639 matches
-
este totalitatea literelor folosite pentru scrierea limbii române. În prezent conține 31 de litere și folosește cele 26 de caractere ale alfabetului latin la care se adaugă o serie de 5 caractere suplimentare formate prin aplicarea de semne diacritice: Toate literele sunt perechi: literă mare ("majusculă" sau "capitală") - literă mică ("minusculă" sau "de rând"). Cele cinci litere cu diacritice: Ă, Â, Î, Ș, Ț - reiau câte o literă de bază, de care se deosebesc prin prezența deasupra sau dedesubt
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
de caractere ale alfabetului latin la care se adaugă o serie de 5 caractere suplimentare formate prin aplicarea de semne diacritice: Toate literele sunt perechi: literă mare ("majusculă" sau "capitală") - literă mică ("minusculă" sau "de rând"). Cele cinci litere cu diacritice: Ă, Â, Î, Ș, Ț - reiau câte o literă de bază, de care se deosebesc prin prezența deasupra sau dedesubt a trei semne diacritice: "căciula" ( ˘ ), "circumflexul" ( ˆ ) și "virgulița" ( , ). Și punctul suprapus de la i și j este un semn diacritic
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
perechi: literă mare ("majusculă" sau "capitală") - literă mică ("minusculă" sau "de rând"). Cele cinci litere cu diacritice: Ă, Â, Î, Ș, Ț - reiau câte o literă de bază, de care se deosebesc prin prezența deasupra sau dedesubt a trei semne diacritice: "căciula" ( ˘ ), "circumflexul" ( ˆ ) și "virgulița" ( , ). Și punctul suprapus de la i și j este un semn diacritic, dar el nu are rol distinctiv în limba română, unde i și j nu se opun literelor cu aceeași formă, dar fără punct. Confuzia
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
diacritice: Ă, Â, Î, Ș, Ț - reiau câte o literă de bază, de care se deosebesc prin prezența deasupra sau dedesubt a trei semne diacritice: "căciula" ( ˘ ), "circumflexul" ( ˆ ) și "virgulița" ( , ). Și punctul suprapus de la i și j este un semn diacritic, dar el nu are rol distinctiv în limba română, unde i și j nu se opun literelor cu aceeași formă, dar fără punct. Confuzia legată de sedilă se datorează chiar modului în care este definită sedila: Semnele diacritice se notează
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
un semn diacritic, dar el nu are rol distinctiv în limba română, unde i și j nu se opun literelor cu aceeași formă, dar fără punct. Confuzia legată de sedilă se datorează chiar modului în care este definită sedila: Semnele diacritice se notează în limba română și la literele mari, însă punctul suprapus nu se notează la I și J mari. În scrierea de mână, frecvent, semnul diacritic nu se notează nici la j mic. Această regulă nu este respectată în
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
legată de sedilă se datorează chiar modului în care este definită sedila: Semnele diacritice se notează în limba română și la literele mari, însă punctul suprapus nu se notează la I și J mari. În scrierea de mână, frecvent, semnul diacritic nu se notează nici la j mic. Această regulă nu este respectată în unele abrevieri, care, din această cauză, se citesc cu unele deosebiri față de numele întreg. Trebuie însă reținut că literele mari corespunzătoare lui "ă, â, î, ș, ț
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
mic. Această regulă nu este respectată în unele abrevieri, care, din această cauză, se citesc cu unele deosebiri față de numele întreg. Trebuie însă reținut că literele mari corespunzătoare lui "ă, â, î, ș, ț" se scriu și ele cu semnele diacritice caracteristice: "Ă, Â, Î, Ș, Ț". Patru litere ("k, q, w, y") se utilizează în împrumuturi, în numele proprii străine și în formații bazate pe ele, precum și în unele nume proprii românești de persoane, scrise după model străin. De aceea aceste
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
faptului că limba moldovenească și limba română sunt identice și că nu s-au găsit vorbitori nativi ai acestei limbi care să dorească să contribuie în alfabetul chirilic. În anul 2010 Wikipedia în limba română a trecut la utilizarea semnelor diacritice corecte din limba română, mai exact virgule sub "ș" și "ț" (care până atunci apăreau în mod greșit drept sedile). Acest proces a putut fi în mare măsură automatizat, astfel încât dacă cineva scrie sau caută cu diacritice greșite, acestea sunt
Wikipedia () [Corola-website/Science/296514_a_297843]
-
la utilizarea semnelor diacritice corecte din limba română, mai exact virgule sub "ș" și "ț" (care până atunci apăreau în mod greșit drept sedile). Acest proces a putut fi în mare măsură automatizat, astfel încât dacă cineva scrie sau caută cu diacritice greșite, acestea sunt acum corectate automat.
