603 matches
-
v. Lojkine, La scène de român. Méthode d'analyse, Armând Colin, Paris, 2002]239. Nicolae Panea menționează cu justețe că "orice cod social oficial ascunde o dinamică ondulatorie: pe de o parte, efortul oricărui sistem, oricărui tip de organizare, de disciplinare și de definire a individului că producător de gesturi tip, acceptând normele, canonul, rigoarea, iar, pe de altă parte, revoltă, contestarea normelor, chiar cu pericolul marginalizării. Individul modern este condamnat să trăiască într-o ambiguitate semantica, într-o indecizie simbolică
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în 1985. Urgența existențială a exprimării - aceasta este pecetea pe care o poartă, în toate etapele devenirii sale de câteva zeci de ani, poezia lui C. La care se adaugă o înzestrare naturală pentru organizarea muzicală a poemului și pentru disciplinarea magmei sentimentale în forme poetice tradiționale - sonet, rondel, strofe cu ritm regulat și rimă încrucișată sau îmbrățișată. Între forța care presează din interior și tiparul formei impuse cu voință se naște o tensiune ce se poate regăsi în toate poemele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
reprezentat un element constitutiv esențial în eliminarea lui Ceaușescu. Prezența echipei Iliescu, cu generalul Militaru ca ministru al Apărării și cu pletora de colaboratori și consilieri devotați Moscovei 43, marca în realitate reintegrarea României în sfera de influență sovietică și disciplinarea tendințelor autonomiste dezvoltate de Ceaușescu 44. Faptul că exact acest element-pivot al noului regim e aproape invizibil, prin contrast cu semnele vizibile ale unei apropieri de Occident care răspundea dezideratelor marii majorități a cetățenilor României -, dovedește din nou controlul exercitat
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
iubirea de patrie" (Aaron, 1843, p. 42). Laptele naționalist avea să fie servit, sistematic, abia în anii '80 ai secolului al XIX-lea, și nu atât de către părinți, cât mai ales de către învățătorii însărcinați statal cu această misiune. Alfabetizarea și disciplinarea școlară, care echivalau cu o naționalizare primară, erau continuate, consolidate și desăvârșite de educația militară, care reprezenta naționalizarea secundară 18. Putem arunca o sondă în vederea explorării substratului acestui proces de naționalizare secundară prin instrucția ostășească analizând literatura militară elaborată pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Evul Mediu, s-a remarcat Hugh de Saint Victor, renumit teoretician al gestualității, cu lucrarea ,,Institutio novitiorum" în realizarea căreia pleacă, pe de o parte, de la dubla comparație dintre trupul omenesc și corpul social, și pe de altă parte, de la disciplinarea gesturilor și administrarea regatelor. În spiritul unui dualism de evidentă sorginte teologică, autorii medievali opuneau gestul moderat și cuviincios, propriu omului cucernic (gestus), gesticulației necontrolate a posedatului (gesticulatio). De aici și conotația morală a cuvântului ,,gest", păstrată până în zilele noastre
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
arată cu degetul sau se întinde spre diverse lucruri și jucării, gesticulează expresiv atunci când este vesel, supărat, speriat sau își ia la revedere de la cineva. În perioada școlară mică, copilul ascultă tot mai des regulile de bună purtare legate de disciplinarea trupului pe care trebuie să le adopte: ,,Stai drept, nu cocoșat!", ,, Nu mai pune coatele pe masă!", ,,Nu-ți mai legăna picioarele!", ,, Nu se ține mâna la gură atunci când vorbești!", ,, Nu mai arăta cu degetul!". La vârsta adolescenței, gestica este
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
semnificației tăcerii din perspectiva profesorului nu este în concordanță cu cea a elevilor. Chiar dacă de cele mai multe ori tăcerea profesorului îi îndeamnă la ascultare, interogație, sugestie, uimire, reflecție etc., elevii o percep în sens negativ, ca pe un moment supărător de disciplinare sau de așteptare, de anxietate (când trebuie să răspundă) sau de suspans dilematic (,,Oare ce urmeză: ne ascultă sau ne predă?"). Profesorul trebuie să conștientizeze că alături de rostul acumulării și păstrării cunoștințelor, există și beneficiul tăcerii în școală. Liniștea obținută
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
la răspunsul corect al unui elev substituie enunțul ,,Foarte bine"); c) rațiuni strategice: • economie de timp (Profesorul își îndreaptă degetul arătător spre elevul care urmează să vină la tablă sau în fața clasei, în loc să-i rostească numele); • trezirea interesului elevilor sau disciplinarea acestora ( Profesorul bate ușor din palme pentru a atrage atenția, în loc să spună ,,Nimeni nu mai vorbește din această clipă!"); • pregătirea unor scenete în cadrul serbărilor școlare (Profesorul utilizează sau creează embleme pentru a conduce repetițiile unor activități artistice); • varietate (Deschiderea brațelor
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
