2,244 matches
-
În concluzie, Dionisie Exiguul a fost un mare teolog, dogmatist, canonist, traducător, ca și un cărturar cu orizont larg.43 Dintre "călugării sciți", implicați în controversele teologice din secolul al VI-lea, amintim pe Leonțiu de Bizanț, Ioan Maxențiu, Petru Diaconul ș. a. În secolele V-VI, în Scythia Minor, s-a constituit o adevărată rețea episcopală, ceea ce nu putea decât să impulsioneze creștinismul. Episcopia Scythia Minor, sub aspect canonic, depindea de Patriarhia de Constantinopol, iar episcopii tomitani aveau drept de jurisdicție
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În Panegiricul lui Ennodius, bulgarii apar ca "vulgares", iar ca neam "îndărătnic", lângă huni, sabiri și hunuguri, la Iordanes, în Getica. Același istoric îi amintește pe bulgari și pe vremea lui Justinian (527-565), ca un contingent în confederația avară. Paul Diaconul îi menționează pe bulgari și în Italia, aduși acolo de longobarzi. Sub împăratul Mauriciu, bulgarii năvălesc întâi în Tracia, și în același timp, o parte a lor ("9000") trec la bavarezi, conduși de regele Dagobert, dar aceștia sunt măcelăriți de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în zona Dunării și în Crimeea și erau reînnnoite vechile privilegii comerciale din tratatele anterioare, inclusiv în Pont (Marea Neagră). Înfrângerea și abandonarea de către Sviatoslav a cetății Dorostolon însemna extinderea frontierelor Imperiului până la Dunărea de Jos (gurile fluviului). Cronicarul bizantin Leon Diaconul nota că împăratul Ioan "a redat romeilor (bizantinilor) Moesia", ceea ce înseamnă că ideologia imperială considera regiunea respectivă (Moesia), aflată între Dunăre și Haemus, ca aparținând de drept Imperiului. Campania pentru restaurarea dominației bizantine la Dunărea de Jos odată încheiată, după
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cele din urmă de ea). Iese la iveală, acum, și fațeta caragialescă a lui Creangă (autorul zice „avânt cațavencian”), manifestată prin inițiativele negustorești ale fiului lui Ștefan a Petrei și uneori prin perorațiile lui pe teme civice. Întrebarea este dacă diaconul le făcea serios sau în stilul acela prefăcut, umoristic care îl caracterizează. Sigur este că Dicționarul... lui C. relansează cazul Creangă în critica românească, atrăgând atenția asupra varietății și complexității tipologiei. O lectură, întâi, cu lupa a textului (cu un
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
, diaconul (? - c. 1583), tipograf și editor. Prima mențiune despre C. „ot Târgoviște” se află în epilogul cărții Octoih mic slavonesc (Brașov, 1557), tipărit împreună cu Oprea logofătul, al cărui ucenic era. În 1558 cei doi scot la Târgoviște, în tipografia lui Dimitrie
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
și introd. Emanuela Buză și Florentina Zgraon, în Texte românești din secolul al XVI-lea, București, 1982. Repere bibliografice: A. I. Odobescu, Opere, II, București, 1967, 174-184; Nicolae Sulică, Coresi scriitor sau tipograf?, Brașov, 1901; Nicolae Sulică, Un capitol din activitatea diaconului Coresi, Brașov, 1902; Iorga, Ist. lit. relig., 67-95; Șt. Nicolaescu, Diaconul Coresi și familia sa, București, 1909; D.R. Mazilu, Diaconul Coresi, Ploiești, 1933; Dan Simonescu, Diaconul Coresi, București, 1933; Cartojan, Ist. lit., I, 55-64; Gheorghe Ivănescu, Problemele capitale ale vechii
