681 matches
-
naționali nu este entuziasmat de soarta lui de român. Și atunci, începe mărturisirea deficiențelor proprii, interpretate și scuzate prin viciile substanțiale ale României. Nici un român nu se simte personal vinovat. Toate ratările și golurile și le explică prin vidurile României, dezertând astfel de la responsabilitatea individuală. Este drept că schimbarea la față a țării nu se poate face prin eforturi divergente și disparate, ci este necesară o modificare structurală pe bază de orientare colectivă. Dacă toată România nu pleacă la drum ca să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
există atâta forță în evoluție pentru ca să înfrîngă pe cea care se naște peste ea. Cultul secolului trecut pentru evoluție a luat forma celui mai plat misticism. Mediocritatea oamenilor s-a complăcut în a inventa "virtuți" evoluției, pentru ca ei să poată dezerta din fața oricărei responsabilități. Evoluția va face totul cum trebuie, pare a fi fost lașitatea acestor deficienți. Toți oamenii care se reclamă de la "curgerea lucrurilor" pentru a-și justifica inactivitatea suferă de o neputință constituțională. Lipsa de sânge este izvorul înțelepciunii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pază erau Înzestrate cu câte o bucată de șină de cale ferată, atârnata de o sârmă, În care se bătea noaptea, la intervale regulate de timp, spre a se verifică dacă nu cumva santinelele din post au adormit sau au dezertat; atât ziua, cât și noaptea, erau patrule comandate de un subofițer și Însoțite de câini-lupi, care controlau Întregul sistem de pază. Din cartea lui Cezar Zugravu: „Mărturii ale suferinței” În lagărul de la Saligny, ca de altfel În toate lagărele de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
e frică să rămâie singur cu gîndurile-i proprii și-și răspunse: "Conștiința mea e împăcată"... Și numaidecât, ca la poruncă, îi răsăriră în minte argumentele, cu zecile, îmbulzindu-se să-l încredințeze că Svoboda a fost vinovat, a încercat să dezerteze și să trădeze, și că, prin urmare, el, care din întîmplare l-a judecat și l-a osândit, n-are să-și impute nimic, nimic... Totuși, pe când asculta în suflet dovezile liniștitoare, în tavanul cu grinzi negre se iviră, întîi ca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o, dar e... este ― bolborosi Bologa, oprindu-se deodată aiurit și simțind o uscăciune ciudată în cerul gurii, parcă s-ar fi trezit dintr-un somn cu visuri năprasnice. ― Nimic nu poate scuza trădarea și de altfel un ofițer care dezertează e mai criminal decât... mai criminal! zise Varga, sculîndu-se. Și, fiindcă mâine dimineață trebuie să fim la datorie, v-aș propune să ne cărăbănim... Nu de alta, dar mi-e teamă că, de vom mai zăbovi mult, aveți să mă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
iarăși de mânie. Chiar în clipa aceasta aghiotantul se strecura în cancelarie, înfricoșat și întrebător. ― Notează pe locotenentul Bologa, mormăi generalul Karg către aghiotantul aiurit. E primejdios și... Nu m-aș mira să aud într-o bună zi că a dezertat la inamic... Ce oameni!... Ce armată!... Aghiotantul se înclină, puse niște hârtii pe masă și se grăbi să dispară în vârful picioarelor, fără zgomot, de frică să nu-ji descarce generalul mânia asupra lui. În mijlocul curții, Apostol Bologa se uită împrejur
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că nu simțea nici emoție, nici nerăbdare. Aștepta, cu ochii înainte spre țintă, cu gândurile slobode. Vremea trecea peste dânsul ca o apă lină, răcoritoare... Într-un târziu îi fulgeră prin minte că poate rușii îl vor disprețui că a dezertat, el, ofițer... Și chiar în clipa aceea un bubuit prelung, răgușit, spintecă văzduhul. Apostol înlemni, într-o așteptare amețitoare. Peste câteva secunde, care i se păruseră nesfârșite, izbucni un răbufnit mai greoi, ca și când s-ar fi desfundat pământul. Apoi îndată
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
viață, din ce în ce mai impetuoasă, îi tăia orice avânt, murmurîndu-i neîncetat în inimă: "Întîi eu, și pe urmă cealaltă lume!" Într-o noapte fără somn apoi a găsit împăcarea. La urma urmelor, soarta a făcut bine ce a făcut. De ce ar fi dezertat el la ruși, când tocmai i se oferea prilejul să treacă la romîni? Pentru muscali ar fi fost un simplu și disprețuit dezertor, în vreme ce românii îl vor primi ca pe un frate. Dincolo dezertarea ar fi fost o crimă dezonorantă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ochii mari: ― Atunci bănuielile mele... Atunci umbli cu gânduri de dezertare? ― Gînduri? murmură Apostol cu un surâs straniu. Gândurile sunt schimbătoare, Varga! Am însă o credință vie în suflet... asta, da! Și dacă ea îmi va porunci să trec... să... dezertez la inamic, adică la inamicul vostru, nu voi ezita nici un moment a-mi face datoria cea adevărată... De altfel, chiar voi, judecând cinstit și fără pornire, îmi veți da dreptate și mă veți aproba! Sunt sigur că și tu, în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
