1,549 matches
-
Purtând pe umeri aripe de nimb Legiferând poemul ideeal Ne cerând nimic în schimb. Pântecul cuvântului Am coborât în pântecul cuvântului: dinți tociți de caria înjurăturii mi-au sfâșiat carnea respirației de-am simțit în ureic gustul murăturii, erau acolo diafanul înțeles eminescian și miezul îndoielii lui Cioran, însă bomboana de pe colivă era metafora dintre dinții acestui an. În sâmburele verbului alunecând am dat de rădăcina ascunsului gând învățat știți când și pe bune una gândeam și alta eram îndemnați a
PASĂREA ZBORULUI IMATERIAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356910_a_358239]
-
vechilor trăiri, pe rugul prins de dănțuiri. Am ars o carte, un condei ce-au scris un cântec de iubire printre tomnatice alei și prin simțire. Apoi din vis am dăltuit o altă casă de iubit, cu zid de piatră diafană în care iar te voi zidi, femeie-ană. Nu port mistrie nici mortar, ci doar cuvinte prinse-n jar și-n bogăția-mi de sărac te voi zidi în suflet iar din vecii vecilor în veac. Așa mi-i dat: să
SOARTĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356919_a_358248]
-
Oi fi fost oare destul de ferm ? -Și domnișoara ? Nu știu ce mi-a venit, da' am zis senin că un cer de primăvară: -Domnișoarei nu-i dau nimic să mănînce azi ! Să crap dacă am mai văzut așa ceva în viața mea. Fetiță diafana cu rochiță și fundița a făcut explozie: -Lasă, fata, că îți dau eu o pita de la mine, ca nenorociții ăștia știu doar să ne pună capră, de altceva nu sînt buni ! Și în clipa aia domnișoara a(d)vocat s-
REDIMENSIONIND TIMPUL de IOAN LILĂ în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355084_a_356413]
-
cu mure Deși zînele suave au dat buzna în pădure Îmbiindu-mă cu jocul coapselor ușor bronzate Călărind caii sălbatici, ca în zbor, pe deșelate Și răpus de-amara truda prin desișul cel romantic M-am trezit în miezul nopții diafane cam sălbatic - Căpătînd în fine dreptul de-a zbura spre alte țărmuri Pe cînd zîna-ncălecată mă-ntreba iar: „De ce tremuri ?” SUB UN CER CU MERE COAPTE sub un cer cu stele coapte te visăm noapte de noapte te pierdusem pe
SONETE ANGUASATE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355660_a_356989]
-
proză publicate ( nuvele și romane), fapt ce se răsfrânge în arta sa narativă. Romanul de față este o construcție romanescă în care visul se răsfrânge în două oglinzi ale realității, creând o stare onirică, halucinantă, plină de mister și secvențe diafane, privind dragostea dintre doi tineri. Autorul pare un fachir renascentist care este atras de alchimia imaginației, un erudit cu viziuni neoplatonice, în fine, un degustător rafinat al imaginilor pe care le scormonește pătimaș în cotloanele amintirilor și mărturiilor. Romanul structurat
PROIECŢII ALCHIMICE ŞI EXPERIENŢE MAGICE ÎN ROMANUL DE DINCOLO DE NEGURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355665_a_356994]
-
o spirală a unui timp al tinereții și un spațiu al iubirii, dar și al reflecției , în care „fiorul clipei„ naște „gânduri „ ce „înfloresc precum florile „ și „provoacă-nchipuiri„. Viața ne cântă în cuvinte , iar umbrele scriu „pe un pergament diafan„ sensurile vizionare ale lirismului în care conștiința dezvăluie adevărul că lumea este ceea ce eul gândește, iar gândul proiectat în acel „noi„ pune întrebări ale căror răspunsuri transfigurează universul , Întregul, Marele Tot , pe care Viviana Milivoievici îl identifică unui Albastru-Infinit. Fericirea
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > VIS Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului VIS e așteptarea clipei te vei ivi în zori de zi suavă,pură,diafană din spuma mării sau dintr-un vis străvechi rătăcitor pe aici te-am întâlnit pe un tărâm de dor iubire porți cu tine lumină lină foc de puritate în ochii tăi ce ard adânc mă cuprind,mă strâng cerească muzică