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
secolul al XVI-lea, București, 1982. Repere bibliografice: A. I. Odobescu, Opere, II, București, 1967, 174-184; Nicolae Sulică, Coresi scriitor sau tipograf?, Brașov, 1901; Nicolae Sulică, Un capitol din activitatea diaconului Coresi, Brașov, 1902; Iorga, Ist. lit. relig., 67-95; Șt. Nicolaescu, Diaconul Coresi și familia sa, București, 1909; D.R. Mazilu, Diaconul Coresi, Ploiești, 1933; Dan Simonescu, Diaconul Coresi, București, 1933; Cartojan, Ist. lit., I, 55-64; Gheorghe Ivănescu, Problemele capitale ale vechii române literare, Iași, 1947, passim; Maria Rădulescu, Originalul slav al „Evangheliei
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
Odobescu, Opere, II, București, 1967, 174-184; Nicolae Sulică, Coresi scriitor sau tipograf?, Brașov, 1901; Nicolae Sulică, Un capitol din activitatea diaconului Coresi, Brașov, 1902; Iorga, Ist. lit. relig., 67-95; Șt. Nicolaescu, Diaconul Coresi și familia sa, București, 1909; D.R. Mazilu, Diaconul Coresi, Ploiești, 1933; Dan Simonescu, Diaconul Coresi, București, 1933; Cartojan, Ist. lit., I, 55-64; Gheorghe Ivănescu, Problemele capitale ale vechii române literare, Iași, 1947, passim; Maria Rădulescu, Originalul slav al „Evangheliei cu învățătură” a diaconului Coresi, București, 1959; Panaitescu, Începuturile
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
Nicolae Sulică, Coresi scriitor sau tipograf?, Brașov, 1901; Nicolae Sulică, Un capitol din activitatea diaconului Coresi, Brașov, 1902; Iorga, Ist. lit. relig., 67-95; Șt. Nicolaescu, Diaconul Coresi și familia sa, București, 1909; D.R. Mazilu, Diaconul Coresi, Ploiești, 1933; Dan Simonescu, Diaconul Coresi, București, 1933; Cartojan, Ist. lit., I, 55-64; Gheorghe Ivănescu, Problemele capitale ale vechii române literare, Iași, 1947, passim; Maria Rădulescu, Originalul slav al „Evangheliei cu învățătură” a diaconului Coresi, București, 1959; Panaitescu, Începuturile, 132-163; Dicț. lit. 1900, 217-219; Cele
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
sa, București, 1909; D.R. Mazilu, Diaconul Coresi, Ploiești, 1933; Dan Simonescu, Diaconul Coresi, București, 1933; Cartojan, Ist. lit., I, 55-64; Gheorghe Ivănescu, Problemele capitale ale vechii române literare, Iași, 1947, passim; Maria Rădulescu, Originalul slav al „Evangheliei cu învățătură” a diaconului Coresi, București, 1959; Panaitescu, Începuturile, 132-163; Dicț. lit. 1900, 217-219; Cele mai vechi texte românești. Contribuții filologice și lingvistice, coordonator Ion Gheție, București, 1982, passim; Mazilu, Proza, 21-37; Păcurariu, Ist. Bis., I, 549-563; Ion Gheție, Al. Mareș, Diaconul Coresi și
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
învățătură” a diaconului Coresi, București, 1959; Panaitescu, Începuturile, 132-163; Dicț. lit. 1900, 217-219; Cele mai vechi texte românești. Contribuții filologice și lingvistice, coordonator Ion Gheție, București, 1982, passim; Mazilu, Proza, 21-37; Păcurariu, Ist. Bis., I, 549-563; Ion Gheție, Al. Mareș, Diaconul Coresi și izbânda scrisului în limba română, București, 1994; Mazilu, Recitind, I, 178-181, 184-185, passim; G. Mihăilă, Între Orient și Occident, București, 1999, 236-339; Dicț. esențial, 199. C.T.
