1,091 matches
-
și nouă picături. / Dint-aceste picături, / A purces părău de vin, / Să scăldăm pe Moș Crăciun, / Moș Crăciun / Cel mititel, / Mititel / Și-nfășățel."119 Liantul ontologic dintre cer și pământ este ilustrat antitetic, opozițiile semantice având rolul de a anula, de fapt, dihotomia existențială sacru / profan. Oximoronul, de la nivel sintagmelor descriptive (veșmânt de primăvară, negru, mohorât) este reluat la nivelul macro-textului care se organizează în jurul conflictului existențial dintre Dumnezeu și Moș Crăciun care-și părăsește statutul de zeu solar și duce pe umeri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este posibilă prin invocarea șarpelui arhetipal, în descântece, care primenește timpul și spațiul, reînnoind legăturile primordiale: "Șărpe, / șărpe, / cupugnărpe, / te-am apucat / și te-am adăpat. / Haști, / maști, / să nu rămâie nică. / Ptiu."366 Șarpele roșu, ca stare manifestă a dihotomiilor lăuntrice, este invocat în descântece "de spăriet", pentru a dezlega farmecele, prin utilizarea repetitivă a numerelor magice: "Șarpe roșu-proroșu, / în țarină fătat, / în țarină crăpat; / să crape diochitura, / dipocitura, / spărietul de la Maria, / să meargă unde cucoș negru nu cântă / și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
III CATEGORII POETICE ALE IMAGINARULUI COLECTIV 181 III.1. DISCURSUL MITIC UN DISCURS POLIFONIC 184 III.1.1. STRUCTURI GNOSEOLOGICE: SPAȚIUL, TIMPUL, SPAȚIALITATE, TEMPORALITATE 187 III.1.2. NUCLEUL SEMANTIC: PREDICAȚIA 189 III.2. CATEGORII CRONOMORFE 193 III.2.1. DIHOTOMII OPERAȚIONALE CALENDARUL 193 III.2.2. "SEMNELE TIMPULUI": SOARELE, LUNA 210 III.3. CATEGORII TOPOMORFE 259 III.3.1. SPAȚIUL A-TEMPORAL: SĂRBĂTOAREA 259 III.3.2. ORDINEA COSMICĂ: "PASĂREA", "ȘARPELE" 263 CONCLUZII GENERALE 308 BIBLIOGRAFIE 310 Vă invităm să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
temei universal valabil). Ea caută astfel "unitatea și sensul ultim al existenței", intenție care o apropie de artă și religie 4. Tocmai din pricina acestei situații dilematice, filozofia se caracterizează printr-un dualism funciar. De altfel, combinând ingenios termenii a două dihotomii consacrate (subiectiv-obiectiv și relativ-absolut), Hermann Weyl a evidențiat într-o formulare memorabilă opțiunile dramatice ale cercetătorului, supus unei duble presiuni din partea rigorilor cunoașterii și, implicit, a exigențelor divergente pe care filozofia și le autoimpune -, astfel încât fatalmente, orice cunoaștere obiectivă rămâne
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a identifica o serie de legi pe baza experienței, aceasta nu înseamnă că el exclude orice tip de explicație. În acest sens, termenul german de Erklären introdus de Droysen și preluat de Dilthey pentru a marca, în opoziție cu Verstehen, "dihotomia metodologică" dintre Naturși Geisteswissenschaften 62 este sugestiv prin el însuși, trimițând la ideea de "clarificare".) Fenomenele primesc o explicație tocmai prin legile constatate. Și anume, "o explicație cauzală", așa cum o definește von Wright, diferențiind-o de "explicația teleologică" atunci când compară
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
intuiționismului lui Bergson, pe linia cunoașterii, și al lui Croce, pe linia actului de creație, fiindcă, așa cum observa Wellek însuși, Dilthey a pus "aproape totul, chiar și gândirea abstractă", sub semnul vieții în integralitatea ei (op. cit., p. 344), evitând astfel dihotomia dintre suflet și intelect. Ca atare, socotim că poziția lui Dilthey în cadrul a ceea ce numim îndeobște Lebensphilosophie este mult mai echilibrată decât pare. 28 Într-un capitol rezervat lui "homo sapiens", Max Scheler arată că ideea potrivit căreia rațiunea umană
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
