KorAP: Find »[drukola/base=dimensional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...40 >

990 matches

Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692

și cu cele patru anotimpuri: focul/vara, pământul/toamna, apa/iarna și aerul/primăvara. Prezența lor în exces determină dezvoltarea a patru tipuri temperamentale corespondente: coleric, melancolic, flegmatic și sanguinic. Umorile descrise conferă temperamentului - deci și personalității - atributele unei structuri dimensionale. Acesta pentru că firea umană integrează mai multe subvariante, cărora le sunt caracteristice nivele diferite de reprezentare a substanțelor respective. Nu există deci tipuri pure, ci doar intermediare. Pe acest teren s-au dezvoltat ulterior complexele raporturi și intercondiționări dintre trăsăturile

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
multe subvariante, cărora le sunt caracteristice nivele diferite de reprezentare a substanțelor respective. Nu există deci tipuri pure, ci doar intermediare. Pe acest teren s-au dezvoltat ulterior complexele raporturi și intercondiționări dintre trăsăturile și tipurile personologice, dintr-o perspectivă dimensională, dar și categorială în psihologie și psihopatologie. Termenul „tip”, derivat din typus (Abbagnano, 1961Ă, citat de Berrios (1996Ă, însemna inițial „semn” sau „impresie”, fiind definit de Platon ca un model sau o asociere de trăsături. Galennces a introdus cuvântul în

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
prezintă problema. Pe această perspectivă, Benjamin a organizat o evaluare a personalității și o terapie a tulburărilor de personalitate. Deficiența de coerență internă a sinelui se exprimă în disfuncția identității. Widiger, un autor care pledează de decenii pentru o interpretare dimensională a tulburărilor de personalitate pe baza teoriei celor cinci mari factori (FFTĂ, sublinia recent că aspectul esențial al acestei perturbări este deficiența de identitate a sinelui (self-ului, persoaneiă. Aceasta nu se manifestă doar la TP de tip borderline - la

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
de afiliere - care constituie una dintre cele două axe ale circumplexului interpersonal - și, la fel, „cooperativitatea” - care e una dintre cele trei dimensiuni fundamentale ale caracterului după Cloninger - sau „agreabilitatea” - unul dintre cei cinci factori a sistemului FFM. Toate sistemele dimensionale de caracterizare a personalității surprind, în felul lor, această perturbare esențială a celor cu tulburări de personalitate. În acest plan se manifestă conflictualitatea, agresivitatea, sadismul și, la fel, multe aspecte etice, de responsabilitate, grijă, compasiune, milă, ajutorare, neglijare, culpabilitate. Planul

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
suficientă pentru includerea în diagnostic. Apare, astfel, o caracterizare a unei categorii de tulburări de personalitate care, în principiu, e categorial-tipologică, dar are la bază mai multe criterii asemănătoare, nu toate necesare. Faptul sugerează o deschidere parțială spre o viziune dimensională. Ca urmare, cazuri care au în comun doar o parte dintre trăsături pot avea același diagnostic; o serie de criterii se pot întâlni, explicit sau mascat, în lista de criterii a mai multor categorii. Prototipul circumscris politetic permite ca o

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
să circumscrie fiecare categorie tipologică printr-o descriere standardizată, care implică aceiași parametri în specificitatea lor la fiecare tip, constituindu-se astfel o suită de tipuri ideale. Alternativa cea mai agreată în prezent față de insuficiențele sistemului categorial-prototipic este utilizarea sistemelor dimensionale. Aceasta a evoluat în paralel cu tendința opusă, de reunire a categoriilor în câteva mari clase. 6.4. Clustere și dimensiuni în descrierea și sistematizarea tulburărilor de personalitate În direcția opusă fragmentării în subtipuri se plasează atitudinea de reunire a

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
TP depresivăă. Aceste clustere nu au o argumentare teoretică sau factologică, ci rezultă mai degrabă din impresia clinică, din elementele generale de caracterizare. Totuși, gruparea în aproximativ 3-5 clustere rezultă din foarte multe cercetări, inclusiv din cele făcute în perspectivă dimensională. Abordarea dimensională a tulburărilor de personalitate încearcă să facă față criticilor ce s-au adus celei categorial-prototipice. Ea pleacă de la dimensiuni sau grupări cu trăsături constante ale personalității, care pot fi mai mult sau mai puțin accentuate la un caz

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
Aceste clustere nu au o argumentare teoretică sau factologică, ci rezultă mai degrabă din impresia clinică, din elementele generale de caracterizare. Totuși, gruparea în aproximativ 3-5 clustere rezultă din foarte multe cercetări, inclusiv din cele făcute în perspectivă dimensională. Abordarea dimensională a tulburărilor de personalitate încearcă să facă față criticilor ce s-au adus celei categorial-prototipice. Ea pleacă de la dimensiuni sau grupări cu trăsături constante ale personalității, care pot fi mai mult sau mai puțin accentuate la un caz dat. Se

