2,118 matches
-
mai locuise acolo un alt profesor. Treaba cu gazda se rezolvă repede și onorabil. Acum profesorul era nerăbdător să-și vadă clasele de elevi. Dar acest eveniment, al primei întâlniri cu elevii, l-a umplut de gânduri, și chiar de deznădejde. Copiii erau ca vai de ei, nici tu echipați ca lumea, nici tunși, nici curat îmbrăcați. De încălțări - nici să nu pomenim, fiecare era încălțat cu ce putea, vreo câțiva umblau chiar desculți. Numai vreo doi-trei dintre copii erau îmbrăcați
SUFLET DE PROFESOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347688_a_349017]
-
viață și consideră că dragostea este ceva sfânt la care nu toți ajungem. Părinții ne nasc din dragoste, trăim în dragostea părinților, după care creștem copii în dragoste... Profesorul Ghoerghe Clapa din Bârlad ne prezintă dragostea sub multiple aspecte: iubire, deznădejde, gelozie, devotament, altruism , menționând că „A iubi este însăși legea vieții, este una dintre cele mai subtile acțiuni pe care o poate realiza o ființa umană. A iubi înseamnă a trăi viața celuilalt. Să uiți de tine și să te
DRAGOSTEA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349974_a_351303]
-
făclii. Din calda ta privire ai răspândit în mine, Credința că nimic nu-nvinge a mea fire, Dacă în suflet pur păstrez credința vie, Și-n inimă, fierbinte, a Domnului iubire. Când plânsul stăpânire a pus pe firea mea, Când deznădejdea cruntă pe brânci m-a-ngenunchiat, Tu ai întors spre mine, zâmbind privirea ta Și sufletele noastre în taină s-au legat. În fața morții crunte, tu pururi ai zâmbit, Și mâna-ți ciuruită de răni mi-a dat putere, Cu dragostea-ți
COPILUL MEU, O LECȚIE DE VIAȚĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350240_a_351569]
-
se vor pierde în tunelul morții din care nu a mai ieșit niciun drum. Obsesiile noastre au băut lumina, glasul sângelui ne chema într-acolo unde nimeni nu poate să dezlege taina de nemărginire și vise halucinante în care fierul deznădejdii sapă fântâni. Steaua mea cade și se ridică din cenușa păsării în care se iscă focul, suflă prin simțuri și alungă despletit amurgul. Curând vor ajunge la izvorul căutat stafii prin întuneric. Referință Bibliografică: Izvorul căutat / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe
IZVORUL CĂUTAT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361874_a_363203]
-
nu mă mai ascultă, biata femeie! Și încurcă mereu reâncarnările spirituale și Codurile mele: Coboară cu cele trei Diane - Diana-Luna-Hecate, Diana-Artemis-Bendis cea thracica și Diana, sancta, potentissima - și cu ID-urile lor, din D3 la zeul lor orb în Iadul Deznădejdii și fără să facă Consacrarea la MD și MM, îmbrățișate și împreunate apoi prin ambele părți ca nebunele cu P1 și SRPP, încep să caute împreună cu Circe alte coduri prin toate mormintele orientate pe direcția Asteroidului B48, XXXYY, Ne-P
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
prin nămeți, prin păduri, uneori prin poieni troienite. Nici urmă de cărare sau de vreun semn de recunoaștere al locurilor prin care trecea. Începu să tremure de frig. Dârdâia chiar. Simțea că nu mai are vlagă să ajungă acasă! În deznădejdea sa, își aduse aminte de nepoțeii săi rămași în satul vecin. Apoi își adusese aminte de nevasta sa, de căsuța lor caldă, unde cuptorul duduia de lemne de fag. Îi veni în minte Katya cea bălaie, dar și ceilalți copii
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
