1,238 matches
-
erau învingători cu 32,4% din voturi. Fisurile modelului polonez. Polonia ocupă un loc aparte în acest tablou din cauza influenței puterii Bisericii Catolice în societate, a importanței religiei ca element intrinsec al identității naționale față de ocupanții succesivi, a amplorii persecuției dezlănțuite pe scară largă, începînd cu 1948 pînă la declararea "stării de război", de către generalul Jaruzelski, în decembrie 1981, și pînă la victoria Solidarității la alegerile din mai-iunie 1989. Lista victimelor este lungă, de la condamnații perioadei 1948-1951, la cei închiși din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sv. arhetip). 191 Fernand Braudel, Gramatica civilizațiilor, traducere de Dinu Moarcaș, București, Editura Meridiane, 1994. 192 Ion Chiciudean, Bogdan-Alexandru Halic, Imagologie. Imagologie istorică, București, Editura comunicare.ro, 2004, p. 7. 193 "Revolta omului în fața furtunilor devastatoare, groaza sa în fața elementelor dezlănțuite umanizează furiile naturii și elementul pur fizic devine un zeu mânios." (Carl Gustav Jung, Puterea sufletului (antologie), II, traducere de Suzana Holan, București, Editura Anima, 1994, p. 73). 194 Fiecare civilizație este deci legată de un spațiu cu limite aproape
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
al pelerinilor din rând. În caz de ploaie puternică, se formează un „continuum” protector, un scut din umbrele, bucăți de nailon, haine de protecție, astfel încât ansamblul persoanelor aflate în rând, chiar și cele mai puțin pregătite pentru a înfrunta natura dezlănțuită să reziste momentului critic. Este un efort colectiv, repet, pus la cale de rând, și nu de către o autoritate oficială. Noaptea rândul are o altă „viață” și un alt comportament. Forțele de ordine se relaxează vizibil, presiunea socială din jur
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Ea, cea dintâi, ne aducea din cozonacul făcut de ea, din ouăle înroșite de ea, din mucenicii de opt martie, din sarmale, la Crăciun, zicându-i mamei: Ia, madam Cutare, să vezi cum mi-au ieșit. Cu cel al nebuniei dezlănțuite. Las la o parte că mâine vom lucra pe întreg cuprinsul țării, dar ceea ce se întâmplă aici, la București, în capitala țării, reprezintă cea mai cumplită criză a delirului de grandoare de care suferă Ceaușescu. Departe de mine vreo intenție
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
următoarea piesă se cheamă pur și simplu: „3. Pe mine și pe Mărie/ Nu e om să nu ne știe.“ Nu putem să nu-l felicităm pe Puiu că în sfârșit s-a rostuit. E om la casa lui. Fericire dezlănțuită. Fericire pân’ la nesimțire. Fericit fleașcă e Puiu, pentru că adaugă: „4. Vreau să știe tot românul/ Că eu sunt numărul unu.“ Happy-end așadar. Nasuri smiorcăite. Batiste fluturate. Final de album. Cu strângere de inimă, însă trebuie să admitem că creația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Și v-a făcut să credeți că veți fi răsplătiți... Nu! Moartea cu viața a stins toată plăcerea Cel ce în astă lume a dus numai durerea Nimic n-are dincolo, căci morți sunt cei muriți." (M. Eminescu) 2. Crivățul dezlănțuit și consecințele imprevizibile ale încălcării poruncii: "să nu furi!" Când amintirile-n trecut Încearcă să mă cheme, Pe drumul vechi și cunoscut Mai trec din vreme-n vreme." (M. Eminescu) Într-o după-amiază târzie de toamnă, mama Dumnezeu s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
opunându-i propria sa formație muzicală, protejând într-o formă discutabilă spațiul în care șapte ființe creștin-ortodoxe dormeau nevinovate, cu ușoare tresăriri spasmodice cauzate de răcirea progresivă a camerei, bombardată de trâmbele tot mai dese și mai furioase ale crivățului dezlănțuit. Fusese o noapte deosebit de rece. În camera noastră cu valențe universale, restul de apă din căldare prinsese o pojghiță subțire de gheață. Nu mai era. Frigul se făcea tot mai simțit și o liniște stranie, amenințătoare pusese stăpânire pe spațiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
viscolul depusese zăpada de jos și până sus, dincolo de geam și de streașina casei. Acum înțelesese. Așa se explica faptul că în odaie era o liniște înfiorătoare și un întuneric de catran. Eram sub controlul total și implacabil al forțelor dezlănțuite ale naturii. Totuși, vroia să se convingă pe deplin. Ținând lampa cu ambele mâini ca pe un scut miraculos, pășind încetișor ca și cum s-ar fi aflat pe un teren minat, mama a intrat în camera cu atribuții polivalente, oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Vă imaginați de cât curaj a trebuit să dea dovadă pentru a nu lăsa să se citească groaza de care fusese cuprinsă în momentul în care a realizat că suntem cu toții sechestrați și că soarta noastră este la cheremul forțelor dezlănțuite ale naturii, cărora nu le putem face față? Cu cine să lupți? Împotriva cui? Prin ce mijloace? Așa că sfatul domnului primar a fost aplicat pe loc. Mircea, în calitatea lui recunoscută de "șef de șantier", a organizat activitatea prompt, eficient
