4,878 matches
-
lor. Reacția noastră la consecințele unei greșeli trecute influențează calitatea momentelor care îi urmează. Se pune însă întrebarea dacă vrem sau nu să fim capabili să controlăm aceste momente. Ar trebui oare ca greșelile noastre și consecințele lor să ne dicteze viitorul? Orice sentiment negativ dispare din momentul în care ne asumăm responsabilitatea. VIITORUL ESTE ÎN MÎINILE TALE Cel mai bun mod de a ne pregăti pentru viitor este să ni-l programăm singuri. Crezi că ai putea face asta? Dacă
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
însuți și în circuitul universal al energiilor. Cu cît vei deveni mai conștient de acest adevăr, cu atît șansele tale de a primi la rîndul tău vor crește. Anticipînd bogăția, ajungi să o și obții. Nu uita că așteptările noastre dictează ce ni se va întîmpla în final. Oamenii care își ajută semenii înțeleg faptul că trăim într-o lume a interdependențelor Nu este o dovadă de prea mare înțelepciune să ne trăim viața ca și cum am fi singuri pe planetă. Această
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
de oameni, sicriul Împodobit frumos, spunându-i: Mami doarmi! Da, mami doarmi! Femeile mai În vârstă, din familie ori dinafara acesteia, nu conteneau să-l compătimească, fiecare În felul ei, după diverse interese, legături de familie sau pentru că așa le dicta sufletul lor bun, iubitor și creștin În momentul acela, făcându-le să mediteze la copiii lor și la cât de aproape este viața aceasta de cea viitoare. Atent la copil, un bărbat Înalt și cu ochii albaștri, copleșit de durere
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
după aceia Ionel a Început „Sârba de la Valea Mare”, respectând notă cu notă intrarea vertiginoasă și floricelele greu de reprodus ale clanetului. Bunicu’ Ghiorghi, șef de fanfară Însăilată, imita perfect și cu mare acuratețe baritonul-prim iar cu cele două linguri dicta și ținea ritmul. Va era În culmea fericirii dar nu Îndrăznea să se miște sau să spună ceva de teamă să nu se strice vraja acelui moment...muzical. Au fost Întrerupți de Vizanti care „bătea la om” și pe ușă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
au sărutat Îndelung, au explorat reciproc și concomitent și șiau mângâiat prelung și pasional toate zonele mirifice pe care le descoperiseră cu un an În urmă, fata nu s-a mai aprins repede, ca altădată, o anume știință i-a dictat asta și se pare că a fost cu mult mai câștigată pentru că a reușit să ajungă În apogeul trăirii În același timp cu străpezirea Încă prezentă la Va și de care acesta, plin de frustrare neînțeleasă și supărat, credea că
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
între înțelepți. Un ziarist pocăit Mircea Armașu era ziarist la un cotidian extrem de virulent, de caustic. Ziarul era renumit pe plan local și cîteva persoane de vază erau prezente mai tot timpul în paginile sale. Patronul ziarului era cel care dicta autoritar ziariștilor ce și cum să scrie și, mai ales, despre cine. Dintre toți cei care lucrau la făurirea cotidianului, Mircea s-a dovedit cel mai spurcat la gură, cel mai zelos. Evident că patronul l-a mîngîiat pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în vreun grup de bărbați, Vasilică se retrăgea sfios și arăta că subiectul nu-l interesează. Georgeta Racu, cea care viețuise aproape trei decenii, și-a pus în minte să intre în viața holteiului și nu oricum. Preluase controlul și dicta programul evoluției iubirii celor doi. Trec pe la tine sîmbătă. Te rog, am program de curățenie, știi doar că sînt singur. Tocmai de asta voi veni. Facem curat împreună, mîncăm și ne zbenguim pe canapea. Vasilică s-a făcut roșu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
asasine dispar. Nu l-a văzut de mult pe cel care i-a dăruit cea mai intensă dragoste. Locuia în Brașov, era singur și se dedicase studiilor. Angela are imboldul să-l sune, să vadă dacă își păstrează aceleași porniri dictate de morala creștină. Te las, Angela, să te măriți. Nu vreau să-ți stric viața. După aceea, vom vedea, dar acum am această obligație morală. A înțeles că are dreptate și a suferit enorm de mult pînă s-a atașat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
