864 matches
-
se Împărțeau În două grupări, una a fostului lor episcop Nazarie, care rămăsese fidel doctrinei din Interrogatio, text primit pe la 1190 de la un episcop bulgar, cealaltă a lui Desiderius, anterior filius maior al lui Nazarie și apoi episcop, care se dezisese de fantazianism. Anselm mai distingea trei școli și În rîndurile bagnolezilor, fără a explica Însă deosebirile dintre ele. Catharii Înșiși erau perfect conștienți de diversitatea lor. Datorită surselor ereziologice, doctrinele celor trei principale biserici din nordul Italiei ne sînt suficient
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prestațiilor balneo-fizio-maso-kinetoterapeutice de care va beneficia bolnavul. Medicina recuperatorie, mai mult decât în orice altă ramură a medicinei, se bazează pe cooperarea pacientului, despre care se poate afirma, fără a greși, că este artizanul propriei sale recuperări. Recuperarea medicală se dezice de beneficiarii pasivi, deoarece mișcarea se recuperează numai prin mișcare. Pe parcursul efectuării bilanțului mio-neuro-atro-kinetic (MNAK), kinetoterapeutul trebuie să fie calm, amabil, chiar prietenos cu bolnavul, care trebuie chestionat și examinat cu competență, la obiect, cum se mai spune, pentru a
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
trup, la nervi, laș, rușinat de sine, isteric, urând totul și mai ales urându-se pe sine. Astfel, cui și de ce să-i fie frică de Emil Cioran? Că face critica modernității? Că își acuză neamul de fatalism și se dezice de ai săi? Că a fost de dreapta și a propăvăduit violența? În spatele acestor gesturi, o metamorfoză continuă, a cărei singură consecință este recunoașterea unei identități care dă sens îndoielii. Care se întemeiază pe îndoială. Nu numai că Cioran este
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
am dorințe. Sunt sigur că dacă m-aș rupe de lume complet, tot n-aș uita femeia”. Prin urmare, nu-i rămâne lui Cioran decât un soi de fatalism care ne amintește de ai săi, de care, cum știm, se dezice cu violență: „Trebuie deci să accept să trăiesc așa cum am trăit mereu: sfâșiat între obsesia scheletului și obsesia cărnii” (idem). Așadar, un Cioran care își caută salvarea în anonimat. Cu toate piedicile existente în afara unei astfel de soluții, pentru care
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de "deus ex machina", ar putea "emigra" în Est, spre a ne vindeca prin pildele sale de iubire, credință și curaj, duse până la sublimul zădărniciei. Pilde date de câțiva români care au înfruntat teroarea și Spitalul Psihiatric, mergând până la capăt, dezicându-se de "înțelepciunea" lașității colective. Marea remușcare a lui Octavian Paler rezidă în necredința sa "că, prin credință, se poate muta un munte", în faptul că a ezitat să facă pasul de la estetic și moral spre religios. Acel "primum vivere
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ziua. Astfel, povești, eseuri, piese de teatru, le-am văzut cum erau mistuite de foc, căruia îi destinasem și Despre eroi și morminte; atât de multe îndoieli aveam."1 Hotărâți, o dată cu încheierea ultimei pagini, ca aceea să fie și ultima, dezicându-se mereu de propriul cuvânt, Cioran și Sábato au scris că să se vindece pe ei, dar și pe ceilalți, chiar dacă, adesea, rândurile scrise au pledat pentru moarte, sinucidere sau nonsens: "De fapt, spune Cioran, am scris din necesitate. Literatura
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
asta, în Vietnam, sub focul bombelor de napalm, continuă să moară copii nevinovați: nu era oare o dovadă de ușurătate infama că în acest timp să scrii despre ființe dintr-un alt colț al lumii?"11 Șovăitor, timid, iată-l dezicându-se de propria-i promisiune: "Să scrii pentru a eterniza ceva: o dragoste, un act de eroism precum cel al lui Marcelo, un extaz. Să fii de acord cu absolutul... căci numai ce e necesitate spirituală are valoare, ceea ce răspunde
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
egală măsură, din propria-i narcoza, auto-otrăvitoare, dar și din euforizantele injectate din afara"22. Lui Cioran i s-a amintit "păcatul originar" comis în acea perioadă, adeziunea să la ideologia cea mai extremistă național-bolșevismul -, de care nu s-ar fi dezis în scris niciodată, ca și înflăcărarea să pentru Gardă de Fier, în care vedea, ca toți tinerii intelectuali ai vremii, "care se plictiseau și lâncezeau cu diplomele lor în țară", un soi de "remediu al tuturor relelor, al plictisului (...). Am
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
profesor ale lui Octav Băncilă, ci doar să constatăm un fapt care ni se imăpune în mod evident. Opțiunea elevului de altă dată pentru clasa acestui viguros artist este semnul unei neîndoielnice admirații, de care pictorul nostru nu s-a dezis niciodată de-a lungul laborioasei sale cariere. La rândul său, și autorul dramaticului 1907, iși prețuia deosebit de mult elevul. Se știe că formarea unui artist nu este numai rezultatul frecventării unor cursuri academice, de specialitate, sau al uceniciei la un
