665 matches
-
nu mi-ar mai fi frică de ei. Charlot simți că se află în fața unei ruine: nu o ruină veche care a prins patina și eleganța trecerii timpului, ci o ruină nouă unde se vede tapetul jupuit atârnând și distrugerea dezgolește cu brutalitate un scaun, un cămin. „Nu e drept, își spuse Charlot, nu e vina mea. Eu n-am cerut două vieți, ci una singură, pe a lui Janvier.“ —Poți să iei gulerele astea dacă îți sunt de vreun folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
au oprit pe mine. Mai vreți și altceva? întreabă pe un ton iritat, dând la vedere niște dinți cu strungăreață mare, când vede că nu mă dau dus. Cum se săltase pe scaun, exact în dreptul feței mele i s-a dezgolit o fâșie de spate bronzat, între bluză și pantalon. Nu, îmi iau eu inima-n dinți, voiam numai să știu cum e programul tău, ca să mai vin să cumpăr când ești tu. Păi aici mă găsiți tot timpu’, ce, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
am să fiu așa, îmi promiteam în gând, sperând că sorții aveau să-mi surâdă și mie cândva. Învățasem să mă arăt indiferent la ce se întâmplă în jur, fiindcă aveam profesor bun în persoana Sorinei și atunci când nu-ți dezgolești sufletul celorlalți, nu mai pari așa de vulnerabil. Ochii mei se deschideau tot mai larg în timp ce sufletul mi se ascundea după răni. Învățam să privesc mai atent la lumea care mă înconjura și-mi doream tot mai mult pe cineva
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
lăbărța repede. În liceu, la sport, în Brașov, și noi purtam niște chiloți negri, tetra, cu elastic în jurul celor două găuri prin care ne băgam picioarele. Maioul, tot tetra, era roșu. Costumul era respingător, indecent cumva, pentru că era urât. Ne dezgolea și ne făcea vulnerabili într-o vreme în care corpurile noastre deveniseră și așa niște carcase destul de deconcertante, căci erau în formare. Unde mai pui că, nu știu de ce, în sala de sport intram cu picioarele goale, nu în pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
zilnic mai bogată i-a întărit răbdarea. Dar, oricum, nu asta e o poveste de dragoste. Am văzut odată o coniță uitîndu-se la mare prin face-à-main. Apa nemărginită în veșnică legănare, cu imensele ei bogății de culoare, cântece și parfumuri, dezgolindu-și întreaga ființă fără nici o pudoare meschină, arătîndu-și toată tulburătoarea ei nuditate, și, în față, minuscul și artificial, tremurând capricios deasupra unui nas ștrengar, două sticluțe pe un bețișor de abanos, la capăt cu un funduleț de mătase. Am râs
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lui Katsuyori căzu înainte, una dintre servitoare începu să le încurajeze pe cele rămase în urmă: — Doamna noastră a plecat înainte. Nici una dintre noi nu trebuie să întârzie în a o însoți pe drumul morții. Cu aceste cuvinte, femeia își dezgoli gâtul și căzu de propriului ei pumnal. — E timpul... Plângând și strigându-se unele pe altele, cele cincizeci de femei rămase se împrăștiară curând ca florile dintr-o grădină răvășită de furtună, iarna. Zăceau pe o parte sau cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și, pleoștiți, parcă nu mai erau decât o cârpă albă zăcând la picioarele ei goale. N-avea între picioare decât o cută mică a pielii și nimic mai mult. Dragoș se uită pe fugă în jos la propriul lui trup dezgolit în fața ei. Neti doar surâdea ceva mai larg. Coborâse și ea privirea și, ezitând ușor, îl fixa în locul unde el simțea un fel de strângere plăcută, cumva neînfricată și totodată neîmplinită. Dar nu exista nimic mai mult, doar ieșirea din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care-o locuiau, Pământul. În tot acest timp, ploaia aștepta o de mult uitată comandă, undeva între Lumea de Deasupra și Cea de Dedesubt. Curenții ce purtau gândurile navigau cu aceeași amețitoare viteză ce îi caracteriza, umpleau spațiile goale, le dezgoleau apoi pe cele pline, lăsau din loc în loc cele cerute de oameni și, împreună cu nebunele timpane ale furtunii și casele valurilor, cele care boscorodeau necontenit vorbe și șoapte înțelese numai de ele, desăvârșeau armonia muzicii de care avea nevoie planeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cerurilor, foșnește pe vârfurile munților, șoptește în frunzele pădurii, unduiește peste câmpii, doarme în văile adânci, arde fierbinte în deșert. Tăria oaselor voastre s-a născut din tăria oaselor Mamei divine, care a dat consistență stâncilor și pietrelor. Ele stau dezgolite în fața cerului, pe vârfurile munților; sunt ca niște uriași care stau dormind pe coastele munților, ca niște statui sfinte așezate în deșert și ascunse în adâncimea pământului. Delicatețea cărnii noastre s-a născut din carnea Mamei noastre divine Natura, a