Wikipedia () [Corola-website/Science/296514_a_297843]
-
reunificare) ŭ = u scurt ca în românescul tău (kaŭri [cauri] = a sta pe vine) a, e, i, o, u indică vocale; j și ŭ indică semivocale. Toate celelalte litere indică consoane. Accentul tonic este stabil, pe penultima silabă. Literele cu diacritice (în esperanto ĉapelitaj adică "cu pălărie"), respectiv ĉ, ĝ, ĥ, ŝ, ĵ și ŭ, nu pot fi întotdeauna scrise la calculator. De aceea există posibilitatea de a le înlocui cu combinații de două litere, din care a doua literă este
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
aceea există posibilitatea de a le înlocui cu combinații de două litere, din care a doua literă este x sau h. De exemplu, ĉ poate fi scris și cx sau ch, etc. Totuși, este de preferat să se scrie cu diacritice, atunci când se poate. Iată un scurt vocabular de bază al limbii: homo-om; domo-casă; viro-bărbat; virino-femeie; knabo-băiat; knabino-fată; mi-eu; vi-tu, dumneata, voi, dumneavoastră; ŝi-ea; pano-pâine; saluton!-salut!; bonan tagon!-bună ziua!; Rumanio-România; Cele 16 reguli ale gramaticii limbii
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
continuat să fie folosit până în [[anii 1860]], când limba română a început să fie reglementată oficial. [[Fișier:Romanian keyboard letters.jpg|thumb|Taste românești pe tastatura unui laptop]] La început, alfabetul latin folosit pentru limba română avea ca litere cu diacritice următoarele: â, é, ó, î și ç. În rest, regulile de citire erau destul de simple. Scrierile din acest timp, datorită rolului școlii ardelene, aveau [[Româna ardeleană|forme tipice ardelene]]: „acmu“, „tipu“, „resfaçu“, pentru „acum“, „chip“, „desfătare“. Principiul ortografic era cel
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
forme tipice ardelene]]: „acmu“, „tipu“, „resfaçu“, pentru „acum“, „chip“, „desfătare“. Principiul ortografic era cel folosit în [[limba neerlandeză]]: scriem toți la fel, dar fiecare pronunță ca în regiunea sa. Mai târziu s-au adăugat alte [[glife]] sau litere cu semne diacritice: ă, à, , ě, ê, ș, ț, ů, precum și diftongii "ea" și "oa"; s-au scos á, ç. S-au modificat și regulile ortografice. Pe urmă, treptat, s-a scos ê, apoi ů. În cele din urmă s-a introdus ortografia
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
cuvintele compuse (', ', ' etc.) sau este intercalată între prefix și cuvîntul de care se atașează acesta (', "" etc.). Sînt semnalate de asemenea neglijența în redactarea textelor defilante și a subtitrărilor, precum și situațiile în care textul este scris ocazional sau chiar sistematic fără diacritice, dovadă a dezinteresului și a comodității redactorilor. Cele mai multe greșeli de punctuație privesc folosirea virgulei. Frecvent cuvintele de adresare în cazul vocativ și apozițiile nu sînt încadrate de virgulele necesare ("Toți Doamne și toți trei!", "A fost ucisă Cristina de soțul
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
Medina. Unele sure (de exemplu Sura XVII - "Al-Isră"‘) au fost revelate în mai multe locuri, în perioade diferite. Deoarece Coranul a fost scris într-un sistem grafic ce nota doar consoanele și care nu poseda încă un sistem de puncte diacritice care să diferențieze literele izomorfe, și deoarece existau tradiții diferite ale recitării, pe măsură ce persoane care nu vorbeau limba arabă se converteau la islam, exista o neînțelegere privind lectura exactă a anumitor versete. Până la urmă s-au dezvoltat forme de scriere
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
mare (10-15, în funcție de dialect). Acest articol nu se ocupă decât de sensul fonetic al termenului "vocală". Alfabetul Fonetic Internațional (AFI) cuprinde simboluri grafice pentru aproape toate vocalele din limbile lumii, fie ca simboluri simple, fie în combinație cu diverse semne diacritice. Diagrama de mai jos arată vocalele "orale" din AFI, fără să țină seama de alte caracteristici precum tonul, lungimea sau nazalitatea. Limba română standard are un set de șapte vocale, evidențiate în diagrama de mai sus. Aceste vocale se pronunță
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
psalmi și binecuvântări conform obiceului sărbătorii. Hanuka a căpătat în ultima vreme o importanță mult mai mare, devenind un substituit al Crăciunului pentrui copii evrei crescuți într-un mediu creștin. Următoarele binecuvântări au fost alfabetizate conform cu ebraica modernă și folosind diacriticele din alfabetul limbii române. Alfabetizare: "Baruh atah IHVH (adonai) Elohei’nu Melech haOlam," "Așer qidșa’nu be’mițvota'u ui'țiva’nu le’hadliq ner șel Ḥanukah." Traducere: "Binecuvântat fii IAHVE (DOMNUL) Dumnezeul-nost, Împăratul Zidirii," " Care ne-ai sfințit în
Hanuka () [Corola-website/Science/302076_a_303405]
