594 matches
-
beau alcooluri ciudate/ pe un dulce fond de erori". Lumea organică și cea anorganică sunt supuse metamorfozării și trecerii ("Umbra", "Hârtie albastră"), atmosfera este bacoviană, chiar versificația ne trimite la poetul "plumbului" și al "scânteilor galbene", îi lipsește însă eroismul deznădăjduit al poetului ce a coborât în infern ("Din altă toamnă", "Văzduh", "Bacovia", "Culorile se schimbă"). Motivul păsării Phoenix sensibilizează comentariul existenței. Însăși zăpada, care își repetă egal și măsurat existența, provine din arderea păsării Phoenix; minunea albului îi dă poetului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în nașterea și întreținerea iluziilor esențiale pentru existența noastră. Nu știu care ar fi compușii naturali, dar le văd suplinită absența prin unii sintetici: alcoolul, drogurile etc. Poate că atât de blamatul alcool ne-a salvat de la a deveni o specie de deznădăjduiți. De fapt, cred că în tratarea bolilor sufletului au coexistat întotdeauna două abordări: cea "substanțialistă", încercând vindecarea prin intermediul a diferite materii (alcoolul putând constitui un exemplu; apelul la alte tipuri de plăceri intră în aceeași categorie), și cea "spiritualistă", ce
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Cuvintele cu care începe acest vers din „Plumb de toamnă”1) mai figurează de două ori în poem: o dată la începutul primei strofe și o dată la începutul celei de-a patra, ultima, cu același rol,- de subliniere a unei concluzii deznădăjduite, a unui soroc ce nu mai poate fi, sub nici un chip, schimbat. Mai multe fapte diverse l-au anunțat: fata moartă de ftizie, visătorul care s-a împușcat, nebunul care răcnea în grădina publică, precum și cîteva semne naturale: vîntul și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-i atinse umărul. Vîrful îi scormonea subsuoara. Gilliat încercă să se dea înapoi, dar abia se putu clinti din loc. Era parcă țintuit în cuie. Cu mîna stîngă rămasă liberă, apucă briceagul, se propti de stîncă și făcu o sforțare deznădăjduită, ca să-și smulgă brațul din strînsoare. Nu reuși decît să stîrnească fașa care se strînse și mai tare. Era mlădioasă ca pielea, tare ca oțelul, rece ca noaptea. [2] O a doua curea, îngustă și ascuțită, ieși din adîncitura stîncii
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
surdă și profundă a democrației populare. Mai mult, eu nu mă puteam împiedica să mă gîndesc la prietenul meu Lex Ende, redactor șef la Neues Deutschland, mort în condiții suspecte în 1949, în timpul perioadei staliniste celei mai dure. Priveam chipul deznădăjduit al prietenului meu Rudolf Leonard, emigrat în Franța în 1933, care se întorsese în cele din urmă în RDG, pentru că la Paris trăia într-o sărăcie și o izolare din ce în ce mai greu de îndurat. Era cazat la hotelul Adlon, și îmi
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
civile și intervenției în caz de catastrofă sau cataclism. Aceste perspective, cît se poate de improbabile în urmă cu doi ani, rămîn încă improbabile, dar par astăzi posibile. Europa a împins la extrem și a răspîndit în întreaga lume căutarea deznădăjduită și dementă a Mîntuirii, intoleranța religioasă, capitalismul, naționalismul, totalitarismul, industrialismul, tehnocrația, voința neînfrînată de putere și voința neînfrînată de profit, mitul frenetic al Dezvoltării, distrugerea culturilor umane și a mediilor naturale. Europa a răspîndit în lume flageluri care provin din
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
poate reprezenta pentru el „salvarea“, adoptarea lui nu va fi rezultatul unei deliberări, al unui examen critic al argumentelor, ci o adeziune pasionată. „Ar fi ca și cum cineva m-ar lăsa, mai întâi, să văd, pe de o parte, starea mea deznădăjduită, pe de altă parte, mi-ar arăta instrumentul salvării, până când, din proprie inițiativă, sau, în orice caz, nu condus de mână de către instructor, m-aș repezi la el și l-aș apuca.“50 Unui raționalist, cum a fost Russell, acest
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de la Dumnezeu din cer și a mistuit jerfa”. Cu inima plină de credință și nădejde în mila Domnului, a strigat orbul: „Iisuse Fiul lui David, ai milă de mine”. Adică, ai milă Doamne și nu mă lăsa în acest întuneric deznădăjduit! Ai milă și dă-mi vederea, să te pot vedea pe Tine, Doamne! Ai milă, Stăpâne, și învrednicește-mă să pot și eu vedea măreața operă a mâinilor Tale, ca să pot striga ca psalmistul: „Cât de minunate sunt lucrurile Tale
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