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
spuselor mele. Ascultați. După ce noi, cei patru frați mai mari cu ajutorul extraordinar al cățelandrului nostru, Leu am salvat-o pe mama de la o moarte sigură prin hipotermie (înghețare), când se prăbușise fără putere în zăpada viscolită cu înverșunare de crivățul dezlănțuit, și care începuse deja să-i cânte prohodul acoperind-o cu un lințoliu alb, pentru noi, timp de nouă zile cât a durat crivățul, a început o perioadă extrem de tensionată și dură, care a pus sub semnul întrebării însăși existența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o revoltă la adresa unor stări de lucruri inimaginabile. Bâzâitul sacadat și monoton al aparatelor fonatoare din orchestra lui Mircea era aidoma izvorului curgând plictisit și obosit pe albia arhicunoscută și ne aducea rapid și sigur în țara viselor, unde subconștientul dezlănțuit ne oferea gratuit și instantaneu bunătățile, bucuriile și fericirea de care nu aveam parte, însă la care năzuiam cu toată ființa noastră în fiecare zi. " Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră!" (Iov, 5:17) Nu, Doamne! Nu eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
botișorul traumatizat, înroșind pământul. Cu un efort incredibil, s-a ridicat, făcând câțiva pași, în timp ce torționarul se autocompătimea privind la urma lăsată de mușcătura ei. Văzând-o mergând chinuit, mai mult târându-se, a fost cuprins de o furie dementă, dezlănțuită și i-a aplicat un șut năprasnic, proiectând-o aerian la zece metri distanță. Rânjind cu o deplină satisfacție de performanța obținută, împins de instincte morbide, ieșite din străfundurile arhitecturii primare, în momentul contactului cu solul, i-a aplicat un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Lică, Victor, Radu, Țuki, Bebi, mama. Familia: Lică, Victor, Țuki, Mircea, Mitana (soția lui Mircea), Radu, mama, Bebi, tata. Cuprins George Țâra Un roman al destinului 5 Caietul numărul 3 11 1. Tizicul sau reciclarea materiei arse 15 2. Crivățul dezlănțuit și consecințele imprevizibile ale încălcării poruncii: "să nu furi!" 31 3. O scurtă și edificatoare vizită în subsolul iadului 32 4. Vizita bătrânei doamne sau vizibile discrepanțe sociale 32 5. Tentația rușinoasă sau diavolul nu face mănăstire 32 6. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-l țină, mâinile lui, care erau tari ca piatra, îl loviră la încheietură de parcă i-ar fi rupt oasele. Marriott scoase un urlet de durere dar impulsul îngrozitor de a lovi, distruge și schilodi, rămase ca un nod în el. Violență dezlănțuită! Se năpusti înainte și lovi cu toată forța la față; își simți pumnul gol pocnind în ea. Străinul țipă și se retrase, făcând un salt înapoi. - Prostule! Gândul izbi puternic creierul lui Marriott. Am încercat să rămân aici destul de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
fapte. Oribila persecuție exercitată de Henric al V-lea împotriva lui Pascal al II-lea, încarcerarea, josniciile, bolile, apropiata moarte, jefuirea cetăților și a teritoriului roman, eforturile, prădăluirea, nefericirea celor buni și lipsiți de apărare ce cădeau pradă armatelor barbare dezlănțuite care nu erau conduse, ci incitate de mînia unui împărat ce jurase strîmb, ce se putea obține în cele din urmă de la mărinimosul Pontif? Un privilegiu de învestire a Episcopilor, veniturile episcopale, toiagul și inelul; cu condiția ca acești Episcopi
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
auster controlată, poate puțin prea rigidă, aici, la Naqsh-e Rustam, energia era intenționat lăsată să circule liber. Medeea În Trilogia mea avea să corespundă În nemișcare și interioritate primei părți din Orghast, pe când Troienele urmau să aibă ceva din energia dezlănțuită și aparent necontrolată din Orghast 2. Evenimentul se Încheia În jur de ora cinci, când actorii dispăreau În munte În clarobscurul dimineții, după ce Îi Însoțiseră În rol de ghizi pe spectatori. Ultima imagine: primele raze de soare, un om trecea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