-
rol activ în articulare. Astfel, se disting: Întrucît există foarte puțin limbi care au mai mult de o varietate de cu contrast fonemic, simbolul este folosit pentru oricare dintre variante. Atunci cînd se dorește notarea precisă a diferențelor se folosesc diacritice. De exemplu: varianta dentală se notează (cu o punte dedesubt), varianta apicală se notează etc. Singurele limbi care nu folosesc nici o consoană din această familie sînt limba hawaiană cu excepția graiului din insula Nihau și limba samoană vorbită familiar. În limba
Consoană oclusivă alveolară surdă () [Corola-website/Science/299452_a_300781]
-
umbra", de Sorin Titel. A mai publicat volumele: „Dus-întors“ (1988); „Discheta de demaraj“ (1995); „Distribuția a fost următoarea“ (1995), "Depășirea interzisă", "Abatorul de vise" (2001), "Natură moartă cu viață în zig-zag" (2002), "Completarea însușimii mele" (2003), "Mezanin", "Scaunul catodic" (2004), "Diacritice" (2005), "De la Nicolae Filimon la Dinu Păturică" (2006), "Privește dincolo de tine" (2010), "Masca și oglinda" (2014), "Cronica ale(r)gătorului" (2015). Împreună cu prozatorul George Cușnarencu a publicat romanul „Dodecaedru“ (1991) și volumul "Exilați în amintiri" (2010) , iar împreună cu Mihaela Iliescu
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
însoțită de schimbarea numelui fișierului. Există o versiune în lucru a LPPL care va fi compatibilă cu licența GPL. LPPL este în conformitate cu DFSG începând cu versiunea 1.3. Datorită caracterelor specifice utilizate în scrierea în limba română, editarea cu semnele diacritice românești poate fi destul de dificilă. O metodă accesibilă, fără utilizarea unor pachete suplimitare ("Package" în engleză), este scrierea cu diacritice cu ajutorul unuia din editoarele de mai jos care permit scrierea cu caractere unicode (UTF-8), iar mai apoi prin funcția de
LaTeX () [Corola-website/Science/304630_a_305959]
-
este în conformitate cu DFSG începând cu versiunea 1.3. Datorită caracterelor specifice utilizate în scrierea în limba română, editarea cu semnele diacritice românești poate fi destul de dificilă. O metodă accesibilă, fără utilizarea unor pachete suplimitare ("Package" în engleză), este scrierea cu diacritice cu ajutorul unuia din editoarele de mai jos care permit scrierea cu caractere unicode (UTF-8), iar mai apoi prin funcția de înlocuire ("replace") a respectivului editor se pot substitui diacriticele cu următoarele coduri: Pentru comanda \cb se folosește pachetul "combelow". Forma
LaTeX () [Corola-website/Science/304630_a_305959]
-
fără utilizarea unor pachete suplimitare ("Package" în engleză), este scrierea cu diacritice cu ajutorul unuia din editoarele de mai jos care permit scrierea cu caractere unicode (UTF-8), iar mai apoi prin funcția de înlocuire ("replace") a respectivului editor se pot substitui diacriticele cu următoarele coduri: Pentru comanda \cb se folosește pachetul "combelow". Forma corectă a diacriticelor (Ș ș Ț ț) din limba română presupune o virguliță dedesubtul literelor (S s T t). Această virguliță se adaugă cu comanda \cb. Comanda \c este
LaTeX () [Corola-website/Science/304630_a_305959]
-
din editoarele de mai jos care permit scrierea cu caractere unicode (UTF-8), iar mai apoi prin funcția de înlocuire ("replace") a respectivului editor se pot substitui diacriticele cu următoarele coduri: Pentru comanda \cb se folosește pachetul "combelow". Forma corectă a diacriticelor (Ș ș Ț ț) din limba română presupune o virguliță dedesubtul literelor (S s T t). Această virguliță se adaugă cu comanda \cb. Comanda \c este incorectă deoarece ea adaugă o sedilă sub literă, obținându-se un caracter turcesc. A
LaTeX () [Corola-website/Science/304630_a_305959]
-
presupune o virguliță dedesubtul literelor (S s T t). Această virguliță se adaugă cu comanda \cb. Comanda \c este incorectă deoarece ea adaugă o sedilă sub literă, obținându-se un caracter turcesc. A se vedea caracterul Ș și pagina semn diacritic. Pachetul combelow poate fi descărcat de aici. Există mai multe editoare și medii integrate de dezvoltare (IDE) disponibile.
LaTeX () [Corola-website/Science/304630_a_305959]
-
topica limbii kurde (exemplele sunt în dialectul Kurmangi de Nord), aceasta este: Pentru scrierea limbii kurde se folosesc, în momentul de față alfabetul arab (cu unele modificări specifice) în Irak și Iran și alfabetul latin - de asemenea, cu unele semne diacritice specifice - în Turcia, Siria, Liban. De asemenea, până nu demult, s-a folosit și alfabetul chirilic (cu unele semne preluate din alfabetul latin pentru notarea sunetelor kurde fără corespondent în rusă) în Armenia, Azerbaidjan și Georgia, însă a fost înlocuit
Limba kurdă () [Corola-website/Science/304139_a_305468]