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
generală a tulburărilor de personalitate au fost deja invocate în acest capitol. Autorul consideră că, astfel, s-ar putea aplica un diagnostic psihiatric de tulburare de personalitate similar cu orice alt diagnostic. În prezent funcționează mai multe modalități de sisteme dimensionale. • Cercetări ce implică sisteme de evaluare a personalității din perspectiva trăsăturilor, care nu își au originea în psihopatologie, ci în psihologia persoanei, fiind secundar aplicate tulburărilor de personalitate. În această direcție, foarte utilizată în prezent e teoria celor cinci mari

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
reținându-se un număr de trăsături importante, bazale, de caracterizare a tulburărilor de personalitate. Acestea se raportează la persoanele normale. În tot demersul intervine prelucrarea statistică. Prin aceste trăsături se pot caracteriza dimensional tulburările de personalitate. Se caută corespondența între caracterizarea dimensională și cea categorială. În plus, cazuistica sistematizată dimensional în urma analizelor statistice, se grupează, de obicei în câteva clustere, la fel ca și cea sistematizată categorial. Această metodologie a fost aplicată inițial de Tyrer (1978Ă, reținându-se 24 de trăsături din care

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
său specific, circumscrierile și etichetările, câmpul de investigație, partenerii etc. În aceste condiții, psihiatrii care se ocupă de tulburările de personalitate nu au decât ocazional parteneri de dialog competenți, din partea personologilor și a specialiștilor în antropologia generală. Capitolul 7 MODELUL DIMENSIONAL AL TULBURĂRILOR DE PERSONALITATE În medicina psihiatrică este utilizat în prezent, pentru diagnostic și cercetare, sistemul categorial al tulburărilor de personalitate, așa cum e prezentat în DSM-IV și ICD-10. Acesta precizează un număr finit de clase tipologice (în ICD-10 adăugându-se

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
în rubrica „la altele”. Aceasta se adaugă faptului că tipurile descrise în diverse ediții ale ICD și DSM nu se suprapun decât parțial, fapt ce face dificilă o evaluare longitudinală. În fața unor astfel de probleme a câștigat teren ideea abordării dimensionale a tulburărilor de personalitate (Clark, 1997; Dehelean, P., 2005; Dehelean, M., 2005Ă. În primul rând, dimensionalitatea a fost gândită în însăși interiorul sistemului categorial prototipic, dezvoltându-se potențialul dimensional al acestora. O sugestie a fost ca, menținându-se sistemul categorial

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
longitudinală. În fața unor astfel de probleme a câștigat teren ideea abordării dimensionale a tulburărilor de personalitate (Clark, 1997; Dehelean, P., 2005; Dehelean, M., 2005Ă. În primul rând, dimensionalitatea a fost gândită în însăși interiorul sistemului categorial prototipic, dezvoltându-se potențialul dimensional al acestora. O sugestie a fost ca, menținându-se sistemul categorial, să se facă inventarul trăsăturilor care sunt dezadaptative. Tulburările de personalitate ar putea fi caracterizate ca prototipice - dacă toate criteriile de diagnostic sunt prezente -, moderat prezente - dacă unul sau

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
trăsături semnificative; cu 4 - dacă pacientul corespunde tulburării; cu 5 - pentru cazul în care pacientul exemplifică tulburarea. Autorii propun ca instrument de lucru Swap-200 (Shedler Western Assessment Procedure-200Ă, ce conține 200 de criterii de diagnostic. În afara acestor sugestii de organizare dimensională a sistemului categorial, s-a propus și reorganizarea dimensională a trăsăturilor caracteristice ale tulburărilor de personalitate. Tyrer și Alexander (1979Ă analizează tulburările de personalitate în literatura de specialitate, precum și toate edițiile ICD și DSM, reținând o listă de trăsături mereu

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
5 - pentru cazul în care pacientul exemplifică tulburarea. Autorii propun ca instrument de lucru Swap-200 (Shedler Western Assessment Procedure-200Ă, ce conține 200 de criterii de diagnostic. În afara acestor sugestii de organizare dimensională a sistemului categorial, s-a propus și reorganizarea dimensională a trăsăturilor caracteristice ale tulburărilor de personalitate. Tyrer și Alexander (1979Ă analizează tulburările de personalitate în literatura de specialitate, precum și toate edițiile ICD și DSM, reținând o listă de trăsături mereu identificate și utilizate în caracterizarea acestora. Lista lor a

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
toate edițiile ICD și DSM, reținând o listă de trăsături mereu identificate și utilizate în caracterizarea acestora. Lista lor a fost redusă - pe baza contingenței, suprapunerii și frecvenței - la 24 de trăsături, acestea stând la baza unui sistem de diagnostic dimensional printr-un interviu semistructurat (PASĂ. Tyrer optează pentru continuitatea între trăsăturile persoanei normale și ale celei dizarmonice, diferența constând, în primul rând, în intensitatea trăsăturilor dezadaptative. Acestea - sub o formă puțin exprimată - se întâlnesc și la persoane normale. Livesley (1985Ă

