697 matches
-
la domiciliu"334. Opinia lui Arghezi despre secesionism și Spaethe este la fel de tranșantă ca și expedierea lui Spaethe de către Șirato, însă și mai colorată ideologic de antimonarhismul poetului care-l asocia pe Spaethe cu casa regală: "Secesionismul, un stil încă dibuind, s-a inaugurat în București, la vitrina unei prăvălii cu cârnați"335, iar Spaethe este "marele nostru ipsozar", "E doară kimonuloghi al sculpturii românești"336. Inaderența la Art Nouveau, respectiv Modern Style sau Sezession, a lui Arghezi nu face recuperarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
baza legendei eroice a vechei Elade, a cărei supremă expresie literară se găsește în poezia homerică"29. Dar, după un timp, obosit probabil să tot confrunte imaginea din carte cu realitatea vie și năbădăioasă din fața ochilor săi, spre a le dibui mereu înșelătoarea asemănare, călătorul lasă condeiul jos, nu fără a încheia cu o frumoasă explicație: "Eu port în retina mea un Bosfor ideal". Așadar, dacă viața imită arta (viziune mai curând manieristă decât... platoniciană), ochiul trebuie să se îndrepte spre
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Descălecară. Turculeț desfăcu chingile șeilor, scoase dârlogii la amândoi caii, îl acoperi pe Breazu cu macatul turcesc pe care îl prinse în curele pe dedesubtul burții și fluieră într-un anume fel, așa că slobozi caii să se zbenguie. Ne-a dibuit domnia sa spătarul Mihai și a pus la Odrii oameni să mă urmărească pas cu pas. Dar marți, în timpul deniei la Mitropolia de acolo, s-a apropiat de mine o jupâneasă, toată numai văluri negre, de nu i se ghiceau decât
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mă duc și eu, dar chiar de-aș fi avut și chiar de m-aș fi dus, credea el, neștiind că de fapt asta era suferința mea ascunsă, nu acolo mi-era mie gândul... Dar unde...? De fapt nu știa! Dibuia, și ar fi vrut să afle măcar în ultima oră de la mine dacă era sau nu ceva în capul sau în sufletul meu, un gând sau o tărie ca să-i facă despărțirea ușoară. Cum puteam să-i spun?! Marile taine
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Arpad și Omega? Atunci ce mă credeam? parcă mă întreba. - O să văd eu, am spus cu nepăsare, dar cu o încredere secretă pe care n-o dezvăluiam, ca atunci, în căruță spre gară, când și tatăl meu încercase s-o dibuie, ca să se liniștească. Paul Georgescu nu era îngrijorat, dar era atent, lucid și bun prieten, vroia să-mi îndrume pașii într-o lume pe care o ignoram... El vroia să-mi inculce ideea că nu trebuia s-o ignor, că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
tăia capetele. Mă opream din citit, prins de nedumerire. În luptă trebuie să te aperi, să-ți cunoști adversarii, sau să nu ți-i faci, să nu intri în acea luptă dacă nu ești înzestrat cu inteligența necesară pentru a dibui firele comploturilor și răsturnărilor. Marele Mihai părăsise Muntenia și se aliase cu un oarecare Basta. Ucigașii îl găsiseră singur în cortul lui, nepăzit, departe de tabăra sa, care trebuia să-l apere. Îl crezuse prieten, pe acel Basta? Și Brîncoveanu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
străini unul de altul, tăcuți în fața unor pahare golite. Mansarda nu era terminată, casa era nouă, am bâjbâit până să-i găsesc printre frânghii, praguri false, ciment proaspăt, uși netencuite... - Bă, ce faceți voi aicea? am strigat eu după ce am dibuit ușa și am intrat. S-au uitat la mine cu o dușmănie care nu-mi era necunoscută. Bruștele mele apariții de acest fel nu plăceau nimănui. M-am așezat la masă fără să fiu invitat și i-am spus lui
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ca să scape de front, se convinsese că serviciul lui va hotărî soarta războiului. Se temea cumplit de moarte și bubuitul tunurilor îl îngrozea, încît își astupa urechile. Veșnic i se părea că e prea aproape de front reședința cartierului și își dibuia beciuri speciale unde să se ascundă de aeroplanele vrăjmașe. Se credea totuși erou și avea un dispreț aproape curajos față de barbarii din tranșee. Acuma, văzând la spatele lui Bologa pe plutonierul cu fața cenușie și deoarece Bologa examina casele și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nevăzute. Drumul șerpuia cenușiu în beznă. În pârâu, din când în când, fulgera cîte-o lucire argintie. Deși n-a umblat pe aici decât o singură dată, Apostol avea impresia că merge pe o cărare bătătorită de mii de ori. Nu dibuia deloc. Pășea prin întuneric ca pe trotuar ziua în amiaza mare. Nu era obosit. În inimă simțea, ca o înțepătură, dorința de-a ajunge mai degrabă. Dar niciodată nu-i apăru în creieri întrebarea "unde", ca și cum nu l-ar fi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