o sărăcie lucie, generalizată, asaltează zi de zi, ceas de ceas, ca o caracatiță uriașă, existența omului de rând. Întrebați ce este de făcut, aproape invariabil oamenii, și nu doar cei simpli, răspund marcați de-o implacabilă apatie și-o deznădejde iremediabilă: „Ce să mai faci? Nu mai este nimic de făcut”. Doar oamenii încă întregi la minte, nemarcați de psihologia criminală, bolșevică, ce încă funcționează, sunt conștienți că mai sunt soluții, că se mai poate face ceva. Una dintre acestea
DESPRE TÂMPENII ABERANTE, NEADEVĂRATE ŞI TENDENŢIOASE de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365981_a_367310]
-
zboare pe drumul vieții mele. Pasărea Recunoșțiinței și-a întins aripile și a planat spre casa păinților mei. Păsărea roșie a Iubirii plutește spre lăcașul inimii tale. A ajuns? ÎMBRĂȚIȘARE Pentru fiecare lacrimă mi-ai oferit un zâmbet, pentru fiecare deznădejde mi-ai oferit un zâmbet, pentru fiecare zbucium, mi-ai oferit un zâmbet, pentru fiecare tristețe, mi-ai oferit un zâmbet. Imi permiți să îți ofer un curcubeu de sentimente? Dacă da.... deschide brațele într-o caldă îmbrățișare. RUGĂCIUNE Mă
MESAJE POETICE (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365989_a_367318]
-
eu. Am intrat în biserica albă, locaș cald de închinăciune și îngenunchez la toate protectoarele icoane. Doamne, bat la ușa Ta ești a mea Nădejde, iară. Umbrește-l cu umbra Ta și protejează-l de înfriguratele temeri, de ură și deznădejde pe el.... pe dragul meu. După ce mi-am zidit toate rugăciunile, ies cu inima plină și privesc cerul. Știu Doamne, că m-ai auzit, pentru că mi-ai atins inima cu o lacrimă de ploaie. DORINȚĂ aș vrea să îmi deschid
MESAJE POETICE (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365989_a_367318]
-
iubirilor moarte, amintind tumultul asurzitor al cascadelor sau zgomotul surd al morții care țipă în urechi; cine poate fi răspunzător de visele noastre, de orbecăirea zilelor prin care ne ducem existența, paradoxuri sau evoluții contrare, timpul ca o pepinieră a deznădejdii care vine pe laptele zorilor, trezindu-mă din coșmaruri, ca pe majestatea sa holderlin, însingurat, cufundat în tristețe, cu care adesea intru în vorbă; el mă învață despre călătoria în nirvana, despre hieroglifa pictată peste cer din care fug încet
PARADOXURI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366035_a_367364]
-
găști, partide) de orientarea macazului politic pe direcția unei democrații la fel de originală precum asasinarea cuplului Ceaușescu. Dar oricât te-ai strădui și oricât de destoinic ai fi, nu poți să comprimi substanța unui fragment de istorie doldora de suferință și deznădejde într-un articol pe care ți-l dorești limpede în conținut și rezonabil ca mărime, chiar de-ai călca pe urmele adorabilului sfat latin „Non multa, sed multum” (Nu multe, ci mult) ... Nerușinarea, așadar, este trăsătura distinctivă a postdecembrismului românesc
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
întotdeauna să învăluim totul în cuvinte pline de farmec, de mister și înconjurate de acea aureolă multicoloră ca o auroră boreală întâlnită adeseori în țările nordice, să dăm vieții o nuanță de culoare pastel, plină de speranță și nu de deznădejde. Dacă nu am face așa, nu am mai fi femei. Voi bărbații trebuie doar să vă prefaceți că ne aprobați dacă nu reușiți să treceți prin aceste moment de visare ca și noi. - Vezi tu, oricât de dură este viața
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
plină cu tineri care dansează. Par a fi fără nicio grijă. Este doar o părere. De undeva se aude o muzică care te înfioră. Ea conduce pașii tinerilor fără locuri de muncă, fără viitor, fără orizonturi, într-un dans al deznădejdii. Dansează așa cum li se cântă, după ritmul impus de cineva aflat undeva prea sus pe scara ierarhiei. Ce-o fi Doamne acolo sus, de se poate dirigui toate aceste destine spre o destinație necunoscută ca și scopul drumului meu? Îi
