3,645 matches
-
era să plec. Știam deja atât cât aveam nevoie, nu? Chiar trebuia să mă supun acestei agonii În continuare? —Sylvie, trebuie să mergi până la capăt. Hai, vino, vom privi din spatele lucrării lui Dan Flavin. Hai să mergem, insistă, mergând, cu discreție, pe urmele Sophiei. Sophia alesese pentru Întâlnirea ei secretă cea mai populară galerie din muzeu. Sala era atât de aglomerată, că de-abia o mai puteam vedea. Ascunse de orice privire În spatele uriașului perete multicolor al lui Dan Flavin, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lanțurile?! Spune dacă ai! strigă profesorul. Da. Cred că da. Probabil sînt în trusa permanentă a mașinii. Nu le-am folosit niciodată. Da' la ce-ar ajuta? Pericolul e vîntul, nu gheața. Cu lanțuri pe roți nu mai ești la discreția vîntului, ca pe schiuri spune Lazăr, ridicîndu-se. Cursă mare, frumoasă, confortabilă, motor bun ce ne pasă?! Tăticu', nu ți-ar strica un an-doi de șantier, să-nveți ce-nseamnă șoferie. Hai să vedem de lanțuri. Lazăr își strînge la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că se poate locui într-o asemenea încăpere răspunde ea. Nu toți pot să-și construiască vile cu două niveluri, foișor, pavilion de vară... ...pentru că nu irosesc banii cumpărînd, odată, cîte o ladă cu vodcă. Nu cumpără pentru că au, la discreție, whisky veritabil. Îți place? E o bătură fină; evident, trebuie să te înveți cu ea. Dar vila? Arhitectul a avut gust, fantezie; constructorii au fost meșteri buni... Dar Doina? Poftim?! tresare Mihai. Mi-nchipui spune calm Maria că nu vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
comun, Bull născuse copilul din flori al său și al lui Alan. Era un băiat și, într-un acces de atavism, Bull îl botezase în rit episcopal. Onorariul exorbitant al clinicii și sumele și mai exorbitante necesare pentru a păstra discreția fuseseră, în mod surprinzător, suportate de polița de asigurare pentru leziuni de rugby a lui Bull. Ceea ce nu face decât să arate adaptabilitatea asigurărilor contemporane. Dacă treceți vreodată pe lângă Cardiff Arms Park - nu că ar fi prea mulți care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cînd În cînd, chiar și cîte o porție de crenvurșt sau de șuncă afumată (publicul de noapte Își aducea adesea mîncare la pachet), În timp ce raza proiectorului pîlpîia ca o lanternă deasupra mea. Și totuși, faptul că aici găseam potol la discreție nu era cea mai importantă dintre atracțiile de la Rialto. Pentru că aici, pe ecranul nocturn, goale și uriașe precum Amazoanele, se aflau creaturi extrem de asemănătoare cu cele care mă vrăjiseră cu frumusețea lor cu cîteva săptămîni În urmă, În fața cazinoului. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dar nu e exclus ca tocmai acesta să fie efectul pe care mi-l propuneam când am început să povestesc, sau hai să spunem un expedient al artei de a povesti pe care încerc să-l adopt, o normă de discreție, constând din a mă menține cumva sub posibilitățile de a povesti de care dispun. Dacă stăm să ne gândim, e chiar semnul unei reale bogății, solide și întinse, în sensul că, dacă eu, în mod ipotetic, aș avea doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
eu am fost cel care a dus vorba, dar eu n-am spus nimănui nimic. Un mecanic ar trebui să fie ca un preot. N-ar trebuie să vorbească despre nimic din ce vede. Mma Ramotswe fu de acord. Aprecia discreția și-l admira pe domnul J.L.B. Matekoni fiindcă înțelegea și el problema. Erau mult prea mulți oameni cu limba gura slobodă. Dar astea erau probleme cu caracter general, iar ei aveau de discutat chestiuni mai presante, așa că reveni la subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pentru acest lucru nici nu era nevoie. Se știa, el nu-i văzuse dar se știa, că Mihai Mihail nu umblă decît în Packard cu șofer în uniformă, pe care îl plătea din buzunarul lui, pentru a fi sigur de discreția acestuia. Lua masa zilnic la Capsa, unde invita după un program bine stabilit și strict respectat tot felul de deputați și subsecretari de stat, despre care știa atît de multe, încît niciodată nu greșea atunci cînd alegea vinul sau felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o birjă trimisă din Comana, și că are în buzunar un bilet de tren clasa a II-a, deci urma să-l deconteze, altfel și-ar fi cumpărat de clasa a III-a, bilet adus de domnul Iacobescu cu toată