partenerilor n-au dat rezultate, supărarea zăcea mocnit. În Malaezia Adriana a hotărît să conlucreze cu toți cei care erau dispuși să conlucreze. Alegea însă doar parteneri de tip europoid, nu din alte motive, să zicem rasiale, ci din preferințe dictate de inima sa. Doar o singură dată..., mă rog, un accident nesemnificativ a avut loc, dar nu merită povestit. Femeia a avut parte de o deziluzie pe care a uitat-o rapid. Nu mult după această poveste, a venit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
violacee, îmi descompune intențiile. Nu ai voință, nene Matei, păcat! Dă-l în mă-sa de terapeut! Ți-a pus ștampilă pe frunte "irecuperabil", pe năsălie o să te scoată de aici. La dracu' cu toate lozincile astea! Tiparul imprimă după cum dictează așteptările. Scutură-te de etichete! Este vremea lumânărilor aprinse în icoană. Ai cei mai deschiși ochi, cei mai limpezi, cei mai senini, somnambulii balamucului stârnesc furtuni cu fiecare resuscitare a memoriei. Sunt copii, nene Matei, nepoții matale pot fi. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pus pizda pe bot. Văd eu cum o scot la capăt, termin, apoi îl dau pe mâna lui Șerbănescu sau, pur și simplu, primul tren, bilet și Dumnezeu cu mila. Gata, îmi ajunge, nu îmi mai murdăresc mâinile după cum îmi dictează baronul. La dracu și cu mânăstirea aia, cuib de derbedei, mai bine ardeau cu toții! Ceva interese erau la partid pentru acel colțișor de rai. Cătălina știe multe, multe am cules și eu despre ea. Ar fi cazul să umblu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu ușa, poate ciripește ceva, apoi îi fac papucii. Dumnezeii mami lui de baron, prea-i suflu în borș, am și eu un dram de demnitate. Sunt procuror, nu cioclu. Fac talpă peste toate coclaurile, iau decizii după cum mi se dictează de la centru. Nu am pace, nu am liniște, nu am satisfacție, pentru ce? Dacă are nevoie de mine, mă va numi la curte; dacă nu, să-mi belească pula! Îmi caut alt jupân. Eheeeei, câți baroni nu sunt prinși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
l695), din care s-a alimentat raționalismul epocii luminilor, rezumînd, ca adversar, cariera bună și rea a ideilor lui Machiavelli, observa obiectiv că acesta n-a inventat el politica amorală spre a-i învăța pe principi, ci "principii i-au dictat lui Machiavelli tot ce a scris"3. Principele, spune el, nu e o găunoasă meditație de cabinet, "studiul lumii a fost maestrul lui Machiavelli". Lăudînd sau contestînd cartea, nimic nu i se poate adăuga, nimic nu i se poate lua
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a scris"3. Principele, spune el, nu e o găunoasă meditație de cabinet, "studiul lumii a fost maestrul lui Machiavelli". Lăudînd sau contestînd cartea, nimic nu i se poate adăuga, nimic nu i se poate lua. Ideile i-au fost dictate lui Machiavelli de istoria trecută și experiența prezentă, acea "laverit â effettuale", cum spune el despre evenimentul trăit. Istoria conține în substanța ei, dintotdeauna, aceste adevăruri. El le-a văzut și le-a spus. E o certitudine că "Machiavelli n-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
statul în care teama de ființa supremă nu există! el trebuie să piară, ori să fie susținut prin teama față de principe în absența religiei..." (Discorsi, 1,11). Genială previziune, împlinită, asupra statului totalitar. Lenin, ori nu citise Discorsi, cînd a dictat demolarea bisericii, ori s-a substituit zeului, cînd nu era decît un simplu muritor. De s-ar fi rezemat pe biserică și cler, comunismul ar fi fost primejdios de rezistent. Or, el n-a făcut decît să valorizeze sărăcia și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
copleșitor și avantajele dușmanilor. Fără îndoială că principele nu trebuie să facă războiul doar cu trupe auxiliare, dar el însuși trebuie să fie, la rîndul lui, auxiliar, să fie în stare să acorde tot atîta ajutor cît primește. Iată ce dictează prudența; fă în așa fel încît să nu te temi nici de dușmani, nici de prieteni, dar cînd ai încheiat un tratat, respectă-l. Atîta timp cît Imperiul, Anglia și Olanda au luptat împreună împotriva lui Ludovic XIV, atîta timp
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
În treaba cu pricina. Vasăzică, scrisul gravat În memoria ordinatorului, trimis prin poșta electronică sau postat pe internet, e pre schim bat cît ai clipi În voce aproape naturală, fluentă nara tiv, cu pauze la virgulă și pusă pe retorica dictată de semnele Întrebării și ale mirării. De glasul omenesc o deosebesc cîteva infirmități: absența temperaturii și a surîsului lecturii, atot puternicia pustiului emoțional, ergo, nici o bîlbă, nici un tre molo. O deosebește și o monstruozitate: prefacerea textului În voce poate ajunge