caracterul omului se reflectă în obrazul său și celelalte morale care‐ l predomină sunt vizibile pe figura sa); „Ochii” (ca oglindă a sufletului); „Oracol ele” (în antichitate, de obicei, erau temple renumite în prezicerile care se făceau, în sfaturile date deznădăjduiților, leacuri celor bolnavi); „Mentalismul sau forțele secrete ale gândului” (izvorul tuturor faptelor și progreselor fizice, sociale, mentale, spirituale, științifice, artistice și mecanice ale individului - baza tuturor cunoștințelor, fericirilor ori nenorocirilor noastre); „Magne‐ tismul personal” (ușurința unora de a domina pe
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
poate reprezenta pentru el „salvarea“, adoptarea lui nu va fi rezultatul unei deliberări, al unui examen critic al argumentelor, ci o adeziune pasionată. „Ar fi ca și cum cineva m-ar lăsa, mai întâi, să văd, pe de o parte, starea mea deznădăjduită, pe de altă parte, mi-ar arăta instrumentul salvării, până când, din proprie inițiativă, sau, în orice caz, nu condus de mână de către instructor, m-aș repezi la el și l-aș apuca.“50 Unui raționalist, cum a fost Russell, acest
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sau Picuraru cătră vruta lui. Renumele lui B. printre poeții dialectali a fost consolidat de poezia Dimândarea părintească; însuflețite de un acut alean al dezrădăcinării, versurile sunt de fapt o imprecație adresată celui „cari de limba lui se-alasă”. O autoamenințare deznădăjduită și o exhortație nu lipsită de patetism ridică această „poruncă părintească” până la pragul de valoare simbolică, asemănătoare cu a „testamentului” lui Ienăchiță Văcărescu sau a versurilor lui Al. Mateevici. Întors melancolic spre atmosfera din cătunul distrus de „furlli”, care „viață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285690_a_287019]
-
să nu dea ocazia de a se face explicit. Florile continuă să crească, impasibile și sigure de ele, spusese ea odată. Noi suntem cei fragili. Pe Faulques Îl Îngrijora eventualitatea de a trebui să Înfrunte cu glas tare cauzele resemnării deznădăjduite care curgea prin vinele ei, la fel de precisă ca inima ei sănătoasă și exactă, al cărei puls se putea observa, de parcă era vorba despre o boală incurabilă, la Încheieturile mâinilor, pe gâtul și brațele ei. În impulsurile și ciudata ei bucurie
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a fi să aibă valoare predicativă, copulativă, respectiv rol de verb auxiliar. Exemplificați, într-un enunț, valoarea dublu tranzitivă a verbului a învăța. Precizați diateza, modul, timpul și funcția sintactică a verbelor din textele de mai jos: (a) "Tată-său, deznădăjduit, pusese în gând să-l taie; dar fiul său cel mic, Prâslea, veni cu rugăciune către tată-său, și-i zise: Tată, atâția ani l-ai ținut, ai suferit atâtea necazuri după urma acestui pom, mai lasă-l, rogu-te
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
statutul eului dat de evenimentul perceput. Unii autori susțin că cu cât persoanele percep mai stabil și mai global consecințele negative ale unui eveniment și caracteristicile negative ale eului dat, cu atât este mai probabil ca persoana respectivă să devină deznădăjduită și depresivă, trebuind să existe un echilibru între conținutul domeniului particular al stilului atribuțional negativ al individului și evenimentul negativ de viață. Stima de sine scăzută este văzută acum ca derivând din stilul atribuțional depresiv (intern-stabil-global), iar din combinația stabilității
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
răspunsurile sale pot avea un efect asupra acestor rezultate negative, rezultate aflate în legătură cu disperarea sa (simptom cognitiv); tristețe (simptom emoțional), (Ionescu, 1998)186. Concluzionând, putem spune ca această teorie aduce în discuție un posibil subtip al depresiei și anume "depresia deznădăjduită" și că teoria mediază relația dintre stilul atribuțional pentru evenimentele și rezultatele negative și depresie. 8.6.5. Teoria cognitivă asupra depresiei Aaron T. Beck Teoria lui A. Beck (1995)187 asupra depresiei își are punctul de plecare în teoria
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pare a fi o consecință rațională. Ea promite doar sfârșirea suferinței ci eliberează întreaga familie de o povară. Din momentul în care individul privește moartea ca fiind mai dezirabilă decât viața, el se simte atras de suicid. Cu cât mai deznădăjduită și dureroasă îi pare viața, cu atât mai mare va fi dorința sa de a-și pune capăt zilelor. Cu toate că depresia este strâns corelată cu ideația și comportamentul suicidar, relația dintre acestea este foarte complexă; nu toți depresivii se sinucid
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
REBT o filosofie de viață alcătuită din cerințe absolutiste este cea care determină apariția acestor concluzii, și în cele din urmă, persoana va ajunge să creadă că nu va obține niciodată ceea ce dorește și va sfârși prin a se simți deznădăjduit. De exemplu: "deoarece întotdeauna trebuie să obțin lucrurile pe care le doresc, dar nu le-am obținut de data aceasta, nu voi reuși niciodată să le obțin pe toate. Situația este fără speranță" (Ellis, 1994)222. Woods, Silverman, Gentilini, Cunningham
