2,549 matches
-
logica lui Hegel] și conferă un sens nou și din cele mai prudente dialecticii: un nu neîncetat vitalizează și trebuie să vitalizeze rațiunea, pentru ca spiritul să elaboreze și să precizeze ceea ce numește un supraraționalism. Numai că, dacă trebuie dialectizat totul, dialectica rămîne, pentru el, doar o metodă în serviciul unei cunoașteri triumfătoare, care e singurul judecător. [...] În acest punct, de o importanță incalculabilă, credem că cercetările noastre diverg, și în raport cu Bachelard, și în raport cu hegelianismul"8. Recenzia "favorabilă", chiar generoasă, despre care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Lupasco: verificarea suscită ceea ce va contrazice adevărul. Îndată ce înțelegem caracterul operator al cunoașterii, ne dăm seama că orice operație de cunoaștere, determinînd for-mele cunoașterii pregătește contradicția activă care propune un fel de anti-formă experienței. Dl. Lupasco va face din această dialectică activă o regulă de metodă [...]". Observația lui Bachelard asupra raportului dintre subiect și obiect este capitală: "A logiciza o dualitate de ființe experimentale pe care teoreticienii fizicii se mărginiseră la a o matematiza, acesta pare a fi efortul conducător al
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
antinomiile precum acțiunea și visul, rațiunea și nebunia, senzația și reprezentarea etc., care constituie obstacolul major al gîndirii occidentale. În efortul său susținut în acest sens, el nu a încetat să evalueze elementele de sprijin pe care le găsea în dialectica lui Heraclit și a lui Hegel (ținînd cont de recentele reviziuiri aduse de lucrările lui Stéphane Lupasco) ... "3. În această convorbire, Breton face trimitere la superba carte a lui Lupasco, Logique et contradiction 4, pentru care avea o admirație constantă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Lupasco ține seama cît se poate de serios de ceea ce am spus întotdeauna despre caracterul tragic al vieții; îl ia în considerare suficient pentru a încerca să îmbogățească logica prin înțelegerea tragică a experienței umane [...]." Există, adaugă Wylie Sypher, o dialectică a comicului, așa cum există o dialectică a tragicului: "[...] comedia își are propria privire asupra absurdității ființei umane". În opinia lui Wylie Sypher, "Lupasco caută o logică existențială, o logică plină de "contradicții creative" și privește absolutul ca pe un pericol
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de serios de ceea ce am spus întotdeauna despre caracterul tragic al vieții; îl ia în considerare suficient pentru a încerca să îmbogățească logica prin înțelegerea tragică a experienței umane [...]." Există, adaugă Wylie Sypher, o dialectică a comicului, așa cum există o dialectică a tragicului: "[...] comedia își are propria privire asupra absurdității ființei umane". În opinia lui Wylie Sypher, "Lupasco caută o logică existențială, o logică plină de "contradicții creative" și privește absolutul ca pe un pericol. [...] Lupasco invocă o logică a absurdității
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
eliminat. Pacientul va trebui deci, plecînd de la acest dublu pol al contradictoriului antagonist, să încline doar spre unul din poli printr-o defulare puternică, dacă nu chiar totală"20. Pentru Lupasco, "normalitatea" este conflictul. Lupasco dezvoltă această idee în capitolul "Dialecticele normale și patologice și dialectoterapia antagonistă. Paradialecticele". Însă aceasta este, trebuie s-o recunoaștem, prea puțin pentru a putea proclama "sfîrșitul psihanalizei". L-am întrebat pe Lupasco despre acest subiect. Cu un zîmbet stingher, mi-a răspuns că subtitlul cărții
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
