4,111 matches
-
șoldurilor și coapsele îi erau depărtate ca și când și-ar fi expus în mod voit pubisul. Mâna sa stângă ținea manivela geamului, mănușa albă fiind pătată de sângele de la degetele mici. Îi oferi polițistului un zâmbet slab, ca o regină parțial dezbrăcată de hainele regale care invita un curtean să-i atingă părțile intime. Haina însoțitorului ei era largă și scotea la iveală toată lungimea pantalonilor săi negri și pantofii de lac. Coapsa lui dreaptă era întinsă ca a unui instructor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vorbi și cu mișcările umerilor. Pentru Vaughan, interioarele colorate ale Lincolnului și ale celorlalte mașini pe care începuse să le fure pentru aproximativ o oră în fiecare seară stimulau cu precizie porțiunile de piele ale tinerelor târfe pe el le dezbrăca în vreme ce eu conduceam mai departe pe autostrăzile întunecate. Coapsele lor goale se modelau după panourile de vinilin pastel; difuzoarele conice adânci recapitulau contururile sânilor lor ascuțiți. Vedeam interiorul mașinii ca pe un caleidoscop de părți iluminate ale corpurilor feminine. Antologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
întreb. - Ba da, dar... nu încheie propoziția. - Înțeleg, spun, dar, vezi tu, nu am cum să-ți dau vreo boală. Nu am de unde să am așa ceva. Este absolut imposibil. Ok? - Ok, zice, înțelegând ce se ascunde în spatele vorbelor mele. Ne dezbrăcăm amândoi atât cât este nevoie ca să putem consuma actul nestânjeniți, Delia se așază pe penisul meu și începe să se miște, de parcă ar călări un căluț electric, în care bagi o monedă ca să pornească. Un căluț mare cât un miel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dormea. Am privit-o. Era într-adevăr cam gri. Am intrat în baie și, timp de o jumătate de oră, m-am spălat pe ochi. M-am întors în dormitor. Ana era tot gri, dar parcă mai puțin. M-am dezbrăcat și m-am întins lângă ea. Sforăia ușor, ca o pisică bătrână. Am mângâiat-o pe spate, chiar deasupra curului, acolo unde începe linia dintre buci. A gemut ușor și s-a mișcat, dar nu asta îmi era intenția. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Christine și, cu un gest simplu, aproape pur, îi luă capul între mâini și o sărută. Se sărutară în continuare, ore în șir, încet, dar cu convingere, într-o îmbrățișare caldă, umană. Când în cele din urmă începură să se dezbrace, Andreas scoase prezervativele din buzunar. - Avem nevoie de astea? zise. Iar Christine răspunse, privind la micuța cutie roșu-albastră cu un zâmbet care părea să vină de undeva din adâncul ființei ei: - Nu. noiembrie 2004 REVELION Muzica: Bob Dylan, The Walkmen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o excepție? Nu eram sigur, rămânea de văzut. Am ajuns acasă în Dr. Felix 14, unde nu era nimeni, ai mei petrecând Revelionul la cineva care avea o casă la țară. Sonia s-a aruncat în pat. - Poți să mă dezbraci? a zis. Sunt frântă. I-am scos pe rând pufoaica, bocancii, pantalonii, pulovărul, tricoul și ciorapii și am aruncat plapuma peste ea. Ciorapii erau uzi, deci i-am pus pe calorifer. Sonia adormise. M-am dus în living și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am spus. Sigur că te iubesc. Și ciudat, chiar eram sigur. - Dar mă lași să plec? - Nu, am zis, luându-i vioara și rucsacul din mână. Nu te las. - Nu? - Nu. O să te sărut. - Și? - Și după aia o să te dezbrac. - Și? - Și o să mă culc cu tine. - Și dacă nu vreau? - O să te violez. - Ha-ha. - Exact. Dar a rămas de bună voie, așa că n-am mai violat-o. 14/15 octombrie 2004 NOAPTEA COMPOZITORULUI Era iulie, sâmbătă, 4 noaptea, cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mi-a povestit că azi ai fost foarte ocupată cu reparatul motoarelor. O conduse pe Motholeli în camera ei și o ajută să ajungă din scaunul cu rotile în pat. Îi plăcea să fie independentă, așa că o lăsă să se dezbrace singură și să-și pună noua cămașă de noapte pe care i-o cumpărase domnul J.L.B. Matekoni. N-avea culoarea potrivită, observă Mma Ramotswe, dar fusese aleasă de un bărbat, așa că ce pretenții poți să ai? — Te simți bine aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cur! - ...s-ar putea să nu mai însemne mare lucru, conchid, în