1,677 matches
-
celor mulți), apărută în volum în 1912. Bătrânul din Horincea, urnit fără voia lui la expoziția jubiliară de pe câmpia Filaretului, unde se etalau realizările înfăptuite în patruzeci de ani de monarhie, are, ajuns în București, reacții viscerale, de respingere și dezgust. Colindând prin oraș, cu teamă și neîncredere, cu ochi ironici, dar și cu gura căscată, el exteriorizează o naivitate cât reală, cât jucată - e un fel de Moș Ion Roată, s-a zis -, minunându-se uneori parșiv, bodogănind întruna, blestemând
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
minuțioasă, pe atât de sterilizantă, nu reușește să suplinească abdicarea silită de la principiile de creație care l-au impus, prin opera sa anterioară, drept unul dintre reperele spirituale ale modernismului românesc; de altminteri, întreaga scriere poartă pecetea oboselii și a dezgustului, frazele urmându-se una pe alta în virtutea unor automatisme și stereotipii bătătoare la ochi, lipsite de orice implicare afectivă sau ideatică. Ceea ce individualizează opera lui P. în peisajul literaturii române interbelice este tropismul diseminant al unei incongruențe funciare: fie că
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
emfaza și verva excesivă” proprii unor articole sunt menite „obținerii, și cu silnicie, a audienței” -, ci dislocarea, posibilă doar prin comparație exagerată, a prestigiosului și strivitorului model cultural maiorescian: eforturile Junimii de a „organiza” și „înfrumuseța”, scrie P., ieșite din dezgustul față de „verbozitatea metisă” și „mahalagismul cultural” ale epocii postpașoptiste au condus, odată cu tendința de supraevaluare a „caligrafiei stilistice”, la „sacrificarea autenticului, a pateticului, a străfundurilor psihologice”, ajungând să se osifice apoi în criterii axiologice dogmatice, atotprezente atât în sistemul educațional
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
poziția opoziției intelectuale la regimul politic din perioada 1990-1996, cât prin secțiunea inaugurală a volumului, compusă din scrisori expediate în 1990 lui Alexandru Paleologu. E vorba de câteva zeci de pagini în care P. își exprimă umoral, violent și patetic dezgustul față de deturnarea revoluției române din decembrie 1989. O serie de pasaje decupate din context au fost folosite ca probe incriminatorii împotriva autorului: „nu cred cu adevărat în violență, altfel ar fi trebuit de mult să trec la execuțiile de tip
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
contextului psihologic conform celor cinci repere principale: emoție, gând, senzație fizică, comportament asociat, context care întărește comportamentul indezirabil. Martine alege să lucreze asupra stării sale de oboseală, simptomul cel mai invalidant. Ea definește contextul psihologic astfel: - emoții asociate: moral scăzut, dezgust, culpabilitate; - gânduri: „Voi rămâne așa toată viața?”, „Consider că sunt inutilă, că nu sunt bună de nimic”, „Nu mai știu să fac nimic, n-am putere”; - senzații fizice: oboseală, dureri musculare ziua și noaptea, stări de greață, dureri de cap
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
silueta. Insatisfacție corporală Simptomul principal al bulimiei ar fi imaginea negativă a corpului său. Această experiență corporală negativă se exprimă prin preocupări excesive în ceea ce privește alimentația, silueta și greutatea; o atenționare negativă în ceea ce privește aparența fizică; reacții emoționale negative față de corpul propriu (dezgust față de propria persoană, stări anxioase și depresive...) și comportamente de (supra) control al alimentației și al propriului corp. Restricție alimentară și bulimie Insatisfacția legată de aspectul fizic determină persoana bulimică să adopte atitudini și comportamente alimentare restrictive, care nu pot
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
experiență corporală) - Atitudini față de fizicul și de greutatea proprie (satisfacție corporală) - Variații ale greutății (greutate minimă, maximă, când, cum)? - Greutate și înălțime actuale? Greutate și înălțime ideale? 4. Reacții emoționale actuale - Bucurii? Dureri? Temeri? Senzații de jenă? Culpabilități? Senzații de dezgust? Frustrări? Regrete? Speranțe?... 5. Obiceiuri și igiena vieții - Somn? Sport? Tigări? Droguri? Consultații medicale?... - Sexualitate? 6. Alimentație - Masă (ce, când, unde, cu cine, cum)? - Preocupări alimentare? Preferințe și aversiuni alimentare? Tradiții culinare? - Comportamente alimentare speciale? Comportamente de control a greutății
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se atingă din nou; să îndepărteze cele două degete arătătoare apoi să le facă să se atingă din nou; să continue exercițiul cu degetele mijlocii, inelarele și degetele mici realizând în final o mișcare uniformă. Furie, tristețe, bucurie, surpriză, teamă, dezgust, culpabilitate/rușine și interes. Celelalte emoții sunt alcătuite din aceste emoții de bază. Pentru a îmbogăți vocabularul utilizat, sunt distribuite liste de cuvinte și de expresii verbale. In cazul acestui modul, la cererea participanților, ultimele cinci minute sunt consacrate unor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