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
și cea modernă, din care împrumută în special imagini, atitudini și simboluri imediat recognoscibile, pe care le trece însă când prin filtrul unei ironii atașante, când prin sita cu ochiuri fine a unui suprarealism formal de care nu se va dezice nici în volumul mai bine structurat și mai unitar ca sens Pavilioane cu ruj (Princeps Edit, Iași, 2010). Și aici regăsim, de altfel, cele mai variate forme de intertextualitate, de la simpla aluzie la citarea nominală propriu-zisă. După cum o mărturisește prin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este străin Anei Blandiana, însă tot ce este omenesc, în cazul său, se transfigurează, devine literatură. Frazele ei confesive au ceva înalt și auster, par ștampilate, într-o cancelarie celestă. Aceste fraze impun respect și intimidează"48. Fără a se dezice de la preocuparea pentru formă, finețea expresiei este, astfel, îmbinată, la aceasta, cu gravitatea solemnă, în modul de receptare a lumii și a vieții. Rămâne, totuși, ea însăși, știind că: Singurul mod de a fi poet este să fii tu însuți
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care autoarea reușește să deconstruiască un Univers existent deja, în societate, în poezie, în cultură, construind un altul, sau, mai degrabă, reconstruind un altul, având ca suport propria sa biografie, propria sa personalitate, propria sa lume, de la care nu se dezice. Pentru că nu un romantism cald, diafan o caracterizează, ci, dimpotrivă, o pasiune dezlănțuită, o senzualitate aparte, o continuă căutare și o continuă neliniște. Pe de altă parte, fiind fiică a Transilvaniei, poeta nu putea să nu se sprijine, instinctiv, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
încerca o interpretare clasică a operei sale -, se observă fermitatea trasării coordonatelor unei noi poetici. Pentru cunoașterea acestui nou tip de poetică este nevoie de o conectare la tot ce presupune paradigma neomodernă, în ansamblul său (poeta nedorind să se dezică de la aceasta), prin intermediul unei analize profunde, precum cea propusă de tehnica deconstructivistă, de reconsiderare a textului, printr-o interpretare de substanță a acestuia. Astfel, se va îndepărta orice semnificație prealabilă, unanim acceptată, toposurile căpătând sens doar în interiorul textului. Refuzul centrului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
te naști/ te îngropi etc. această poezie reprezintă o deconstrucție canonică și la nivelul construcției versului. Deși la început impresia este aceea a unei prozodii de tip clasic, cu ritmicitate, cu rimă și cu măsură regulată, pe parcurs, poemul se dezice de la aceasta, în favoarea unui vers alb, cu păstrarea sporadică a rimei. Stilistic, "puritatea, văzută ca soluție de salvare, e o stare ideală și raportată la ideea de specie, de continuitate, întruchipează, prin paradox, condiția tragică a existenței"76. Desprinderea de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de stereotipii. Ea anulează, până la urmă, energia dislocantă a scriitorului, aspirația lui la veșnica deviere, dezideratul permanentizării mișcării, ca și visul utopiei limbajului. * Este de la sine știut că fiecare autor de texte are un stil propriu, de la care nu se dezice de la un volum la altul, sau de la o etapă de vârstă la alta, decât în termeni minori, cu ușoare diferențe. Identificând aproape fiecare volum al autoarei ca fiind încărcat de atacul contra ideologiei, dincolo de poeziile recunoscute ca fiind interzise, existând
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
circuit ce avea să-i propulseze la vîrful canonului postbelic, autoarea noastră a preferat să astepte si să debuteze editorial după mai multi ani"195. Nu acordă atenție sporită construcției textuale, depășind, astfel, granițele modelului șaizecist, de la care nu se dezice în totalitate, însă, prin variata tematologie pe care o împrumută de la acesta. Poetica sa este o poetica a semnificatului, a conținutului, ideea transmisă fiind mai importantă decât învelișul ei, uneori, chiar decât modul de a o comunica. Publică, dar, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
presupusă mai Înaltă condiție. IV. Pentru o etică a responsabilității „Condamnarea” la responsabilitate zeificarea, Îi este Însă fatală ființei umane. Omul-om nu poate să existe ca libertate absolută, În afara legilor morale care Îi descriu spațiul responsabilității, fără a se dezice de el Însuși, fără a renunța la umanitatea sa, fără a Înceta de a mai fi om. Dimensiunea socială a responsabilității morale. Calitățile morale ale oricărei ființe umane nu pot să apară și să se dezvolte decât În societate, decât