exprimate verbal: copilul învață mai mult din ceea ce face profesorul decât din ceea ce spune acesta. Relația stabilită între problematica managementului clasei de elevi și problematica disciplinei este foarte clar determinată și poate fi „tradusă” printr-o formă de subordonare. Astfel, disciplinarea/ tratarea situațiilor de indisciplină constituie un subdomeniu de analiză și intervenție al managementului clasei de elevi. II. Strategii de intervenție în crizele educaționale 2.1. Managementul problemelor relațiilor interpersonale învățător - elev Managementul problemelor relațiilor interpersonale învățătorelev se focalizează asupra aptitudinilor
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
Acestea trebuie contextualizate și individualizate deoarece pot avea conotații și efecte diferite de la un elev la altul. Eliminarea comportamentelor nedezirabile fără a avea o strategie de a încuraja comportamentele dezirabile nu este eficientă. Cea mai importantă parte a procesului de disciplinare o constituie asistarea elevului în achiziționarea comportamentelor dezirabile, în formarea de relații sociale pozitive și dezvoltarea simțului răspunderii și al auto disciplinei. Comportamentele valorizate de profesor trebuie identificate și comunicate elevilor în mod specific; elevii au nevoie să afle ce
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
pentru Combaterea Discriminării asigură și urmărește exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1). Art. 28. - (1) Copilul are dreptul la respectarea personalității și individualității sale și nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante. (2) Măsurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decât în acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub nici un motiv pedepsele fizice ori acelea care se află în legătură cu dezvoltarea fizică, psihică sau care afectează starea emoțională a copilului. Art. 29. - (1) Copilul are
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
german există o serie de asemănări 23: ura împotriva liberalismului și a comunismului; atitudinea de manipulare a maselor, dominate de către conducător cu ajutorul propagandei; concepția organicistă asupra societății, bază a instaurării colectivismului; recursul la forța militară ca mijloc de a asigura disciplinarea indivizilor și sacrificiul acestora în numele statului total; exacerbarea elementului naționalist și a spiritului autoritarist. Deținerea puterii de către un partid unic, precum și identificarea puterii totale cu cel care se afla în fruntea acestui partid, scot în evidență caracteristica principală a rezultatului
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
ce ți-ai propus. De reținut că prin formă de autoritate pe care alegem să o manifestam față de copil, îl punem față în față cu nuanțele cuvintelor „teamă/frică” și „respect”. Respectul hrănește evoluția copilului, teama o inhiba. Autoritatea înseamnă disciplinare, ea servește dezvoltării copilului și nu de puține ori ea presupune a ști cum să spui „NU!” copilului tău. De reținut că, dacă îi spui NU! și-atât, nu se rezolvă nimic. Însă, un „nu” urmat de explicații în mod
ARTA DE A FI PĂRINTE by Margareta-Iulia Dima () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93082]
-
senzualitate vitală, voință de creație și conștiința sfârșitului apropiat - lirismul lui P. își află limita cea mai înaltă a expresiei. Apărut postum, Elogiul înțelepciunii (1979) e dominat de o tonalitate testamentară, apăsătoare și monocordă. Vibrația lirică e diminuată, efortul de disciplinare a sentimentelor se stinge în oboseală și confuzie existențială. Tonalitatea, aproape continuă, e similară cornului melancolic eminescian și obsesia capătă conturul „vânătorii sacre”. Culegerea Voce eternă. Pro Patria (1985) restituie și ineditele. Se regăsesc aici materia lirică specifică, obsesiile fundamentale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
devin reprezentanții acestor probleme, a acestor sentimente și să ia această armă din mâinile catolicilor și a Solidarității ("Shorthand...": 1981, nepaginat; subl.m.). Naționalismul, sau, în termeni romantic leniniști, "patriotismul revoluționar socialist" (Răducu, Deliman: 1983) însemna deci o "armă" pentru disciplinarea ideologică a societății, dar și un cadru cognitiv al partidului "fortăreață" și al secretarului său general, Ceaușescu. Analizând naționalismul instituit de către Ceaușescu după 1965, William Crowther ajunge la concluzia că "Nimic de o intensitate similară nu a apărut în altă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
luat naștere, insistă asupra caracterului individual, în primul rând, apoi civic, al acestora. În cadrul leninismului romantic individualitatea este, așa cum am văzut, desconsiderată, cu excepția unicului erou posibil, secretarul general al PCR, Nicolae Ceaușescu. Drepturile omului funcționau aici ca un instrument de disciplinare socială, nu ca garant al libertății și demnității individuale. Dobândirea de către cetățeni a "conștiinței socialiste" ar fi relevat însă ceva și mai important: varianta "burgheză" a drepturilor omului nu era decât o mascaradă, un surogat al autenticelor drepturi plenare ale