discreția. Dar l-a lăsat să plece așa cum a venit și nici nu s-a mai gîndit la el atîția ani. Într-adevăr, Leonard Bîlbîie pierise cu totul din mintea lui și poate că nici nu s-ar mai fi gîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi avut de îndeplinit vreun rol în planurile lui. Tot timpul de cînd venise în Vladia a fost preocupat de fericirea cetățenilor ei, de liniștea, de pacea, de ordinea, într-un cuvînt de fericirea lor și a considerat că doar discreția totală poate asigura un cît de mic succes intențiilor sale. Și acum, hodoronc-tronc, apare această domnișoară bătrînă, nu era deloc în vîrstă K.F., ba era chiar și foarte atrăgătoare la prima vedere, dar tot fată bătrînă era, el se pricepea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care zburau dintr-un colț în altul al salonului, cărțile de vizită ce treceau discret de la o persoană la alta, saluturile reținute aproape prusace, chiar stilul de petrecere, foarte nou, toată lumea în picioare, cu prăjiturele și tartine, pahare umplute cu discreție de slujitori, toate la un loc dădeau impresia unei zăpăceli voioase, generoase, ceva ce aducea cu explozia de bucurie a unui copil ce se trezește dimineața cu mult mai multe daruri decît a putut să-și închipuie sau să viseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
obișnuit, trezind compătimirea celor care-i cunoscuseră, a rudelor și a prietenilor, dar numai atît. Cu oamenii celor de la Externe, se întîmpla uneori să fie "uitați" îndeosebi consulii singuratici, în drept sau onorifici, cu aceștia era mai greu de păstrat discreția. Ultimul caz, cel al consulului de la Alexandretta, clătinase serios nu doar subsolurile ministerului, dar și scaune mai înalte, încît șeful Direcției, domnul dr. Mardari, altfel un bonom și un jovial pîntecos, cu barbeți și o vestă mereu pătată, chiar dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o clipă de încîntare. Poate nu chiar încîntare, dar bucurie și mai ales satisfacție a fost. Nu se înșelase deloc alegîndu-l pe Bîlbîie pentru deslușirea acestei afaceri ce nu părea, dar putea fi oricînd catastrofală. Domnul Leonard Bîlbîie, plin de discreție, reușise să-i comunice cel puțin care erau intențiile complotiștilor, să-i arate pînă la ce sfere înalte doreau să ajungă. Desigur, puteau exista și aici interpretări, dubii, dacă cumva toate aceste adrese, mai ales toți acești oameni nu însemnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
două păhărele cît un degetar. A turnat atent, zîmbind binevoitor-îngrijorat, nu voia să risipească nici un strop și nici nu-i prea venea la îndemînă. Majordomul se afla în spatele ușii, așteptînd un semn, ar fi făcut totul cu eleganță, cu pricepere, discreție, dar n-ar fi avut nici un haz. Mihai Mihail trebuia să simtă din toate că este bine primit privit cu bunăvoință și chiar un dram de afecțiune. Au ciocnit paharele în tăcere, Mihail a gustat cu vîrful buzelor, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de a primi un avion la aterizare. Grănicerii și poliția fuseseră deja alertați, înterzicîndu-se încă o dată accesul pe teritoriul național al domnului Caraiman, precum și al persoanelor ce se află în preajma sa. Toată această activitate febrilă Mihai Mihail o urmărea cu discreție, înregistrînd de fiecare dată ezitările, reacțiile prompte la ordinele primite. El nu avea de ce și cum să se amestece, dar trebuia să știe. Spre miezul nopții simți că oboseala îl cuprinde atît de puternic, încît nu va mai fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
avea de ce și cum să se amestece, dar trebuia să știe. Spre miezul nopții simți că oboseala îl cuprinde atît de puternic, încît nu va mai fi în stare de nimic a doua zi. Rapoartele continuau să sosească, introduse cu discreție de șeful cabinetului, care arăta din ce în ce mai livid. Poate tot atît de livid ca și el. Hotărît lucru, nu mai avea multă vreme în față. Totuși reușise să supraviețuiască și acestei înfruntări. Dacă l-ar fi întrebat acum prințul Pangratty dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca‑n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stânjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată‑n brocart - oh, dar Bandura știa bine rânduiala chiar Înainte s‑o Întâlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și Întunecatele vremuri istorice, Începuturile acelei scrieri datând cam de prin anul 1789. Acea bizară castă de erudiți trebuie să fi avut pretutindeni prin lume tot felul de adepți care scormoniseră prin pomelnice și prin biografiile oamenilor, cu tenacitate și discreție, ca după aceea să prelucreze toate acele date și să le remită centralei care se afla la Stockholm. (N‑o fi fost oare -, m‑am Întrebat o clipă -, și doamna Johanson adepta lor? Și nu m‑a dus ea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
