772 matches
-
lucrările îi sunt citite ține de o anume patologie a lecturii impusă de însăși autoarea care-și afirmă și susține subiectivismul. Jurnalele alcătuiesc un spațiu autobiografic în care subiectul enunțării nu dispare niciodată. Scrisul e dominat de natura subiectivă și dialogică a eului, narațiunea se constituie prin mimesis: realitatea este copiată ca atare. Însă universul copiat, odată analizat, evaluat, respins sau acceptat, primește din trăsăturile observatorului. Evenimentele sunt însoțite de reflecțiile și trăirile autoarei, chiar dacă aceasta reclamă anularea pactului autobiografic datorită
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
se adaugă acestei acțiuni încă un epitet: neserioasă, pe lângă „gratuită” și „imprudentă”. Din punctul de vedere al tehnicilor persuasive se remarcă în finalul articolului prezența negației polemice, o strategie argumentivă „bazată pe contestarea unui enunț anterior”, ea avînd un caracter dialogic, replicativ, polifonic”, ea înseamnă „nu anularea orientării argumentative a propoziției pozitive respinse, ci dimpotrivă consolidarea ei” (Hoarță Cărăușu, 2008:378). Articolul Distinguendum est (fragment), p.348351, scris în iulie 1881, reprezintă un alt exemplu de polemică cu ziarul aservit puterii
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93146]
-
secvență are o importanță covârșitoare: Vedem bunăoară pe-un C.A.Rosetti, un grec, și pe Carada, un alt grec, înființând o gazetă. Ce nume-i dau? Românul. Ei cari n-au fost români neam de neamul lor. Structura este dialogică, un dialog imaginar purtat fie cu cititorii, fie cu sine însuși. Construcția antitetică un grec, un alt grec/Românul, n-au fost români neam de neamul lor se realizează prin repetiție. Expresia „neam de neamul (lor)” are conotații diferite în
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93146]
-
asupra naturii echivalează cu același tip de ideologie profesat de către naționalismul etnocultural, care fetișizează agresiv propriile particularități, subminând astfel, într-o primă fază, proiectul unei societăți democratice supra-etnice, așa cum sunt toate societățile democratice și, mai apoi, proiectul unei universalități "slabe", dialogice, inter-comunitare, inter-societale și, în sfârșit, inter-naționale. Avem, deci, nevoie de noi strategii de incluziune, poate chiar de noi ordini simbolice, acestea find, ca orice tip de ordine, caracterizate de dinamism cel puțin în măsura în care înseamnă și stabilitate - de un nou tip
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
fiind resimțită aproape ca un defect moral. Pagini de o frumusețe "științifică" scrie Dumitru Stăniloae despre dor și omenie la români, citând versuri ale bardului popular, legende și basme, care spre deosebire de cele occidentale ("Tristan și Isolda", "Lohengrin") sunt expresia structurii dialogice a ființei lor, precum și a comuniunii finale între cei temporar despărțiți, inclusiv prin moarte. Dorul este pentru români un remediu al urâtului sau al singurătății, o putere de transfigurare reciprocă a persoanelor umane și de biruire a morții; la rândul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
garantat de autoritatea povestitorului, și chiar totalitară, dacă ne gândim că nu-i permite să se exprime decât unei unice voci. Romanul este, el, democratic. Apariția lui în istoria literaturii e legată de democrația politică. Povestirea fiind monologică, romanul este dialogic. Bahtin îl numea polifonic. În romanul modern, vocile pot fi individualizate și prin construcție, cum a procedat primul Camil Petrescu, în Patul lui Procust, și apoi Dana Dumitriu în Întoarcerea lui Pascal sau J.M. Coetzee în Jurnalul unui an prost
Povestirea și romanul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4761_a_6086]
-
care Philippe își dezvăluie și latura donjuanescă a firii sale, cucerind-o pe frumoasa și aparent inaccesibila Ariane, filonul narativ ia amploare în spațiile filozofiei, ramificîndu-se în cîteva direcții ale istoriei gîndirii și culturii occidentale, conform unui scenariu inițiatic. Partitura dialogică a discursului romanesc executată în cheia filozofiei, susținută de Philippe și Stauff, este întreruptă din cînd în cînd de pasaje descriptive, secvențe epistolare și memorialistice, pagini de jurnal. Bruno de Cessole a fixat complexul edificiu narativ al romanului în schelăria
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
universitare americane o viziune asupra viitorului democrației radical diferită de viziunea "standard" multiculturalistă. (Vezi eseul meu "Nouă Identitate a Omului Occidental" din România liberă, nr. 37 din 16-22 septembrie.) Conceptul de "democrație transcendență", reabilitînd ontologicul și stabilind o legătură directă, dialogica între Subiect și Obiect, oferă un instrument critic de înțelegere a limitei prezentului model multicultural. Avem astfel posibilitatea să analizăm manieră în care, prin conceptul multiculturalist al identității de grup, "multiculturalismul" reintroduce "esență metafizica" și transcendență obiectivizata în peisajul politic
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