foc... Acuma ești mulțumit? ― Tu poate glumești, Bologa, dar eu... ― Nu glumesc deloc! declară Apostol, devenind dintr-o dată sfidător. Locotenentul Varga era jignit personal de toate câte auzise. Seninătatea și hotărârea cu care Bologa, un ofițer, îi declara că va dezerta îl înfuriau. O clipă se gândi să-l denunțe și, astfel, să-l pedepsească. Dar polițismul îi repugna. Și apoi prea au fost prieteni odinioară ca să se despartă pentru niște lucruri care, în realitate, îl priveau numai pe Bologa. Dacă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lor?... Am fost azi pe la cartier, chiar de acolo vin... Toți sunt muți și gravi și ridică din umeri: să-i ia dracul pe toți!... Și pretutindeni o vigilență extraordinară, mai ales că în ultimele zile au început oamenii să dezerteze la dușman pe capete, cu deosebire românii... Numai azi-noapte am aflat c-ar fi șters-o vreo cinci infanteriști, așa că-ți închipui ce-i pe la noi! Klapka se uită la Apostol cercetător, ca și cum ar fi vrut să vază ce impresie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
multiplului telefonic, și pe Varga, alături, îndoit de șale, plecat puțin înainte, trăgând cu urechea. Apoi auzi strigătele aghiotantului și ascultă cu luare-aminte. ― O patrulă de ofițeri... comandată de ofițer, firește... a prins un locotenent de artilerie care încerca să dezerteze la inamic... Cum? Cum îl cheamă? Locotenent Varga, comandantul escadronului al treilea... A, pe prizonier?... Cum îl cheamă pe prizonier, Varga? ― Bologa Apostol, șopti Varga. ― Locotenent Bologa Apostol!... Bo-lo-ga... din artilerie... Nu știu... Da, da, firește... Acum ce să facem
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fără suflet!... Ei, noapte bună la toți! Locotenentul Varga rămase încurcat un răstimp. Se gândea c-ar trebui să pună câteva întrebări prizonierului, să-i afle intențiile... Îi fulgeră chiar prin creieri că poate nici n-a vrut omul să dezerteze, ci s-a rătăcit, necunoscând terenul. Altfel, cum ar fi nimerit tocmai în sectorul lui, mai ales după ce l-a amenințat deunăzi? Se duse la masă, își făcu loc, își pregăti cele de scris, mereu nehotărât. Apoi deodată se întoarse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
războiul și i-a zdrobit cariera... Și barem de s-ar putea "activa" în armată! Nici cariera militară n-ar fi rea... Isprăvindu-și biografia, căută să afle cum și unde a fost prins Bologa și de ce a vrut să dezerteze. Fiindcă Bologa era scump la vorbă, sublocotenentul începu să-i înșire diferite "cazuri de dezertare". ― Am avut chiar în regimentul nostru unul, nu de mult... acum vreo patru luni... Un stegar, polonez de origine... băiat bun... Cine știe ce i-a venit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Am avut chiar în regimentul nostru unul, nu de mult... acum vreo patru luni... Un stegar, polonez de origine... băiat bun... Cine știe ce i-a venit, destul că l-au prins, iar el a mărturisit cavalerește că "da, am vrut să dezertez..." Și totuși a fost numai împușcat!... Vezi?... Căci dezertarea simplă se pedepsește cu moartea prin glonț, adică o moarte oarecum onorabilă... militară... În fond, între gloanțele plutonului de execuție și gloanțele dușmanului nu-i deosebire decât de calibru și de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
căutând, instinctiv, drumul pe unde a vrut să treacă dincolo și locul unde s-a întîlnit cu Varga. ― Știu... sunt și eu militar, zise pretorul cu dispreț. Dar cum a ajuns în buzunarul d-tale? Și tocmai când încercai să dezertezi la inamic? ― Fiindcă... fiindcă... bolborosi Apostol, încurcat, roșind brusc și apoi oprindu-se rușinat că iar era să mintă. ― Să-ți spun eu cum, reluă pretorul, privindu-l lung, cercetător. Fiindcă n-ai vrut să mergi cu mâna goală! Nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