că este tentant "să extrapolezi în domeniul gîndirii religioase și să-ți imaginezi acest al treilea univers psihic ca pe o sistematizare energetică, nu zic a lui Dumnezeu, ci a Divinității [...]". Astfel, explică el, monoteismul ar fi legat de o dialectică a omogenizării, în vreme ce politeismul ar fi legat de o dialectică a eterogenizării. Prin aceste definiții, e clar că Lupasco vizează un nou concept de Dumnezeu, fondat pe dialectica terțului inclus. Dar el respinge imediat această tentație, făcînd apel la afectivitate
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
să-ți imaginezi acest al treilea univers psihic ca pe o sistematizare energetică, nu zic a lui Dumnezeu, ci a Divinității [...]". Astfel, explică el, monoteismul ar fi legat de o dialectică a omogenizării, în vreme ce politeismul ar fi legat de o dialectică a eterogenizării. Prin aceste definiții, e clar că Lupasco vizează un nou concept de Dumnezeu, fondat pe dialectica terțului inclus. Dar el respinge imediat această tentație, făcînd apel la afectivitate, care constituie "singurul cîmp al întregii noastre experiențe în care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ci a Divinității [...]". Astfel, explică el, monoteismul ar fi legat de o dialectică a omogenizării, în vreme ce politeismul ar fi legat de o dialectică a eterogenizării. Prin aceste definiții, e clar că Lupasco vizează un nou concept de Dumnezeu, fondat pe dialectica terțului inclus. Dar el respinge imediat această tentație, făcînd apel la afectivitate, care constituie "singurul cîmp al întregii noastre experiențe în care apar datele Ființei, a ceea ce se prezintă ca ceea ce este, fiindu-și suficient sieși, în vreme ce tot ceea ce există
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
renunțarea la cunoașterea interioară în numele unei cunoașteri mentale, logice. Diavolul este cel care separă: el ne separă de noi înșine, catastrofă ontologică pe care doar un poet o poate percepe în adevăratele ei dimensiuni. Fondane prinde însă cu finețe impactul dialecticii lupasciene între identitate și alteritate în procesul actualizării: "Orice actualizare [...] dă naștere, prin reacție, unei producții de idei, forme, elemente obiective, care este altceva decît ea însăși. Și rezultă de aici un paradox uimitor, anume că o gîndire a identității
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
contemporanilor lui Abellio. De fapt, astăzi cred că aversiunea lui Abellio față de terțul inclus venea din rezerva sa legată de Trinitatea creștină... Cît despre Gonseth și Lupasco, raporturile lor erau civilizate, dar distante. Sigur, Gonseth a scris în 1947, în Dialectica, un articol destul de critic despre Experiența microfizică și gîndirea umană și despre Logică și contradicție. Obiecția majoră a lui Gonseth la filosofia lui Lupasco era tocmai nerespectarea axiomei non-contradicției: "Dl. Lupasco face un salt pînă la măsura extremă: pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
să spun că, sub un alt nume, este ideea pe care am reluat-o în ceea ce numesc dialogica, pentru că dialogica presupune o relație în același timp complementară, antagonistă și, eventual, concurențială. Cred că e cumva principiul lui Lupasco, diferit de dialectica lui Hegel și de aceea am numit-o dialogică, mai apropiată de viziunea lui Heraclit decît de viziunea dialectică și hegelo-marxistă care presupun mereu o depășire. Altfel spus, ceea ce era interesant e că nu exista acea depășire hegeliană, dar exista
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de la nature, Paris, Seuil, 1977, pp. 64, 66, 99. • Francis Ponge, Comment une figue de paroles et pourquoi, Paris, Flammarion, 1977, p. 18. • Marc Beigbeder, Portrait de dieu, Paris, Robert Morel, 1978, pp. 46, 66, 261, 263, 285. • Vasile Tonoiu, Dialectică și Relativism. Ideea de referențial, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1978. • Eugène Ionesco, Un homme en question, Paris, Gallimard, 1979, p. 102. • Boris Vian, Traité du civisme, Paris, Christian Bourgois, 1979 și Paris, LGF, "Livre de Poche", 1996, p. 100
