645 matches
-
Totodată ea rezumă o atitudine de o rară cumințenie în fața cauzalității și absurdităților în care ea ne învăluie. Cu genială pornire mintea română se transportă la cauza cea mare și esențială, și dintr-o lovitură taie firul explicațiilor obositoare". Nici diletantul, indiferentul de domeniul în care exersează, nu scapă de cerneala acidă a eseistului. Vorbind despre libertatea gustului, rostește un adevăr, în ce privește omul de mijloc, de o firească actualitate: "Acestui om de mijloc nu-i trebuie orchestră simfonică, ci lăutari; nici
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care să orienteze direcția calculelor, sau o idee cu privire la sfera de acțiune a rezultatelor parțiale obținute, nu vom obține nici măcar acele rezultate slabe, în mod normal, inspirația nu vine decît în urma unei munci asidue. Firește, nu întotdeauna". Sînt nu puțin diletanți la care inspirația, la nivel științific poate egala sau depăși pe a unui om de știință, fără a-l egala ca metodă și capacitate de verificare și apreciere corectă a ideii sale. Se înțelege că inspirația nu elimină munca, cum
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
față de ea - atunci cînd reprezintă o adevărată preocupare umană, și nu un simplu joc intelectual frivol - se naște din pasiune și se păstrează în virtutea aceleiași pasiuni. Dar acea puternică înfrînare a sufletului ce-1 caracterizează pe politicianul pasionat, deosebindu-1 de diletantul politic aflat în "agitație sterilă", e cu putință numai prin deprinderea distanțării, a detașării în toate sensurile cuvîntului. "Forța" unei "personalități" politice derivă în primul rînd din aceste calități" (M.W.). Marele dușman care-l pîndește constant pe politician, în
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Cathedral (1658), societ??ile savante (Societatea Anticarilor, 1707) ?i revistele: �Archeologie� (1770). Acest medievism, care preg?te?te lucr?rile de istorie ale secolului al XIX-lea despre Evul Mediu, conduc, c?tre 1750, la o arhitectur? pitoreasc?. H. Walpole, diletant cultivat, pune s? i se construiasc? Strawberry Hill (1753), un conac �gotic� imit�nd cu rigurozitate Antichitatea. W. Beckford, personalitate singular?, purtat de gustul ?i de misticismul s?u, �i comand? lui J. Wyatt, cunoscut pentru eclectismul s?u virtuos
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
France, Paris, 1953, p. 237. La începutul domniei lui Carol al II-lea Locke este cucerit de acesta datorită curtoaziei sale, promisiunilor făcute și luptei sale îndelungate împotriva lui Cromwell; dar, la scurt timp, regele se dovedește a fi un diletant. Vezi Bastide, John Locke, ses théories politiques, p. 16. 83 Vezi Locke, Al doilea tratat, §§ 201-202, pp.180-181. 84 Vezi Bastide, John Locke, ses théories politiques, p. 47. 85 Vezi Locke, Al doilea tratat, §§ 223-224, p. 193; § 239, pp. 203-204
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de a vorbi nu avea, în acel moment, o legitimare axiologică. Din perspectiva unei virilități creatoare încă virtuală, Eliade trasa "linii de orientare" pe o viitoare hartă sufletească a unei grupări culturale și resemnifica, prin accente îngroșat pozitive, termenul de diletant, augmentat în fapt printr-un așa-numit nou diletantism, după cum erau puse sub lupa anamnezei, cu concluzii quasiultimative, figura omului de știință, raportul dintre știință și cultură, apologia experiențelor în care generația se va încerca (între ele, cea religioasă fiind
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
arealul nostru cultural-filosofic, cît mai degrabă în cel european. Aceeași tendință o exprimase de altfel, anterior, și programul-manifest Itinerariul spiritual, acolo unde autorul lui Maitreyi comenta apăsat și sancționa fenomenul diletantismului, chiar dacă el dăduse ceva șanse unui anume tip de diletanți. Atmosfera în care Noica era angajat antrena, în epocă, multe spirite ce nu renunțaseră la menirea (pre)destinată, în cultură și spiritualitate, tinerei generații, evaluată, cum știm, din varii unghiuri de intelectualii momentului, între care Mircea Vulcănescu se impunea prin
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
144. (Parcă e aici, în matrița acestui scepticism în cheia lui nici-nici, un mod inversat al gîndirii duble de care va vorbi, în 1984, Orwell.) Cea mai intensă decepție venea însă dinspre intelectuali și oameni politici, primii nefiind decît niște "diletanți și domnișori ai spiritului", un fel de "gelatină morală" atrasă de politică, în vreme ce băștinașii acesteia, oamenii politici, reprezentau "niște nulități, niște inconștienți, lipsiți complet de un spirit problematic, incapabili să depășească ideea vulgară de eficiență"145. Și Cioran constata că
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