degrabă. Drumul însă începuse iarăși să urce, mai greu. Apostol își șterse de două ori, în mers, sudoarea de pe obraji. In sfârșit, sosi într-o poiană, unde cărarea se pierdea. " Mi se pare că aici se împart căile", socoti Bologa, dibuind zadarnic să regăsească drumul. Vârfurile brazilor se conturau mai negru pe cerul mohorât, descriind cu o linie tremurată marginile poienii. Apostol porni spre punctul cel mai jos, unde trebuia să înceapă altă vale. Și cum intră iar în pădure, simți
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ridici la fileu”, cum s-ar zice. Același lucru îl pot spune și despre tine. Cu alte cuvinte, reușim să ne completăm unul pe altul. Ieșeanul merge liniștit, dar un zâmbet discret i s-a ivit pe buze. Încerc să dibui ce îi umblă prin minte. Cred că se gândește la vremurile când în clădirea frumoasă de peste bulevard suna “trâmbghița scadronului”. Ca să-mi dau seama dacă l-am ghicit, îl întreb: Poți să-mi spui ceva despre Spitalul Militar, aflat colo
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
promisiunea ca mâine dimineață să ne revedem la Bariera Socolei. * Soarele abia a făcut ochi. Mi-am luat rucsacul și bastonul - fiindcă astăzi avem oarece cale de străbătut - și am pornit la drum. Merg cu ochii în zare, să-l dibui pe ieșean cocoțat pe spinarea pasarelei Buciumului, dar nu se vede nici umbră. Te pomenești că “a adormit pe cămeșa fimeii” cum se zice și am de așteptat nu șagă - gândesc eu când urechile îmi sunt lovite de un râs
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
la treabă, căutând oarece asemănare între ce se vede astăzi și hanul de odinioară. Nici o urmă... Doar locul este același. În rest, e cu totul altceva... Intrăm și ne căutăm un loc tihnit, unde să putem sta în voie. Ieșeanul dibuie ceea ce ne trebuie... -Uite colo o măsuță numai bună pentru noi, vere. Ne așezăm și când o “Coană Tincă” modernă ne întreabă ce dorim, îl las pe ieșean să ceară ce crede de cuviință. Eu... mă pierdusem în contemplarea “minunii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să-l iei pe om? Norocul meu a fost că l-am văzut într-o zi pe stradă și după cum am bănuit eu mergea spre casă. N-am îndrăznit să-l opresc și am luat-o pisicește după el, să dibui unde șade... Și?... Și într-o dimineață i-am bătut la ușă... Apoi... am hoinărit prin toate cotloanele Iașilor și, ca rezultat, a ieșit cartea „Ești ieșean, vere?” În această toamnă am hălăduit prin vechile podgorii ale bătrânei cetăți. Și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
că și circulațiunea, rotațiunea se retardează. SFERA COGNITIVĂ [ANAMNEZĂ ȘI PREVIZIUNE] 2255 Ideea măreață a lui Plato că "orice știință e-o aducere aminte" (a = b) (deci b = a) este semnul caracteristic pentru calitățile apriorice ale inteligenței noastre. Fiind mică, dibuie după aceleași principii prin întunerec (ca cel care are ochi, dar a rămas cu pielița deasupra - 321 {EminescuOpXV 322} ); când e mare, ea sparge pielița și ajunge a se cunoaște pe sine însăși. Aceste sunt calități organice ale chiar creierului
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
strămoșii mei vin din miezul Peninsulei. Primele imagini din protoistoria acestui colț de Europă sânt fără-ndoială imagini uterine, paradisiace și idilice. Deși ele sânt în afara istoriei ("boicotată" în estul continentului, după expresia lui Emil Cioran), originea lor poate fi dibuită în secolele medievale, în care Imperiul Otoman a cuprins Grecia și statele slave din Balcani, orientalizîndu-le profund și, se pare, pentru totdeauna. A rezultat o lume anistorică, multietnică, un spațiu al oralității și al fantasmelor, de o sărăcie pitorească și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
gânduri. Pur și simplu îmi vătămase vacanța! Vacanța cea adevărată, nu cea bănuită de domnia sa, cu maximă certitudine. Ce era de făcut? Starea mea patologică nu putea fi iluminată decât printr-un consult medical. Doctorii au cunoștințele lor secrete! Te dibuie dintr-o ochire...Îți cere să faci câteva lucruri și ți-a și pus diagnosticul. De exemplu: să pășești câțiva metri pe o linie imaginară (am parcurs-o fără devieri), să scoți șnurul de la un pantof ( l-am dezlegat cu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93057]