avangardiștilor, după ce mulți ani doar urmărise cu atenție activitatea acestora și, contrar autonegației celor mai mulți dintre ei, strânge tot ce ținea de manifestarea avangardismului, compunându-și o cuprinzătoare arhivă personală. Existența lui e dublă: ca medic militar avansează în grad, spre dezgustul suprarealiștilor, care vedeau trădat principiul neintegrării sociale proclamat de André Breton, iar ca literat, cu ajutorul lui Moldov, Geo Bogza, Victor Brauner, M. H. Maxy, F. Brunea-Fox, B. Fundoianu, Ștefan Roll, Ilarie Voronca și Claude Sernet (Mihail Cosma), scoate în aprilie
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
grădina amniotic-paradisiacă. Nostalgia constitutivă a acestui lirism vizează, așadar, „mirabila sămânță”, clipa originară a existenței dincolo de care nu mai există decât devenire și moarte. Iar semnul definitoriu, irevocabil al morții este trupul, veșmântul material a cărui contemplare provoacă oroare și dezgust: „!nu-și uită carnea tiparul ei ciudat:/ veșnice creștete umede se-ndeasă spre mine,/ ca o pasăre deasupra unei oștiri le văd foind și mă sperii.” În fapt, e vorba de o senzualitate întoarsă, fără finalitate, în perspectiva căreia spaima de
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
redă splendoarea și, deci, speranța, însă excesele unei nopți de amor provoacă iarăși un dezastru, sluțindu-i chipul. Dyonisia se sinucide, nemaiputând îndura coșmarul unei existențe fără sens. Sexualitatea, ca ispită ce duce în cele din urmă la rușine și dezgust, și iubirea proiectată în absolut, poezia îmbrățișării și beția trivială a simțurilor, extazul și sila sunt polii între care oscilează trăirile pasionale ale pictoriței Tiziana, din romanul cu un titlu riscat, Sexul de peste drum (1934). Excitația tulbure a voluptății, deliciile
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
1968) sau Woodstock (1969) - exprimau doar criza provocată de o îndelungată absență. Refuzând noțiunea burgheză de emancipare (adesea îndatorată unei mentalități colonialiste), tinerii excentrici ai deceniului șapte căutau rădăcinile universale ale unei centralități de fapt ontologice. Pasiunea pentru ostentație evocă dezgustul față de repetiția comercială a unei anumite imagini a „sinelui” - vid și vrednic de compătimire - în cultura occidentală. Excentricii de acum patru decenii se numeau în anii ’20-’30 „avangardiști”. Ei atacau dictatura modelor artistice, stabilite prin relații economice de putere
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dobitocului este aceeași: precum moare unul, moare și celălalt și toți au un singur duh de viață, iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Și totul este deșertăciune!” (Ecleziastul 3, 19) Această constatare dă naștere experienței plictisului fundamental; dezgustul de viață circumscrie deci reflexele perversei mândrii. Este vorba despre un plictis numit legiune și aflat în proximitatea rebeliunii. Violența repulsiei exprimă refuzul resemnării în fața morții, perceput ca ultim vrăjmaș al omului. Dezgustul încercat față de trecutul rătăcirii proprii e deja
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Această constatare dă naștere experienței plictisului fundamental; dezgustul de viață circumscrie deci reflexele perversei mândrii. Este vorba despre un plictis numit legiune și aflat în proximitatea rebeliunii. Violența repulsiei exprimă refuzul resemnării în fața morții, perceput ca ultim vrăjmaș al omului. Dezgustul încercat față de trecutul rătăcirii proprii e deja urma unei căutări. Dezamăgirile sunt nota de plată a celui care, cu ușurătate ori cu împotrivire (ca în nuvela „Nenorocirea” de Cehov), s-a lăsat totuși amăgit. Iadul este nemișcarea glaciară a simțirilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dat negativității. Dacă toți cei îmbrăcați în haina monahală ar fi pornit în „viața îngerească” având doar gustul ratării, câți ar mai fi rezistat până la capăt? Pe lângă cartea Ecleziastului sunt necesare și fericirile din predica de pe munte a lui Iisus. Dezgustul de lume și pregustarea unei bucurii veșnice îi face pe cei atenți la chemarea Domnului să părăsească văile secate ale deșertăciunii pentru o viață ascunsă și necunoscută. Arhimandritul Emilianos descrie treptele vieții monastice în cadența lor mistagogică. Parcursul ascendent al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tradiționalele simboluri populare ale groazei și opresiunii. Ca și Radu Boureanu sau, În special, ca Beniuc, Dan Deșliu Încarcă «jivinele hrăpărețe» cu un alt conținut, cu un sens de clasă. Chipurile despotice ale trecutului vor continua astfel să inspire poporului dezgust odată cu voința de nimicire. Una din misiunile pe care clasa muncitoare o are de desăvârșit, este și curățirea terenului social al țării de buruienile boierești și Îndepărtarea primejdiei unui salt din partea lăcustelor apusene. Ascuțirea vigilenței se dovedește fecundă pentru poezie
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