lui Mircea Eliade despre întreaga situație. Răspunsul a venit lucid și exact (scrisoare din 22 iulie '80): Nu mă surprinde lipsa de ecou a Hermeneuticii. în afară de d-ta și E. Simion, majoritatea articolelor privitoare la scrierile mele se datoresc câtorva diletanți și amatori bine intenționați. în fond, nu sunt încă luat în serios în țară. în cel mai bun caz sunt «discutată în felii: «nuvelistă, dramaturg, folclorist, cercetător al miturilor etc. Nu pot fi uitate nici reacțiile produse în țară (umane
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
compartimentată? Sincronizarea actuală, la antipodul întregii noastre vocații latente enciclopedice, ne obligă, evident, la specializare. Deci, la o reorientare decisă și radicală la polul opus. Enciclopedismul are azi o foarte proastă cotă intelectuală în Occident. Pare profund amatoristic și iremediabil diletant, depă șit, anacronic. Nimic mai adevărat. Se pot introduce totuși din punctul nostru de vedere și câteva amendamente și nuanțe. Unele sunt importante: a. Evident, avem nevoie, neapărat, de instituții de cea mai înaltă profesionalitate. Doar că efortul, esențial, trebuie
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Teatrul e nevoie ca de aer. De fantasma europeană a dlui Breban are nevoie doar dl Breban. A o pedepsi pe dna Ichim pentru că este un respectat gazetar profesionist și a-l recompensa pe dl Breban pentru că este un gazetar diletant, care distrează piața tipăriturilor cu o publicație de un cumplit umor involuntar, iată un aranjament care poate surveni doar la nivelul ciocoimii academice. Dl Răzvan Theodorescu are obiceiul de a se enerva foarte repede și de a da în clocot
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
transformat în porta voci ale Convenției. Două secții de limbă română ale unor posturi de radio occidentale au „tras pe față” pentru dl Constantinescu și CDR. Din păcate, imediat după intrarea în pâine, câștigătorii s-au dovedit o trupă de diletanți țâfnoși. În sânul Alianței Civice s-a încins lupta între „politici” și „civici” terminată într-o baltă de sânge fratricid în care murea imaginea societății civile ca alternativă la mizeria politicianismului. Premieri bizari au adus Palatul Victoria sub pragul ridicolului
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Mi s-a râs în nas, când am scris negru pe alb că marele Dick Morris se va dovedi în această toamnă Chix Morris. Îl mai vedeți prin preajmă? Vor rămâne etern „pe aproape” cei care m-au considerat un „diletant” într-ale analizei și prognozei electorale. Pe dna Lia Roberts nu au învins-o neapărat „conservatorii” din România, cât propria-i inadecvare la rolul în care s-a aruncat. În fapt, așa cum încercam să atrag atenția (încă din februarie) că
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
sociolog care s-a concentrat în primul rând pe fenomene economice". Weber însă s-a considerat în primul rând economist și doar angajat instituțional în sociologie, cu scopul declarat de a da rigoare metodologică unei discipline în formare dominată de diletanți. Swedberg consideră că Weber a încercat să medieze între economistul de analiză și istoricul economiei și, uneori, să îi depășească. Sociologii au fost mereu dornici să-l atașeze pe Weber colectivității lor profesionale, în timp ce, mai ales după război, economiștii liberali
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
localizată după Les 37 sous de Monsieur Montodoin. Piesele au fost jucate de amatori. Un leu și un zlot a fost jucată, în mijlocul râsetelor nebune, de către Grigore Paleologu, mai târziu înalt magistrat, d-na Ana Marian, mama talentatului nostru artist diletant Lică Marianu, A. de Lenș, Alexandru Brăiloiu, Constantin Grant, domnișoarele Burelly și, în sfârșit, d-nii Docan și Alexandru Marghiloman, viitorul ministru și șef de partid. Camera, înainte de a fi dizolvată, votează bugetul pe exercițiul 1883-1884, acest buget se balanțează cu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
care le avem prin noi, dincolo de toată sublima noastră nerozie, poezia ne leagă cel mai mult. Nu știu cîtă zbatere există în cuvinte, pentru că ce simți nu știi bine, dar sentimentul că-n preajmă ai un POET, și nu un diletant, m-a umplut de o bucurie pe care o intuiam, dar care nu-mi fusese relevată atît de copleșitor. Am văzut anumite clipe cu tine, iată nodul care ne va ține tare apropiați. Și ne sîntem și tare simpatici, cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
a-i recunoaște o valoare aurorală: "La început a fost Cuvântul". Un mod de a crede în puterea bună, constructivă, ori dimpotrivă, distrugătoare, a cuvintelor. Asta stă la temelia scrisului profesionist, cred eu. Încrederea în cuvânt și teama de el. Diletanții se recunosc prin felul necugetat și nepăsător în care folosesc vorbele. Dar în ce privește plăcerea scrisului, cea mai puternică a fost la scrierea romanului " Viața începe vineri". Cele trei luni în care l-am scris au fost ca o vacanță petrecută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
