3,976 matches
-
insistase. Orice s-ar zice, era un om delicat. Îi mărturisi abia acum că nu-i Înaintase demisia pe linie ierarhică și nici măcar nu intenționase să o facă - cu alte cuvinte, nu-l luase În serios, ceea ce pe maior Îl dezamăgi un pic. CÎt despre avansarea În grad, nici vorbă de vreun ordin primit de la Comandamentul Diviziei, fusese o inițiativă strict personală, pentru a-i ridica moralul, de fapt o mică și nevinovată păcăleală, față de care maiorul Smith se văzu nevoit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lasă Roja convins cu ușurință, dar îmi rămîneți datori, mi-ați stricat toată noaptea. Să știți că n-o să vă pară rău, zice Curistul simțindu-se dintr-odată mai fericit și parcă mai ușor cu cîteva kilograme, n-o să vă dezamăgim niciodată, de asta puteți fi sigur. Gata, ne-au căzut în laț Delfinașule, a ieșit mai bine decît mi-am imaginat, răsuflă Roja ușurat, ridicîndu-se de la locul său, privind la cele două cupluri proaspete care la celălalt capăt al coridorului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
stare c-o să le fac felul. Monte Cristo și Petrică o întinseseră cu o oră înainte. Joncțiunea au făcut-o la Televiziune, dom’ Roja, și ghici ghicitoarea mea cine-i aștepta acolo? Putea oare dom’ Președinte, eminența cenușie, să-și dezamăgească copiii? — îmi e puțin frică doar de cei care o țin una și bună, reia domnul Președinte, Partidul în sus și Partidul în jos, cu ăștia va fi cam dificil, sînt proști și încăpățînați. — Linia a doua, cei din spatele Piticului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
atingă femeia nici cu o floare, e același amorez dintotdeauna. În plus, nu mai are nici măcar slăbiciunile de altădată, Revoluția l-a călit, l-a uns cu toate alifiile, nu mai are nici mamă, nici tată, zice Gulie. L-a dezamăgit toată lumea, Piticul, că a avut încredere în niște lingăi, complotiștii, că l-au împușcat prea repede, revoluționarii, că au trădat adevăratul spirit al revoltei și s-au lipit fiecare la diverse grupuri de interese, Bătrînul, că a făcut infarct în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
receptor, nu renunț eu cu una cu două, să vedem care cedează primii, noi sau ei. — încă nu vrea să înțeleagă că negocierile s-au terminat, că toată istoria asta cu revoluția e un capitol închis pentru voi, reia Bătrînul dezamăgit de încăpățînarea lui Roja. Din păcate aveți dreptate, recunoaște Gulie, pe de altă parte e mai bine să lupți în continuare decît să aștepți să fii înhățat de niște hoitari, și scos țap ispășitor pentru niște fapte cu care n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
toată țara n-ar mai fi rămas nimic în picioare, ar fi trebuit să intre străinii să facă ordine, asta s-ar fi întîmplat. Nici acum nu e prea tîrziu, încearcă Părințelul să susțină aceeași idee. — Cred că v-am dezamăgit rău de tot, își dă Roja cu părerea. Așa pățesc întotdeauna cei care nu au răbdare să asculte un lucru pînă la capăt. Cîndva am suferit și eu de aceeași meteahnă, își amintește. — în sfîrșit a recunoscut că este cea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cîteva doze ne dorim ca vaca să se Întoarcă pencă iam arăta noi pizdei, danu, pula mea-i la fel de bleagă și de tristă ca a lui Ray Lennox atunci cu cu Shirley Pencă am fost io cu Shirley și am dezamăgit-o și nu pot da vina pe alții Mă duc la telefon, da iau hotărîrea să n-o fac. Încerc să aprind focul și-mi tremură mîinile. O bucată mică din manuscrisul lui Toal s-a păstrat intactă, sfărîmicioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
la fel ca și mine. Într-o căsnicie nu trebuie să te îndrepți către ceva. Căsnicia nu este un mijloc de transport în comun. — Trebuie să recunoști că ești un om dezamăgit, spuse Antonia. — Să fiu al naibii dacă sunt dezamăgit, am răspuns, și chiar dacă aș fi, asta n-ar fi din cauza ta. Cred că, de fapt, vrei să spui că tu ești o femeie dezamăgită. — O căsnicie este o aventură în derulare, spuse Antonia. Căsnicia noastră pur și simplu stagnează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
