1,137 matches
-
adevărați «câștigători» ai bătăliei angajate Împotriva vechiului regim. Libertatea de expresie, suprimarea cenzurii, circulația internațională, autonomia universitară etc. constituie incontestabil achiziții ale perioadei scurse după 1989. Totuși, există o dezamăgire În raport cu fenomenele sociale mai generale și În raport cu evoluția politică. Această deziluzie este expresia raporturilor ambivalente Întreținute de intelectuali cu politica și relativă lor lipsa de angajare intervenita În anii 2000, după politizarea intensă a vietii intelectuale din anii ’90. Fenomen altfel comun În ansamblul Europei post-sovietice, el pare a anunța sfârșitul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
conjuncția maritală. În societățile tradiționale, acesta este un dat cu valoare cvasiaxiomatică. Și în societatea rurală din România, căsătoriile dintr-un sat în altul (fie ele vecine) erau rare și consemnate în producțiile folclorice ca fiind încărcate de nostalgii și deziluzii („m-ai dat într-un alt sat”, „am plecat de lângă voi” etc). Dar și în societatea modernă, criteriul geografic este încă relevant, deși el a pierdut din importanță. Într-o anchetă efectuată în Franța, în 1977, 26% dintre cuplurile interogate
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
au realizat scoruri înalte la aceste dimensiuni au formulat răspunsuri de genul: „Căsătoria este cea mai grea meserie din lume, dar este și cea mai valoroasă”. Cel mai bun predictor pentru desfacerea căsătoriei a fost însă scorul ridicat la dimensiunea „deziluzie și dezamăgire cu privire la viața concretă de familie”. Sintetizând rezultatele unei cercetări proprii efectuate în anii 1984-1985 privitoare la percepția surselor de satisfacție și insatisfacție maritală, am arătat că se poate vorbi de un sindrom al incapacității de conviețuire, în centrul
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de recăsătorire, a satisfacției și stabilității maritale și a cauzelor care determină o probabilitate mai mare a disoluției conjugale la aceste familii. Constatări mai relevante sunt: • Așteptările față de noua căsătorie sunt oarecum contradictorii: având deja o experiență maritală și o deziluzie, unul sau cei doi parteneri sunt mai realiști, dar în același timp, tocmai fiindcă relația conjugală anterioară nu a reușit, își pun toate speranțele de a-și reface viața în căsnicia ce se profilează. • Perioada de curtare este asemănătoare cu
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de realitate virtuală. Dacă numai ne extindem legăturile, dar devenim din ce În ce mai singuri și izolați - o lume În care fiecare corespondează prin e-mail cu restul lumii, dar rareori atinge altă ființa umană - relațiile devin iluzorii iar eul ni se transformă În deziluzie crescând riscul de a se dizolva. Reparticiparea, o adevărată Încercare de a-l atinge pe celălalt, necesită prezența fizică. O persoană nu poate fi detașată și empatică În același timp. Noile tehnici globalizate comprimă Într-adevăr spațiul și timpul și
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
zborul. Nostalgia vremurilor de odinioară, amintirea celor dispăruți, „gânduri reci” legate de moarte, asemenea unor „medalii mari de plumb”, creează o atmosferă specific simbolistă. Poemele lacrămilor unor „fecioare ofilite”, „în giulgiuri diafane de mireasă”, care par un „cernit cortegiu” al deziluziei, al „moartelor avânturi”, întregesc un reper ce indică o stare obsesivă. În căutarea unor „refugii” din fața durerii, „ce roade ca rugina”, nu pot fi descoperite decât „ținuturi nesfârșite de umbră”, unde sufletul e „o pasăre speriată”. Retragerea „în odaia moartă
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
puterea lui de viață, omenia lui, dragostea lui, tot ce e tînăr, copilăros, sincer în el? Nu știu. Simt între noi tăceri jenante, care ascund numai pe jumătate explicațiile de care fugim, fiindcă le simțim probabil fiecare, și acumulez mereu deziluzii - între care prezența lui la Vremea antisemită (comod, de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat) nu e cea mai mică. Voi face tot ce e posibil ca să-l păstrez totuși". Și, iată, notația profund îndurerată din 2 martie 1937: "Lungă
