598 matches
-
drept singurul reper ce poate da sens și autenticitate într-o lume în continuă decădere. Evocările vremurilor de altădată, descrierile urbei și imaginea naturii au o vagă și desuetă poezie moldovenească, palidă imitație după M. Sadoveanu și frații Teodoreanu. În ciuda digresiunilor și prolixității, a fragilității suportului epic, textul are oarecare pregnanță, un umor moderat, un ton șăgalnic, reușind să evite căderea în melodramă. Lăudat de unii, contestat de alții, D. rămâne un colecționar de fapte omenești, pe care le povestește fără
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
istorie literară necesare (cronologia constituirii grupului, aportul protagoniștilor la fondul doctrinar comun, modul de participare individuală și diferențele implicite etc.), în schimb, comentariul, interpretarea scrierilor „târgoviștenilor” au o formulă colocvială, suplă, ingenioasă, echilibrat distribuită între rigoarea supunerii la obiect și digresiunea confesivă. Criticul investighează nuanțat modurile particulare și formele predilecte ale prozatorilor analizați de a se raporta la lumea literaturii („catalogul de imagini”, „lista”, „repertoarul de teme”, „jurnalele”, „autoportretele”). Felul de a proceda din primul studiu critic este continuat în Arhiva
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
cea mai mare parte, în maniera didactică tradițională, dar și cu deschidere spre limbajul criticii moderne. O altă carte, Eseuri subsidiare la „Adio, Europa!” de Ion D. Sârbu (1999), se compune din cinci secțiuni - Transparențe autobiografice, Radiografii social-politice, Apetitul pentru digresiunea eseistică, Sub semnul filosofiei, Cu biciul stilului rafinat - și se încheie cu o sinteză: Ion D. Sârbu - un scriitor român din exilul intern. Autorul își intitulează volumul Eseuri subsidiare..., deoarece nu-și propune să-și domine neapărat obiectul, ci să
GRIGORIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287360_a_288689]
-
franceze actuale care se citește, de-a lungul a patru sute de pagini, pe nerăsuflate. și aceasta nu din cauza intrigii, ci datorită istoriei contemporane pe care-o reface savuros, a vitalității extraordinare care-l animă, care-i animă personajele ca și digresiunile asupra condiției omului contemporan. Dar și pentru conținutul “populist” al romanului, care se Încheie tezist, cu fraza “această carte este dedicată omului”. Personajul (ca și categorie naratologică), alături de un realism cu accente naturaliste dus până la ultimele consecințe fiziologice, se reîntorc
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lipsă de interes pentru lucrurile Într-adevăr puțin interesante. Astfel, se poate imagina, la limită, un depresiv Îndrăgostit, În timp ce un depresiv patriot pare la drept vorbind de neînchipuit.” (p. 281). Intresantă În construcția personajelor este tehnica de a imprima tuturor digresiunilor paradiegetice personalitatea unuia dintre cele două personaje principale. Dacă un capitol se ocupă de pildă de Bruno, atunci toate reflecțiile ideologic atribuibile În mod normal naratorului poartă amprenta personalității personajului. Romanul glisează practic neîncetat de la un limbaj asimilabil lui Bruno
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de regulă printr-o rapidă dar precisă raportare la context, la perspectiva tabloului de ansamblu, ori printr-o scurtă prezentare sintetică a scriitorului comentat (operată în chip agreabil, uneori, ca la E. Lovinescu, cu recurs la anecdotă ori cu scurte digresiuni eseistice pline de „culoare”), după care criticul merge direct la miezul lucrurilor, procedând la descrierea, interpretarea și evaluarea cărții, trasate în linii energice și sigure, cu apel ponderat (dar oportun) la detalii, cu o folosire generoasă (mai ales când e
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