VIS de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368859_a_370188]
-
ne aruncă în acest univers al artei poetice, pe care o stăpânește cu adevărat, creând emoții autentice și nu doar versuri, care cel mai adesea nu schimbă cu nimic harta cerului! În “ Mă plimb pe aleile de stele” înflorește metafora diafană, pură, fără zorzoane inutile. Am citit cu emoție acest volum, “Parfum de tei” (Gheorghe A. Stroia. - Adjud : Armonii culturale, 2013) și de aceea am și simțit nevoia să scriu despre el, pentru că eu nu scriu decât dacă îmi place, nu
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
peste vârfurile/ încremenite în visare" (Ploaie caldă). În poezia Zbor, inefabilul plutește spre infinitul Iubirii. În poezia Somn curg alinturile, ca florile de salcâm pierdute-n visare. La fel și poeziile Răsărit și Rai se dovedesc a fi adevărate bijuterii diafane de lumină și iubire. În poezia Tu, sentimentul iubirii topește sufletele partenerilor în creuzetul existenței, iar în poezia Nisip, același sentiment din miezul de vară al iubirii, poetul îl scurge în clepsidra timpului. În poezia Dimineața, „Petalele florilor/ somnoroase,/ mirosind
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
în: Ediția nr. 1928 din 11 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Gusturi plebee... Simt mirosul de mere domnești, De fân proaspăt și păduri de foioase, Chiar de- mi spui dulci povești franțuzești, C- un "J' adore" și cu ii vaporoase, Diafane, albe, cochete, dăruite- n concediu, Niște zile, așa, făcute cadou, de bon ton, Nici nu cred că mai pot, că mai știu Să visez la un timp, curgând monoton: Pe nisipul fierbinte, la Balcic, tu și eu Alungând tristeți printre
GUSTURI PLEBEE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370949_a_372278]
-
marea. // Ești floarea albă, mireasmă de cais,/ Femeie dulce cu zâmbet de copil!/ Ești tot cireșul scuturat în mine,/ Eu, omul păcătos, un... infantil...”(Floare albă) Imaginarul spațial și temporal din lirica lui Puiu Răducan ne transpune într-o lume diafană, unde percepțiile senzoriale guvernează asupra trăirilor. Totul plutește spre zări îndepărtate, incerte, cu arome nedefinite și culori ambigue. Pășim parcă în alte sfere, într-un ținut magic, unde fiecare sentiment se transformă în amintire sau fiecare amintire se transformă în
PUIU RĂDUCAN SAU CĂUTAREA FEMEII DIN VIS DE PROFESOR DR. MIHAELA RĂDULESCU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371013_a_372342]
-
de o patimă nemăsurată - demiurgică adorare - mărturisind, cu pioasă evlavie: „Am știut dintotdeauna clar/ Că numai prin Tine Doamne iar/ voi veșnici netulburat/ purtând urma zăbalei/ lumii/ din care am evadat”. „Trăiește darurile luminii” - aureolează culorile curcubeului într-un gingaș diafan joc: „în roșul răsăritului”... un îndemn la iubirea universală, eternă: „fratele meu întru iubire/ Te du...”. „Profana” Elena Armenescu își recunoaște credința la modul simplu dar sublim: „Mi-am fost străină ca un oarecare/ până să te aflu Doamne/ În
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
înțelepciunea noastră/ Binecuvântați, cântați România/ Ca-n rugăciune, fecioara castă”. Foarte potrivite mi se par aprecierile lui Ștefan Dumitrescu ce o consideră pe doamna Elena Armenescu - o poetă inteligentă, creatoare a unui cosmos bogat (o gradină de crini) - o lume diafană, cu sensuri profunde ale unui spirit însetat de cunoaștere, de absolut, cu vocația visului, a purității și a iluminării misterului. Așa trebuie să înțelegem și sensul invocării din ultimele cinci versuri ale ultimei creații din volum „Sunt cupa din mâinile