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ar fi fost părintele care a crescut și a îngrijit copilul. La rândul său, părintele își exercită funcțiile parentale într-un context social mai mult sau mai puțin tolerant față de diferitele manifestări ale violenței și este el însuși rodul unei disciplinări adeseori violente în copilărie și, în același timp, el este expus în prezent unor factori de stres socioeconomic care-i influențează conduita parentală. Parentalitatea adultului este funcția cea mai expusă interacțiunilor violente cu proprii părinți, în copilărie. De aceea reziliența
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ceilalți. înveți aceste metode de soluționare violentă a problemelor și în același timp deprinzi principii de rezolvare a problemelor, o filosofie de viață, pe care le aplici și în alte situații sociale, în afara familiei. Deși copiii sunt bătuți cu intenția disciplinării și a desființării comportamentelor nedorite, bătaia va avea consecințe nedorite în dezvoltarea lor. Căci ceea ce învață copilul în primul rând este că bătaia e o modalitate de a obține comportamentul dorit la cel care depinde de tine, mai slab decât
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
nu te va condamna pentru acest lucru. Consecința firească va fi deci aplicarea bătăii, în relațiile intime și în relație cu propriii copii, în familie. Există și cercetări comparative care arată schimbarea comportamentului copiilor, consecutiv bătăilor primite cu intenție de disciplinare, precum și dezvoltarea unor comportamente abuzive, de agresor sau victimă, mai târziu în cadrul relațiilor de cuplu (Swinford et al., 2000). Aceeași teorie, susținută de numeroase studii ulterioare, furnizează explicația căutării unui partener violent sau cu înclinații de victimă, la vârsta construirii
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pentru rezolvarea problemelor pe care copiii le întâmpină pot conduce la comportamente antisociale la copiii deveniți adulți. Dimpotrivă, menținerea căldurii în relația cu copilul, disponibilitatea permanentă de a-l sprijini, frânează dezvoltarea de comportamente violente în relația de cuplu, în ciuda disciplinării prin pedepsirea fizică a copilului. Adesea, chiar portretul partenerului agresiv este descris cu caracteristici ce se regăsesc la tipul atașamentului ambivalent: impredictibil, imatur și labil emoțional, acuzându-l pe celălalt pentru problemele apărute, gelos, suspicios, cu nevoie de a-l
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de dezvoltare; 12.incidența maltratării copilului în cadrul unei comunități sau grup social (inclusiv în familie, instituție, școală, spital etc.) este strâns legată de caracteristicile reprezentărilor sociale ale comunității cu privire la normele de creștere și educare ale copilului și la practicile de disciplinare a lui; 13.este necesară o viziune ecosistemică în aprecierea incidenței maltratării copilului; chiar dacă în microsistemul familiei, copilul nu este expus la agresivități din partea membrilor familiei, el poate suferi de violență dezvoltată la nivel de mezosistem, exosistem sau macrosistem (Bronfenbrenner
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
un prieten, bunici etc.), a-l închide într-o cameră, este o formă de abuz emoțional cu consecințe în dezvoltarea lui deoarece noi suntem ființe sociale și ne putem dezvolta și funcționa plenar doar în relația cu ceilalți. Practica de disciplinare a copilului prin „time out!”îi poate spori starea de rău emoțional și îi poate întări sentimentul că cel puternic este îndreptățit să-ți facă orice atâta vreme cât nu ai forță să te opui. în urmă cu 20 de ani am
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
85% (Killen, 1998). Desigur aici este vorba și despre definirea legală a abuzului fizic. Gradul de toleranță al legii față de abuzul fizic influențează și procentul reușitei. în SUA chiar și acum, legea îngăduie o pedeapsă corporală aplicată copilului în scopul disciplinării, cu condiția să fie cu măsură. SUA este de altfel unul din cele două state 1 ale lumii care nu au aderat încă la Convenția ONU cu privire la Drepturile 1. Doar SUA și Somalia nu au aderat la Convenția ONU privind
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
octombrie 2008, se afirmă că 4 din 5 copii sunt bătuți acasă, de către părinți. în 2006, documentele UNICEF 1 apreciază pe baza unor sondaje de opinie publică, că 74% din părinții din România își abuzau fizic copiii, prin practicile de disciplinare utilizate. Comparativ, conform unor statistici din Olanda, în 1988, abuzul fizic comis de părinți era prezent în 11,5% din cazuri. Aceste statistici ar trebui să ne alerteze pe toți, mai ales pe politicienii noștri, căci „viitorul unei nații se
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
și prejudiciază sănătatea și integritatea copilului. e) A luat statul măsuri adecvate pentru prevenirea tuturor formelor de violență împotriva copiilor? f) în ce fel statul a luat măsurile educative adecvate sau alte măsuri pentru promovarea unor forme pozitive, nonviolente de disciplinare și tratare a copiilor în familie, în sistemul de îngrijiri alternative, în toate instituțiile care se adresează copiilor? g) Au toți copiii acces/cunosc procedeele concrete de semnalare în caz de maltratare de către părinți sau responsabilii lor legali; în formele
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]