și modern, colorând și lexicul, conferă textelor un caracter mozaical. Termeni regionali („jăchilă”, „brusnat”, „chisnovat” etc.) stau alături de neologisme, în asocieri neobișnuite („fripturi anahoretice”, „covrig fosil”, „miros heteroclit”, „apologia jirului” etc.). Procedeelor vechilor poetici - fraza amplă, comparația hiperbolică, epitetele plasticizante, digresiunea - li se insuflă o nouă energie. Umorul are alte trăsături decât cel al lui Creangă, cu care H. a fost comparat. Homerismul delirant al lui Hogaș nu e de esență clasică, ci e homerismul romantic al lui Victor Hugo, cu
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
1976; Mândrie și răbdare, Chișinău, 1977; Altoi pe o tulpină vorbitoare, Chișinău, 1978; Ultima noapte a lui Nicolae Stoica, Chișinău, 1978; Salcâmul din prag, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1979; Dialoguri la marginea orașului, Chișinău, 1980; Maraton. În 7 ode, 2 digresiuni lirice si o elegie, Chișinău, 1980; Inima și tunetul, Chișinău, 1981; Melcul, Chișinău, 1981; Coroana de umbră, Chișinău, 1982; Pâinea în două cânturi (în colaborare cu Imants Ziedonis), I-II, Chișinău, 1984; Cavaleria de Lăpușna, Chișinău, 1985; Scrieri alese, I-
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
infernali și eroi angelici, personaje de melodramă cu gesticulație exaltată și grai bombastic. Stridențele de limbă, franțuzismele neadecvate i-au atras execuția drastică a lui Titu Maiorescu, în articolul Beția de cuvinte. Scriitorul se regăsește cu înzestrarea lui firească în digresiunile spirituale, genul care îi convine cel mai mult fiind acela al cozeriei, cochetă, malițioasă sau plină de galanterii. Are aplecare, de asemenea, pentru crearea de fiziologii (Schițe din societatea română). Ținea să alcătuiască „după natură” o colecție de portrete contemporane
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
istoria literaturii la noi. Probabil lui G., și nu fratelui său Ion Ghica, îi aparține romanul neterminat Don Juanii din București, apărut fără semnătură în „Independința” (1861-1862). O altă ipoteză îl propune ca autor pe Radu Ionescu. După o lungă digresiune asupra tipului universal al personajului, sunt configurate câteva exemplare întristătoare ale Don Juanului bucureștean, junele cosmopolit, lipsit de idealuri, dedat plăcerilor ușoare. Tabloul de moravuri denotă un ascuțit spirit de observație, vădit în detalierea înfățișării vestimentare și în descrierea cadrului
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
grabnică a unui tratament complex, farmacologic și psihoterapeutic deopotrivă, tratament care dacă este condus cu probitate, abnegație și paciență se poate încununa de succes. înainte de a ne focaliza atenția asupra multiplelor aspecte care dau relief intervenției terapeutice se cuvin câteva digresiuni limpezitoare. Problema mijloacelor de supraviețuire pe care omul le are la dispoziție în fața intemperiilor vieții (inclusiv ale traumelor de tot felul) este una dintre ele. Sublimarea, așa cum a demonstrat-o încă Freud, este mecanismul privilegiat de care putem beneficia în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a dăruit două lucruri pentru a contrabalansa multiplele încercări ale vieții: speranța și somnul”. La care noi vom adăuga și râsul. De aceea, răspândirea asociaților de „gelofili”(prieteni ai râsului) ar fi un demers posibil și acut necesar. O altă digresiune din acest preambul aduce în avanscenă chestiunea prevenției. M. Deahl (2000) vorbește de existența unei prevenții primare și a unei prevenții secundare. Prima are ca destinatari indivizii care pot fi victime ale unor potențiale traume și se concretizează printr-o
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ocean abisal. Cartea lui Grof intitulată Tărâmurile inconștientului uman (1975/1987), lansează această nouă hartă a inconștientului, validată ulterior printr-o cazuistică impresionantă, provenind de pe întreg mapamondul și care a beneficiat de respirația holotropică, o altă metodă grofiană importantă. Această digresiune a fost necesară deoarece nu putem dobândi o imagine acurată și subtilă despre naștere dacă nu apelăm la cheia de lectură propusă de Grof. în același areal problematic al premiselor indispensabile, suntem nevoiți să elucidăm noțiunea de sistem Coex. Este