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
lucrurile vor mai merge în felul acesta, dacă purtătorii speranțelor democratice se compromit iremediabil de îndată ce ajung la Cotroceni, probabil că ar trebui să alegem niște oameni gata compromiși, pentru a nu suferi amărăciunea dezamăgirii! Dacă punem în balanță speranțele și deziluziile, ajungem la incredibila concluzie că între adepții stângii și ai dreptei nu există absolut nici o diferență. între îmbrobodelile ortodoxiste ale președintelui și icnetele național-stângiste ale lui Vadim Tudor nu sunt de semnalat, luate la bani mărunți, neconcordanțe chiar atât de
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
spectacol din București sau din țară. Gala UNITER 2000 a mai fost dublată de un eveniment: 10 ani de la înființarea singurei uniuni a breslei, 10 ani de bucurii și dezamăgiri, de solidaritate și dezbinare, de așteptări, speranțe, de iluzii și deziluzii. Doamne, cîte s-au întîmplat în acești ani! Peste toate reușitele, încercările sau eșecurile pe care le-am traversat de cele mai multe ori împreună, peste lucrurile care vin și pleacă, peste momente conjucturale, ceva se întîmplă constant de opt ani încoace
Cultură și civilizație by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17181_a_18506]
-
mai tânăr istoric literar, „Cuvântul”, 1998, 6; Nae Antonescu, O monografie Mircea Streinul, „Discobolul”, 1998, 5; Dumitru Micu, Studii bucovinene, CC, 1998, 5-8; Nicolae Cârlan, Mircea A. Diaconu, „Mircea Streinul. Viața și opera”, CRC, 1998, 3; Nicoleta Cliveț, Iluziile și deziluziile criticului literar, VTRA, 1998, 12; Cornel Munteanu, Mircea Streinul într-o monografie critică, ST, 1999, 2; Emil Iordache, Cărțile de pe masă, Iași, 2000, 107-115; Roxana Răcaru, „Textualism” sau ontologie, RL, 2000, 16; Dan Mănucă, Literatură și politică, CL, 2000, 7
DIACONU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
de data aceasta cu o ironie dusă uneori până la sarcasm, lumea comunistă din faza terminală. Sentimentul dominant este acela al unui clopot de sticlă care nu protejează, ci constrânge. Protagoniștii sunt niște inadaptați incurabili, fie plutind în apatie, fie așteptând deziluzia care va surveni implacabil. Altfel spus, ceea ce miră nu este revolta (prospectivă sau retrospectivă) împotriva regimului, ci dezangajarea totală a individului, care pare să fi lăsat orice speranță odată intrat pe acest tărâm. Viața ca literatură (2001) reunește reportaje și
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
Germania și Franța. La întoarcere moare în drum spre țară. S. a fost unul din membrii fideli ai Junimii, colaborând la „Convorbiri literare” chiar din 1867, de la al doilea număr. Versuri începe să scrie de la douăzeci de ani, în urma unor deziluzii sentimentale. Tot atunci traduce și Suferințele tânărului Werther de Goethe, dar refuză să încredințeze tiparului manuscrisul. Era, din fire, un pesimist, iar în strofele sale contrastul dintre ideal și real este profund și fără soluție. Omul ar fi condamnat să
SKELITTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289714_a_291043]
-
de aventuri cotidiene ale emigrantului” (Barbu Cioculescu), iar „personajul” liricii se declară „produsul steril al mai multor limbi și culturi”, care „a pierdut totul afară de accent” și care, „născut la răscruce de drumuri”, încearcă să transmită starea de încordare și deziluzie ce însoțește o existență aflată într-un veșnic provizorat. Fiul risipitor și Turnul Babel pe Main (1995) prezintă trăsături ce vor deveni o constantă a poeziei sale. Retorica poemelor este colocvială, discursivitatea lor favorizând receptarea, fără a exclude tensiunea mesajului
VASILACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
și E. Cassires În cartea sa Eseu despre om: „Omul nu trăiește Într-o lume de fapte brute sau conform nevoilor și dorințelor lui imediate. El trăiește mai curând În mijlocul unei emoții imaginare, cu speranțe și temeri, cu iluzii și deziluzii, În fanteziile și visurile sale”. Astfel omul, Învelit În această rețea de simboluri, le structurează În funcție de experiența, fluxul și refluxul emoțiilor umane depinzând de ceea ce el estimează a fi stresant pentru sfera sa cognitivă și afectivă.