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
funcționării normale ale psihismului. Suport empiric a fost găsit însă doar pentru două dimensiuni fundamentale: internalizarea și externalizarea (Kruger și Tuckett, 2003Ă. O altă perspectivă din care ideea dimensionalității a fost aplicată la tulburările de personalitate e cea a modelelor dimensionale de funcționare generală a personalității în normalitate. Acest demers a fost întreprins datorită evidenței că nu există limite clare între tulburările de personalitate și funcționarea normală a persoanei, iar pe de altă parte, că simptomatologia de tipul celei întâlnite în

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
între tulburările de personalitate și funcționarea normală a persoanei, iar pe de altă parte, că simptomatologia de tipul celei întâlnite în tulburările de personalitate se întâlnește frecvent în viața obișnuită, dar mai puțin exprimată. E subliniată insistent ideea că universul dimensional al normalității și anormalității pare a fi, până la un naumit punct, același. Cele mai importante direcții sunt: • Modelul celor cinci mari factori (Five Factor Model - FFMĂ. Geneza acestuia și principalele caracteristici au fost prezentate, iar detaliile care vizează aplicarea la

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
factori (Five Factor Model - FFMĂ. Geneza acestuia și principalele caracteristici au fost prezentate, iar detaliile care vizează aplicarea la tulburările de personalitate vor fi prezentate în continuare. Pentru moment, subliniem că, în prezent, este cel mai agreat și solicitat model dimensional aplicat atât în evaluarea dimensională a caracterului persoanei normale, cât și în evaluarea dimensională a tulburărilor de personalitate. El s-a dovedit compatibil cu toate celelalte sisteme dimensionale importante. A fost dezvoltat în direcția unei terminologii adecvate pentru tulburările de

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
Geneza acestuia și principalele caracteristici au fost prezentate, iar detaliile care vizează aplicarea la tulburările de personalitate vor fi prezentate în continuare. Pentru moment, subliniem că, în prezent, este cel mai agreat și solicitat model dimensional aplicat atât în evaluarea dimensională a caracterului persoanei normale, cât și în evaluarea dimensională a tulburărilor de personalitate. El s-a dovedit compatibil cu toate celelalte sisteme dimensionale importante. A fost dezvoltat în direcția unei terminologii adecvate pentru tulburările de personalitate. Există deja descrieri ale

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
detaliile care vizează aplicarea la tulburările de personalitate vor fi prezentate în continuare. Pentru moment, subliniem că, în prezent, este cel mai agreat și solicitat model dimensional aplicat atât în evaluarea dimensională a caracterului persoanei normale, cât și în evaluarea dimensională a tulburărilor de personalitate. El s-a dovedit compatibil cu toate celelalte sisteme dimensionale importante. A fost dezvoltat în direcția unei terminologii adecvate pentru tulburările de personalitate. Există deja descrieri ale categoriilor tulburărilor de personalitate din DSM-IV-TR, în termenii FFM

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
moment, subliniem că, în prezent, este cel mai agreat și solicitat model dimensional aplicat atât în evaluarea dimensională a caracterului persoanei normale, cât și în evaluarea dimensională a tulburărilor de personalitate. El s-a dovedit compatibil cu toate celelalte sisteme dimensionale importante. A fost dezvoltat în direcția unei terminologii adecvate pentru tulburările de personalitate. Există deja descrieri ale categoriilor tulburărilor de personalitate din DSM-IV-TR, în termenii FFM, procesul de studiere a aplicării acestei metodologii fiind în curs iar FFM fiind principalul

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
în direcția unei terminologii adecvate pentru tulburările de personalitate. Există deja descrieri ale categoriilor tulburărilor de personalitate din DSM-IV-TR, în termenii FFM, procesul de studiere a aplicării acestei metodologii fiind în curs iar FFM fiind principalul candidat pentru o versiune dimensională a tulburărilor de personalitate în viitorul DSM-V. • Circumplexul relațiilor interpersonale a fost și el deja menționat în continuarea concepției interpersonale a lui Sullivan și va fi reluat, cu aplicări la tulburările de personalitate, în paragrafele următoare. El pune accentul

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
numește „căutarea noutății”, „dependența de recompensă”, „evitarea traumei” și „persistență afectivă”. Cei trei factori ai caracterului sunt numiți: „autodirecționare”, „cooperare” și „autotranscendență”. Sistemul poate descrie tulburările de personalitate și se adaptează modelului categorial din DSM-IV. Un aspect interesant al sistemelor dimensionale este faptul că acceptă sau chiar sugerează o organizare ierarhică (Clark, 1977Ă. Se are în vedere un nivel bazal al trăsăturilor anormale, patologice, dezadaptative, trăsături al căror număr e limitat și precizat în fiecare sistem. O anumită configurare a acestora

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
diverse sisteme, fațetele sunt analizate distinct și explicit. Pe de altă parte, la o analiză mai atentă, ansamblul trăsăturilor anormale de bază apare ca tinzând să se organizeze în puține clase sau clustere de mare generalitate (Widiger, 2005Ă. Toate sistemele dimensionale cuprind un domeniu de tipul extroversiei sau afectivității pozitive. Un alt domeniu comun este cel al agresivității, al relațiilor interpersonale antagoniste, dissociale. Sistemele care nu reprezintă bine un astfel de domeniu nu au elaborat scale pentru a-l identifica. Tot

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]