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
logique"", Cahiers du Sud, nr. 259, 1943. * Émile Rideau, "L'expérience microphy-sique et la pensée humaine", Centre d'études et de recherches de science religieuse, fișă bibliografică, aprilie 1943. * Ferdinand Gonseth, "À propos de deux ouvrages de M. Stéphane Lupasco", Dialectica, vol. 1, nr. 4, 1947. * Jacques Fauve, Chemins de la logique humaine, Paris, Réforme, 1947. * Édouard Morot-Sir, " S. Lupasco, Logique et contradiction", Revue des sciences humaines, nr. 49, ianuarie-martie 1948. * Robert Amadou, "Le principe d'antagonisme et la logique de l
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
7 1. Opera lui Stéphane Lupasco Privire panoramică 11 Introducere 11 Știința, invarianța și universalitatea 14 Terțul inclus 20 De ce este terțul inclus un scandal intelectual? 23 Logica energiei este o logică cuantică? 25 Bohr, Lupasco și terțul inclus 27 Dialectica ternară a Realității 30 Nașterea și dinamica sistemelor: sistemogeneza lui Lupasco 36 Cele trei materii 37 Non-separabilitate și unitatea lumii 39 Saga antimateriei 40 Natura spațiului-timp 43 Există constituenți ultimi ai materiei? 47 Lupasco este, oare, un profet al iraționalului
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
p. 12. 5 Ibid., p. 14. 6 Basarab Nicolescu, La transdisciplinarité (Transdisciplinaritatea), Monaco, Rocher, "Transdis-ciplinarité", 1996. 7 S. Lupasco, op. cit., p. 20. 8 Ferdinand Gonseth, À propos de deux ouvrages de M. Stéphane Lupasco (Despre două lucrări ale domnului S.L.), Dialectica, vol. 1, n° 4, 1947. 9 S. Lupasco, op. cit., p. 21. 10 Basarab Nicolescu, Scientisme, l'autre affaire Sokal (Scientismul, cealaltă afacere Sokal), Esprit n° 7, iulie 2006, pp. 194-198. 11 S. Lupasco, op. cit., p. 36. 12 Basarab Nicolescu, " Relativité
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Abellio, scrisoare către Basarab Nicolescu, Paris, 30 mai 1985. 30 Raymond Abellio, "À propos du ternaire et du quaternaire", art. cit. 31 Ferdinand Gonseth, "A propos de deux ouvrages de M. Stéphane Lupasco" (" Despre două lucrări ale domnului Stephane Lupasco"), Dialectica, vol. 1, n° 4, 1947, pp. 309-315. 32 Basarab Nicolescu, "Stéphane Lupasco et le tiers inclus De la physique quantique à l'ontologie" (" S.L. și terțul inclus De la fizica cuantică la ontologie"), Revue de Synthèse, Tome 126, n° 2, 2005, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Radu Gabriel Pârvu • Estetica pragmatistă. Arta în stare vie, Richard M. Shusterman • Judecată și timp. Fenomenologia judicativului, Viorel Cernica • Filosofia artei, Florence Begel • Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană, Viorel Cernica • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Jean Calvin. Providența, predestinarea și estetica simbolului religios, Mihai Androne • Lexic de filosofie, Alain Graf • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
supuși de către devoratori. Atunci aceștia din urmă rămîn aproape singuri: Devoratorii devin acum, aflîndu-se doar printre alți Devoratori, ei înșiși Devorați. Astfel, acum ei intra în declin, îndreptîndu-se spre extincție. În acest fel, Prolificii au șansa de a se regenera, dialectica Prolific-Devorator reluîndu-și cursul natural. Acest proces se poate observa în evoluția sistemicii cuplurilor opresor-oprimat, stăpîn-sclav, dominator-dominat, tiran-supus, etc. Discontinuitatea în dinamică acestei relații duale are loc în clipa în care "gradul" de opresiune, sclavie, dominare, etc., într-un cuvînt "gradul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fizică, psihică-intelectuală sau istorică. Atunci prolificul refuză să mai fie "hrană" pentru devorator, se revoltă, devine rebel, si vectorii evoluției se inversează, devoratorul devine devorat sau pur și simplu piere datorită absenței prolificului care se refugiază departe de devorator. O dialectica interfinitistă