era însăși imaginea iadului. Mă întrebam dacă am să o recunosc pe Honor Klein. Nu-mi aminteam chipul ei, nu reușeam să recompun în minte decât portretul aproximativ al unei nemțoaice nemăritate de vârstă medie. Îmi aminteam că am fost dezamăgit de lipsa de asemănare dintre ea și fratele ei. Altminteri îmi părea a fi un exemplu tipic pentru categoria din care făcea parte, fără nimic interesant. Misiunea neplăcută pe care o aveam de îndeplinit, de a o întâmpina, îmi oferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
glas tremurat de plâns, privind în jos și răsucind în mâini batista umedă. — Îmi pare rău, draga mea. — Chiar îți pare rău? întrebă Palmer. Noi credeam că te cunoaștem, Martin. Ne-ai făcut o surpriză. N-aș zice că suntem dezamăgiți, dar cu siguranță suntem profund mâhniți. Într-un anume fel trebuie să luăm totul de la început. Am pierdut contactul cu realitatea. Trebuie să vedem unde te afli, să vedem cine ești cu adevărat. Nu încercăm să te acuzăm, încercăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pudra nasul. O salută pe Rosemary. Cred că nu mai e cazul să ne batem capul cu draperii, i-am spus lui Rosemary. Eu și Antonia rămânem împreună așa că totul se poate întoarce în Hereford Square. Dacă Rosemary a fost dezamăgită, a mascat totul cu multă eleganță. — Mă bucur, mă bucur foarte mult, spuse Rosemary. Antonia alergă spre ea și începură să se sărute. Eu mi-am terminat paharul cu whisky. 22 Draga mea Georgie, Fără îndoială ai fost nerăbdătoare, îngrijorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
al unui hotel. Totuși, când mi s-a făcut legătura, femeia de la capătul firului a refuzat plină de tact să-mi răspundă la orice Întrebare. În schimb, mi-a răspuns pur și simplu că era convinsă că nu voi fi dezamăgit de felul În care avea să-mi vorbească dacă mă hotăram să o vizitez. Primea musafiri În zile lucrătoare Între amiază și șapte seara. În camera 202. Cum? Da, era În regulă să trec pe la ea chiar În după-amiaza asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a zis că pleacă. Am rămas surprins, dar mi-a spus că uitase ceva și trebuia să plece urgent. Mi-a Întins biletul, spunându-mi că i s-a părut interesant să vadă „capul lui Apollo“ pe dinăuntru. Am fost dezamăgit, desigur. Dar Înainte să plece mi-a șoptit că nu ar deranja-o să ne Întâlnim din nou, „În circumstanțe diferite“. mi-am dat seama că nici pe mine. Așa că, peste două zile am străbătut orașul cu bicicleta, Îndreptându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gândeam că ar fi frumos să te am ca frate și eram pe punctul de a propune să trecem peste Întâlnire și să mergem la cafeneaua de peste drum. Dar tu păreai atât de serios Încât n-am vrut să te dezamăgesc. Presupun că ne-am Îndrăgostit unul de altul - ea În felul ei, eu În felul meu. Totuși, ca doi frați, ne-am dat seama că n-am putea fi niciodată un cuplu adevărat. Trecutul Dorei părea mult prea complicat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poate nega că Wilms era Îmbrăcată Într-o manieră care nu corespunde unor obiceiuri decente. Sau poate crezi că se grăbea la un curs de croitorie când moartea a surprins-o, machiată și Îmbrăcată provocator? În cazul ăsta te voi dezamăgi. După cincisprezece ani petrecuți la poliție știu să citesc semnele astea. Și experiența Îmi spune că unele trăsături nu dispar niciodată. Viciile rămân vicii. Îmi pare rău s-o zic, dar curva tot o curvă rămâne. Diels șopti ultimele cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Cu siguranță că era un subiect fascinant, am aprobat-o, nu prea convins. Și totuși, nu aveam lucruri mai importante de discutat? Împăturind ziarul, Dora mă privi distant. — Cum ar fi...? — Păi, nu vezi? Mi-am dat seama că sunt dezamăgit. — Nu știu să citesc gânduri. Dându-mi seama că acum era momentul, mi-am Înghițit și ultimele rămășițe de mândrie. — Prima oară când am ieșit, an Început, căutând cuvinte potrivite, ai zis că nu-ți plac oamenii care nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ar fi plăcut să fim frați. Asta se Întâmpla Înainte să-mi propui să coborâm aici, la cafenea - Înainte să devenim, mă rog, parteneri. Dar e clar că ți-am părut prea serios, și te-ai temut să nu mă dezamăgești dacă se destramă vraja. — Și ce dacă? Dora privi din nou afară pe geam. Păi m-am gândit la ce mi-ai zis. Și aș vrea să declar, i-am spus, că n-aș fi dezamăgit... Întunericul care se strecurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