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
dulceag, ca de floare, dar nu chiar, la început nu mi-am dat seama de unde vine, dar apoi, uitându-mă la Iza, am văzut că tocmai își aranjează fusta, vârându-și cămașa albă de pionier pe sub cordon, i s-a dezgolit o porțiune din talie și mi s-a părut că văd o vânătaie acolo, dar poate că era doar urma lăsată de elasticul de la ciorapii-pantalon, și am simțit în continuare acel miros, și atunci mi-a trecut prin cap că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
muștruluială. Cu asta s-a terminat tot ce a fost între noi, am spus eu. N-am vrut să periclitez relația noastră de afaceri - colaborarea noastră artistică. * Fielding Goodney își îndreptă manșetele și sorbi din vin. Izbucni brusc în râs, dezgolindu-și măselele bombate. aceiași chelneri în fracuri, aceleași meniuri împodobite cu chenare și aceleași antreuri de douăzeci de dolari, aceiași mari gangsteri și femei reci și strălucitoare - atmosfera obișnuită. Am reușit să mă hotărăsc: era singurul fel de mâncare al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
baza șirei spinării? Poate că atunci ar face saltul către viață, mi-ar vorbi pe tonuri animate despre ultima retrospectivă Hitchcock, ar lansa o discuție agresivă despre drepturile femeilor, și-ar înclina un șold într-un fel provocator, și-ar dezgoli un sfârc. În schimb, am stat față-n față în acel labirint de aparate electrice, parcă total decerebrați. Limbajele erotismelor invizibile, ale actelor sexuale nedescoperite, zăceau în așteptare printre mașinăriile acelea complexe. Aceeași sexualitate nevăzută plutea peste șirurile de pasageri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-mi convalescență îndelungată care fusese rezultatul unei urâte supradoze de acid lisergic în urmă cu câțiva ani, când luni în șir avusesem impresia că mi se deschisese momentan în minte o supapă infernală, că membranele creierului mi-ar fi fost dezgolite de-un înfricoșător accident rutier. Capitolul 21 Ultima mea întâlnire cu Vaughan - punctul culminant al unei lungi expediții punitive în propriul meu sistem nervos - avu loc cu o săptămână mai târziu în salonul de la mezanin al Terminalului Oceanic. Privind retrospectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
trece fără riscuri: Moda mini a atins Cele mai înalte...piscuri. G.L.U.P.I. Șeherezadei mele Frumoasa mea cu sânii copți, Cu părul de mătasă, Din cele-o mie una nopți Câte-ai dormit acasă? Frumoasa și detectivul Și-a dezgolit seducătoare Figura-i plină de ispită Și, astfel, hâtra infractoare Rămase nedescoperită! Sacrificiu din amor Îndrăgostită - ce supliciu! - De-un om politic eminent, Curând trecu la alt serviciu: Dintr-o speluncă-n parlament. Compliment Soția domnului patron, Nici tânără, dar
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
la lecții, optimiste, Doar vreo două-s fete mari; Celelalte-s mari artiste. Unei absolvente drăguțe Cum ești versată în științe, E clar, departe ai s-ajungi, Având atâtea cunoștințe, Și, mai ales, picioare lungi. Examinatorul și studenta Ea trupu-și dezgoli, nurliu, Pornind un dulce monolog Și el i-a spus, într-un târziu, Că nu-i, de fapt,...ginecolog. Vis la vârsta a treia Se făcea că la salină, Mângâiam o coapsă plină, O mâncam cu ochii, dar, N-am
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
scoată un cuvânt. Era la sfârșitul lui octombrie, când se lasă înserarea destul de devreme iar programul de școală se termina la orele 19,00. Drumul spre casă trecea printr-o livadă cu pomi fructiferi; se culeseseră fructele iar pomii se dezgoleau de frunze în fiecare zi. Pe jos, un strat dens de frunze foșnea sub picioarele lor, semn că încă razele soarelui l-au pătruns. George se adresă pe numele de alint, așa cum îi spunea el de obicei: - Sina, ce este
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