exproprierea fără despăgubiri a mijloacelor de producție constituie scopul final, foarte clar definit. Dar, între această perspectivă revoluționară și practica cotidiană a Partidului, căile cuceririi puterii rămîn aproape în întregime de definit. Nici un "punct doctrinal" nu există între ele. Această dihotomie nu deranjează prea mult în perioada de prosperitate, în măsura în care orientarea reformistă a POB-ului găsește un teren pe care să se instaleze. Chestiunea puterii nu se pune, iar distanțarea între mișcare și ținta finală, oricît de reală ar fi ea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
sufletului. Odată pre gă tiți, martorii po ves tesc ceea ce știu, în timp ce preotul transcrie mărturia în dosul cărții de blestem, dacă mitropolitul ar avea nevoie de precizări, ar putea invocaprezența acestora la tribunal. De regulă, o mărturie se construiește în jurul dihotomiei bun / rău, cinstit / nerușinat, cumsecade / desfrânat, toate aceste adjective descriind de fapt comportamentul unui individ în cadrul parohiei, plecând de la un cod de norme specifice și integrate comunității respective. Totodată, mărturia nu poate exclude simpatiile și antipatiile pe care martorii le
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
copilașii ce-i am de la bărbatul dintâi“. De această stra tegie uzea ză și soțiile vinovate. Simțind că ceva nu merge în interiorul cuplului, femeia o ia înaintea bărbatului și adresează o jalbă la Mitropolie centrându-și dis cur sul pe dihotomie femeie supusă și inferioară / bărbat autoritar și superior. Ancheta în teren demonstrează însă exact contrariul. Când numai are ce pierde, femeia își schimbă radical discursul, numai este o victimă, ci o acuzatoare aducând numeroase învinuiri lumii masculine, înjurând și blestemând
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
alegere, si se fac aprecieri generale.8 Urmează etapă enunțării obiectivelor și a reactualizării cunoștințelor: pentru consolidare a) argumentarea complexității tematice a românului b) identificarea tipurilor de român, cu exemplificări de secvențe narative exponențiale c) varietatea tipologiilor literare, din perspectiva dihotomiei personaj categorial / carismatic pentru evaluare: Felix și Otilia (caracterizări) Elevii vor fi capabili să dezvolte aceste idei pe baza fiselor de lucru primite, să argumenteze influențele balzaciene, caracterul de Bildungsroman, de roman-frescă a societății burgheze, axat pe ideea moștenirii și
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
pure, a consecințelor la care poate duce cultul științei și al rațiunii în ignorarea emoțiilor. Atât Fernando, cât și Castel întruchipează pe omul rațional de care vorbește Sábato, omul care s-a separat de emoții și pasiuni. Legat de aceeasi dihotomie rațiune-intuiție, un simbol care apare în visul lui Fernando-Sábato este cel legat de turn. "La Gran Deidad", Zeul cel Mare, se găsește în mijlocul a douăzeci și unu de turnuri foarte înalte, protejat de acestea. Sábato, pentru care opoziția dintre rațiune și intuiție
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
trecut din grupul statelor încadrate în ultima categorie (a statelor care au de recuperat decalaje puternice în acest sector) în grupul statelor inovatorilor moderați (în perioada 2004-2005), urmând ca, ulterior să treacă să regreseze din nou (2008 până în prezent)183. Dihotomia din sectorul industrial maltez se traduce prin prezența concomitentă a firmelor cu un nivel scăzut de tehnologie și a celor cu un înalt nivel tehnologic, care a necesitat o politică inovativă proprie. Măsurile luate vizează o procedură simplificată pentru constituirea
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
adevăratul scop al științei este elaborarea de instrumente care să facă posibile predicțiile și descoperirile. Ei pun un mai mare accent pe practică și sunt foarte neîncrezători în explicațiile teoretice și în posibilitatea de a descoperi adevărul. Trecînd peste această dihotomie, vom observa că nimic nu îl împiedică pe realistul aflat în căutare de noi adevăruri să se folosească de noile instrumente ale științei. Mulți filosofi văd într-o explicație anume asupra unui eveniment cauze mai profunde și regularități mai cuprinzătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