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
vedere? E.S.: Nu m-am gândit la acest aspect, vă spun sincer, dar nu înseamnă că cel care declară despărțirea este realmente, în totalitate, mai valoros. Chiar în exemplele date. Eu cred mai mult în model decât în a te dezice de el după ce i-ai însușit valoarea. Vreau însă să vă spun că am urmat niște modele, ale profesorilor mei. Știți cine a fost modelul meu cel mai important, ca prezență la catedră, ca model de comunicare liberă cu studenții
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
acord cu faptul că "trăim într-o nouă eră istorică a postmodernismului", iar discursurile postmoderne sunt extrem de relevante pentru interpretarea societății și culturii, Kellner consideră că din acestea nu decurge existența unei rupturi postmoderniste în istorie (poziție de care se dezice) și nici nevoia presantă a unor concepte și teorii în întregime noi, diferențiate complet de cele construite de modernism. Astfel, Kellner argumentează că deși "unele teorii postmoderniste iluminează noi trăsături pregnante ale culturii și societății, totuși ipoteza unei noi rupturi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unei opoziții între ele, din moment ce seducția nu poate fi gândită decât ca o tensiune perpetuă, lipsită de destindere sau de purificare. O altă modalitate în care este surprins termenul de seducție este aceea de refulat al discursului tradițional, deoarece se dezice de prezența pură, de stabilitate și de o structură văzută ca închidere, mizând, dimpotrivă, pe deschidere, precum și pe un discurs filosofic hibrid, impur. Dacă la greci hybris-ul reprezenta încălcarea măsurii, seducția se pliază acestui concept, transgresând limitele prea înguste
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
meu de vedere, conceptul de seducție se poate organiza într-o metaforă esențială a discursului baudrillardian, și, mai mult decât atât, într-o adevărată strategie discursivă postmodernă. Termenul de seducție poate fi analizat și ca erodând discursul tradițional, deoarece se dezice de prezența pură, de stabilitate și de o structură văzută ca închidere, mizând, dimpotrivă, pe deschidere, precum și pe un discurs filosofic hibrid, impur. În termenii unui procedeu discursiv, seducția a putut fi astfel comparată cu deconstrucția derridariană, accentuându-se și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în cele două situații? Persoanele obișnuite sunt dăruite cu o calitate pe care oamenii neobișnuiți, adică politicienii, și-au pierdut-o, adică sinceritatea. Cred că ne naștem toți cu calitatea asta, cu acest dar, de care, însă, oamenii politici se dezic încet, încet, sub tot felul de pretexte. Și e complicat să discuți cu un om nesincer sau cu un om care încearcă să-ți ascundă adevărul. În breasla jurnaliștilor se poartă două feluri de comportamente pentru a face față acestei
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
secretar de stat la Ministerul Educației Naționale, încă de la instituirea prin forța și dictatul rușilor a guvernului dr. Petru Groza I. Înainte de aceasta, fusese profesor la Lic slui. Gheorghe Rășcanu avusese în perioada t al județului. În anul 1946 se dezisese de Tătărescu. La începutul anilor ’60 a fost ar judecat și condamnat la închisoare. După n pușcăria comunistă de la Botoșani. Aceas către bolșevicii români: după ce se folose aruncau pur și simplu la gunoi. Necu Zăpodeni, de lângă Vaslui. După ce a Bârlădeanu
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
politică, ea sucombând discret în anul 1947, la numai câteva luni de la „câștigarea” alegerilor parlamentare de către altă alianță eterogenă intitulată Blocul Partidelor Democrate (BPD). „Locomotiva” Tătărescu contribuise mult moralmente la propășirea comunismului în țara noastră. Popularitatea acestui politician, care se dezisese de C.I.C. Brătianu, adevăratul lider al acestei formațiuni, fusese ridicată la cote amețitoare mai ales datorită faptului că fusese abil numit de către comuniști, șeful delegației României din cadrul Conferinței de Pace de la Paris. Din păcate, cu toată susținerea primită din partea delegației
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
modă a citării în orice context din scrierile lui Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu și Constantin Noica. Valoarea operelor lor filosofice este un alt subiect, dar convingerile politice ale acestora (de care unii s-au dezis, iar alții, nu) au fost antidemocratice. Prin contaminare, aprecierea pozitivă a valorii operelor a fost trecută și în contul convingerilor și acțiunilor lor politice. Cred că este necesar ca viitorii politicieni și alți vectori de opinie să se formeze și
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]