asemănătoare este indicată de Blake în teoria celor patru Zoa (la unul dintre nivelurile posibile de interpretare, acestea sînt forțe arhetipale psiho-fizice, materio-spirituale): Luvah-Inima-Duhul este Centrul infinit de adînc și energia infinită a iubirii (în Milton Blake arată că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care se fac și se nasc toate lucrurile. "Comerțul" are în fapt o functie vitală, deoarece prin acesta, ca lege a economiei societății în particular, si a vieții în general, devine posibil schimbul de substanțe / materii / energii / funcții, devine posibilă dialectica oscilanta Prolific-Devorator. S. Foster Damon, unul dintre cei mai importanți exegeți ai operei lui Blake, într-adevăr identifica Allamanda, cum am arătat, cu sistemul nervos al omului vegetal ("vegetated man", i.e. omul căzut din spiritualitate), deci cu aparatul pentru transmiterea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-Ființă emanata♀)............................ Spectru sexualitate....................................non-sexualitate polaritate.....................................anti-polaritate semi-plenitudine............................ anti-plenitudine materie.......................................antimaterie afirmare...................................... negare lege........................................... antilege (Tharmas♂-Enion♀)................................... Spectrul lui Luvah (Urizen♂-Ahania♀)....................................Spectrul lui Urizen libertate materială (America)......................... libertate spectrala lege deterministică.....................................antilege deterministică Fig. 2 Dinamică plenitudine-absență reflectată în dialectica (Ființă♂-Ființă emanata♀)-[Ființă plenară androginică♂☼♀]-Spectru, echivalentă cu dinamică materie-[energie]-antimaterie și lege-[libertate]-antilege. (Vezi notă despre Spectru / Spectre: Vala, I, 75). TABELE ONOMASTICE ȘI DE INTERPRETARE Tabelul 1. Onomastica lui Blake de proveniență sanscrita NUMELE FOLOSIT
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
patru personaje sînt astfel principii ale refuzului, negarii, blocării malefice: ei încearcă să oprească un curs firesc natural al proceselor civilizatorii ale vieții, moment în care intervin forțele irezistibile ale lui Dumnezeu. Pentru Blake acest exemplu era probabil emblematic pentru dialectica opresiune-revoluție care opera la toate nivelurile, socio-uman, natural, cosmic, si pentru credință să nestrămutata în faptul că atunci cînd represiunea atinge niveluri gigantice, Providența intervine în istorie prin omul credincios care primește astfel forță viziunii, profeției, revoluției. 46 (I, 516
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mai rea era a omenirii, munca în acest context fiind o pedeapsă impusă de zei (cf. Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, p. 187). Similar, Kaliyuga ("epoca de fier " în miturile hinduse) este guvernată de răutate și opresiune (care în dialectica universală a lui Blale conduc cu necesitate la nașterea revoluției, i.e. Orc). Cartea de arama a lui Urizen, pe de altă parte, care este cea mai proeminenta (cum bine remarcă Foster Damon) conține legile pentru organizarea societății omenești, fiind copiate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ea se declanșează transformări la fel de adînci. Creația revoluționară, așadar, implică suferință. Bucuria noului revoluționar își are astfel temelia în dramă adîncă a creatorului de geniu care face posibilă transformarea de la vechi la nou. Acest proces se înscrie într-adevăr în dialectica universală, afirmata de Blake în Căsătoria Cerului cu Iadul, stabilită între cele două tipuri ontice: Prolificii și Devoratorii. 197 (VII, 95) Eleth și Uveth se nălțară, si Ona se nalta: cele trei fiice ale lui Urizen. Damon identifica pe Eleth
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]