neîntrerupt cu realitatea care Îi va ajuta să câștige viitoare și depline succese În munca de creație”. George MUNTEANU 32: „ (Ă).Tipurile negative au fost conturate măiestrit de autoare și cititorul reușește Într-adevăr să ia cunoștiință cu ură și dezgust de ele. Prin aceasta s-a depășit Însă proporția firească În construcția romanului, dezvoltându-se elementele negative În dauna tipurilor pozitive, care ar fi trebuit să le opună o rezistență conștientă și organizată. (Ă). Țărănimea exploatată e prezentă În romanul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acolo, la voi. (Ă). Dacă În copilărie mă bucuram atunci când povestea Îi făcea pe oameni să vorbească În graiul jivinelor, astăzi mărturisesc că operația aceasta de tălmăcire a unui jargon animalic, reflex al unor raporturi animalice Între oameni, Îmi provoacă dezgust: dacă o fac, e numai pentru că o socotesc necesară. (Ă). Da, sărmanilor! voi puteți să mințiți, să falsificați, să provocați, să ațâțați la omor, dar nu să vă ridicați cu mintea la Înțelegerea noilor relații dintre oamenii care s-au
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
contradicții logice. Iată, pe scurt, modul cum argumentează Höffe această concluzie în cazul fiecăreia din cele patru exemple. Omul care ascultă de glasul rațiunii nu are voie să se sinucidă nici atunci când el este dezgustat de viață. Funcția sentimentului de dezgust al unei ființe, care este indiciul unei lipse, este de a stimula o activitate care va culmina în înlăturarea lui și în atingerea unei stări de satisfacție. De aceea nu poate fi concepută o lege potrivit căreia acea stare de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
este indiciul unei lipse, este de a stimula o activitate care va culmina în înlăturarea lui și în atingerea unei stări de satisfacție. De aceea nu poate fi concepută o lege potrivit căreia acea stare de profundă neplăcere care este dezgustul față de viață să ducă, în toate cazurile, în mod necesar, la suprimarea vieții. Căci, în acest caz, aceleiași senzații, cea de dezgust, îi vor fi atribuite două funcții contradictorii: promovarea și distrugerea vieții. Maxima sinuciderii din dezgust de viață implică
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
satisfacție. De aceea nu poate fi concepută o lege potrivit căreia acea stare de profundă neplăcere care este dezgustul față de viață să ducă, în toate cazurile, în mod necesar, la suprimarea vieții. Căci, în acest caz, aceleiași senzații, cea de dezgust, îi vor fi atribuite două funcții contradictorii: promovarea și distrugerea vieții. Maxima sinuciderii din dezgust de viață implică, așadar, o contradicție 24. Și în cazul respingerii maximei de a face promisiuni pe care știm că nu le vom respecta și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
neplăcere care este dezgustul față de viață să ducă, în toate cazurile, în mod necesar, la suprimarea vieții. Căci, în acest caz, aceleiași senzații, cea de dezgust, îi vor fi atribuite două funcții contradictorii: promovarea și distrugerea vieții. Maxima sinuciderii din dezgust de viață implică, așadar, o contradicție 24. Și în cazul respingerii maximei de a face promisiuni pe care știm că nu le vom respecta și nu avem intenția de a le respecta argumentarea lui Kant ar viza exclusiv structura maximei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
puțin două puncte de vedere. Mai întâi, se poate observa că în argumentele lui Höffe și Ludwig nu intervin doar considerații a priori. În cazul fiecărui exemplu, argumentarea se sprijină pe definiții sau precizări ale semnificației unor concepte cum sunt dezgustul de viață, promisiunea, ființă rațională versus ființă pur naturală, ființă cu puteri limitate. Or, acestea sunt concepte a căror semnificație nu poate fi stabilită independent de experiență în genere. Cum am putea ști, în lipsa oricărei experiențe, ce este dezgustul de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sunt dezgustul de viață, promisiunea, ființă rațională versus ființă pur naturală, ființă cu puteri limitate. Or, acestea sunt concepte a căror semnificație nu poate fi stabilită independent de experiență în genere. Cum am putea ști, în lipsa oricărei experiențe, ce este dezgustul de viață, promisiunea, deosebirea dintre o ființă rațională și o ființă pur naturală sau de ce orice ființă rațională cu puteri finite poate ajunge oricând în situația de a avea nevoie de ajutorul altcuiva pentru a-și putea satisface nevoile elementare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
qu se transcrie c În următoarele situații: qualitate → calitate; que → ce; quantitate → cantitate; quare → care sau cv În: eloquent → elocvent; adequat → adecvat; - s intervocalic, urmat de sonore sau În poziție finală, se transcrie z, conform ortografiei actuale. De exemplu: desgust → dezgust; isbuti → izbuti; poesie → poezie; rosă → roză; tesă → teză; isvor → izvor; desbrăca → dezbrăca; frances → francez; engles → englez etc.; - s se păstrează În: esemplu, espunere, estract etc., unde corespunde pronunțării unei anumite etape lingvistice. Formele recomandate azi de limba literară sunt: exemplu
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]