EDITORIAL. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by PETRU BOIŞTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1458]
-
1958, 17; Negoițescu, Scriitori, 477-482; Corbea-Florescu, Biografii, I, 175-184; Dorin Tudoran, Biografia debuturilor, Iași, 1978, 247-260; Regman, Noi explorări, 75-78; Bălan, Repere, 179-186; Cândroveanu, Lit. rom., 83-86; Negoițescu, Ist. lit. I, 260-261; George, Sfârșitul, IV, 238-242; Liana Cozea, Spleen și deziluzie în romanul citadin al Ioanei Postelnicu, F, 1995, 7-8; Teodor Vârgolici, Omagiu doamnei Ioana Postelnicu, ALA, 1996, 312; Dorina Grăsoiu, Ioana Postelnicu - între plecarea și întoarcerea Vlașinilor, LCF, 1997, 10; Cosma, Romanul, II, 130-132; Ioana Postelnicu - 90, Sibiu, 2000; Dicț
POSTELNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
București, 1920; Seducătorul, București, 1920; Dascălul, București, 1920; Măriuca, București, 1920; A fost un vis!.... „Suharea” la Dom’ Tănase în Delea-Nouă, București, 1920; Bietul Tudorel!, București, 1921; Două dureri, București, 1921; ed. București, 1991; Bucuria cea din urmă, București, 1921; Deziluzii, București, 1921; Părintele Veniamin, București, 1921; Cartea școlarilor, București, 1923; Dor ascuns, București, 1924; De la leagăn până la mormânt, București, 1925; Teatru școlar și sătesc, București, 1926; Fire de artist, București, 1928; Inimi de femei, București, [1928]; Omul de cristal, București
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
interioară” (interviu cu Octavian Paler), TR, 1993, 25; Romulus Diaconescu, „Privind în urma mea, mă stăpânesc sentimente contradictorii” (dialog cu Octavian Paler), R, 1993, 6-7; Grigurcu, Peisaj, I, 80-84; Tania Radu, Alungarea lui Don Quijote, LAI, 1994, 8; Ioana Pârvulescu, Iluzii și deziluzii, RL, 1994, 11; Octavian Soviany, Împotriva înțelepciunii, CNT, 1994, 13-15; Florin Sicoie, Noua poveste a lui Don Quijote, CNT, 1994, 13-15; C. Stănescu, Don Quijote și „quijotizarea” estului, ALA, 1994, 208; Ioan Moldovan, „Don Quijote în Est”, F, 1994, 4; Adrian Marino, Don Quijote
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
scenariul filmului Nepoții gornistului, distins cu Premiul de Stat. În ultimii ani de viață N. își exprima părerea critică despre regimul la a cărui consolidare culturală contribuise în tinerețe cu fervoare. Fără a merge până la o contestare fățișă, își trecea deziluziile în poezii de respirație maiakovskiană, rămase în sertare sau risipite prin publicații obscure. Ultimul său proiect, un Dicționar cronologic al literaturii ruse, amplă operă colectivă căreia îi asigura coordonarea, deși terminat înainte de moartea lui, a rămas nepublicat. SCRIERI: Câteva sfaturi
NOVICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]
-
făcuți dintr-un „material ce nu rezistă la o rectificare”, la o adaptare la realitate, atunci când iluziile copilăriei și ale adolescenței sunt spulberate. Dar anormalitatea personajului nu este susținută decât de finalul paroxistic, dacă nu chiar melodramatic, al înnebunirii lui. Deziluziile trăite de erou, precum cea școlară (pierderea locului de premiant în urma unor malversațiuni ale profesorilor) ori cele erotice, sunt, îndeobște, în marginile faptului comun. Dacă ele nu motivează suficient deznodământul, au totuși un contur realist și pregnant, ce se datorează
OPRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