pumnii strânși, cu părul negru și roșu atârnându-i peste ochi. Lănțișoarele de argint și amuletele i s-au încurcat în păr. Rochia portocalie i s-a răsucit strâns în jurul trupului, iar gulerul i s-a rupt într-o parte, dezgolindu-i umărul. Sandalele i-au căzut din picioare. Ochii ei acoperiți de șuvițele încâlcite, ochii ei reflectând luminile bâlciului, țipetele din depărtare ca un ecou nesfârșit al țipetelor ei. Arată ca o făptură de groază. O vrăjitoare rea. O iasmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu anii dimineții și a pășit prin poarta lumii ca să vadă, o altă viață peste corola de cristal a vieții. Să iubim ! Să ne unim în frenezia dansului cu marea, când pe nisip se zbat sclipiri rupte din stele, să dezgolim din soare depărtarea și să clădim din dragoste castele. Să dezghețăm din valuri de cristal iubirea, când noaptea s-o culca peste nisip și să ne pierdem în dezmierdări cu marea, care ne cheamă de dincolo de timp, În scoicile din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pui! Crizanteme din grădină Vrea să-și scoată la lumină Florile să i le picteze toamna Cu toate culorile. Dar ce spui de vrăbiuțe, A-ntrebat un alt elev, Vor mai ciripi voioase Când stropi de ploaie le lovesc? Pe crenguțe dezgolite De frunziș, stând zgribulite Își vor plânge puii care Nu au pene pe-aripioare! Strigă Viorel mai tare: Nu, tu toamnă visătoare N-ai ce căuta aici, Nici la țară, la bunici. Vrei grădina să ne-o strici, Pentr-un
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
interogat). Judecătorul poartă căști în urechi și dă din cap ritmic. Din când în când, intonează în surdină aceeași și aceeași melodie: I don't buy my love, Don't buy it... Don't need to... Pe alocuri își mai dezgolește câte-o ureche să audă mai bine ce se petrece în curte. Conglomeratul Philip stă pe o bancă lungă așezată în primul rând, în dreapta scenei. De data aceasta, fiecare poartă un corn ce iese din centrul frunții ca la unicorni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
desenez, arătând către nisipul proaspăt afânat și neînceput. Omul cu banderolă și baston milițienesc are o alură oarecum clovnească. Se mișcă alert, ușor crăcănat, ca un kabuki fighter, dar în același timp poticnit și instabil. Burta îi atârna în afară dezgolită de maieul neîncăpător, cu care l-a înzestrat paza plajei. Avea nasul mare și roșu de bețiv sovietic, părul lung și deranjat, era desculț și învârtea bastonul deasupra capului ca pe un tomahawk. Era o apariție de-a dreptul înfricoșătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se petrece în jurul ei, de lumea nouă în care tocmai a poposit. A vizitat plajele din Rio de Janeiro, a urcat cu mocănița pe Corcovado, ca să poată privi Cristul impunător, făcător de minuni, înălțat deasupra muntelui și care arareori își dezgolea umerii de ceață. Doar în diminețile senine aveai privilegiul să-i distingi chipul cald și liniștitor. A abandonat aproape total gândul întâlnirii cu Jorge. Părea imposibil. Era înconjurat de o armată de "ajutoare" ce-l organizau temeinic de dimineața până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vadă și să-i ajute. Erau atît de aproape! Dar, cînd se așteptau mai puțin, aerul se umplu de glasuri dușmănoase. Vîntul își schimbase brusc direcția. Fuseseră deconspirați; lupi furioși, priponiți la gura unui adăpost uriaș, strigau la ei amenințător, dezgolindu-și dinții, amenințînd să-i sfîșie, repezindu-se să-i ajungă. O, cîtă furie se afla în privirile lor pătimașe! Erau descumpăniți. În primul rînd, înțelegeau greu strigătele captivilor. Arar, cîte un "plecați!" sau "omorîm!" păreau să se distingă. Iar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ceva ce fiecare poate vedea și revedea, verifica și constata oricât de des ar pofti: numerația unei formule de laborator. Însă această stăpânire a realității de care dispunem, această modalitate de a o constrânge, de a o determina să se dezgolească în fața noastră și să se exhibeze în ea însăși așa cum este ea, să spună ea însăși că datează din secolul al XI-lea, al XVII-lea sau al XIX-lea nu este doar cunoașterea noastră, ci o cunoaștere absolută, nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de tenebre fără fund. Dante se ridică spre dânsa, fără să Își dea seama de ușurința cu care izbutea acum să Îndeplinească această mișcare. Ea Își duse o mână la spate, desprinzând un șiret. Rochia Îi lunecă repede peste spate, dezgolind-o. Pe trupul ei apăruse șarpele multicolor Încuibat pe pântecele ei, de unde urca În spirală către arcuirea sânului. Ochiul bestiei Îl fixa pe poet, chemându-l, În timp ce Antilia se apropia Încă și mai mult. Dante simți dedesubt rezistența saltelei, lenjeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]