Aparent, vorbim și convorbim enorm după 1989, în climatul de libertate deplină a opiniei și expresiei ce permite și stimulează dialogul. De la discuțiile fragmentare și temătoare purtate, în ultimii ani ai ,Epocii de Aur", în spații considerate sigure, la explozia dialogică de astăzi, e o diferență ca de la cer la pământ, marcând sonor (bubuitor) schimbările produse. Se vorbește azi întruna, se sporovăie productiv sau din pura plăcere locutorie, se bârfește consistent și se comentează abundent. Mergând pe stradă, ai toate șansele
Felii de viață by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10944_a_12269]
-
proprie, un sistem metaforic, tehnici poetice specifice; în cimilituri discursul este metaforic, sintactic, fono-stilistic, tropologic; discursul descântecelor are subtipurile: invocativ, imperativ, fabulativ, mixt; colinda folosește ca mijloc expresiv simbolurile animalier, vegetal, iar ca tip de discurs pe cel monologic și dialogic aparent; poezia ritualurilor agrare și aceea a riturilor de trecere sunt caracterizate de un discurs ideografic, în riturile de trecere, spre exemplu, folosindu-se simbolurile arhaice steag, brad, pom. Ca și în studiile despre poezia populară, cel despre basm ocolește
Centenar Gheorghe Vrabie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8583_a_9908]
-
Gabriela Țepeș Poezia lui Ioan Floră se oferă cititorului în cheie simbolică. Dincolo de mijloacele "prozastice" (narativ, descriptiv, dialogic) care îi structurează discursul, ceea ce se reține încă de la primă lectură sînt două "figuri" dominante, metafore ludice sau grave, după caz: bufnita și cîrtita. Ele polarizează, de altfel, întreaga încărcătură afectiva a poeziei. Interesantă, în cazul primului simbol, e construcția
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
cuveni să judece "în mod etic" plăsmuirea literară, să-i ratifice, în libertatea ei, statutul de "persoană". Laura Pavel "actualizează" punctul de vedere al dramaturgului prin două referințe: "Această teorie modernă a lecturii critice îl apropie pe Ionesco de noțiunea dialogică a lecturii pe care o va dezvolta în hermeneutica sa Hans-Georg-Gadamer, dar și de scepticismul hermeneuticii filosofice contemporane a lui Stanley Cavell. În concepția lui Cavell, a înțelege hermeneutic o piesă shakespeareană înseamnă nu atît a-ți propune să cunoști
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
critic, fără a o respinge însă -, dar și față de existența cotidiană." (111) Eseurile lui Carmen Mușat, în special cele teoretice din prima parte a cărții, asimilează în discursul critic metodele și tehnicile literaturii postmoderne pe care tocmai le discută. Principiul dialogic se manifestă în construcția polifonică a textelor, în care sunt convocate, pentru susținerea sau respingerea unor idei, voci critice de mare autoritate: Todorov, Deleuze și Guattari, Michel Foucault, Harold Bloom etc. Obiecția eventuală de suprasolicitare e neutralizată de farmecul spectacolului
O critică postmodernă despre postmodernitate by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17331_a_18656]
-
Eu plimb pantera prin urbe (pag. 129). Din acest motiv modalitatea succintă mi se pare cea mai adecvată temperamentului scriitorului; poeziile de largă respirație din Maraton, cu ample discursuri ale personajelor (Bufonul, Arhitectul, Blasfem, Striax etc.) încadrate într-o structură dialogică nu sunt atât de percutante datorită aglomerării de imagini care îngreunează mult lectura. Cele scurte sunt unitare ca ton, dar nu unitare între ele: uneori bat într-un suprarealism degajat (În biblioteca jaguarului, cunoscut prin sobrietate/ găsiserăm patru cărți pornografice
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
parte, zeci de ore de înregistrare fiind ( încă) netranscrise se încriu într-o mișcare mai generală, adunări și cercetări de corpus făcându-se în prezent pentru multe alte limbi, și permit viitoare studii contrastive de analiză a conversației. Textele sînt dialogice ( majoritatea) și monologice, de comunicare directă ( față în față) și mediată ( telefon, radio, televiziune). Volumul Interecțiunea verbală cuprinde mai multe forme de comunicare liberă ( între prieteni, între colegi, pe stradă, în accelerat) și controlată ( la examen, la judecătorie, la poliție
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
urmărit într-un proiect coerent, despre capacitatea acestei literaturi de a încorpora și utiliza modele culturale ieșite astăzi din uz, dar definitorii pentru tiparele de gîndire ale unor epoci anterioare, cum ar fi cele retorice cu scop fie persuasiv, fie dialogic, disputational, teatral în ultimă instanță. Cartea lui Gabriel Mihăilescu plasează problemă barochismului lui Cantemir în contextul conexiunilor barocului din sec.al XVII-lea și al XVIII-lea cu rolul crescut al elocintei, respectiv al retoricii, în reprezentările sociale, în arhitectură
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