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
Nevoia unui refugiu în fața privațiunilor cotidiene, aspirații spirituale și artistice (să învețe să scrie „pe dedesupt”) îl fac să intre în cinul călugăresc (februarie 1900). După o ucenicie la mănăstirea Cernica, îmbracă haina monahală sub numele de Iosif. E hirotonisit diacon și adus la Mitropolie ca secretar. Cu mitropolitul Iosif Gheorghian (acesta îl recomandase referent de conferențiar pentru religiile comparate la Școala de ofițeri), traduce lucrarea reverendului francez H.-G. Didon, Isus Hristos. Scoate în 1904, împreună cu V. Demetrius, revista „Linia dreaptă
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
1904, împreună cu V. Demetrius, revista „Linia dreaptă”, unde publică o parte din ciclul, funebru și baudelairian, Agate negre, nuvela Lotar, manifestul poetic Vers și poezie. Semna Tudor Arghezi și I. Gabriol. În 1905, A. își dă demisia din slujba de diacon. Ajutat de mitropolitul Iosif Gheorghian, pleacă, pentru studii teologice, în Elveția, la Fribourg. Nu se simte bine în schitul Cordelierilor, unde fusese găzduit, și, refuzând să se convertească la catolicism, îl părăsește pentru o singurătate „activă”. Între 1906 și 1910
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
din Agate negre, prezentându-l pe A. drept „poetul cel mai revoluționar al vremii”. Acesta își face o reintrare explozivă în jurnalistică, atacând în „Facla”, din mai 1911, pe mitropolitul în scaun, Athanasie Mironescu. Fulminantele pamflete îl aduc pe fostul diacon, considerat încă în rândurile monahilor, în fața Consistoriului, care îl exclude din cin. Viața și-o câștigă de acum înainte cu condeiul. Compune un prolog în versuri pentru „Comoedia” (1911), colaborează la „Rampa” și la revista „Teatru”, îl ajută pe Th.
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
căci numai în acest mod o mai pot căpăta. Cu toate că Petru nu prea voia de la început, dar în urmă tot a primit acea demnitate, administră ca exarh biserica din Moldova, exercită toate drepturile unui arhipăstor cu escepția numai a hirotoniei diaconilor și preoților, lucru la care trebuia să puie pe cel mai apropiat episcop sau mitropolit din vecinătate. {EminescuOpXIV 199} Vodă, clerul și poporul se supuseră la ceea ce nu se putea evita, primiră pe întorsul protopop Petre cu toată supunerea ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
par a se repeta, dar ele nu sunt încă în măsură să jaloneze și să definească substratul mitic și complexul ceremonial care le-ar fi putut genera. Informații cantitativ și calitativ superioare ne sunt oferite de o colindă excepțională (Toader Diaconul), culeasă în 1884 de la celebrul Petrea Crețul Șolcan, lăutarul Brăilei. Dacă a doua parte a colindei (referitoare la Toader Diaconul) are un caracter explicit cosmogonic, în schimb prima parte (având-o ca protagonistă pe soția acestuia) are un caracter funerar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ceremonial care le-ar fi putut genera. Informații cantitativ și calitativ superioare ne sunt oferite de o colindă excepțională (Toader Diaconul), culeasă în 1884 de la celebrul Petrea Crețul Șolcan, lăutarul Brăilei. Dacă a doua parte a colindei (referitoare la Toader Diaconul) are un caracter explicit cosmogonic, în schimb prima parte (având-o ca protagonistă pe soția acestuia) are un caracter funerar. „Diaconeasa” practică un tip arhaic de călugărie pustnică, de sihăstrie, de „neagră schimnicie” : Ea mi se ducea La călugărie Prin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
aspectele care decurg din felul în care ciobanul cere să fie înmormântat : învelirea trupului cu gluga (bundița, șuba, guba, sumanul), expunerea deasupra pămân- tului, relația defunct-paltin, supraviețuirea post-mortem. Sunt aspecte pe care le-am întâlnit în totalitate în colinda Toader Diaconul și parțial în celelalte texte folclorice comentate. Unul dintre aspectele comune este învelirea cadavrului (cu scop evident de prezervare magico-mitică a acestuia) înaintea expunerii la înălțime. Pe când la călugărița din colindă este vorba de o „înfășare” totală, la ciobanul din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