-
putem zice nimic. Lennox ne vorbește ceva de genul pretinzând că totu-i pentru binele nostru și nu În beneficiul lui, chestie care-l face să se bucure răutăcios. — Tu mi-ai spus-o Bruce. Ți-amintești ciai zis: Tresă dibuiești care-s textele grupului șapoi să reciți scenariul. — Mda, mi-amintesc, Îi spunem noi. Deși vezi tu Bruce, tresă Înveți un nou scenariu. E ca și cu porcăria aia de oportunități egale: Împroașcă-i cu asta pe puțoi și fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
spun prin modalitatea lor totul. Nonșalanța cu care se desprind și clipocesc picurii contrastează cu spasmul mîinii care ar vrea parcă să rețină clipa sau măcar să Întîrzie avansarea ruginii. Ca În orice haiku bun, declanșarea activităților de explorare pentru a dibui sensurile poemului o realizează abia ultimul vers - un ceas ruginit. Neîndoielnic, puteam să stăruim În contemplarea acelui ceas de buzunar, transmis din tată-n fiu, pe care bătrînul, cînd Îl mîngîie, cînd Își Încleștează degetele pe el. Dar, pentru a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
că nouă, românilor, ne lipsește un cult pentru bucătăria înaltă, aceea care se exprimă doar prin maeștri ai artei culinare. Câți chefs români sunt astăzi cunoscuți? Câți există? Pe vremuri, Păstorel îndrăznea să l laude pe singurul pe care-l dibuise, maestrul Andrei Cernea, căruia i-a închinat patru versuri memorabile: „Atunci când va păși-n local, / Clientul să se dumirească: Măcar că e Continental, / Bucătăria-i românească.“ Astăzi nu mai avem pe cine să lăudăm... Ne lipsește și interesul pentru templele adevăratei
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ceartă al treilea câștigă! Prieteni, jocul începe abia acum!"5 "Coloana a fost spulberată. Ideea dvs. a avut aripi! Cum se spune pe la noi: paza bună trece primejdia rea. A venit timpul să ne încheiem socotelile cu von Fuchs. Îl dibuim noi! Nu poate merge prea departe... Dar știi cum se zice: vulpea bătrână caută urma cu botul și o șterge cu coada!"6 Imposibilă vorbire paremiologică, însă teribil de motivatoare pentru un public impuber. Intrând în contact cu aceste lozinci
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
altceva, de ceva mai adânc. Căutam în memorie ceva petrecut demult, vedeam fugitiv figuri de copii, locuri învelite-n magie. Era acolo un miez înfășurat în mii de straturi, era ceva la care Lulu trimitea și pe care nu-l dibuiam, care-mi scăpa mereu, pentru că de câte ori simțeam că m-apro-pii dădeam doar de detalii, o cămară de vechituri inerte. Și Lulu, care mă târa acum pe sub bolți uriașe, ca de catedrală, pe o întindere nesfârșită de mozaic dulce și geometric, era
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nici nu știu unde se află ușa de la ieșire?! Pe deasupra mai am nevoie să mă duc și la baie! deschid ușa camerei cu multă băgare de seamă, pe hol alte uși, care să fie baia?! Pe întuneric, în hol, obișnuindu-mi ochii, dibuind din fericire o ușă ușor întredeschisă, profilându-se vana, Aici e! intru și nevoit să aprind lumina, ușurându-mă, apoi zgomotul surd al rezervorului de apă, nehotărât, în hol lumina aprinsă, ea așteptându-mă, eu zâmbind încurcat, Nu dormeai? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de var și ne-apucăm de treabă, hmm, își ridică nemulțumit meșterul privirea spre înalt, Trebuie să mă gândesc și la următoarea problemă, ochii mei văzători și neștiutori se uită în direcția privirii meșterului, dar, spre deosebire de ochii lui deprinși a dibui problemele de dincolo de lumea informă a tencuielii zgrunțuroase, ochii mei bâjbâind încă, Aici unde se presupune a fi cupola îl avem pe Iisus Pantocrator, și firul rar al cuvintelor sale urmează înceata depanare a gândului, liturghia îngerească, în conca absidei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Bine, te aștept“. Las repede orice curs sau seminar, uit și de carnet și În nici o jumătate de oră sun la ușa apartamentului său, În strada Dionisie Lupu. Mai Întâi, ușa se crapă puțin, este Întuneric pe coridor; abia am dibuit soneria, cineva mă pândește din umbră, o secundă, două, nu zice nimic, poate am greșit ușa: „Intră, monșer“. Mă trezesc În fața unui ins cu ochelari, ce părea sculat din somn de curând, Îmbrăcat În halat lejer de casă, deși e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]