iscălești... De aceea am cerut un supliment de instrucție și, după stăruinți colosale, am izbutit. Acuma să mă ajuți și tu, înțelegi? Întâi vei renega prima depoziție, dar, știi, foarte energic, pe urmă vei tăgădui categoric că ai vrut să dezertezi la inamic... Restul rămâne în sarcina mea... Am să găsesc eu explicații plauzibile în privința rătăcirii tale, noaptea, prin liniile de tranșee pe care nu le cunoșteai... Chiar harta, asupra căreia pretorul se străduiește să-și întemeieze acuzația de spionaj și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să se întoarcă acasă. „Mă vei ascunde“ îmi spusese când venise în permisie, iar eu îi răspunsesem că dacă va face asta îl voi spune primarului și jandarmilor. N-aș fi făcut-o, dar îmi era prea teamă că o să dezerteze cu adevărat, că va fi prins și împușcat, dar oricum a murit, cu o săptămână înaintea armistițiului... Vreau doar să vă spun că mie mi-a fost milă de bieții flăcăi, așa că, înainte de a le duce de mâncare celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu Mossadul? Lăură nu păru deloc surprinsă și-i replică imediat: - Mi-au recunoscut deja ,,băieții” vocea?!.. Atunci e bine. A fost vorba de un incendiu, ceva legat strict de familie. Nu vă faceți probleme... Între timp, bodyguardul cu pricina dezertase și el, fugind tot în America, unde lucra acum ca șofer pe un TIR. Lăură nu mai păstra vreo legătură cu el, dar ceva i se părea ciudat în toată povestea asta...Încerca să mai înnoade și alte fire, capete
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
destinul ei însemnat și pe măsură ce ne afundam în noapte îmi devenea din ce în ce mai clară nevoia mea de ea, cum de poate să închidă ochii, lovitura abandonului lui îi pulsează în pântece, iar patul este inundat de ură împotriva lui, nu poți dezerta de pe corabia vieții, să o lași pradă cruzimii hazardului, sperasem că nu se va întoarce la mine, nu o pot ajuta, dar iată că acum o aștept, traversez din nou strada pustie, râul fierbe, pe malurile sale îngenunchează mașinile însetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
citește, și dacă citește, nu înțelege, și dacă înțelege oricum nu contează, fiindcă-i alcoolic, și dacă nu-i nici alcoolic, lasă, că are el alte bube. Suntem cu ochii pe el. SECRETUL ADRIANEI Adriana BABEȚI Raiuri și lacrimi Am dezertat din pagină și-am intrat în ceață la începutul lui aprilie, în triluri de fado, cu amintirea Portugaliei în inimă. Ce-am făcut de atunci, preț de două săptămâni? Întâi, am bântuit pe culoarele, prin amfiteatrele și birourile universității, aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
Întâmplat. Primul mi s-a părut condescendent când mi-a spus povestea: cel din urmă, mai Înțelegător. Din când În când negustorul nostru de flori și cărbune se aliează cu Boris, un grenadier crăcănat din trupele lui Kornilov, care a dezertat devreme În 1918 și În prezent Își câștigă existența la Moustache Bar, nu departe de Bursă. Locul era vizitat doar de „clientela fidelă“ - nu doar de ruși, ci de orice bărbat cu o slăbiciune pentru pilozitate facială. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de o lectură severă. Cărțile scoase pînă acum, nu puține, începînd cu Harpele ploii (Ujgorod, 1981) vorbesc limpede despre crezul unui poet și calvarul unui neam trăind sub "blestemul mioritic". Înseriat visătorilor iremediabili, poetul, locuit de fantasme și idealuri, nu dezertează; mușcat de patima scrisului, el nu se refugiază într-o poezie de seră, mărturisind într-o Stare de grație: "apasă pe condei / ca pe un trăgaci". [...]Or, volumul din urmă, rod și al unor bogate lecturi, întărește ideea saltului valoric
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și păstrătoare a identității naționale. Poate singura. Pentru că ea și numai ea ține în viață sufletul sufletului unui neam, și anume limba acestuia." Vasile Proca: Dragă poete Lucian Vasilescu, cu niște ani în urmă afirmai că, inginer chimist fiind, ai "dezertat în literatură". Iată motivul (dorința) de-a înfăptui un dialog, fiindcă "suntem un dialog determinat temporal, un dialog care începe în chip istoric" (Martin Heidegger). Un dialog "confort doi îmbunătățit". Cel puțin... Așadar, se iau trei nume: Caragiale (responsabil cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
deloc și pe care am învățat-o, din mers, de la Mircea Croitoru, un maestru al acelei profesii). La "Luceafărul", același generos Lurențiu Ulici mai adusese pe Cristian Popescu (redactor), Ioan Es. Pop și Daniel Bănulescu (corectori). La data cu pricina "dezertasem" deja în literatură de ani buni. Cuvântul acesta dezertor mie îmi place. Îi prețuiesc și-i respect pe "dezertori". Sunt oameni care-și asumă un risc pe care-l pot plăti chiar cu prețul vieții (Bologa, să spunem...) doar pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]