în ciuda tonului pedagogic, omiscient și a unor pagini ce par lungi interviuri la care protagonistul răspunde punctual (de unde și sentimentul cititorului de saturație), prozatorul excelează mai ales când se livrează epicului canonic tip - o zi din viața Magdei sau confruntările dialogice în cheia adevărului ultim între mamă și fiică, - ca să nu mai vorbim de trăirea peisajului montaj până la cartografierea stilistică a detaliilor acelei naturi suprafirești. Esențială e împlinirea visului protagonistului de a se fi reîntors în patria sa montană, deci, spirituală
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
prin exercițiul în exces al acestora. Dar romanul acesta masiv are norocul unui echilibru între real și ideal, epic și analitic, situații și teză, disimulate toate acestea într-o bine modulată viziune, deopotrivă ironică și patetică. Deruta este un roman dialogic, cu o înscenare epică pregnantă, o narațiune analitică și hiperrealistă. O lume provincială, cu vocații iluzorii sau neîmplinite existențial și artistic, se înființează și piere prin propria înfățișare obiectivă. Naratorul își permite doar o ironie critică și realistă, de altfel
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
N. Georgescu MI-E GREU să-i zic carte lucrării masive a d-lui Gheorghe Doca „Eminescu - o perspectivă dialogică", Editura Academiei Române, 2009 (vol.I 366 p., vol.II 472 p.), pentru că nu respectă proporțiile obișnuite dintre citate și contribuția proprie; cu multă îngăduință, răsfoind a doua și a treia oară, dau citatelor aproape două treimi și apreciez că autorul
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
mine mă frământă astea, mă rod... Nu se poate artă fără migăleală... Cu vremea îți cresc tot mai mult scrupulele de conștiință... Dac-o fi să îmbătrânesc, știți cum să-mi ziceți ? Să-mi ziceți Moș Virgulă." Ca să explice funcțiile dialogice ale vocativului, de pildă, Gheorghe Doca citează și cunoscutele versuri din „Doină", o dată așa: „Ștefane, Măria Ta, / Tu la Putna nu mai sta...", și a doua oară așa: „Ștefane Măria Ta, / Tu la Putna nu mai sta..." Această vrgulă după
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
și la televiziune. Traducerea în germană a poveștii fictive a ofițerului SS Max Aue, personaj cultivat, cinic, sadic, incestuos, matricid, homosexual, pervers, a fost lansată în librării pe 23 februarie. Cinci zile mai tîrziu, evenimentul editorial a avut o variantă dialogică abil înscenată dar lipsită de efectul scontat: autorul a apărut la teatrul Berliner Ensemble, în compania lui Daniel Cohn-Bendit, fost rebel 68-ist, actualmente șeful fracțiunii ecologiste din Parlamentul European. Ca și lansarea romanului, și dialogul, altminteri greu încropit în fața
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
ingeniozitate, prin îmbinarea, păstrînd coerența basmului clasic, de nume și întîmplări, în care nu te pierzi, călătorind chiar fără busolă. Un al treilea volum, în limba care a consacrat SF-ul, apărut tot la Criterion, Ancient Times, are o structură dialogică, de care scriitori mai hîrșiți de obicei se feresc, săltăreață, îmbiindu-te să intri în joc. O unitate tematică se profilează din aceste încercări de odisee în spațiu-timp. Andreea }înț nu-și uită eroii pe drum, însăilîndu-le destine, strecurînd cîte
Cărțile unei adolescente by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6992_a_8317]
-
poetul Paul Daian. Poemele lui din a vieții vibrează de sensibilitate metafizică și sunt interogațiile acute și esențiale ale unei conștiințe pascaliene. Fiecare poem e o întrebare către Zguduitorul de ființe, o enigmă existențială, gnoseologică și morală deopotrivă, un monolog dialogic între Divinitate și poetul metafizician, ce-și primește confirmarea și răspunsul în ultimul poem al cărții, expresia certitudinii și adevărului esențial: "I-am spus Zguduitorului;/ toate pentru că te iubesc./ Îmi spune Zguduitorul;/ totul, pentru că Te iubesc." E o poezie filosofică
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
spiritus rector. Desigur, mai mult la modul inefabil și gratuit, decît la modul aplicat. Din această conformație de profunzime au ieșit toate utopiile lui instituționale, proiectele lui , toate presupunînd o construcție colectivă, de echipă [...] dincolo de vocația constructivă, Profesorul avea vocația dialogică. Nu cultiva și nu încuraja vasali. Parteneri de idei și proiecte - asta stimula el. Cum n-a avut niciodată o instituție în care să investească această carismă emulativă, a devenit el însuși o instituție". Pentru Alexandru Mușina, vocația de constructor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16583_a_17908]
-
din patria adoptivă a autorului ceh. Fanii lui alcătuiesc de altfel o comunitate transnațională și translingvistică. Nu mă număr printre ei, ceea ce nu m-a împiedicat să citesc cu plăcere cele aproape 200 de pagini ale romanului. L’Ignorance debutează dialogic, ex abrupto, în stil cinematografic (opțiune deloc întîmplătoare: Kundera a studiat artele vizuale și cărțile lui se pretează ușor ecranizărilor). Irena, eroina principală, a emigrat din Cehia în Franța după înăbușirea în sînge a „primăverii de la Praga". Acum războiul rece
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]