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Iată definiția 33, cu termeni care în traducerea românească sună deja familiar (cuvântul în originalul latin este æmulatio): "Râvnirea este dorința unui lucru care se naște în noi pentru că ne imaginăm că alții au aceeași dorință"29. Poate că această digresiune nu ne dă răspunsuri în raport cu literatura română, dar cu siguranță ne ajută să identificăm mai bine locul în care ar trebui să le căutăm. Mai întâi, mi se pare important chiar faptul că mecanismul care ne interesează se găsește într-
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ce întrebuințare îi dă Laurence Sterne în Tristram Shandy atunci când lasă să se răsucească undița lui Trim pentru a semnifica libertatea celibatarului, undița șerpuitoare a lui Hogarth care dă imaginea însăși a libertății dorinței. Am putea spune același lucru despre digresiunea care antrenează, prin asociere de idei imprevizibile, personaje și cititori în locurile cele mai neașteptate. Arta varietății, precum cea a grădinilor în stil englezesc care privilegiază linia curbă, dezvăluirea progresivă, gradată și schimbătoare, este însoțită de plăcerea descoperirii și de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
poate genera. De aici, invitația la prudență în abordarea schimbărilor sociale și instituționale; - elogiul libertății și al descentralizării locale. Centralizarea guvernării este un semn al avansului unui stat omnipotent, ce anulează, pe durată lungă, orice vocație a autonomiei individuale. O digresiune despre revoluționari și fanatism Liberal conservatori în accepțiunea occidentală a sintagmei, junimiștii vor fi marcați, asemenea contemporanilor lor, de obsesia „revoluționară“. Critica anului 1848, critica tipului conspiratorial și iacobin de politică, critica rupturii pe care o recomandă liberalii radicali munteni
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
delegației PMR, `n calitate de translator de limba rusă), Moartea lui Grigore Preoteasa. Catastrofa de pe aeroportul Vnukovo (1957), Editura Evenimentul Românesc, București, 1998. Novicov folosește de fapt evenimentul amintit mai cur`nd ca pe un pretext pentru o serie de digresiuni consacrate biografiilor unor lideri comuniști români care apar menționați `n lucrare. Deși nu a luat parte la Consfătuirea de la Moscova, fiind internat `n Spitalul Kremliovka timp de trei săptăm`ni, credem că Novicov ar fi putut oferi destule amănunte despre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
oratorică apare mai întâi ca o sintagmatică a desfășurării pledoariei judiciare. Retorica este o armă ce trebuie utilizată după norme riguros însușite. O vreme îndelungată, cele cinci părți din oratio au constituit planul de desfășurare a discursului. Exordul, narațiunea, argumentarea, digresiunea, epilogul devin elemente ale discursului. Retorica va fi tehnică de folosire a acestora cu scopul de a convinge și a dovedi justețea cauzei apărate. Prin Platon și Aristotel, va cunoaște momentul filosofic, dobândind conștiința vie a limbajului. Din practică se
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
de sugestie a povestirii, mașina de făcut fulgere este un banal pac-pac construit de un copil fără acces la filme americane. Dar demonstrația a fost făcută: Răzvan Rădulescu și-a dovedit puterea de a mesmeriza cititorul. Narațiunea se naște din digresiune Metoda epică a lui Răzvan Rădulescu este spectaculoasă, deși nu este și acrobatică. Rare sunt locurile în care tehnica narativă să fie strident vizibilă, ca în capitolul anchetării la Securitate a lui Ilie Cazane, unde se notează, pe jumătate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