practici ezoterice (numele său este Belbo) explică unor confrați că moartea prin decapitare semnifică sfârșitul vieții spirituale, în vreme ce moartea prin penetrarea regiunii pectorale este semnul suprimării trăirii afective. Fără a zăbovi asupra speculațiilor ezoterice, (deși erudiția lui Eco este provocatoare), dihotomia moarte spirituală moarte afectivă permite reiterarea constatării că, din perspectiva lui Camil Petrescu, sfârșitul tragic al protagoniștilor înseamnă o repudiere a celor două personae, uciderea lor în inconștientul personal. Înnobilarea eroului prin decapitare e o șansă suplimentară pentru perspectiva psihanalitică
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
taină divină, să o cunoască, dar să nu o împărtășească altcuiva. Acesta ar fi o cu totul altă interpretare a versurilor "Deși vorbești pe înțeles,/ Eu nu te pot pricepe.//" decât cea propusă de către Constantin Noica, și care pornea de la dihotomia General-Individual. Ce poate înțelege Emilia Răchitaru din poeziile de factură onirică și ermetică pe care Ladima i le trimite în momentele de delir erotic? Într-o abordare mai profundă, Golemul simbolizează chiar imaginea artistului, a idealurilor și năzuințelor sale, care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Resursele hidrocarbonice, de care o serie de state arabe dispun în mari cantități, reprezintă la scară mondială niște produse rare, în timp ce pentru arealul arab resursele de apă sunt definibile ca produse rare, pe fondul condițiilor pluvio restrictive din regiune. Această dihotomie petrol - apă, rezultată din exercitarea controlului asupra unui produs rar, concomitent cu penuria celui de-al doilea, a trasat în lumea arabă coordonatele unui dublu raționament geoeconomic, transformând pe fiecare dintre cele două produse rare în veritabile arme economice de
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
decât cel al exercițiului curent al gândirii raționale, în cercetarea științifică, în tehnologie, în viața de fiecare zi, stau convingeri pe care omul care trăiește și acționează le asumă drept certe, neproblematice. E nivelul la care nu mai funcționează multe dihotomii familiare cum sunt rațional-irațional, întemeiat-neîntemeiat, adevărat-fals, corect greșit. Supoziția că ori de câte ori o persoană instruită crede ceva ea poate să răspundă și la întrebarea de ce crede asta îi apărea lui Wittgenstein drept o superstiție raționalistă. El repeta că ceea ce trebuie mai
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și unul negativ 59. Pe de o parte, el fixă definitiv în conștiința comună valoariea idilelor scrise de Leopardi, însă, pe de altă parte, atrăgea atenția asupra unor fragmente lirice mai puțin valoroase. În esență clasifică opera lui pe baza dihotomiei poetic versus nepoetic. În prima categorie includea cu precădere idilele, accentuând valoarea compozițiilor în care amintirea filtrează trăirile și imaginile. În cea de a doua încadra expresiile pesimismului atât de caracteristic scriitorului nostru, nuanțând suferințele fizice și psihice împotriva cărora
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de regulă catalogat că geniu melancolic, în veacul XX exegeza a proliferat, trasând o panoramă amplă, multifațetată.62 Printre subiectele predilecte se numără: titanismul leopardian, pesimismul și nihilismul sau, arta versului și rafinamentul lexicului bazate pe o erudiție filologica incontestabila, dihotomia clasicism-romantism, prezența lumii antice în operele sale originale etc. Mai exact, la începutul secolului s-a raspandit distincția dintre pesimismul istoric și cel cosmic, formulată de Bonaventura Zumbini.63 Tot atunci s-a comentat nevoia imperioasa a lui Leopardi de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