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
bob micuț de grâu și ți l-am dat... Seara târziu, nu mică mi-a fost mirarea, când, deșertându-mi sacul, am găsit un bob de aur printre bietele grăunțe... Atunci am plâns amar și m-am întrebat trist și deznădăjduit: De ce n-am avut oare puterea să-ți dăruiesc totul? (după R. Tagore) 6. Când mustrăm? Să certăm numai când îl cunoaștem realmente pe cel dojenit: viața, problemele, temperamentul, personalitatea, zodia. Dificultatea cunoașterii omului și lumii, reiese și din povestea
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
cartier distrus, răspun-zînd tuturor problemelor simultan, iar dacă lipsește o verigă... Spre exemplu, reabilitați bine un HLM, dar nu v-ați ocupat nici de problema ajutorului școlar, nici de cea a creării de întreprinderi în vecinătate, așa că oamenii vor rămîne deznădăjduiți, iar distrugerea va continua. Dacă ați reușit să faceți să se simtă o îmbunătățire în toate aceste sectoare simultan, în același timp în care îmbunătățiți locuințele familiilor, atunci ameliorați perspectivele de viitor ale copiilor de o manieră vizibilă. Asta înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
mănăstirea nu poate fi înălțată decât cu prețul vieții uneia dintre soțiile sau surorile meșterilor. Toți se leagă cu jurământ să împlinească jertfa, dar singurul care nu trădează taina este Manole. În ziua sortită soția sa zorește spre locul blestemat. Deznădăjduit, Manole imploră sprijinul puterii cerești. Piedici de tot felul o fac pe Caplea să întârzie, dar nu reușesc s-o întoarcă din drum. Și, astfel, zidarii dau curs jurământului. Meșterul însuși participă la săvârșirea crudului ritual, menit să asigure durabilitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
Lucsandrei au fost făcute, aflăm din aceeași sursă, pe cînd Alecu, fire petrecăreață și imprudentă, se afla ascuns de frica vrăjmașilor Într-o căsuță: „În diiastimă de o giumătate de ceas și plin de frică, de bătaie de inimă și deznădăjduită hotărîre”. În fine, Trandafirașul norocit este rezultatul unui pariu În Împrejurări, iarăși, neprielnice scrisului. „Ticălosul poetic”, aflîndu-se Într-un loc izolat numai cu „scumpa pricină a flăcărilor sale”, a fost pus la ambiție și a improvizat stihurile cu repeziciune: „Deci
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fericit zice același G. Călinescu, suferă de „suficiență virilă”. Discursul erotic vorbește În exclusivitate despre suferințele bărbatului. Rareori este sugerat și chinul femeii Îndrăgostite. Conachi, Într-un loc (Amoriul prin prieteșug), prezintă pe Zulnia desculță și despletită, fugind ca o deznădăjduită: „Zăludă, ca vai de dînsa, pe pămînt și la cer cată, Vra să strige, dar și glasul i se taie deodată. Se povărnește și cade peste dînsul, leșinată, De năcazul ei ucisă, de năcazul ei sfărmată.” Părerea lui Conachi este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
e introdus în această gaură, pentru a fixa grăsimea și a pregăti operațiunile următoare. Drept care, dibaciul spadasin - avertizîndu-i pe ceilalți marinari să se ferească - lansează un nou atac științific împotriva hălcii și o taie în două, prin cîteva izbituri piezișe, deznădăjduite, înverșunate; în felul acesta, în timp ce partea inferioară, mai mică, e încă prinsă de restul grăsimii, partea superioară, mai lungă, numită „pătură“, se desprinde singură și poate fi coborîtă. Mateloții de la cabestan încep din nou să cînte și, în vreme ce unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
parte și de alta. Era o priveliște cumplită și înnebunitoare, deși îți trezea milă. Balena înota acum cu capul în afară, azvîrlindu-și înainte jetul chinuit, în timp ce unica ei aripă i se zbătea într-o spaimă de moarte. în fuga lui deznădăjduită, monstrul dădea din colț în colț, iar după fiece val pe care-l spărgea, se scufunda spasmodic în mare sau își înălța pieziș spre cer aripa zvîcnitoare. Văzusem cîndva o pasăre cu o aripă ruptă descriind cercuri în văzduh, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să ne dăm seama mai tîrziu - se depărtase brusc de ambarcațiunea noastră, trăgînd după ea jumătate din saula harponului: iar în cumplita agonie provocată de rana aceea, se repezea acum printre cercurile rotitoare, semănînd panică pe unde trecea, întocmai ca deznădăjduitul călăreț solitar Arnold în bătălia de la Saratoga. Oricît de chinuitoare i-ar fi fost rana și oricît de înfricoșător ar fi fost acest spectacol, totuși oroarea deosebită pe care părea s-o inspire celorlalți din turmă, se datora unei cauze
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]