concluzia că este vorba de un străvechi rit funerar, practicat probabil de populațiile carpato- dunărene, și că „datorăm faptul că el a străbătut veacurile până la noi fenomenalei memorii a... Mioriței ” (46, p. 19). Dar și, adaug eu, a colindei Toader Diaconul - în care trupul protagonistei este expus „mai sus de pământ”, într-un „leagăn” în paltin (18, p. 44), a basmului Mama cea rea, în care sicriul fetei este expus „într-un vârf de paltin” (44, p. 147) ș.a.m.d.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vatoare, în special la preoți sau la cei care au murit de moarte violentă, ea a continuat să se mențină totuși mai îndelung (50, pp. 1097-1099, apud 46, p. 33). Este de remarcat faptul că atât călugărița din colinda Toader Diaconul, cât și păstorul din colinda Miorița îndeplinesc „condițiile” enunțate de savantul elvețian. Pare să se confirme încă o dată veridicitatea unor afirmații (doar aparent retorice) făcute de Mircea Eliade : De multe ori, credințe și obiceiuri încă vii în anumite regiuni con-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu grindină folosind „o turtă [făcută] din cel întâi aluat”, pe care o prepară cu „toate bucatele ce sunt pe masă” (20, p. 155). Din aceste fragmente magico-ludice pot încerca să reconstitui un vag scenariu ritual : oficiantul („vrăjitoare”, „solomonar”, „popă”, „diacon” etc.) prepară o turtă cu valențe magico-rituale, pe care o împarte („Pita se despică”, „Rupe pâinea-n două”), o bucată fiind consumată în mod ritual, iar cealaltă fiind oferită planetei sau stihiei îmbunate. Recitativul magic rostit de copii la lună
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se mai întîmplă că "sîrbii cari se numesc și croați " făcură uz în folosul lor de catastrofa bulgarilor, cercară a-și supune împărăția de la Ochrida, arseră bisericile, pustiiră totul cu foc și sabie, încît la 1073 arhiepiscopul scria că nici un diacon, nici un preot nu mai e în vestita odinioară biserică a bulgarilor. Această disoluțiune se manifestă, în toate privirile. Theophylakt menționează pe-un apostat care neliniștea Mokoi, o parte a Ochridei. Un bogomil trebuie să fi fost, fără îndoială. Nu mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
majusculă va desfășura un lung șir de intermedieri, o cascadă piramidală de perfecțiuni descendente, categorii care relaționează și intervin mereu unele pe lîngă altele. Există Fecioara Maria, Sfîntul Duh, apostolii, sfinții și martirii, Părinții Bisericii, înțelepții, preafericiții, episcopii, preoții și diaconii etc., pînă la cel ce ajută la săvîrșirea slujbei și la ultimul catehumen. Geniul creștinismului este cel al intermediarilor. Ei sînt cei care l-au făcut pe dumnezeul iudaic să iasă dintre metereze și din crispare. Ei au reușit să
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în întreaga rețea în câteva modalități diferite. Într-un caz extrem, tatăl cuiva este și profesorul acestuia, liderul lui religios și angajatorul său. Un proprietar de magazin în sat este de asemenea o rudă a multora dintre clienții săi precum și diacon la capelă" (Frankenberg, Communities in Britain: Social Life in Town and Country, Harmondsworth, Penguin, 1966: 17, apud. Salaman, 1974: 125). Datorită atenției deosebite acordate tipurilor de relații caracteristice comunității și încercând să meargă dincolo de relația cu spațiul fizic, scriitorii au
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Când primesc „semințele luminii”, ele beneficiază și de bonificație mai puțin luminoasă. Uneori, ele pun în buzunarul filosofului monede sunătoare! Așa spun gurile rele... VIII NICOLAE și „viața fără opreliști” 1. Gustul altora. Nicolae trece drept unul dintre primii șapte diaconi aleși de apostoli. Lume bună, așadar. Apocalipsa lui Ioan îl prezintă ca fiind un om care trăiește fără nicio opreliște. Detaliul se referă la practicile licențioase, e lesne de imaginat. Nu știm ce anume deosebește sectele între ele, în general
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]