586 matches
-
privind cereale în contul aceluiași vătaf, Lupu Manole, dar provenite din dijmă, calculate în unități de măsură moderne: 14.960 kg grâu de pe moșia Umbrărești pe anul 1783; 4.080 kg orz pe 1784 și 10.200 kg pe 1785 dijmă tot de pe Umbrărești. Cum știm că dijma reprezenta o zecime din producția totală, se poate calcula care era în acest timp producția totală. Ar rezulta, prin urmare, cantitățile: 149.600 kg = 149 tone și 600 kg grâu pe 1783; 40
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Manole, dar provenite din dijmă, calculate în unități de măsură moderne: 14.960 kg grâu de pe moșia Umbrărești pe anul 1783; 4.080 kg orz pe 1784 și 10.200 kg pe 1785 dijmă tot de pe Umbrărești. Cum știm că dijma reprezenta o zecime din producția totală, se poate calcula care era în acest timp producția totală. Ar rezulta, prin urmare, cantitățile: 149.600 kg = 149 tone și 600 kg grâu pe 1783; 40.800 kg = 40 tone și 800 kg
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
40 tone și 800 kg orz pe 1784; 102.000 kg = 102 tone orz pe anul 1785. Din aceste date se observă și mai bine precaritatea acestor „sămi” în privința exactității și realității. Firesc ar fi fost să întâlnim cantitățile de dijmă de pe o anume suprafață și pentru fiecare cultură și fiecare an, dacă o asemenea evidență s-ar fi ținut. Dar operațiile acestea se notau mai mult pe criteriul purtătorilor de grijă pentru anumite laturi economice. Astfel că cifrele de mai
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
anii 1799-1802, contemporan cu Gavril Conachi întrucâtva, observăm diferențe destul de mari. La Drăgușenii lui Roset, venitul „pentru pâinea albă”, adică grâne (păioase) este apreciată „mulțămitor”, deși cantitățile sunt următoarele: mălai 5 mierțe; grâu de vară 12; orz 5; secară 2; dijmă strânsă pe 1799. În 1800: grâu 20 mierțe; orz 7 mierțe și 3 dimirlii, secară 2 mierțe. Moșia Drăgușeni din document se localizează în ținutul Dorohoiului, deci în partea de nord a Moldovei. Transformând în unități de măsură moderne, cantitățile
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
se localizează în ținutul Dorohoiului, deci în partea de nord a Moldovei. Transformând în unități de măsură moderne, cantitățile de cereale mai sus arătate, după criteriul valorii unităților de măsură pentru această parte a Moldovei, am obține următoarele cantități de dijmă strânsă: 1.075 kg mălai; 2.580 kg grâu de vară; 1.075 kg orz și 430 kg secară pe anul 1799. Iar pe anul următor s-au strâns: 4.300 kg grâu; 1.570 kg orz și 430 kg
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
kg grâu de vară; 1.075 kg orz și 430 kg secară pe anul 1799. Iar pe anul următor s-au strâns: 4.300 kg grâu; 1.570 kg orz și 430 kg secară, mălaiul lipsește din evidență. Aceasta era dijma. Multiplicând cu 10, avem pentru întreaga moșie (samă): 10.750 kg = 10 tone și 750 kg mălai pe anul 1799 și tot atâta orz; 25.800 kg = 25 tone și 800 kg grâu de primăvară; 4.300 kg = 4 tone
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
nouăzeci di lei”. Înseamnă că a vândut 5 clăi cu câte 12 lei și 3 clăi cu câte 10 lei. De asemenea, într-o samă a Lupului Manole de banii ce el a luat, sunt consemnate sumele: „5 lei de pe dijma fânului moșiei Umbrărești și alți 47 lei și 69 bani de pe 8 clăi fân ce s-au vândut din 28, fără 1 claie rămasă la Enache Hagiu și fără 19 clăi ce le-au mâncat vitele”. Iar în alt loc
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
boierescului după cum ne vom putea învoi cu dânșii [...] și câte case de țigani vor fi pe moșie au să ni lucreze câte doauăzăci zili boierescul, având de arat și de cosit îndestul pentru trebuința lor, fără a fi supărați de dijmă”, obligație de care nu erau scutiți țăranii clăcași. Târziu și sporadic ne este semnalată documentar prezența robilor țigani și la Torcești, cum ar fi zapisul din 18 mai 1732, prin care Toader Costachi, aflat acum la moșia sa din Torcești
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
răzeși în tot timpul existenței sale. Prin urmare, avem două entități cu epitetul de slobozie, despre care știm sigur că n-au fost niciodată sate dependente, de o stăpânire individuală, țăranii de aici făcând parte din categoria oamenilor liberi de dijmă ori de alte obligații și practici ce țin de specificul satelor dependente. Singura unitate fiscală de pe teritoriul de azi al comunei Umbrărești, cu numele de Slobozia-Umbrărești, înregistrată ca atare în Condica liuzilor din 1803, alcătuită din sate cu vetre diferite