vreme ce lumea se dezmorțește râzând. Știu unde pun cheia când pleacă și-ncuie poarta, nu mă mai lasă în stradă, nici la colibă, nici la fabrică, de când ne-am dezbrăcat și ne-am dat cu nămol peste tot și ne-am legat la brâu crengi de salcie și brusturi, pentru că eram sălbatici și eu am dezbrăcat-o și pe Iulia, să fie și ea sălbatică și a spus maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mă mai lasă în stradă, nici la colibă, nici la fabrică, de când ne-am dezbrăcat și ne-am dat cu nămol peste tot și ne-am legat la brâu crengi de salcie și brusturi, pentru că eram sălbatici și eu am dezbrăcat-o și pe Iulia, să fie și ea sălbatică și a spus maică-sa “îi rup picioarele dacă-l mai prind pe derbedeu”. Cheia e sub un gavanos cu pământul uscat, deschid dulapul cu trei uși, în care nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
taică-tău bate crâșmele în loc să mai tragă acasă! *** - Sara, nu m-am mai anunțat, nu știu dacă... Nu se miră, nu se bucură excesiv, n-am deranjat-o. Are și ceva care mă scoate din minți. Ai putea să te dezbraci de tot, ea ți-ar da o pătură, să nu-ți fie frig, și haine de-ale ei, poate-ți vin. Dacă nu vrea, nu te vede. - Intră, lasă-ți haina aici... - Nu stau mult, am trecut doar așa... sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
plex? Pentru ăsta nu puteai scăpa zile în șir de febră? Atingerea lui întâmplătoare făcea să-ți tremure carnea și să-ți pulseze venele-n tâmple? Pe insul ăsta îl visai cu ochii deschiși, imaginându-ți nerușinat că l-ai dezbrăca de haine? Pentru ființa asta ștearsă băteai străzile de nebună, doar-doar l-ai putea întâlni? - Povestea cu ramura înnegrită... - Da... te uiți acum la individul vulgar, îngrozitor de banal, cu ceva burtă, îmbrăcat și-aiurea... Iubirea vieții mele? Sortitul? Hotărât lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o șalupă la apă și perechea care sărea În ea și se apropia, vîslind fără grabă, spre debarcader. Îi urmări, aproape tîrÎndu-se, ca un tigru aflat la pîndă, pînă În dreptul micuței plaje din fund și observă cum femeia se dezbrăca cu liniștită parcimonie În timp ce se lăsa noaptea, pentru a intra apoi În apa curată și călduță. Bărbatul aprinse Între timp un foc mare din ramuri uscate, Întinse o pătură pe nisip, se dezbrăcă la rîndu-i pentru a face o baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din fund și observă cum femeia se dezbrăca cu liniștită parcimonie În timp ce se lăsa noaptea, pentru a intra apoi În apa curată și călduță. Bărbatul aprinse Între timp un foc mare din ramuri uscate, Întinse o pătură pe nisip, se dezbrăcă la rîndu-i pentru a face o baie În mare numai pentru cîteva clipe și așteptă În cele din urmă, pe cînd afară se făcuse deja noapte, ca ea să vină la Întîlnire. Cu părul negru șiroindu-i de apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
speranță, căci nutreau convingerea că, orice-ar fi făcut, povestea lor avea să se sfîrșească acolo, legați de acele vîsle care le transformaseră mîinile În carne vie și le Îndoiseră spinarea. Trebuiau să vîslească și continuară s-o facă. Se dezbrăcă pînă la piele și intră În apă fără să se țină de margine, pentru că, deși nu era o Înotătoare expertă și abia dacă reușea să se mențină la suprafața apei, i-ar fi fost de ajuns să dea de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Valium. Un Valium mititel și albăstrel, un alt Valium albastru-pulbere, albastrul deschis Tiffany’s - ca un cadou de la Tiffany’s, Valiumul cade în gura lui Brandy, rostogolindu-se în aer. Taiorul de care am ajutat-o pe Brandy să se dezbrace e un model Pierre Cardin Space Age de un alb imaculat, fusta dreaptă și cilindrică e neatinsă și aseptică până chiar deasupra genunchilor, jacheta e atemporală și clinică în croiul ei simplu și mânecile trei sferturi. Bluza de dedesubt e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un loc, iar realitatea era limpede, nu putea face nimic în apărarea sa, pentru păstrarea cît de cît a ceea ce era numai el, Radul Popianu. Primul ordin pe care l-a primit de cum a intrat acolo a fost să se dezbrace gol pușcă, nu era singur, ci o întreagă companie, două sute de oameni, toți să se dezbrace și să stea aliniați, să