margine, priveam uluiți când, deodată, În elanul confuz și de neînțeles pentru un ochi neexersat ca al nostru, Priscilla a dispărut, parcă Înghițită de fumul care Învăluia totul. Alarmați, o căutam din priviri, căci era imposibil să pătrundem printre dansatorii dezlănțuiți. Preotul Însă a găsit-o instantaneu, simțind că era nevoie de prezența lui lângă ea. În aceste ceremonialuri, forțele misterioase sunt puse În mișcare cu scopul de a vindeca trupurile de boli și demoni, dar, necontrolate, aceste energii pot duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care ei nu reușiseră să-l joace. Pentru mine, reprezentațiile cu Troienele au atins aici punctul culminant. O participare ca a spectatorilor brazilieni, trup și suflet, la crearea energiei spectacolului nu am Întâlnit nicăieri În lume. În momentul cel mai dezlănțuit al umilirii Elenei, ei au Început chiar să danseze laolaltă cu actorii, iar la sfârșitul reprezentației au năvălit pe scenă să-i Îmbrățișeze, să le transmită În felul cel mai direct și necenzurat bucuria și mulțumirile lor pentru experiența serii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
an și în al doilea rând - teama de a mă despărți de El și de a lăsa între noi această pustietate de gheață... O discuție care n-a adus nimic nou, sau aproape nimic, decât doar sedimentarea anumitor mici pasiuni dezlănțuite și potolirea lor temporară. Un sărut de la mama Lui... Primul! Miercuri 3 februarie 1954 a murit subit, în alimentara din colțul străzii Căuzași, Ionel Teodoreanu, omul și scriitorul, vărul Alicei. Fie-i țărâna ușoară! 6 februarie 1954 Mi-a trecut
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și până și proaspăta lui consoartă - femeie tare a dracului și foarte dame des halles - reușea prin sentințele ei ridicol de categorice să impună reuniunii o atmosferă de Bunbury, în care de altfel și juca. Râdeam cu toții de ne prăpădeam, dezlănțuiți și isterici, în timp ce Mihai, aiurit, alerga tot timpul la bucătărie și înapoi, chi purile s-o ajute pe Alice, dar de fapt pentru a-și ascunde febri litatea și emoția... Intrigată și fericită totodată, Alice, până la care răzbăteau revăr sările
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
poet al Revoluției (poet ce și-a încheiat zilele sinucigându-se, eveniment căruia Boris Pasternak i-a închinat câteva pagini extraordinare, cutremurătoare ca document, uimitoare ca imagistică și ca rafinament stilistic). Ajuns în acest punct, indignarea profesorului atingea apogeul. Complet dezlănțuit, recurgea, ca să fie mai convingător, și la gesturi. „Maiakovski - atât”, jubila el strigând și ridicând mâna dreaptă deasupra capului, cât putea de sus. „Pasternak - atât”, și aceeași mână cobora brusc, pe cât permitea corpolența personajului, el însuși un bărbat înalt care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la momentele noastre bune. Nu degeaba îl „cheamă” Pițu cel Mare și Bun. * Afară de guguștiuci, îi mai sperie zgomotele neomologate sau omologate în subconștientul lor drept foarte periculoase. Mașina de scris în plină funcțiune, tunetele, radioul sau televizorul cu sonorul dezlănțuit nu-i deranjează! Inofensivul târșâit al unui pașnic papuc de casă îi face însă să intre în alertă. De la sărbătorile de iarnă, motanul cel mare, nu numai mai inteligent, ci și mai sensibil, se sperie când aude soneria de la ușă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prea evidente pentru a le mai sublinia, desființarea cenzurii de stat și abolirea de către mulți, foarte mulți (din numărul cărora nu mă exclud) a tuturor cenzurilor interioare, cu rezultate nu o dată catastrofale pentru imaginea, individuală și colectivă, a celor astfel dezlănțuiți, conservarea unor mai vechi centre de manipulare a opiniei publice și, desigur, nu în ultimul rând, împrejurări istorice obiective au contribuit la apariția acestui fenomen nescontat, pentru mine cel puțin. Declarațiile de ură veșnică, tendința de satanizare a unor națiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
1984. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Botta „necredinciosul”, RL, 1984, 9; Al. Ruja, „Emil Botta sau Despre frontierele inocenței”, O, 1984, 10; Al. Călinescu, Emil (Botta) și exegeții, CL, 1984, 5; Mircea Mihăieș, Autocritica, O, 1984, 38; Mircea Scarlat, Spectacolul tinereții dezlănțuite, AFT, 1984, 9; Gheorghe Grigurcu, „Emil Botta sau Despre frontierele inocenței”, F, 1984, 10; Cristian Livescu, Două studii despre Emil Botta, ATN, 1984, 12; Țeposu, Istoria, 195-197; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, I, 176-178. I.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286501_a_287830]
-
aceia dintre noi, capabili Încă, pe aceste vremuri, de pasiuni devastatoare și pentru care garsoniera de flăcău tomnatec sau de bărbat serios, cu nevastă, băieți și fete mari acasă, nu ajungea să cu prindă și să asurzească grohăitul fiarei lubrice dezlănțuite și vaietele sărmanei victime imolate poftelor noastre. N.D. Cocea, sibaritul corupător de minore, cumpărase pe nimica, departe de oraș, În marginea pădurii, un pavilion de vâ nă toare al grofilor, unde adunase câteva copile scoase din minți, aduse cine știe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]