4,884 matches
-
de a fi un răufăcător, Iuda apare ca un erou. În această interpretare foarte radicală, Isus îi cere lui Iuda să-l trădeze. În contrast cu evangheliile canonice, Iuda Iscariotul e prezentat ca un model pentru toți cei care vor să fie discipoli ai lui Isus. El este singurul apostol care în mod real Îl înțelege pe Isus”. Traducerea, în parte, dar mai ales studiile incluse în volum (cu precădere studiul lui Bart Ehrman) justifică aserțiunile de pe copertă. Vulgata, montată de savanți, nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pildă, Matei (25,44) spune despre Isus, în episodul Ghetsimani, că „i-a lăsat (baltă)” pe apostolii care adormiseră din nou. II Matei Fragmentul din Matei trebuie citit în contextul polemicii antifariseice. În ochii fariseilor, Isus profanează sabatul, îngăduindu-le discipolilor, printre altele, să smulgă spice de la marginea drumului și să le mănânce. Replica lui Isus îi șochează prin „aroganță”: Fiul Omului este și Domnul sabatului! Scena imediat următoare se petrece în sinagogă, unde se roagă un om cu mâna uscată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Tertulian). În opinia sa, lapsi-i (cei care s-au lepădat de Isus în timpul persecuțiilor) nu se mai pot mântui. Ei au maculat botezul, pocăința nu are nici o valoare. Lor li se aplică logion-ul despre păcatul împotriva Duhului Sfânt. Ambrozie și discipolul său, Augustin, revalorizează pocăința, dând lacrimilor prețul ce li se cuvine. Un suflet, spune extraordinar Augustin, trimițând și la preceptele filozofiei stoice, nu poate fi judecat și osândit până în ultima clipă a vieții. Pentru că oricând există o șansă de convertire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
despre mulțimea pașnică, ea este alcătuită din cele zece triburi duse în captivitate de către Salmanasar, regele Asiriei. Aceste triburi sunt singurele care au trăit în puritate până la sfârșitul lumii. Baruh grec sau 3Baruh Baruh este, așa cum știm din Vechiul Testament, un discipol al profetului Ieremia, a cărui activitate publică s-a desfășurat în vremea exilului babilonian (626-586 î.Hr.). Scrierea datează de pe la începutul secolului I d.Hr., așadar este puțin anterioară Apocalipsei lui Ioan. Miza esențială pare a fi menținerea „speranței împotriva oricărei speranțe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o limbă universală, iudaismul însuși a devenit „universal”. Numai că acest moment de deschidere a fost urmat, cum spuneam, de unul de repliere. Apariția creștinismului a radicalizat atitudinea nefavorabilă a evreilor conservatori față de Septuaginta, văzută ca principala armă ofensivă a discipolilor lui Isus. Condamnarea creștinismului ca erezie a însemnat implicit și condamnarea fără apel a „Bibliei de la Alexandria”. Începând cu secolul I d.Hr., nu mai există o singură Biblie în două versiuni mai mult sau mai puțin apropiate (ebraică și greacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în această prefață este accentul pus pe libertatea și, deopotrivă, responsabilitatea celui căruia i se adresează Filocalia, socotit singurul responsabil de reușita sau eșecul „lecturii sale practice”. În comparație cu vechile tratate patristice de formare spirituală, care consacră pagini întregi relației maestru - discipol, socotită obligatorie pentru îndrumarea spirituală, în cazul de față, nu se face nici o aluzie la așa ceva. Această „democratizare” a idealului creștin întru desăvârșire este marea schimbare adusă de curentul filocalic 190. Cel de-al doilea aspect care trebuie subliniat este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Painchaud, coordonatorul acestui grup, a redactat două studii capitale despre Evanghelia lui Iuda, care vor fi publicate, sper, curând. Vulgata de până acum, susținută și de specialiști, din păcate, poate fi rezumată astfel: Evanghelia lui Iuda ni-l prezintă pe discipolul trădător într-o lumină extrem de favorabilă, ca un intim al lui Isus, căruia Acesta îi dezvăluie secrete nedezvăluite nimănui și căruia îi poruncește să-L vândă pentru mântuirea întregului neam omenesc. Iuda devine astfel coautor al mântuirii, iar gestul său
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vedea în mâinile Lui semnul cuielor și nu voi pune degetul în semnul cuielor și nu-mi voi pune mâna în coasta Lui, nu voi crede".(în acest moment, lumina crește undeva, în spatele scenei...) Mama : Și ? Tânărul : După opt zile, discipolii Lui erau iarăși înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. El a venit, deși ușile erau încuiate, a stat în mijlocul lor și a zis : "Pace vouă". Apoi i-a spus lui Toma: "Adu-ți degetul tău aici; iată mâinile mele ! Adu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