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
-n poezia mea” (Matcă) „Venea o toamnă printre noi” ( Și înviem) „Plecăm c-o toamnă fiecare” (Plecăm) Cu aceleași reverberații lirice răsună și poemele „Vară”,”Averse”, „Alb”, „Dans”Limbajul poetic e unic, pictural, capătă valențe materiale uneori, e inefabil, până la diafan: „Prin văi, amiaza umblă dezbrăcată, Se coc în sâmburi de odihnă nuci” ( Ne cheamă vara), sau: Îmi aleargă vara ca un tren prin sânge” (Veri de mucava), ori: „Miroase gându-saiarbă încolțită Și sufletul respiră-n spic de grâu” (Respiro) Poetul
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
au fost scrise, vibrează în lectura trăirilor și simțirilor transpuse în pagină, stilistic și plastic printr-o ploaie de metafore în anotimpul inspirației poetice. Muzicalitatea versurilor și noblețea sentimentelor oferite cititorului în tematică diversificată, sunt poeme închinate vieții și iubirii diafane de natură: „Primăvară, când vii", „Din nou la viață", „De atâta primăvară", „Apusul macilor", „Toamnă fără decor", „Melancolie", „O altfel de toamnă", „Vals în toamna vietii", „Descântec de iarnă", „Iarnă în doi"... -Iubirea de copii este stropită cu lacrima inocenței
MARIA FILIPOIU DESPRE POEZIA ANGELINEI NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370031_a_371360]
-
nesupus furiei lumii (Patimă) . Mircea Brăilița pare că intonează imnic pasaje dintr-un reamintit cod al poeziei, cu vorbe vechi (Mai mare lux) scoase din starea de ascundere și înfățișate limpede, câteodată în culori. Elevări florale, din perimetrul mutabil al diafanului, însoțesc ceremonialul "recunoașterii", alături de inevitabilele cercuri tot mai cotropitoare, invocând abisul. Cumva în spiritul lui Emil Botta, (Printre oglinzi, la ora cinci, am să cobor,/ în haine negre, cu ochii stinși, zâmbind ușor - "Domnul Amărăciune"), și în acest volum cele
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
toate fericirile, evidența aparținând nocturnelor surpări. Vor urma crochiuri clar-obscure cufundate printre nuanțele repausului, dedicate complet visării pe ritmuri paradoxale, așa cum avem în această particulară accepțiune evolutivă: înalță/ pulberile vieții tale/ înalță/ pulberile vieții tale (Altă psalmodie). Mereu se arată diafana insuficiență, cruzimile mult adorate. Copilul interior, aici abstractizant, revelează traseele călătoriilor spiritului, cu puternice tușe aristocrate. Toate strălucirile stau în preajma epilogului, lângă aștrii durerii proscriși și nespus de ușori (Remember). Mircea Brăilița, animat de un șarmant elan "fin de siècle
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
Acasa > Versuri > Iubire > CA O LUMINĂ Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1807 din 12 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Știi, uneori răsari ca o lumină, Eu, desuet, mă-ntorc visând spre ieri, Coboară, diafane, calde veri... Fad, iarna ne-nconjoară, cabotină. Știi, uneori, doi disidenți suntem, Împărtășind doar vina sau minciuna, Absconse ramuri rupte din sistem... Doi demagogi îmbălsămând furtuna. Știi, nu există farmec detractat, Nici moarte fără viață, nici iubire, Ne înconjoară trist
CA O LUMINĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370302_a_371631]
-
pași prin aer se aude Clipa-i gătită cu brățara de vreri Dansează în sunete de alăute Și tainic mimează un altfel de țel. Totul plutește-ntr-o candidă taină Stihuri zboară din priviri în priviri Poezia e zâna cea diafană... Ce poartă coroana eternei iubiri. Cluj Napoca 27 august 2015 Laudă Creatorului Se răsfață-n soare câmpul Ca viteazul îndrăzneț Toată ziua are sânul Plin de flori și cântăreți. Fluturi îmbrăcați în frac Cald dansează-n piruete Având partenere-n dans