aștepte inspecția. Și inspecția a executat-o chiar comandantul școlii, care și-a făcut apariția în uniformă de gală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de cît a ceea ce era numai el, Radul Popianu. Primul ordin pe care l-a primit de cum a intrat acolo a fost să se dezbrace gol pușcă, nu era singur, ci o întreagă companie, două sute de oameni, toți să se dezbrace și să stea aliniați, să aștepte inspecția. Și inspecția a executat-o chiar comandantul școlii, care și-a făcut apariția în uniformă de gală, cu stilet regulamentar la centură. Atunci, nu doar el, atunci, toți cei două sute s-au simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu chestiile de care ți-e frică îți vin de hac. Cea mai mișto parte a Pescuitului de Perle era gura de scurgere pentru filtrul piscinei și pentru pompa de circulație a apei. Partea cea mai faină era să te dezbraci și să te-așezi pe ea. Cum ar spune francezii: cui nu-i place să i se sugă curul? Și totuși, acu’ ești doar un puști care și-o freacă, și-n clipa următoare n-o să mai ajungi în vecii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-și revină și să nu se mire, consternată, de ce erau oamenii în stare: să se omoare pentru un covor! În zilele foarte călduroase, Bica accepta ca uriașa balie de tablă să fie scoasă afară și nepoții să facă baie împreună. Dezbrăcați la chiloței, Ema, Dan și Luana așteptau, chiuind de bucurie, ca Bica să umple "cada" răsturnând în ea cele câteva zeci de găleți cu apă fierbinte, încălzită la toate aragazurile din gospodărie. Cocoșată din pricina greutății și asudată de căldură, Bica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se întoarce și pleacă. Și, dintr-o dată, sala începe să strige: "România! România! România!" Mama e covârșită. Începe să plângă. Învățătoarea Sota iese la scenă deschisă, îi îmbrățișează pe copii, se oprește în fața "României" și o ridică în brațe. Acasă, dezbrăcată de orice succes, Luana o luă de la capăt cu poznele. Urcată călare pe o mătură, alerga la deal și la vale, strigând cu toată gura. Mătușa Vanda, ieșită în curte să întindă rufele, se rățoi la ea: Aici nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cel mai experimentat ar trebui să aibă reale rețineri atunci când face afirmații despre versurile eminesciene. Haideți, deci, să lăsăm pe Eminescu să odihnească în pace și să ne bucurăm de ceea ce ne-a lăsat, fără a încerca să-l mai "dezbrăcăm" și de puținele veșminte care i-au mai rămas". Când comisia citi comentariile personale ale fetei rămase șocată. Doamna de română nu reuși să-i ierte situația penibilă în care o pusese. Nu că ar fi fost vreun pui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
oprească lacrimile. Pe tot parcursul nopții ținu pe burtă pungi cu gheață. Nu închise un ochi, spunându-și fără încetare că totul va fi bine. A doua zi dimineață fu condusă într-un salon vecin cu sala de operație. Se dezbrăcă de cămașa de noapte și trase pe ea un șorț alb, încheiat cu șiret. Încălțată în papuci de pânză, intră în sala de operație. Aspectul rece al încăperii, încărcată de aparate necunoscute, masa lungă, plantată în mijlocul camerei și medicii mascați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui și Renar o luă în brațe, apoi îi prinse mâna și-o conduse acasă. Luana o găsi pe Sanda șoșotind cu Bica. Femeile amuțiră brusc la intrarea ei. Tăcerea pluti în aer, ca o amenințare surdă. În timp ce fata se dezbrăca, Bica o atenționă: Nu e cam târzie ora, asta, la care te-ai întors? Luana o privi surprinsă: Întotdeauna vin așa. Strada era plină de oameni și-apoi n-am fost singură. Bica încercă s-o convingă că are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
imposibil s-o poți refuza când te îmbia la o musaca, la o iahnie. Îl primea pe fiul ei atunci când se întorcea acasă pe două cărări, ca pe un copil năzbâtios, cu dojeni blânde, amestecate cu vorbe de alint, îl dezbrăca de palton apoi se apleca icnind să-i desfacă șnururile la pantofi, mărimea 45, comandă specială, îl îndemna cu mâncare, venea întotdeauna cumplit de flămând, de, prietenii se îngrijeau să toarne în el băutură, dar nu-l întreba nimeni dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]