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
ritmul impus de cineva aflat undeva prea sus pe scara ierarhiei. Ce-o fi Doamne acolo sus, de se poate dirigui toate aceste destine spre o destinație necunoscută ca și scopul drumului meu? Îi părăsesc pe tinerii prinși în hora deznădejdii și îmi continui periplul fără țintă. Ies din poieniță, trec de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
lumea devenită o jucărie stricată”. Versurile cuprind fantazări aproape moralizatoare și mistere elucidate cu o maturitate poetică percutantă pentru vârsta autoarei. Percepute cu o comprehensiune precoce, tainele omenirii îi sunt iluminate „de felinarele din semnele mirării”. Când o bântuie gustul deznădejdii, Ana Maria „caută rugăciuni pentru aduceri ... Citește mai mult După „Grădina mea”, 2009 (debutul poetic), Ana Maria Gîbu și-a sporit zestrea literară cu volumele de poezie „Cafea cu zâmbet de rebelă”, 2011 și „Regala”, 2012, poeme siameze (în tandem
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
lumea devenită o jucărie stricată”. Versurile cuprind fantazări aproape moralizatoare și mistere elucidate cu o maturitate poetică percutantă pentru vârsta autoarei. Percepute cu o comprehensiune precoce, tainele omenirii îi sunt iluminate „de felinarele din semnele mirării”. Când o bântuie gustul deznădejdii, Ana Maria „caută rugăciuni pentru aduceri ... XXI. NOUL COD DIN DOUĂ CUVINTE, de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 830 din 09 aprilie 2013. noul cod din două cuvinte hărțile ascunse sub insule otrăvite miroseau a vechi și a
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
cu limita unei vieți pământești numărată pe parcursul câtorva ani buni, decenii-trăind mereu cu speranțe; ani parcurși alături de bucurii ori completați de dureri fizice sau de ordin sufletesc. Î nțelepții lumii grăiesc vrute și nevrute promițând bunăstare și belșug,uneori aducând încercări și deznădejde în plan social și peste care, spun ei, vom trece doar încercați de broboane de sudoare sau...niciodată. „Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii" care se revarsă cu adevărat peste ,,luminătorii" puțini de la marginea veacului acestuia atât de controversat. Viața
LUMINA DIN TAINA CUVÂNTULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364755_a_366084]
-
patimile și violența și multe altele încearcă să cuprindă sub aripa lor nefastă cât mai mulți semeni, este foarte necesară o revenire și o reorientare sinceră a existenței noastre către Dumnezeu. Singur aflându-se omul nu poate să depășească zidul deznădejdilor pe care suferințele și greutățile i-l aduc înainte și astfel se lovește continuu cu renunțarea și cu cedarea. În aceste condiții durerea și necazul își amplifică dimensiunile, lucrarea și roadele negative în sufletul uman, ajungând uneori chiar la groază
DESPRE SFANTA EUHARISTIE IN TRADITIA ORTODOXA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364738_a_366067]
-
nimic nu se întâmplă fără voia Lui. Are o voce frumos timbrată, pare o doamnă simplă dar în spatele acestei simplități se ascunde o intelctuală fină și o femeie luptătoare. Impulsionez discuția, poate și din dorința de a mai îndepărta vălul deznădejdii, care este așezat peste întreaga ei ființă, în direcția învățământului, a sănătății și a patriotismului. Doamna îmi răspunde calm și cu o desăvârșită putere de judecată și de înțelegere a tuturor situațiilor, a contextelor și perioadelor prin care fii țării