limbii române Patria dă o deosebită atenție societăților și cercurilor de lectură. La rubrica „Petreceri” ziarul informează că la „nou înființata societate „Stejarul” din suburbia Cernăuților-Horecea se aranjează pentru duminică 13/25 iulie 1897 o petrecere împreunată cu teatru de diletanți și un concert în casele domnului Lomoș - proprietar în Horecea”, iar „poporenii din Siret aranjează la 18 iulie o petrecere poporală împreună cu o reprezentațiune teatrală, cântări și declamațiuni...” Societăți de cetire au fost încurajate și susținute și în localitățile din
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Fete ce mint / Lumea mea! Mâini de peluze, / Cântec pe buze / Draga mea! / Carte deschisă, / Inimănchisă, / Viața mea!” Gustate trebuie să fi fost epigramele pe care le publica Tribuna: Unui profesor universitar: Se manifestă ca savant Citind în chip de diletant Ce-a scris cu dubios talent ... ca student. Ori unui ex-ministru: Cu vârful ghetei sictirit te plângi că-n față fuși lovit; O, jalbă care-și are hazul: Stimate, unde-ți porți obrazul? Și tot George Voevidca semna următoarele două
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Steinul, în care legionarismul și Căpitanul „care vrea o țară nouă, românească și creștină”, sunt glorificați, iar lumea asmuțită împotriva evreilor... Barbu Slușanschi semna un articol cu titlul: „Conspirația jidanilor” Infatuați, iconarii afirmau cu superioritate și acuzator: „Noi nu suntem diletanți. Ne-a fost întotdeauna scârbă de lichele, de proștii și de ahtiații după parvenire, pentru care literatura e un pretext ca, de pildă, căsătoria din conveniență”. Și mai departe: „... ținând în dreaptă cumpănă condeiul cu paloșul legionar, am tăiat un
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de stat, să poată fi prezentate și instituțiile creatoare de stat”4; anexarea cercetărilorumanist-științifice la instituția nazistă SS „Ahnenerbe”: „«Ahnenerbe», cu care colaborez de un an și jumătate, s-a dezvoltat în modul cel mai îmbucurător- s-a debarasat de diletanți și a început să lucreze cu cei mai buni oameni de știință: Herbert Meyer, Franz Altheim, Jan Kuhn și o mulțime de alți cercetători, care se ocupă de problema continuității indo-germanice șs.m.ț. Cu câteva zile în urmă, am
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
2000 parlamentar, de un fost deținut din lotul Brașov, Werner Sommerauer, îl va tîrî pe acesta prin tribunale, negînd evidența, participarea sa directă, ca torționar, la anchetele din Calea Rahovei. Securiștii nu se dezmint. Doina Cornea, despre care istoricul britanic Dennis Diletant spune că este disidenta cea mai curajoasă și mai demnă de respect din România, va sfida opt ani regimul agresiv al lui Ceaușescu. Doina Cornea este trimisă în '65 în Franța, la Universitate; ea crede că acel eveniment a contribuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în toamna lui ’75, când se desfășurau tratativele de la Helsinki, acea renumită conferință Vest-Est. Cred că acesta a fost motivul principal pentru care am fost eliberați. Ulterior, am profitat de faptul că am fost arestați într-un mod atât de diletant. Dacă au terminat cazul într-o manieră penibilă, ne-am gândit noi, era greu de crezut că ne pot ușor aresta și a doua oară. Am stat liniștiți aproximativ un an, timp în care n-am putut publica nicăieri, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
condiției umane și a ambientului său, orizontal sau vertical, istoric, ezitarea față de orice proiect de sinteză, de viziune - sub motiv că acestea nu mai „sunt posibile” în stadiul științei de azi sau „oferindu-le”, aceste sinteze sau încercări de viziune, „diletanților”, „provincialilor” -, toate acestea, după umila mea părere, nu fac decât să acrediteze strigătul de alarmă pe care-l lansa în singurătatea sa de vultur ideatic un Nietzsche când anunța decadența și decadentismul lumii europene. Ne aflăm, iată, în euforică, sceptică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dogma sau dogmele „spirituale” problema inextricabilă a sensului vieții. Filozofia trebuie să recunoaștem că e mai puțin inventivă în acest loc, ea ocolește pur și simplu problema - cum o fac azi nu puțini filozofi universitari, lăsându-ne pe noi, filozofii diletanți, de a o aborda! - sau răspunde la marea întrebare printr-un sofism brutal: sensul vieții se află în ea însăși! (Evident, filozofii îmi vor replica că Hegel, de exemplu, sau Kant abordează problema și îi dă și un răspuns, dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]