subtil, investindu-și arta în povestire și lăsând fructele ei să se coacă aidoma roșiilor lui Ilie Cazane. Astfel, capitole întregi se derulează, aparent, din dorința de a lămuri o frază oarecare, dintr-un scrupul explicativ. Narațiunea se naște din digresiune, lucru evident din primul capitol, care începe așa: „Ilie Cazane s-a născut pe 6 septembrie 1962 la București, dintr-o întâmplare“. Și romanul se înfiripează ca o încercare a naratorului conștiincios de a explica despre ce întâmplare este vorba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
se va face aici. Nu sistematizarea savantă, nu tematism, psihocritică și comparatism, ci o simplă reunire evaluativă, făcută cronicărește, din mers. De aici și riscurile: aerul de improvizație, repetarea obsedantă a acelorași idei, subiecte și ticuri stilistice, excesul descriptiv și digresiunile exercitate în dauna conciziei și a preciziei. Sînt riscurile asumate ale cronicii, față de care caracterul sintetic al istoriei literare � de invidiat � asigură miezul și priza lecturii" (p. 15). Nu există o rețetă universal valabilă pentru lectura textelor confesive. Fiecare confesiune
Stuff and Whatever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12554_a_13879]
-
în italice, destăinuind cît de greu s-a urnit această peregrinatio animi, în care Ruxandra Cesereanu pleacă deodată cu personajele ei. Plăsmuiri pe care vrea cu tot dinadinsul să le facă să ,respire", reușind, mai degrabă, să le sufoce între digresiuni: ,Despre Rosaura nu pot spune decît că este ceea ce eu nu aș putea fi niciodată. O femeie plăpîndă peste măsură. Felul în care a căzut ea în mrejele nevoite ale lui Alois satisfăcea însă un fel de fantasmă a mea
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
că la ea Ťliniuțať pare a fi pur decor..."; ,prenumele tău se poate scrie și cu liniuță.... dar Ťtrage-țiť (cum ar fi trebuit sa fi scris tu) e INTOTDEAUNA ... cu liniuță... Ți-e clar acum?" ș.a.m.d. Discuțiile și digresiunile de acest tip atrag, desigur, și reproșuri globale: ,lasă matale gramatica", ,he-he-he... nu gramatica ne omoară pe noi"; cu cîte o replică-epilog: ,ați înnebunit... cu gramatica aia a limbii scrise... M-am prăpădit de râs. Vă corectați unii pe alții
Dispute lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11388_a_12713]
-
puncte. ... Susținere/Prezentare orală: 60 de puncte: 1. expunere: - capacitatea de a reda ideile principale - 5 puncte; - capacitatea de a ilustra aceste idei cu exemple pertinente - 5 puncte; 2. dialog: - capacitatea de a răspunde cu precizie întrebărilor membrilor comisiei, fără digresiuni, fără detalii inutile - 15 puncte; - capacitatea de a argumenta - 10 puncte; - capacitatea de a exprima un punct de vedere personal - 5 puncte; - capacitatea de a nuanța - 5 puncte; 3. corectitudine lingvistică (corectitudine morfosintactică, bogăția lexicului, calitatea exprimării, pronunție) - 15 puncte
METODOLOGIE din 31 august 2009 de organizare şi desfăşurare a examenului pentru obţinerea atestatului de competenţă lingvistică pentru absolvenţii claselor cu studiu intensiv şi bilingv al unei limbi străine şi pentru absolvenţii claselor cu predare în limbile minorităţilor, precum şi a atestatului pentru predarea unei limbi străine la clasele I-IV de către absolvenţii claselor cu profil pedagogic, specializarea învăţători-educatoare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/215940_a_217269]
-
acest spectacol, „orașul ideal” al participării democratice părea să nu mai existe, mai ales în condițiile în care poliția din Atena ajunsese să colaboreze cu grupurile fasciste. [caption id="attachment 1789" align="aligncenter" width="610"] Prometeu în Atena[/caption] O scurtă digresiune: este binecunoscută concepția lui Bahtin legatată de carnaval ca metaforă pentru lumea întoarsă pe dos. Spre exemplu, în Lysistrata, piesa lui Aristofan, are loc o inversare a rolurilor sociale în momentul în care femeile preiau puterea, iar la sfârșit are
Prometeu în Atena. Post-scriptum: Syriza () [Corola-website/Science/295817_a_297146]