i tot ce pot ști, ce pot intui despre activitatea lor. Caracterul ocult al acestei activități Își găsește -, cred eu -, obârșia În Îndelungata tradiție a prigoniților Bisericii, iar pe de altă parte, munca la o astfel de enciclopedie presupunea o discreție absolută, Întrucât trebuia evitată orice pornire vanitoasă și de asemenea preîntâmpinată orice tentativă de pervertire.PRIVATE Nu mai puțin bizar decât modul de lucru era stilul lor, un amalgam neverosimil de lapidaritate enciclopedică cu elocință biblică. De pildă, o informație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Trag deci concluzia că după legea naturii, dreptul În forță...“ (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pofida modestiei Înnăscute, pe care i‑a remarcat‑o chiar Graves, cred că X (iar această prescurtare vexantă este doar semnul unei discreții exagerate) a fost conștient de importanța descoperirii sale. Dacă În cartea cu autor necunoscut găsise originea misterioasă a Conspirației, care de două decenii tulburase spiritele, care semănase neîncrederea, ura și moartea, atunci el măcar Înlăturase amenințarea groaznică care s‑ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cedă. Să ai grijă de ele și într-o săptămână să mi le înapoiezi. Cred că nu mai e nevoie să-ți spun că nimeni, dar absolut nimeni, nu are voie să le vadă. Fosta colegă promise că va fi discreția întruchipată. Îmbarcarea în autocare se făcu anevoie, într-o hărmălaie de nedescris. Procopsiți cu noi prieteni, nici unul dintre tineri nu mai ședea la locul pe care venise. Numărătoarea nu mai corespundea cu cea de la plecare. Când, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spre el, Luana înțelese că era, nimeni altul, decât faimosul Ștefan Escu. Într-adevăr, avea o frumusețe ieșită din comun. Înalt, drept, de o eleganță simplă, care nu făcea altceva decât să-l scoată în evidență fără ostentație. Fata aprecie discreția cu care tânărul se integră în grup și lipsa de orice infatuare față de agitația pe care o stârnise. În câteva minute, Escu deveni de-al casei. Dansă cu fetele, fără să afișeze talente de cuceritor. Atunci când unul dintre dansatori agăță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
auzit. Vechile obiceiuri nu s-au pierdut. Ce frumos! Întoarseră capul simultan. În fața lor, Rosti Seneg zâmbea malițios. Își aruncă privirea răutăcioasă în ochii negri ai femeii, cu nerușinate înțelesuri. Șocată și rănită, Luana nu ripostă. Marc se retrase cu discreție, lăsând-o să facă față singură săgeților otrăvitoare. Cei doi se cântăriră îndelung și, cu cât privirile lui stăruiau mai mult asupra ei, cu atât se îndulceau și căpătau reflexe de admirație. Simțind că se înmoaie, Rosti lăsă paharul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la început, considerase responsabilitățile unei secretare ca fiind sinonime cu acelea de a răspunde la telefon și a face cafeaua pentru domnul director, ea descoperi, aproape imediat, că munca ei implica mult mai multe. În primul rând, necesita ordine, atenție, discreție, atitudine deschisă, receptivitate și flexibilitate în relațiile cu oamenii. Activitatea companiei era bazată pe foarte multă disciplină și Luana intui că, atâta timp cât va respecta regulile și se va alinia la obiectivele ei, totul va fi în regulă. Mai apoi, înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care le primea pentru a le înainta directorului, o ajutară să înțeleagă că munca brută a agenției se desfășura în spatele ușilor închise ale compartimentului de creație. De acolo ieșea produsul final. Departe de-a se declara mulțumită, Luana abordă cu discreție și sensibilitate, profitând de orice prilej, pe fiecare angajat în parte iar în scurt timp știu, cu exactitate, ce responsabilități au oamenii din agenție. Ea îi cuceri cu vocea caldă, chipul drăgălaș și seninătatea privirii. Căuta să fie întotdeauna amabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]