n vie și-n pâinea de cuptor
DE-O VREME...ŞI TU...ŞI ŢIE de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366615_a_367944]
-
tăiat, dar nu mai curge sânge! Iar ca să tac nu cred că-i înțelept Când spectrul nedreptății mă înfrânge. TRUBADURI MODERNI Ne spun poeții unei lumi mondene Că stihul lor e un cuvânt subtil, Prea obsedați de visele obscene Sunt devorați de versul volatil. Aduși cu mare fast și-n catedrale, Ades deplânși ca ne-nțelese genii, Pierduți în dialoguri triviale Scriu poezii născute din vedenii. Cuvinte-s aruncate fără noimă Prin tomuri în culori de curcubeu, De crezi că au
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
bucăți de cer senin și-n dimineți cu gust amar, le simt pe umeri și sub tălpi, cum ard...și dor. De-o vreme- adun și soare-n mine, cât mai rămâne-n asfințit după ce-o zi întreagă-l devorăm, flămânzi de viață, de lumină, de galben și de ce-o să fie. De-o vreme- adun în mine ploi, desculțe ploi de vară ce iute trec peste pământ, ca să rodească iar la toamnă -n vie și-n pâinea de cuptor
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
n mine- adun bucăți de cer seninși-n dimineți cu gust amar, le simt pe umeri și sub tălpi,cum ard...și dor.De-o vreme- adun și soare-n mine,cât mai rămâne-n asfințitdupă ce-o zi întreagă-l devorăm,flămânzi de viață, de lumină, de galbenși de ce-o să fie.De-o vreme- adun în mine ploi, desculțe ploi de varăce iute trec peste pământ,ca să rodească iar la toamnă -n vieși-n pâinea de cuptorși-n mere dulci uitate pe
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
ei te privesc zâmbind de sus, de cazi într-un păcat. Acum, aici, alt timp petreci, cu pietre de-ncercare. Te zbați, te lupți și tot încerci, să treci de fiecare. Cand ziua îți măsoară gând și carnea ți-o devora , Zilele trec, se duc pe rând te simți ca prins în horă. Frumos este atunci când joci, iar pasu-ti e iubire și dacă vrei să te întorci, nu poți, nu-ți stă în fire, fiindc-atunci simți c-ai găsit din
ETERNITATEA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365631_a_366960]
-
iată trei coordonate printre multe altele din substanța acestei cărți care-și schimbă mereu poziția și sensul: timpul devine viață, viața devine tăcere, tăcerea se contopește misterios cu timpul. Dar undeva, într-un spațiu ideal și himeric, poetul se lasă devorat de umbra propriei tăceri. O carte specială, o carte surpriză, care înseamnă altceva decât scrisul cu care ne obișnuise Theodor Răpan este Dansul Inorogului - Elogiul Melanholiei (2010), „o nouă încercare a firii de Poet”, după cum mărturisește autorul, întru împăcare cu
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
în acest univers luna este un soare travestit și psihopat mi-e dor de amforele voastre străine de patimi celeste și vreau să mai rămân în huma picturilor rupestre! metapoezie există două feluri de poezii: prima e cea care se devoră pe ea însăși până devine o stare o îndoială un suspin o iluminare iar a doua născătoare eternă de stihuri care vor umple acest univers până la implozie iscând a neștiuta oară primul gând așadar lumea este numai poezie și mizeria
CARTEA CU PRIETENI XXXXIX- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365748_a_367077]