viabile? Ce anume poate asigura microfundamentul rațional pentru constituirea moralității și reciprocității sociale? Care ar trebui să fie rolul guvernului? Oare deprivarea comună îi va putea ajuta pe oameni să depășească separarea individuală? Oare tiparele adânc încetățenite de ineficiență și deziluzie, moșteniri ale trecutului, vor descuraja schimbul de asigurări necesare acțiunii colective? Ce fel de creativitate își va descoperi oare un popor care a fost oprimat și care acum își reinventează bazele indentității sale colective? Oare care vor fi barierele care
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
și minusurile acestei tehnici. Primul exemplu este un experiment celebru al unui studiu de teren asupra plăților de ajutor social și a efortului depus pentru a munci, în diferite orașe din S.U.A., la începutul anilor ’70. La momentul respectiv creștea deziluzia cu privire la sistemul de ajutor social dominant, sistem caracterizat de o birocrație complicată și de o acoperire inegală, care includea mamele sărace necăsătorite cu copii mici, dar excludea gospodăriile la fel de sărace cu doi părinți. Un grup de experți au susținut un
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
cu Bolta glisantă. Sub zodia unei „cosmogonii devalorizate”, N. abandonează brusc scenografia fantasmatică și mitizantă pentru un cadru fără aură, citadin și domestic, când nu recurge la teatru și circ, livrându-se unui dens lirism elegiac al intimității devastate de deziluzii, „învinsă” și „însângerată”. Emerge acum o exasperare crescândă a preamultului luminii, care a calcinat chiar memoria: „ne-ar trebui o întunecare // o întunecare”. Și Înstrăinatul solstițiu atestă o adevărată teroare a „lavei luminii”, tortura exasperantă a sulițelor și bicelor solare
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
Cronica”, „Teatrul”, „Ateneu”, „Secolul 20”, „Argeș”, „Convorbiri literare”. Un patos secret cutreieră poemele cu o aură de indisipabilă tristețe din primul lui volum, Filtru (1968). În versuri de cizelură neoclasică, emanând o stare de sonet, freamătă neliniști („ne’nțelese”), melancolii, deziluzii, spaime („auzi cum sună-n sânge târziul unsprezece”), stări depresive bântuite de fiorul plumburiu al transcendentului. Iubirile, de vor fi fost cândva, s-au destrămat, și dacă poetul le invocă e pentru că singurătatea („Murim atât de singuri și o dată” - Moartea
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
I. Oprișan, Dan Simonescu, Cezar Baltag. Din colectivul redacțional au făcut parte și Nicolae Stroescu-Stînișoară, Nicolae Balotă, Gheorghe Grigurcu, Cornel Regman, D. Stamatiadi, Mihaela Constantinescu-Podocea, Mircea Vasilescu, Ion Podocea ș.a. Multă vreme articolele de atitudine din cadrul rubricilor „Partidele și libertatea”, „Deziluzie sau speranță”, „Situația culturii române actuale”, „Istoria literară ca instituție literară”, „Limbajul poeziei” au fost semnate de Adrian Marino, apoi de Gheorghe Grigurcu, care se războiește fără menajamente cu „apolitismul”. Profilul special al J.l. se conturează încă de la început, când
JURNALUL LITERAR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287693_a_289022]
-
decepții. Reținem rugăciunea plină de nădejde a duhovnicului de odinioară: „Doamne, mai trimite-mi și câte un tânăr, Doamne, mai trimite-mi și câte un intelectual”. Cu vremea, această dorință s-a împlinit, aducând deopotrivă prilejuri de mulțumire și inevitabile deziluzii. O concluzie din amurgul vieții? „Este mai ușor să fii intelectual decât creștin.” Ca duhovnic, părintele Teofil a încercat să cultive acea sfințenie și înțelepciune care știe să nu strivească. A trezi în aproapele smerenia nu presupune neapărat recursul la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]