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și anume: sătenii liberi - răzeșii - ce și-au conservat vechile structuri economice și administrative din Umbrăreștii partea din jos, Condrea și Slobozia-Torceștii (Cătunașii și Salcia) până la sfârșitul secolului al XIX-lea; sătenii dependenți de o stăpânire individuală, obligați să achite dijmă și să efectueze anumite munci gratuite pentru nevoile stăpânului lor, în condițiile consemnate documentar ca fiind „după obicei”. În această situație au fost locuitorii din Siliștea (Umbrăreștii partea de sus), Bozieștii (numit mai apoi Slobozia), Tămășenii și Torceștii. Se poate
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
analogon, adică proporțional cu contribuția familiei la dobândirea veniturilor, acest drept fiind cedat noului stăpân al satului, Vasile Costachi, și urmașilor săi. Dar ei și-au păstrat dreptul de folosință din toate structurile teritoriului lor. Stăpânul avea datoria, ca, în schimbul dijmei și al efectuării unor munci reglementate prin obicei (legea nescrisă), să asigure locuitorilor pământul necesar pentru arătură, imaș, fâneață, lemne din pădure etc., plus protecția sa față de eventuale oprimări. Și aceasta a fost situația majorității satelor din partea de sud a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
plus protecția sa față de eventuale oprimări. Și aceasta a fost situația majorității satelor din partea de sud a Moldovei intrate în stăpânire boierească ori mănăstirească. Că o astfel de stăpânire și dreptul de folosință decurgeau din obligația de a plăti prin dijmă, ne convingem urmărind surse documentare ce oglindesc asemenea situații. Sunt cazuri când chiar dregători în funcție nu se pot sustrage de la obligația dijmei atunci când folosesc structuri aflate în stăpânire ce implică o anume dependență. De exemplu, pe 20 aprilie 1712
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mănăstirească. Că o astfel de stăpânire și dreptul de folosință decurgeau din obligația de a plăti prin dijmă, ne convingem urmărind surse documentare ce oglindesc asemenea situații. Sunt cazuri când chiar dregători în funcție nu se pot sustrage de la obligația dijmei atunci când folosesc structuri aflate în stăpânire ce implică o anume dependență. De exemplu, pe 20 aprilie 1712, domnul Nicolae Mavrocordat împuternicește pe egumenul mănăstirii Neamțului, stăpân în satul Piscul din ținutul Tecuci, cu dreptul de „a lua a zecea din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ca „nimenea să nu fie scutit, nici Ivan căpitanul”. Este demn de subliniat faptul că un dregător cu răspundere la hotarul țării încercând ea eludeze obiceiul, legea țării, în domeniul dreptului de folosință și să nu plătească „a zecea”, adică dijma, plus adetul, nu este exceptat în cazul de față, aceasta fiind regula stabilită din străvechime. Se poate constata de aici și faptul că oamenii obligați la dijmă, în schimbul dreptului de folosință, nu pot fi asimilați categoriei vecinilor. Iar cele mai multe sate
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
țării, în domeniul dreptului de folosință și să nu plătească „a zecea”, adică dijma, plus adetul, nu este exceptat în cazul de față, aceasta fiind regula stabilită din străvechime. Se poate constata de aici și faptul că oamenii obligați la dijmă, în schimbul dreptului de folosință, nu pot fi asimilați categoriei vecinilor. Iar cele mai multe sate dependente de o stăpânire boierească sau mănăstirească din Moldova nu au fost populate cu vecini, situația fiind aceasta și pentru satele de pe teritoriul comunei Umbrărești. Ele, satele
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de pe teritoriul comunei Umbrărești. Ele, satele, înstrăinindu-și dreptul lor de autoconducere prin obște în schimbul unei sume de bani sau altă înlesnire de la o autoritate, nu deveneau sate locuite de vecini, ci, pur și simplu, se îndatorau să dea a zecea = dijma și să efectueze stăpânului anumite munci gratuite, datorându-i și ascultarea corespunzătoare în tot ce-i va învăța, adică le va cere sau porunci, dar tot după reguli ancestrale adaptate pe parcursul timpului intereselor celor puternici. Deosebirea ce exista între țăranii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și defavorabilă pentru săteni, a fost aceea ce documentul a legiferat sub termenul de slujbă obișnuită, dar care „slujbă să o facă cu nartu, 24 de zile de om într-un an, ori la ce lucru să va pune, și dijmă să dea de pe moșie” (subl. I. S.). De acum înainte se instituie clasica stare a țăranilor clăcași din toate satele aservite. Condițiile de muncă și de viață ale acestora devin tot mai apăsătoare printr-o serie de zise așezăminte, cum