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
în care soarele răsare și-ți încălzeste nu numai corpul, ci și sufletul. A fost și răcoarea dimineții, și roua căzută pe frunzele copacilor, și boarea adusă de briza mării. Ea mi-a luminat apartamentul meu onest cu prezența ei diafană, cu acele momente de iubire, de dăruire și de pasiune, cum nu am mai întâlnit la nicio altă femeie. Și-acum? Iar sunt la un pas să pierd din nou o iubire pură? Sunt oare un condamnat al vieții și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
a înaintașilor săi, din aceste frumoase locuri din Nord de Românie. Poezia din cartea ,, Nu mai este un joc ,, o văd compusă din variate acorduri înrudite între ele printr-o atmosferă tonică. Radiază prin gândurile de mare intensitate pulverizând versuri diafane, sugerându-ne prin cuvintele scrise propia-i personalitate. nu este nevoie să-mi dirijezi traseul în timpul zborului spre regatul de chihlimbar stai departe de mine cât sunt prinsă în sforile vremii despletite ascultând plânsul din pietre așteaptă până îți înfășor inima
SCHIŢĂ DE PORTRET de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370421_a_371750]
-
Autorului Fecioara Maria este strălucirea Tainei negrăite hărăzite de Dumnezeu înainte de Creația Sa, pentru a ne înfia harului atotiubirii sale dumnezeiești. Fecioara Maria este Luceafărul divin care a îngemănat în priviri strălucirea zorilor ce ne îmbrățișează cu mireasma luminii lor diafane răsăritul sufletelor noastre. Fecioara Maria este Crăiasa Creației care brodează cu brațele sale azurul serafic al binecuvântării poeților ce ne împărtășesc cu harul sublim al frumuseții lor creatoare. Poeții aleși, hărăziți de Duhul Sfânt pentru a cânta frumusețea desăvârșită, binele
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
lor creatoare. Poeții aleși, hărăziți de Duhul Sfânt pentru a cânta frumusețea desăvârșită, binele atotmângâietor, adevărul dumnezeirii, comuniunea dorului sacru, mirificul hristic al întrupării, cerul luminii mântuitoare, cântarea pământului, armonia iubirii, taina sfințeniei, potirul mărturisirii, cuminecarea jertfei, splendoarea prieteniei, susurul diafan al vieții, rodul suferinței și harul bucuriei au cules toate aceste mărgăritare divine de pe chipul împărătesei dumnezeiești al Fecioarei Maria. Ernest Bernea Ernest Bernea, focșeneanul nostru de aur, naționalistul creștin-ortodox a fost și este o culme a filosofiei, a sociologiei
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
doilea război mondial.Poezia acestuia se intersectează cu cea a lui Robert Musil,concetățean austriac,pentru care edenul este o stare de spirit.Tonalitatea poeziei lui Trakl o amintește pe aceea a lui Holderlin,la care edenul se află în diafanele anale ale vântului.,de fapt cum spune odinioară Don Luis de Gongora.Aerul enigmatic a lui Trakl interpretat sofistic de Heidegger,ne descoperă un poet pentru care edenul este;Luna, ai spune un mort/ Ieșind din genunea-i albastră.( Occident
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
FOCUL MÂNGÂIETOR Suntem într-un peisaj de munte, pe o pajiște o căsuță de bârne, alături o apă în care se reflectă chipul muntelui și galbenul pădurii. Din acoperișul casei izbucnește o vâlvătaie roșcat-arămie cu nuanțe de verde și galben-auriu, diafană, pură și mângâietoare. Are aparența unui incendiu, dar în loc să distrugă, pare a fi o esență a vieții, a luminii și a frumuseții. De la ce oare să se fi aprins? De la focul inimii, de la lumina soarelui, de la părul auriu al unei
FOCUL MÂNGÂIETOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369381_a_370710]