De-aia-i bun băiatul lui Ticu... ...Ultimele săptămâni de primăvară trecură și ele și Sever împreună cu ucenicul său intrară în febra ultimelor pregătiri pentru marele examen. Pentru ca formalitățile cu înscrierea să meargă fără cusur, mentorul ținu să-și însoțească discipolul la universitate, în ziua când conveniră să-și depună actele pentru înscriere. La secretariat era lume multă, dar Sever, cu firea lui insistentă și răzbătătoare, reuși să le rezolve pe toate cu bine și în plus mai află o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zile libere de la cimitir și urmări îndeaproape desfășurarea examenelor. După fiecare probă, el îl puse pe Victor să-i dea socoteală amănunțit despre tot ce făcuse, verificând fiecare problemă care se dăduse și constatând cu satisfacție că rezultatele la care discipolul său afirma că ajunsese erau cele corecte, ceea ce îi prilejuia o mare și legitimă satisfacție. Sever se găsi astfel în fericita situație de a constata că fiul lui Ticu se descurcase aproape fără cusur la toate probele de examen, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vreunui ilustru profesor și că mai avusese și ghinionul de a rata admiterea cu un an mai înainte, era cu adevărat un mare succes. Trecând încă o dată peste felul său mai puțin sentimental de a fi, Sever își felicită călduros discipolul, urându-i nici mai mult nici mai puțin decât să ajungă cât Țițeica de mare. Apoi, într-o rară pornire de generozitate, el îi oferi în dar toată colecția interbelică a "Gazetei matematice", pe care o păstra cu sfințenie, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca frizer, rechizitele necesare pentru facultate. Ieșind de la magazinul Victoria, întâmplarea făcu să dea nas în nas cu mentorul său, Sever, agil și pedestru în deplasările lui prin oraș ca întotdeauna, grăbind să ajungă de la serviciu acasă. Când își văzu discipolul, el se opri brusc în loc și, strângându-i mâna cu vioiciune și bunăvoință, se interesă cum o mai ducea și ce planuri de viitor avea, invitându-l să-i mai facă din când în când câte o vizită. Cu acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din pat în picioarele goale. Lăudabilă intenția de a o ajuta pe pacienta din patul alăturat, deși nu era permis ! Dar totul e bine când se termină cu bine. Curaj ! În câteva zile veți fi pe picioare. După ce profesorul și discipolii lui părăsesc salonul, la căpătâiul Dorei rămâne doar Alindora Bosch. Ar dori să poată face un test ca să verifice integritatea capacităților intelectuale ale pacientei după utilizarea a multiple doze de anestezic. Se întreabă dacă acest test nu este prematur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în mod lăudabil. Cinci dintre învățăceii mei s-au dedicat literelor românești fiind cunoscuți în plan local, regional și la nivelul întregii țări. Trei au fost primiți în rândurile Uniunii Scriitorilor din România. Astfel, pot afirma că nu puțini dintre discipolii mei și-au depășit îndrumătorul. Rezultatele muncii prestate mi-au fost recunoscute în vreme prin atribuirea unei medalii (Medalia Muncii), a unui titlu onorific (Profesor Evidențiat), a unei gradații și a câtorva salarii de merit, specifice sectorului de învățământ. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
13 este numărul ghinionului. Știu și copiii asta. Mesajul poate fi înțeles prin cugetare biblică profundă, dacă mă pot exprima așa. Numărul apostolilor la Cina cea de Taină, în Joia mare ultima masă pe care Hristos a luat-o cu discipolii săi a fost de treisprezece. Trădarea lui Iuda, la puțin timp după această cină, face din numărul 13 o piază rea. Dar cine să te trădeze pe tine, Dona Mona? Soț n-ai, prieteni nici atât, despre amanți nu ne-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fiu așezată, discret, într-un colț din care aș putea vedea, fără să mi se acorde importanță, toate cele treisprezece personaje. M-ar izbi la început faptul că Hristos este izolat, în centru, și m-aș întreba: "Din respect păstrează discipolii distanța față de El?" Apoi aș căuta, aș tot căuta, încercând să decriptez expresiile de pe chipurile apostolilor, răspunsul la chinuitoarea întrebare: "Care dintre ei îl va trăda?" Nu mi-aș fi dorit să mă chircesc în acel colț al tabloului, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prim-plan dimensiunea psihologică a celor implicați în ritual. De asemenea, Sen Rikyu a stabilit un set simplu, compus din șapte reguli de bază, de fapt, instrucțiuni privind prepararea perfectă a ceaiului. El însuși afirma că este dispus să devină discipolul celui care ar putea să îndeplinească în chip desăvârșit aceste sarcini aparent triviale și nu ne este deloc greu să intuim aerul de falsă umilință care maschează ultimul enunț: 1. Pregătește un bol de ceai delicios (la propriu și la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de sensibilitate. Există însă și o parte constructivă a negației. Astfel, această ispită a extincției traduce (din nefericire, în forme grosiere) o idee rafinată, intuită, acum mai bine de două mii de ani, de un prinț indian, Siddharta Gautama, pe care discipolii aveau să-l numească Buddha, Trezitul. Nirvana, căci despre aceasta este vorba, reprezintă nu numai scopul vieții unui individ, ci esența însăși a vieții. În acest punct, ajungem la cel pe care vroiam să vi-l prezint ca pe un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