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cu prea puțin folos și slujbă” de la locuitorii care produc, zic ei, „mai multă pagubă de vreme că numai cât calcă și lucrează moșiile, dar nici slujba lor o fac în pace (nesiliți, I. S.) și precum se cade, nici dijma semănăturilor o dau după dreptate, ci, strângându-și ei mai înainte rodurile lor, lăsau pe țarină ceea ce ei voia/u/ pentru dijmă, care și aceea mai de multe ori acolo se prăpădește, neavând știre stăpânul moșiei [...] socotința noastră într-aceat chip
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
lucrează moșiile, dar nici slujba lor o fac în pace (nesiliți, I. S.) și precum se cade, nici dijma semănăturilor o dau după dreptate, ci, strângându-și ei mai înainte rodurile lor, lăsau pe țarină ceea ce ei voia/u/ pentru dijmă, care și aceea mai de multe ori acolo se prăpădește, neavând știre stăpânul moșiei [...] socotința noastră într-aceat chip este: de vreme că acum ne-am învrednicit a câștiga statornicia acea dorită a stării și a stăpânirei fără a fi îngrozite
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
a fi îngrozite inimile lăcuitorilor de prefaceri și strămutări (era după războiul ruso-turc dintre anii 1768-1774) nu le va cădea cu greu ca să lucreze la stăpânii moșiilor, pe care se hrănesc și se chivernisesc, din zece zile una, dând și dijmă din rodurile /lor/ de a zecea, după obicei. Însă cu hotărâre ca să nu fie volnici a-și rădica nimenea de pe țarină până nu vor face întăi știre stăpânului moșiei, ca să trimită să-și ia dijma” (subl. n.). Am văzut cum
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
zece zile una, dând și dijmă din rodurile /lor/ de a zecea, după obicei. Însă cu hotărâre ca să nu fie volnici a-și rădica nimenea de pe țarină până nu vor face întăi știre stăpânului moșiei, ca să trimită să-și ia dijma” (subl. n.). Am văzut cum în actul din 1749 se menționa ca obligație slujba, obișnuită, ceea ce ar fi trebuit să însemne respectarea vechilor reglementări cutumiare. De fapt și de drept, acestea sunt acum înlocuite, mărindu-se cuantumul și obligându-i
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Un document în acest sens a fost emis pe timpul domnului Alexandru Moruzi (1792; 1802-1806). În el observăm prevederi care agravează situația țăranilor clăcași față de perioada precedentă. Deoarece obligația de „a face întâi știre stăpânului moșiei ca să trimită să-și ia dijma” este transformată în datoria sătenilor de „a o strânge și a o căra la arie și coșarele stăpânului moșiei, și nimene să nu cuteze a rădica de pe țarine rodurile sămănăturilor sale înainte de a veni vechilul moșiei să măsoare dijma”. Agravarea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ia dijma” este transformată în datoria sătenilor de „a o strânge și a o căra la arie și coșarele stăpânului moșiei, și nimene să nu cuteze a rădica de pe țarine rodurile sămănăturilor sale înainte de a veni vechilul moșiei să măsoare dijma”. Agravarea sarcinilor puse pe umerii țăranilor clăcași este evidentă, comparativ cu perioada precedentă. Trecuse demult vremea când era în practică strânsul dijmei de către însuși stăpânul moșiei ori de către un vechil al său. Iată ce aflăm, bunăoară, în această chestiune, dintr-
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
nimene să nu cuteze a rădica de pe țarine rodurile sămănăturilor sale înainte de a veni vechilul moșiei să măsoare dijma”. Agravarea sarcinilor puse pe umerii țăranilor clăcași este evidentă, comparativ cu perioada precedentă. Trecuse demult vremea când era în practică strânsul dijmei de către însuși stăpânul moșiei ori de către un vechil al său. Iată ce aflăm, bunăoară, în această chestiune, dintr-o mărturie consemnată într-o carte domnească din 12 august 1752, dar cu trimitere în urmă, mărturie dată de un bătrân, spre
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
vremea marelui vornic Lupu Costachi, deci înainte de 1716, anul morții sale; „am fost de față - zice bătrânul - când au venit Lupu vornic de a strâns cară; și caru lui încă l-au luat înpreună cu dânsu de ș-au strâns dijma până în Prut; întrebându-l dar mai înainte de ce nu mergi să dijmuiești ? El cu gura sa au răspuns că mai înainte n-are treabă”, căci nu este stăpânirea sa. Se înțelege din textul reprodus că marele vornic participa direct la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]