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să spun? ... — M-am născut la Bagdad. Nici că aveam nevoie de ceva mai excitant... N-am scă pat șansa de a o Întreba dacă arabii cred Într-adevăr despre Coran că ar fi o carte preexistentă În cer și dictată de acolo lui Mahomed, de ce British Petroleum nu s-a opus mai energic pe lîngă Saddam Hussein la creșterea prețului petrolului și dacă și o dată fata din Bagdad la Bagdad mai există urme din palatul lui Harun al-Rașid. Ea s-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fiica sa constituie singura ei strădanie epistolară, poate că singura Încercare de a Însăila un text pe hîrtie. Scrisorile către ai săi, În timpul primului război mondial, nu era nevoie să le scrie cu mîna ei, ar fi putut să le dicteze vreunui client al pensiunii. Pusese Însă propria mînă pe condei În clipa În care simțise neechivoc răsuflarea slabă, rece și sigură a tărîmului de dincolo. Sărăcia asta grafică, limitată și ea la schematismul semnelor tiparului, a fost fabulos compensată de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
justificare logică, oferită de autorii înșiși: apocalipsele respective nu au fost făcute publice, din varii motive, în timpul vieții protagonistului, ci au așteptat condiții favorabile. De pildă, la sfârșitul lui 4Ezdra se spune că, timp de patruzeci de zile, profetul a dictat câtorva scribi conținutul revelațiilor primite de la Dumnezeu și că numărul cărților obținute la sfârșit a fost de nouăzeci și șase. Dintre acestea, doar douăzeci și două au fost publicate imediat (adică numărul scrierilor din canonul iudaic), restul de șaptezeci fiind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
două nume, evacuează dintr-un condei toată tradiția exegetică patristică din jurul acestui personaj. Cu „arca lui Noe” lucrurile nu sunt chiar atât de incendiare, dar merită spus că am optat pentru „arcă”, și nu pentru „chivot” fiindcă așa mi-a dictat spiritul însuși al limbii române. Toată lumea folosește astăzi expresia „arca lui Noe”; n-am auzit pe nimeni spunând „chivotul lui Noe”. Sună deplasat. Am mai auzit, dar nu foarte des, „corabia lui Noe”. Dar „corabia” este banal. Problema ridicată aici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Zalman Aron cu același surâs îngăduitor pe chip. Domnul cu care am tratat ar vrea să nu faceți declarații publice defavorabile pentru regim... Eu nu i-am promis nimic în privința asta... Se-nțelege că voi o să faceți așa cum o să vă dicteze conștiința... Să ne vedem ajunși în Israel, zise Valentin. Acolo nimeni n-o să ne mai poată sili să tăcem... Nu-i așa, tată?... Să afle și Occidentul ce se petrece cu adevărat aici, în România!... Medicul Gutman, care se apucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
director, pentru a spune tot ce știu despre "operațiunea fată mare". Am făcut gimnastică la umeri. Lucra în stil mare directorul. Era lingvist, biolog, detectiv, de toate... Ia scrie tu, aici, cu litere de tipar, următorul text... Și începea să dicteze. Eu, nimic. Scrie mă, că... Eu, iar nimic. Mă gândeam și la înțeleptul sfat al Ninetei: Dacă nu știi să faci o treabă ca lumea, nu te mai apuca de ea". El, iar: Scrie mă, că dacă nu..." Explic: "Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lui. Devotatul șef face semn către unul care zice mereu, ca un roboțel stricat, ruginit: "Trăiți! Am înțeles!" Roboțelul scoate iute niște hârtii și un pix; stă în așteptare. Proces-verbal... Devotatul prim merge prin apartament cu mâinile la spate și dictează ca Napoleon. E serios rău, gândește de i se încrețește și fruntea, privește către ceilalți de parcă ar fi niște pigmei... Una bucată plic Fiii mei, cu scris la interior... Roboțelul ruginit scrie și repetă solo-voce, silabisind ca la grădiniță la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
putea ajuta familia înfometată. În epocă, circulau chiar anecdote cinice, potrivit cărora singurii oameni care nu încălcau legea erau cei aflați deja în închisoare. Așa stând lucrurile, legea morală a lui Yamaguchi de sub cerul proaspăt presărat cu cenușă atomică îi dicta acestuia un singur imperativ categoric: "Supune-te măsurii cu care îi cântărești pe ceilalți". De altfel, una dintre ultimele însemnări din jurnalul tânărului este aceasta: Dacă eu, ca judecător, mănânc orez de pe piața neagră, cum îi pot judeca pe cei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]