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
fiindcă frigul mi-a pătruns în inimă. S-a cualizat cu tristețea tinerei poete, cu grija mea ca starea ei precară de sănătate să ne creeze probleme.. Îmi strâng mâinile, suflând căldură în pumnii încleștați de frig sau poate de deznădejde. Fac o rugăciune, în care îi încredințez Domnului toate grijile mele. Închid ochii. E liniște în biserică. În jurul catafalcului, familia așteaptă cu decență și durere slujba celor doi preoți. Lacrimile lor mă impresionează și mă dor, deopotrivă. Ridic ochii spre
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
plângerii?” se întreba rhetoric scriitoarea, continuând apoi: „Am ales să fiu aici, în această școală a devenirii. Am învățat pe rând soarele și strălucirea, norul și umbrirea, am atins stele în iubiri și stelele au căzut în abisurile oceanelor de deznădejdi, am râs cu mierlele și, izvoare de lacrimi mi-au spălat obrajii de copil al universului. Am ales să fiu aici... să descopăr toate aceste hățișuri ale existenței... să pun balsam de cuvânt - lumină peste lacrima de nor”, încheia ea
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
comunicăm, astfel ne putem transmite gândurile, cunoștințele, temerile sau așteptările, însă comunicarea asta se bazează pe rațiune și este imprecisă când vine vorba de a ne comunica sentimentele. Pictura, este însă capabilă să trezescă în sufletul nostru bucuria, tristețea, exaltarea, deznădejdea sau dulcea melancolie a aducerilor aminte, așa că în mâinile unui foarte talentat pictor putem ajunge niște marionete influențate mult mai ușor decât cu ajutorul cuvintelor. Mihai Cătrună este un artist, un vrăjitor al penelului care se răsfață și ne răsfață căci
FLOAREA CĂRBUNE-ALCHIMIA FRUMOSULUI ÎN GRAFICA ŞI PICTURA LUI MIHAI CĂTRUNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364879_a_366208]
-
în: Ediția nr. 197 din 16 iulie 2011 Toate Articolele Autorului În dimineți am cugetat la Tine, La Duhul Tău rătăcitor prin stele, Și-am înțeles că Tu de ani de zile Erai îndreptătorul vieții mele. În amăgiri și-n deznădejdi viclene, A biruit prin mine, brațul Tău înalt. Tu m-ai spălat de ură, de rușine, Tot Tu m-ai învelit să-mi fie cald. Învăț să Te descopăr azi în mine, În fiecare tăinuit ungher, Să pot alege răul
ÎN DIMINEŢI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366717_a_368046]
-
singurătate... Veniți, veniți, Vă fac Nemuritori! Căci Andreonul nu e cea mai bună cale ( Cenaclul zeilor din fiecare joi) Să recrutezi și crești valențe epocale... Ci marea mea nădejde E în voi Ce-ați cunoscut și vis și nebunie Și deznădejde, ură sau iubire, Și tot ce omenescul vă îmbie În drumul vostru, vag, spre fericire. Pe voi vă regăsesc și vă salut Din toată măreția mea, bolnavă. Deși ajunși la mine doar pe scut, Vă vreau, cu toții, oameni de ispravă
ZAMOLXIS de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366710_a_368039]
-
E mișto tare. Prietena mea, măritată în București, trăiește acum într-un vagon de muncitori. Nu poate să facă copii. Nu știu de ce-și dorește un copil în condițiile ei. Cine sunt? De ce decid? Marile fericiri le strivim cu deznădejdea. Am putea sa continuăm. Respirăm neputința. O scară. Valori întâmplătoare le ridicăm pe umeri. Vrem să fim verticali, vrem să ucidem ascunsul. De ce ne ascundem visele? - Domnule, dă și mie, să-ți trăiască familia. - Ce vrei să-ți dau? - O
CHIŞTOC DE VIAŢĂ de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366731_a_368060]