este numită China într-o expresie niponă, avea să compună o serie de texte, primul dintre ele, O poveste despre practica budistă (Bendowa), fiind elaborat la scurt timp după mutarea la Anyoin, în 1230. Adunate de cel mai important dintre discipolii săi, Koun Ejo, acestea sunt cunoscute astăzi sub numele de Ochiul și Comoara Adevăratei Legi (Shobogenzo). Cele nouăzeci și cinci de capitole ale marii opere, citate și studiate de filosofi și de istorici ai religiilor de pretutindeni, dezvăluie profilul unui
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
obstinație chiar și plimbările în parc, pentru ca mintea, suspendată între două intervale ludice, să nu se poată atașa de nici o altă formă exterioară, să nu poată fi coruptă de nici o tentație mundană. Intelectul purificat, în strălucirea căruia crezuseră toți marii discipoli ai Incomparabilului, de la Mahakashyapa și Ananda la Bodhidharma și Huineng, reifică, în chip aproape magic, metafora complexă a gesturilor esențiale, care nu pot fi executate decât sub pretextul inocent al ludicului. Prin urmare, jocul devine o modalitate de asceză, o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tatami; deschizătura pătrată în podea, folosită pe timpul iernii, emană deja căldură. Nu este o adevărată casă de ceai, dar apa fierbe; afară, grădina se deschide privirilor noastre, rece și golașă. Ca de obicei când mă însoțește și Rezvan, sunt un discipol ratat. Chiar dacă nu încurc toate mișcările, în succesiunea lor subtilă și riguroasă, o fac numai pentru că trupul meu a învățat deja, prin infinite repetări, disciplina ritualului de bază. Însă mintea mea refuză să se golească, dimpotrivă. În mâinile mele, țin
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Dumnezeu creatorul și creatura sa imperfectă atinsă de păcat, ci mai curând o diferență de neeliminat. O vedem la Moise care își ascunde chipul în fața Domnului în rugul arzător care nu se mistuia. O arată Isus adresându-se astfel unui discipol: "De ce mă numești bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu" (Marcu, 10, 18). O arată Mahomed care recunoaște esența religiei în "Islam = supunere, dăruire lui Dumnezeu". Toate acestea trimit la diferența infinită cum adesea se accentua în secolul trecut
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ei să fie una ca și noi" (In., 17, 11). Mai târziu se întâlnesc elemente mistice la teologii alexandrini Clement și Origene (secolul III), la Sfântul Augustin (secolele IV-V) și în special în filozoful mistic care scria sub pseudonimul discipolului lui Pavel, Dionisie Areopagitul (secolele V-VI). El a creat conceptul de "teologie mistică" (mystica theologia), de la care derivă actualul termen "mistică". În India întâlnim contrariul: religiozitatea mistică a Upanishadelor se îmbină mult mai târziu cu cultele ce sunt mai
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să-mi pot exprima cu simplitate credința, speranțele, dragostea, să pot aduce cuvinte de mulțumire, laudă, dar și de cerere. Și chiar dacă în câteva locuri se spune că fiul tâmplarului din Nazaret se retrage pentru a se ruga singur, pe discipolii săi îi învață el însuși cerințele scurte din Tatăl nostru. Toate acestea nu presupun vreo dispoziție religioasă specială. În Biblie deci nu se găsește nimic care să justifice anumite forme de rugăciune elevate. Desigur, creștinii pot avea o practică mai exigentă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu eram conștient de faptul că creștinismul își avea rădăcinile în iudaism. Despre religie nu se vorbea, iar Bisericile și mulți dintre creștini uitaseră că Isus din Nazaret, recunoscut ca Mesia și Cristos de creștinism, fusese evreu. Evrei erau și discipolii și discipolele sale. Am conștientizat pe deplin acest lucru doar în momentul Conciliului Vatican II, la începuturile anilor '60. Este aceeași certitudine de bază a lui Israel: "Jahvè (în primele secole era încă exprimat cu numele de Dumnezeu) este Dumnezeul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]