măcar un semn de întrebare în legătură cu imobilitatea teoriei despre cuvântul quasimodian, pietrificat. Însuși termenul parolă, remarcă Oreste Macrì, este unul dintre protagoniștii poeziilor quasimodiene din prima etapă de creație, fapt demonstrat de numărul mare de ocurente (32); în respectivele contexte dihotomia soliditate / evanescenta se poate observa în măiestria cu care autorul a transformat la nivel figurativ cuvântul în piatră sau, dimpotrivă, în aer, vânt sau zăpadă. Jucându-se cu distanță și apropierea dintre vocabule, sicilianul a utilizat enjambamentul că figură de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
arhitext a lui Gérard Genette. Categoriile transtextualității au fost consolidate, nuanțate, diversificate și redenumite după ce semioticianul francez a deschis Cutia Pandorei. Dincolo de evantaiul taxinomic al intertextualului, preferința pentru structuri tripartite aduce un plus de organizare conceptuală, iar demontarea mecanismului evidențiază dihotomii ce pun în mișcare motorul intertextual: repetare/diferire, hipotext/hipertext, explicit/implicit, intertextualitate în texte/în jurul textelor, structură de suprafață/structură de adâncime, intertextualitate globală/parțială, homotaxă/heterotaxă, homo intertextualitate/heterointertextualitate, intertext/interdiscurs, rescriere/hipertextualitate, réécriture/récriture, intertext/intertextualitate, intertextualitate
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
orice text este un intertext ; alte texte sunt prezente în el, la niveluri variabile, sub forme mai mult sau mai puțin recognoscibile : texte ale culturii anterioare sau înconjurătoare; orice text este o țesătură de citate"5. Mai departe, este actualizată dihotomia datorată lui M. Riffaterre între intertextualitatea aleatorie și cea obligatorie. (Poate ar fi fost contextul potrivit mai ales pentru distincția intertext/intertextualitate). Dicționarul de procedee literare explică prin intertextualitate ipostaze ale citatului, respectiv ale imitației. Astfel, se face diferența dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Studiind Problemele structurării textului 12, în practica unei analize transformaționale care preia de la Chomsky limitele structurii de supra față și posibilitățile semnificante ale structurii de adâncime, Julia Kristeva atinge prin ipoteza intertextualității socialul și istoricul, elemente inaccesibile dispozitivului produs de dihotomia semnificant/semnificat (Pierre-Marc de Biasi, ibidem, 372). Istoricii conceptului nu au ezitat să puncteze slăbiciunile definirii kristeviene a intertextului. Situându-și discursul critic pe coordonatele unei semiologii care consideră textul ca o producere/transformare 13 și care va căuta să
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intertextualitate globală trebuie înțeles că repetarea este ușor vizibilă și se produce la două sau (cât) mai multe paliere ale textului. Însă este puțin probabil ca toate elementele unui text să relaționeze cu celălalt text. Aceeași cercetătoare stabilește încă o dihotomie în spațiul intertextual, în cadrul mai larg decât cel literar, pe linia semioticienilor care acceptă la modul aproape axiomatic aspectul "ecumenic" al intertextualității (J. Kristeva, S. Vultur, E. Vasiliu ș.a.). Ea propune să ne gândim la: o homo intertextualitate, care se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pildă, proza eminesciană reia elemente din alte câmpuri discursive (poezie, teatru, publicistică, filosofie), toate aparținând aceluiași autor, adică Eminescu, ceea ce presupune intratextualitate. Va trebui ca lucrarea noastră să ofere o soluție terminologică, astfel încât să nu ajungă la "intratextu alitate externă". Dihotomia hipotext/hipertext, consacrată de Gérard Genette, se bucură de o acceptare generală (sau aproape generală 54) și își găsește o echivalare aproximativă în studiul Monicăi Spiridon, care vorbește despre o Arhiși o Meta-realitate, pe scena "unde spectacolul rememorării și al
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]