temut să nu mă dezamăgești dacă se destramă vraja. — Și ce dacă? Dora privi din nou afară pe geam. Păi m-am gândit la ce mi-ai zis. Și aș vrea să declar, i-am spus, că n-aș fi dezamăgit... Întunericul care se strecurase pe la geam trebuie să fi fost foarte captivant, pentru că Dora părea să nu-și poată lua ochii de la ea. M-am jucat agitat cu paharul, Întrebându-mă dacă n-ar fi mai indicat să cer nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
foarte captivant, pentru că Dora părea să nu-și poată lua ochii de la ea. M-am jucat agitat cu paharul, Întrebându-mă dacă n-ar fi mai indicat să cer nota. Apoi mi-am zis, acum ori niciodată. — N-aș fi dezamăgit, adică, dacă m-ai considera... Știi, dacă m-ai considera fratele tău. Încet, Dora se Întoarse spre mine, privindu-mă cu niște ochi negri, goi, simpli. Cred că glumești. După zece minute sufocante, Încercând să alung norii negri care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-și sălbatic ceafa și înghițindu-și cu o mutră acră un râgâit. — Bine, hai, zi, ce-aveai să-mi spui așa de urgent de n-ai mai putut s-aștepți până ies? — Nimic, răspunde mama. S-a rezolvat. Mă privește dezamăgit la culme. Eu sunt rostul vieții lui și știu asta. Ce-a făcut? — Ce-a făcut e bun făcut și gata, cu voia Domnului. Ia zi, ți-ai deșertat mațele? îl întreabă ea. — Ba bine-nțeles că nu. — Of, Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
strig eu. Mai vreau. — Uite ce, am călcat rufe două ceasuri, înțelegi, până să apăreți voi, gagiilor... — DOAR O DATĂ! DE DOUĂ ORI! TE ROG! — NȚ! La care, incapabil (ca de obicei!) să-mi rabd frustrarea - de a fi privat și dezamăgit -, întind mâna, o înșfac și PLEOSC! Da, dar drept în ochiul meu. O singură cravașare cu mâna mea de maestru și cleiul țâșnește din mine. Te-ntreb, cine se mai pricepe să mi-o ia la labă la fel de bine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dormise În toată zarva trenului și că liniștea care Înconjura notele clare fusese cea care Îl trezise. Cel cu vioara Îl Înjură la rândul lui și continuă să cânte, mai mulți oameni Începură să vocifereze concomitent și cineva râse. — Ești dezamăgit? Întrebă ea. Am fost chiar atât de nepricepută? — Ai fost minunată, spuse el. Dar n-am știut. De ce ai fost de acord? Ea spuse, cu un ton tot atât de fin ca al viorii: — O fată trebuie să treacă și prin asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
echilibrul, dar se văzu nevoit să asculte tot drumul ipocritele lor consolări, căzând și iar căzând, potopit de dureri. Era imposibil de spus din magazie cât de noapte era. Când Coral aprinse un chibrit ca să se uite la ceas, fu dezamăgită să vadă ce Încet trecea timpul. După o vreme, rezerva de chibrituri se Împuțină și nu Îndrăzni să mai aprindă unul. Se Întrebă dacă n-ar trebui să iasă din adăpost și să se predea, pentru că acum Începea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aici; vrea să revadă orașul, împrejurimile stă pînă luni. Te rog, nu mă uita cu sudorul; îmi place să mă achit corect de sarcini. Am o echipă de douăzeci de oameni cu care mă împac bine; nu vreau să-i dezamăgesc. Colac peste pupăză, mai e și gripata aia, care m-a băgat în viteză. Păcat de picioarele ei superbe! Mulțumesc de cafea! Te rog nu uita... Îți spun după-masă ce-am făcut îl asigură Mihai. Vin și eu la autogară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
amintindu-și brusc vorbele severe ale femeii de la mansardă: "în discuțiile elevate, folosește-l pe este, nicidecum e-ul de maidan și să nu te mai aud cu asta! Te doare gura să pronunți corect și elegant aceasta?" O să vă dezamăgesc surîde Maria Săteanu, dominîndu-l atît prin statura ei dreaptă, dincolo de măsuță, cît mai ales prin privirea-i îndreptată pieziș în jos -, dar și aceasta are năut. Înseamnă că măiestria dumneavoastră de-a o prepara a înnobilat-o răspunde Mihai simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]